reclama youtube lumeasatuluitv

MADR vrea să redreseze sectorul de creștere a bovinelor, dar nu prea reușește

Înspre și dinspre unul dintre izlazurile comunale ale localității mele de baștină deunăzi vreme treceau 20-25 de capete de vaci cu lapte. Astăzi, o singură familie mai crește 2-3 exemplare. Decimarea efectivelor de bovine din gospodăriile populației ține de mai multe motive: lipsa de organizare a colectării laptelui; prețul neconvenabil al acestuia; lipsa forței de muncă la recoltarea nutrețului (fân); o oarecare comoditate care a pus stăpânire și pe populația rurală; migrația. Același aspect l-am întâlnit în sutele de comune pe care le-am vizitat în calitate de reporter. Practic, n-am auzit despre o localitate în care procesul să fie invers, în sensul creșterii numărului de bovine în gospodăriile populației. În schimb, în unele locuri au apărut ferme după ce au fost depopulate și desființate marile crescătorii de altădată de vaci cu lapte, dar mai ales de îngrășare. Această realitate stârnește curiozitatea de a vedea care a fost evoluția efectivelor de bovine în ultimii 30 de ani.

Și începem cu 1990. Atunci, în România existau 5.381 mii capete bovine (inclusiv bivolițe). În 2007, anul aderării României la UE, numărul a scăzut la 2.819 mii capete, ceea ce reprezintă o diminuare de 47,62%. Anul trecut, efectivul de bovine ajunsese la 2.002 mii capete, mai puțin cu 62,8% față de 1990 și cu 28,99% față de 2007. După aderare, cele mai scăzute efective s-au înregistrat în 2010, când numărul de bovine a scăzut pentru prima dată sub 2 milioane (1.990 mii capete). Datele recensămintelor generale agricole din 2002 și 2010 arată că, așa cum anticipam, cea mai accentuată scădere a efectivelor de bovine s-a înregistrat în fermele mici, numărul gospodăriilor ce dețin 1-2 vaci reducându-se cu 54%, iar cele cu efective de 3-9 vaci, cu 28%. Revenind la anul 2018, regiunea Nord-Est, aspect neschimbat aproape din 1990 încoace, deține cel mai mare număr de bovine, iar cel mai mic – Vest, asta fără să socotim, se înțelege, regiunea Ilfov-București. În tabelul următor găsiți numărul de capete pe fiecare regiune, iar în grafic, procentele.

cresterea bovinelor grafic

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale amintește de ani buni (din 2013, mai exact) că scopul principal ar fi relansarea sectorului de creștere a bovinelor. Cum a făcut-o sau o va face nu știm. Specialiștii ne spun doar că România dispune de niște „puncte tari“: suprafață mare de pășuni; o cantitate mare de produse secundare de la producția vegetală; piață de desfacere pentru produsele obținute; capacități de creștere și exploatare a taurinelor pentru îngrășare; efectiv matcă suficient de mare pentru structurarea producțiilor la taurine în cele două direcții – lapte și carne; disponibil de resurse umane în mediul rural; disponibil mare de specialiști în domeniu; stare bună de sănătate a efectivelor de bovine manifestată prin absența unor boli majore. Și atunci, ce ne determină să nu fructificăm aceste avantaje? Tot MADR ne spune care sunt hibele: slaba organizare a crescătorilor în vederea valorificării producției obținute; structura dimensională scăzută a exploatațiilor de bovine; funcționarea defectuoasă a sistemului de reproducție¸ slaba productivitate în sectorul producerii furajelor; lipsa unui sistem organizat de aprovizionare a abatoarelor cu animale; costul ridicat al procesării cărnii. Pe fondul subvențiilor europene și naționale substanțiale în sector, conexate cu alte ajutoare (pășuni, fânețe, zone naturale defavorizate), ar veni întrebarea: când se va întâmpla miracolul redresării? Nu știm! În orice caz sunt slabe speranțe să se mai petreacă acest lucru în micile gospodării ale populației! De altfel, nici nu trebuie să ne mai așteptăm ca zootehnia să mai fie ca odinioară fiindcă economia de piață se reglează de una singură, fără prea multe intervenții ale statului.

Maria BOGDAN

Claudiu Frânc: „Din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră!“

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Rezultatele ultimilor ani de cercetare la Stațiunea Dancu - Iași

În cercetarea științifică din România există doi poli. Cel al lipsei totale de investiții și implicit al absenței oricăror rezultate în domeniu și cel al cercetării care a a rezistat presiunilor impuse de lipsa resurselor. Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu Iași face parte din categoria unităților care s-au salvat de la dispariție. Și, mai mult decât atât, completează portofoliul cercetării românești cu rezultate importante în sectorul de creștere a bovinelor. Ce arată retrospectiva activității de cercetare la stațiunea de la Iași aflăm dintr-un material pus la dispoziția noastră de directorul unității, Steofil Creangă.

Reproducţie şi biotehnologii

Prin activitatea de cercetare desfăşurată în cadrul laboratorului de reproducţie şi biotehnologii de reproducţie s-a urmărit optimizarea proceselor de reproducție, creşterea ratei de concepție, scurtarea intervalului fătare-concepție şi a intervalului între fătări, precum şi creşterea vieţii reproductive şi productive a vacilor.

  • creşterea ratei de concepție la vacile cu monte repetate prin utilizarea diferitelor scheme de tratament, cu 10-20%;
  • optimizarea proceselor de reproducţie la vaci prin diferite metode aplicate în perioada de gestaţie avansată şi puerperium: scăderea ponderii infecţiilor genitale cu 5-10%, reducerea intervalelor fătare –concepție cu 20-40 zile, comparativ cu lotul martor;
  • creşterea imunităţii nespecifice la vaci post­partum prin utilizarea unor imunomodulatori în peri­oada puerperală, de tipul Polidin, Imunostimulent „SRL parvum“, cu efecte de reducere a incidenţei afecţiunilor genitale inflamatorii, stimularea funcţiei sexuale şi creşterea ratei de concepţie cu 10-15%;
  • testarea în condiţii de fermă a biotehnologiei transferului de embrioni la vaci de rasa Bălțată cu Negru Românească şi Sura de stepă; stabilirea protocolului de superovulaţie şi sincronizarea estrului la donatoare şi receptoare de embrioni;
  • îmbunătăţirea arsenalului terapeutic de combatere a infecundităţii la vaci prin diferite scheme de tratamente hormonale. La vacile din loturile experimentale diagnosticate cu diverse tulburări ovariene (corp luteal persistent, chişti ovarieni, hipotrofie ovariană) ratele de gestaţie au fost între 50-70%, iar intervalele medii între tratament şi IA fecundă au variat între 53-82 zile;
  • creşterea fecundităţii cu 20-30% la vacile cu estru normal şi indus prin administrarea de gonadoreline, tip Receptal, în perioada de însămânţare.

Nutriţie şi tehnologii de creştere a taurinelor

În cadrul laboratorului de nutriţie şi tehnologii de creştere a taurinelor s-a desfăşurat o activitate de cercetare în direcţia creşterii calităţii furajelor şi optimizării raţiilor de furajare a animalelor pe categorii de vârstă, stări fiziologice, sezon şi nivele productiv, precum şi îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere şi exploatare pentru vacile de lapte înalt productive. Principalele rezultate s-au materializat în următoarele:

  • elaborarea unei tehnologii de creştere a tineretului taurin în vârstă de 0-3 luni în cuşti individuale în afara adăpostului şi a tineretului taurin 3-6 luni în boxe colective cu sistem de ventilaţie îmbunătăţit. Impactul economic a fost reducerea morbidităţii şi mortalităţii la viţeii cu 20-25%, creşterea sporului mediu zilnic la 600-700 g/zi, ceea ce a permis realizarea unei greutăţi corporale medii de 150 kg la 6 luni, iar la tineretul mascul îngrăşat realizarea unui spor mediu de 1.200-1.300 g/zi;
  • îmbunătăţirea indicilor de creştere şi dezvoltare la viţei în perioada de înţărcare prin utilizarea unor arome furajere, cu influenţe pozitive asupra palatabilităţii furajelor, crescând ingestia de furaje, nutrienţi specifici;
  • optimizarea parametrilor de reproducţie şi producţie la primipare printr-o tehnologie de hrănire îmbunătăţită, cu o raţie de bază alcătuită din nutreţuri de volum de bună calitate (fân, nutreţ murat) administrate la discreţie şi cantităţi minime de concentrate (porumb uruit – 80%, orz – 10%, şrot de floarea-soarelui – 10%), câte 1,5-2 kg/cap, care a permis realizarea unor sporuri medii de 750-900 g/zi, o greutate medie la prima montă de 400-440 kg, vârsta medie la prima fătare 26-28 luni; producţia de lapte la 100 zile de peste 1.900 kg/cap; producţia de lapte la lactaţia I-a de peste 5.000 kg/cap, cu o cantitate de grăsime de peste 190 kg/cap, fecunditatea la prima IA între 45-65%, cu un indice de însămânţare de 1,45;
  • creşterea performanţelor de producţie la îngrăşarea tăuraşilor de carne: spor mediu zilnic între 980-1.300 g/cap, cu un consum mediu zilnic de substanţă uscată de 7,7 kg/zi; randament la sacrificare 50-52%; creşterea calităţii carcasei prin utilizarea unor raţii zilnice cu următoarea structură: nutreţ murat de porumb la discreţie, fân de lucernă 2-3 kg/cap, orz măcinat 1,1 kg/cap (75%), şrot de floarea-soarelui (25%) şi substanţă uscată la furajele utilizate între 32-35%;
  • reducerea perioadei de îngrăşare a tineretului taurin cu 35-40 zile/cap, sporuri medii de până la 1.086 g/cap, un consum specific de 7,72 kg SU/kg, randament la sacrificare peste 50%, carcase de calitate superioară prin adausul în raţia furajeră tradiţională de soia boabe netratată termic în cantitate de 0,25-0,5 kg/cap, comparativ cu lotul martor;
  • optimizarea indicilor de creştere şi dezvoltare, reducerea totală a mortalităţii şi scăderea cu 23% a morbidităţii determinate de afecţiuni respiratorii, sporuri de creştere mai mari cu 15% la tineretul taurin de prăsilă prin optimizarea parametrilor de microclimat din adăpost.

Laura ZMARANDA

Un popas în Poiana Sărată, la ferma Albișteanu

În Poiana Sărată din județul Bacău o familie minunată, cu oameni de toată isprava, duce tradiția mai departe, construind un colț de rai din ferma strămoșească. Aici avem o fermă de bovine, o pensiune și o cabană…, toate acestea devenind tot mai vizitate de turiști. În această zonă activitatea de creștere a animalelor este dusă mai departe datorită fermei familiei Albișteanu deoarece produsele fermei sunt căutate atât în piața din Onești, cât și de turiștii care poposesc în sat.

Fermă de animale și de agrement

ferma Albisteanu c

Albișteanu Ciprian Ionuț este cel care a decis să ducă mai departe ferma familiei și, cu toate că a început cu zece bovine, prin muncă, în momentul de față ferma acestuia este numeroasă: „Ferma reprezintă o tradiție a familiei, care s-a transmis de la tatăl meu, și sper să fie preluată de copiii mei la momentul potrivit. Inițial, tatăl meu a început cu fonduri proprii, însă trecerea timpului, plus nevoia de a ne moderniza m-au determinat să accesez fonduri europene, prin programul „Instalarea Tinerilor Fermieri“, în anul 2012, cu o valoare de 36.000 euro, bani cu care am mărit efectivul de animale. Am început cu câteva ani­male, însă dragostea pentru acestea ne-a determinat să avem din ce în mai multe și chiar să ne mărim orizontul. De asemenea, am adăpostit și cai în fermă deoarece aceste animale superbe sunt folosite pentru agrement în cadrul pensiunii și cabanei cu același nume, pe care le deținem în cadrul fermei, întâmpinând ori de câte ori este nevoie turiștii cu produse tradiționale din ferma noastră. În momentul de față deținem 100 de bovine, 200 de oi, patru cai, doi ponei, porci și diverse păsări.“

ferma Albisteanu d

Legat de cele 100 de bovine, în ferma acestora producția de lapte pe cap de vacă este de 20-25 litri/zi, iar din laptele produs se fac următoarele produse: caș, telemea, urdă, cașcaval, brânză de burduf, smântână și iaurt. O parte din produsele acestora merg în piața Onești pentru a fi vândute, în timp ce altele sunt direcționate turiștilor, care le calcă pragul pensiunii.

La Poiana Sărată se încearcă dezvoltarea agroturismului

ferma Albisteanu b

Datorită faptului că se află într-o zonă de munte, aceștia se limitează la efectivul de animale și încearcă să dezvolte agroturismul.

Referitor la capitolul furaje grosiere aceștia o duc bine, „lucerna, fânul și otava sunt crescute natural pe pajiștile din zona noastră, scăldate în razele dulci ale soarelui de munte, în timp ce cerealele le achiziționăm de la alți fermieri, fiind naturale și de înaltă calitate.

Datorită faptului că hrana animalelor noastre este de calitate, laptele și derivatele din lapte sunt foarte bune, iar acest lucru nu îl spunem noi, ci clienții noștri din piața agroalimentară din Onești, unde deținem și o tarabă în sectorul lactate și vindem o parte din produsele noastre.

ferma Albisteanu e

De altfel, fiind o zonă de munte, ne limităm la efectivul de animale pe care îl avem, dar încercăm să dezvoltăm agroturismul deoarece zona noastră este una foarte frumoasă, încărcată de istorie, ce merită din plin să fie pusă în valoare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Pârteștii de Jos, județul Suceava

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Fără nicio îndoială, rasa Angus prezintă cele mai bune caractere! Dintre trăsăturile acestei rase putem enumera o serie de avantaje: fătare ușoară, maturitate timpurie, fertilitate mare, temperament liniștit, rata de creștere optimă și eficientă, producerea de carcase de calitate și capacitatea de maturizare sexuală rapidă. Astfel zis, aceste trăsături l-au cucerit definitiv pe Mihai Todosi din localitatea Pârteștii de Jos, județul Suceava, care în acest moment a ajuns la un efectiv de 30 de bovine, cu intenția de a atinge un efectiv de 70 de vaci mame plus tineretul aferent, pe pășuni 100% ecologice.

De pe clădiri prestigioase în lume... direct pe meleagurile patriei

Cu toate că altele au fost drumurile prin lume ale lui Mihai, dragostea sa pentru animale și gospodărie a fost primordială. Astfel, a lăsat la o parte, o mare parte din timp, construirea diferitelor clădiri prin întreaga lume și a revenit la poalele Obcinei Mari a Bucovinei: „Am crescut având animale pe lângă gospodărie, dar din anul 2011 am plecat la Londra, cu tot cu familie. În schimb, în anul 2015 copiii și soția s-au reîntors în România, iar eu am rămas în continuare. Cu toate că am lucrat la construirea multor clădiri prestigioase din lume, cum ar fi aeroportul Heathrow, Ambasada Americii etc., pe un salariu destul de bun, dragostea de familie, meleaguri și animale mă fac să zbor lunar în România, iar toți banii pe care i-am câștigat în Anglia i-am investit în teren, utilaje și câteva animale. Tatăl meu este cel care mă ajută extrem de mult deoarece stau cam patru săptămâni în străinătate și doar o săptămână acasă la cosit, balotat și restul treburilor.“

Investiție de 150.000 euro

vaci aberdeen b

Rasa Aberdeen Angus are capacitatea de finisare doar prin intermediul pășunatului fără a necesita nutrețuri concentrate, producând mai multă carne din pășune decât oricare altă rasă convențională. Acesta a fost și motivul pentru care fermierul nostru realizează creșterea acestor bovine pe pășuni 100% ecologice, cu intenția de a mări efectivul: „Am studiat ceva vreme această rasă, și nu m-am decis până nu le-am văzut cu ochii mei. Pot să zic doar că sunt niște animale superbe, foarte ușor de ținut. Sincer, am început cu 10 femele și un mascul, acum am undeva la vreo 30, dar intenția mea este să ajung la cca 60-70 de vaci mame plus tineretul aferent. Investiția a fost undeva la 150.000 euro și a constat în teren, ceva utilaje și animale.“

Această rasă este renumită pentru fătări ușoare cu o producție foarte bună de lapte și prezintă un procent ridicat de natalitate și fertilitate, producând viței care cântăresc în jur de 50% din greutatea corporală a vacii la o vârstă de 205 zile. De asemenea, este și precoce, astfel vârsta la prima montă are loc la 14-15 luni, fiind o rasă prolifică, fătând 1 vițel pe an, cu o perioadă de gestație de 9 luni. Vițeii aferenți cresc rapid, ajungând devreme la o greutate de sacrificare cu o carne de calitate. Cu un spor mediu zilnic ridicat doar din iarba de pe pășune, poate ajunge chiar și la 1.000-1.300 g.

Vârsta medie la sacrificare este de 19,5 luni, iar această perioadă este cu 4,5 luni mai scurtă decât media de producție la alte rase de carne, care se ridică la 24 de luni. Acest lucru înseamnă că fermierii pot ține în medie mai multe vite pe hectar pe an și astfel produc mai multă carne de vită, ceea ce este un avantaj ținând cont de prețurile terenurilor și ale hranei pentru animale care sunt la un nivel ridicat în momentul de față. Este o rasă care merită apreciată din toate punctele de vedere; crescută în Vest și Nord-Vest datorită calităților sale de rezistență și de capacitatea de a se dezvolta în condiții de pășunat mai puțin favorabile, a avut un real succes și în Pârteștii de Jos: „Despre furaje pot să spun că este animalul cel mai ușor de întreținut, astfel furajarea o fac doar cu fân și siloz de porumb. Recomand această rasă cu mare încredere pentru că are un foarte bun instinct matern, mănâncă foarte puțin în comparație cu alte rase pe care le-am mai avut, fătările decurg ușor, am avut fătări chiar și la -18°C pe zăpadă, iar vițelul a fost perfect sănătos deoarece nu necesită adăpost special. Investiția este minimă în adăpost, sporul de creștere pe care îl am este de 1.100-1.300 grame/zi, fără alte alimente nutritive, randamentul este foarte bun la carcasă, iar prețul cărnii este mai bun în comparație cu alte rase.“

Beatrice Alexandra MODIGA

„După cinci ani în România nu am câştigat aproape nimic“

În urmă cu 7-8 ani Tnuva, o companie de top pe piața laptelui din Israel, și-a propus să cunoască acest succes și pe piața românească. Nu a reușit, așa că după doi ani de activitate compania israeliană și-a încheiat afacerile de aici. Nu însă fără consecințe. În urmă au rămas datorii importante și minima speranță de a mai fi recuperate. Ghenia Farm de la Balaciu, Ialomița, este una dintre fermele care au colaborat cu această companie. De fapt, existența ei este strâns legată de încercarea Tnuva de a se impune în România. Cum a rezistat după plecarea partenerului său israelian și ce se întâmplă astăzi cu unitatea am aflat de la Burg Nadav, șeful fermei Ghenia.

12 ha, 500 de vaci și 6 milioane de euro

Ferma de la Balaciu, o investiție 100% israeliană, a fost înființată în 2010 cu scopul de a deservi întreaga producție de lapte a companiei Tnuva. Aceasta a fost rațiunea investitorilor străini atunci când și-au propus să testeze existența în țara noastră. Planul acestei colaborări a fost valabil doar doi ani. După acest răgaz a început adevărata provocare. Retragerea companiei israeliene din România a impus un nou sistem de funcționare, iar prima prioritate a fost căutarea unui partener care să preia producția de lapte. Cert este că planul de management adoptat a funcționat, iar Ghenia Farm a supraviețuit după plecarea Tnuva. Astăzi ferma are 500 de vaci mulgătoare, plus 400 de viței, se întinde pe 12 ha și are în structura sa două grajduri, sală de muls, spații de depozitare pentru furaje, lagună pentru dejecții. În total vorbim despre o investiție de 6 milioane de euro. Toată tehnologia implementată în fermă are „etichetă“ israeliană. În sala de muls se mulg 40 de exemplare odată, iar laptele este colectat în tancul de răcire.

În grajd confortul vacilor este asigurat vara printr-un sistem de ventilație cu aspersoare. Temperatura este menținută sub control de ventilatoare ce funcționează de la 8-9 dimineața și până seara. Aspersoarele pornesc un minut și jumătate, după care se opresc trei minute. Apoi ciclul se reia. În zilele foarte călduroase, înainte de a intra în sala de muls vacile au parte de „dușuri“ menite să le răcorească. Practic, deasupra lor este activat un sistem de aspersie a apei. Iarna funcționează un sistem de încălzire. Inițial proiectul fermei de la Balaciu presupunea dezvoltarea unui nucleu de până la 1.200 de vaci mulgătoare și achiziționarea a minimum 200 de hectare de pe care să se asigure baza furajeră a unității. Aceste lucruri nu s-au mai realizat, iar necesarul de hrană al animalelor este cumpărat de la fermierii din zonă.

1,70 lei, un preț echitabil pentru litrul de lapte

Toate exemplarele de la ferma israeliană au fost atent selecționate. Unitatea a fost populată de la început cu 500 de vaci cumpărate din Germania. După doi ani au fost achiziționate, din aceeași țară, alte 130 de exemplare. Burg Nadav spune că a fost personal în Germania pentru a selecta exemplarele și că genetica aleasă este de top. Spune că a plecat în Germania pentru că aici nu ar fi găsit exemplare de calitate din această rasă specializată pe producția de lapte, Holstein. Vacile rămân în producție trei lactații, după care sunt abatorizate. Pe perioada verii, când este foarte cald, media este de 30 litri pe cap de animal. În cele două grajduri ale fermei sunt ținute patru grupe diferite de vaci, fiecare grupă având 120 de vaci mulgătoare. La grupa de juninci – exemplare aflate la prima lactație – media este de 30 de litri. Zilnic din ferma Ghenia se obțin 12.000 tone de lapte – 400.000 de litri pe lună. Întreaga producție este livrată către o fabrică de lapte din Brașov. Despre valorificare, Nadav Burg spune că cea mai mare problemă este vara, atunci când prețul de valorificare a laptelui este foarte mic, 1 leu/litru. Abia spre sfârșitul lui iulie prețul începe să crească. În opinia dlui Nadav, un preț echitabil pentru litrul de lapte ar fi de 1.70 lei. Astfel, spune el, ar putea obține și producătorii un profit rezonabil. Șeful fermei Ghenia spune că și sistemul de acordare a subvențiilor este problematic. Întârzierile frecvente îi determină pe israelieni, ca și pe fermierii români în general, să bată pasul pe loc cu investițiile. „De acordarea subvențiilor depind multe dintre investițiile ce trebuie făcute în fermă. Iar subvențiile și așa mici – 400 de euro pe cap de animal – se lasă așteptate. Cert este că după cei cinci ani de când suntem aici nu am câștigat aproape nimic. Avem multe pierderi, dar patronul spune să avem răbdare că o să fie mai bine.“

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

„Creșterea bovinelor este de acum o pasiune“

Titi Vlad, așa cum este cunoscut fermierul din satul Floroaia, oraș Întorsura Buzăului, crește 43 de vaci rasa Bălțata Românească, iar ca să le asigure nutrețul, un fân de poveste și siloz de porumb făcut după rețeta unui sas, lucrează 15 ha de teren în nu mai puțin de 37 de parcele.

O vizită în Elveția l-a convins că se poate trăi bine crescând vaci de lapte

Dar, din păcate, România nu e nici pe departe Elveția. Așa că, deși din 1996 s-a hotărât să înmul­țească vacile (întotdeauna a avut 2, 3 vaci în curte) în urma unei vizite prin fermele din Alpii elvețieni, iată că acum se vede nevoit să le vândă unui investitor și, pentru că nu poate fără ele, condiția vânzării a fost să se ocupe de bunul mers al acelei ferme. Dar, din câte am observat, Titi Vlad încă mai așteaptă o minune care să-l oprească din acest gând.

De curând a vizitat și Austria. Tot ferme de vaci din zona montană. Așa a aflat că prețul laptelui acolo este de 0,28-0,31 euro, fără alte subvenții. În total, cu sprijinul pe produs și alte componente (gen indici de calitate – grăsime, proteină etc.), fermierul austriac vinde cu 0,53 euro/l de lapte, iar el este nevoit să vândă cu 90 bani/l. A achiziționat și un automat pentru lapte pe care l-a montat într-un magazin din oraș unde vinde cam 50 l/zi cu 2,5 lei/l. „Îmi asigură banii de motorină și de pâine zilnic, altfel aș fi nevoit să mă împrumut așa cum am făcut-o astă toamnă. Am luat 6.500 euro în speranța că îi voi înapoia când primesc subvenția. Iată că a trecut o jumătate de an aproape și nu am primit nimic“, spune, vădit supărat, fermierul din Floroaia. Se bucură că băieții au ales să se angajeze, că altfel s-ar fi certat în fiecare zi pe neajunsuri. Băiatul cel mare a absolvit economie și management agricol, iar cel mic agromontanologie ca să fie fermieri, într-o zi. Dar acum nu îi mai îndeamnă să o facă, ba dimpotrivă și-a pierdut orice spe­ranță în viitorul acelei ferme visate în munții din Elveția.

43 de nume și o poveste

Tehnician veterinar de meserie, Titi Vlad s-a străduit să creeze un nucleu de performanță. Prin metisări cu Red Holstein și Fleckvieh a urmărit să obțină vaci cu ugerul prins mai sus pentru a evita bolile specifice, dar și o creștere a productivității. Recordul a fost de 35 l/zi. Acum are o vacă de 5 ani care a dat la a treia fătare 33 l/zi. Este o fiică a taurului Bombas. Am văzut și o junincă gestantă complet albă, deși e o Simmental care nu a vrut să se bălțeze, obținută cu un tată de la Semtest BVN, taurul Imposium. Deși mama ei avea doar 400 kg, juninca are deja peste 550 kg. Media lactaților pe fermă e undeva la 21 - 23 l/cap de vacă, dar nu își permite să le alimenteze cu concentrate. Folosește doar maxi­mum 2 kg de uruială/cap de vacă/zi (amestec de cereale măcinate).

De la prima vacă cumpărată după vizita în Alpi (care avea 10 ani atunci) a obținut 7 produși femelă (a reformat-o după 20 de ani). Dar fermier a fost tot timpul după ce s-a căsătorit. Avea la un moment dat 80 de porci la îngrășat și șase vaci. În plus, muncea ca tehnician veterinar, o muncă care îl „răpea“ și noaptea, chiar și de la nunți, iar o dată și de la slujba de Înviere.

Are tot efectivul în COP, dar la doar 23 de vaci se încadrează pentru sprijinul cuplat. I-am spus că ministrul a promis că sprijinul cuplat va fi mai mare decât oriunde în Europa, dar Titi Vlad a subliniat: „Nu mai zic și nu mai cred nimic până nu văd banii în cont“.

De fonduri europene nu prea mai vrea să audă. A accesat Măsura 141 și, după 3 ani, fondurile i-au fost suspendate deoarece a uitat să treacă 5 ari de cartofi puși într-o grădină. Ar fi putut accesa copiii săi pe Măsura 6.1, dar nu le-a recomandat pentru ca nu cumva, într-o zi, un reprezentant APIA mult prea exigent le-ar găsi o virgulă pusă aiurea și le-ar strica viitorul. Așa că va face tot ceea ce poate doar din munca sa.

Muncește 15 ha în 37 de parcele...

Tractor U 445 si tractoras Pasquali 986

...ceea ce este foarte dificil. Utilajele sunt pe măsura acestui tip de activitate. De la „măgărușul“ fermei, un tractoraș Pasquali 986, până la tractorul U 445 pe care l-a cumpărat de nou tatăl său (87 ani acum) și pe care l-a trecut de 2 ani pe numele lui. Am mai văzut un tractor cu încărcător frontal, cumpărat la second-hand ca toate celelalte utilaje, exceptând U 445 și cositoarea. Are o presă de balotat cu care a făcut cei 7.000 de baloți de fân, dar și cei 9.000 de baloți de paie. Ca să transporte baloții a cheltuit ceva bani. În plus, la paie a balotat de 2 ori mai mulți, pentru că cei 9.000 de baloți au fost obținuți dintr-o prestație gen jumătate-jumătate cu deținătorii terenurilor cu păioase. O parte din teren îl are arendat în sistemul transilvănean (adică proprietarii iau subvenția și el le mai oferă aproximativ 100 euro/ha). Așa e când ai atâtea vaci și e atât de puțin teren disponibil. Anul trecut a obținut și circa 200 t de porumb siloz de pe 7 ha, un hibrid de la Pioneer. În rest, fân și prima coasă semifân. Dar un fân care are o compoziție florară deosebită. Lucerna nu merge în această zonă din cauza condițiilor meteo dificile.

Sper că Titi Vlad va continua să crească vaci pentru că, așa cum spune, „creșterea bovinelor este de acum o pasiune și mă străduiesc ca tot ceea ce fac să devină și performant“. Se simte dragostea pentru această muncă extrem de grea. O muncă care, ca și cea de tehnician veterinar, nu îi lasă nicio zi liberă. Doar atunci când a fost imobilizat după un accident cu tractorul la transportul fânului. Și speră să nu-și mai ia liber până când va trece „dincolo“. Deși, după cum am văzut eu, Titi Vlad și în rai va fi tot fermier!

dozator lapte

Tudor CALOTESCU

Abonează-te la acest feed RSS