cemrom iulie 2018

Tăierea pomilor fructiferi în repaus vegetativ

Igienizarea grădinii este o etapă extrem de importantă dacă doriţi să obţineţi rezultate remarcabile în toiul verii. Deşi la prima vedere această acţiune pare ceva mai dificilă, lucrurile nu stau deloc aşa. Punând în aplicare câteva sfaturi din partea specialiştilor, veţi obţine livada mult dorită. În primă fază începeţi cu tăierea pomilor fructiferi. Tunderea lor este importantă pentru sănătatea acestora şi îmbunătăţeşte semnificativ calitatea recoltei.

După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire. Însă, când este momentul optim pentru această acțiune și cum trebuie să procedăm? Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Băneasa, ne explică pas cu pas, cum trebuie realizate corect tăierile pomilor fructiferi în uscat.

„Încă din luna octombrie putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflare și reintrare în vegetație, se pot face intervenții asupra livezii. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de prisos, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. De asemenea, menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“, explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Mărul necesită tăieri de fructificare în fiecare an deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau soi.

„Spre exemplu, dacă vorbim de o ramură de semi­schelet pornită dintr-o ramură de ordinul 1, din care, în urma unor tăieri de transfer, au rezultat alte ramuri subordonate de ordin 2 și 3, se aplică tăierea acestora deoarece se vor extinde extinde pe rândul de pomi sau în afara spațiului de nutriție aferent. De ce intervenim? Deoarece aceste ramuri nu trebuie să umbrească și nici nu trebuie să împiedice circulația mașinilor care execută tratamentele. De asemenea, se pot elimina și ramurile care cresc în jos“, mai explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

taierea pomilor 3

Cireșul, pomul cu cele mai puține intervenții

Volumul tăierilor la cireş este mai mic comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac intervenții în reducerea semischeletului, tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura de rod, de reducere a semischeletului“, spune Maria Dumitru (foto), ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Caisul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, specialiștii ne recomandă formele de coroană în volum.

Fructele mumificate pot provoca pagube

fructe mumificate

Fructele mumificate rămase în pomi pot provoca pagube deoarece acestea sunt purtătoare de boli sau dăunători. De asemenea, acordați o atenție sporită dezinfectării accesoriilor după altoit! Odată folosite pe un pom bolnav şi utilizate imediat altuia sănătos, vor transmite boala mai departe. Şi cum primăvara bate la geam, ultimele detalii trebuie bine puse la punct. Prelucrarea solului şi pregătirea pomilor fructiferi pentru plantare sunt doar câteva dintre lucrările urgente de pe lista priorităţilor.

Top 6 greşeli întâlnite la tăierea pomilor

  • Stropire cu produs cupric şi apoi executarea tăierilor.
  • Tunderea pomilor „realizată de către necunoscători“. În cazul în care toaletarea nu este făcută corespunzător, rodul are de suferit.
  • Nerespectarea principiului treimii: raportul între grosimea lăstarului şi ax.
  • Tăierea în exces reprezintă una dintre cele mai grave şi frecvente greşeli.
  • Chiar dacă scoarţa pomului pare afectată, nu o îndepărtaţi. Se regenerează foarte greu şi, fără acest scut, pomul este mult mai predispus bolilor.
  • Nedezinfectarea accesoriilor după altoit.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Stațiunea de cercetare pomicolă din Băneasa, un loc încărcat de istorie

Puțini știu că pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad din sectorul 1 al capitalei se află una dintre cele mai impozante și spectaculoase case ale Bucureștiului. Este vorba despre fosta reşedinţă a Mareşalului Ion Antonescu şi sediul Consiliului de Miniştri din timpul războiului. Construcția a fost ridicată sub viziunea filozofului Nae Ionescu și construită de arhitectul C.M. Cantacuzino în anul 1938.

În prezent, clădirea istorică găzduiește sediul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Casa face parte din patrimoniul architectural al României, iar personalitatea sa se integrează armonios cu specificul Staţiunii. Instituția s-a ocupat de renovarea parțială și întreținerea clădirii și a încercat să o aducă la strălucirea de altădată, fiind în simbioză totală cu trecutul istoric al acestui monument.

„Edificiul a adăpostit oameni de mare valoare pentru cultura şi viaţa românească precum Nae Ionescu, cunoscut istoric si filosof român, Mareşalul Ion Antonescu şi istoricul Mircea Vulcănescu. Acestea sunt numai câteva nume care susţin valoarea şi suportul istoric al clădirii. Construcția ei a durat doi ani. Proiectul  a fost realizat de arhitectul M. Cantacuzino la rugămintea doctorului Malaxa pentru Nae Ionescu, tocmai pentru a deschide o școală de agricultură. Ulterior a început războiul, iar mareșalul Antonescu și-a stabilit, aici, reședința de vară și sediul consiliului de miniștri. Această zonă e încărcată de istorie, păcat că nu reușim să o promovăm așa cum trebuie și cum ar fi trebuit. Până la urmă face parte din trecutul României. În curând, vom începe un program amplu de reabilitare, e clar că trebuie să venim cu investiții în această clădire, să o reparăm și să o aducem la adevărata ei valoare. De asemenea, dorim să o deschidem publicului“, explică Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Un teren dorit de mulți

Din cele peste 60 de hectare, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa mai gestionează doar 31 de hectare din teren. Retrocedările prin compensare au diminuat constant suprafața de teren pe care sunt plantați pomii fructiferi.

„Ne-am confruntat cu anumiți «doritori» care au făcut tot ce s-a putut ca noi să devenim o țintă. Într-adevăr, noi eram o țintă foarte vulnerabilă. Am rezistat și am apărat patrimoniul, deoarece aparține statului și trebuie protejat. Înainte stațiunea beneficia de o suprafață de 61 de hectare, acum mai avem doar 31. Nu este mult, dar nici puțin. Ușor, ușor, stațiunea va reface patrimoniul“, spune Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

1000 de fenotipuri de piersic şi nectarin

Instituția conservă, în colecţiile naţionale, tezaurul genetic pentru speciile cais, piersic şi nectarin, cantonate în zona de sud a României, tezaur concretizat în peste 655 fenotipuri de cais şi 950 fenotipuri de piersic şi nectarin.

Staţiunea  împlinește în anul 2019 frumoasa vârstă de 42. În toţi acest timp, cercetătorii staţiunii, inginerii, tehnicienii și muncitorii şi-au adus contribuţia prin crearea de soiuri noi de cais, nectarin, prun, vişin, dar și tehnologii pentru cultivarea pomilor în sistem intensiv şi gospodăresc, a căpşunilor şi arbuştilor fructiferi şi ornamentali, precum şi pentru producerea de material săditor pomicol şi ornamental. Și asta nu e tot...

„Agricultura are un trend al ei, în ultimul timp s-a tot modernizat. Este clar că trebuie să reîncepem această activitate de cercetare și dezvoltare. În momentul de față nu mai putem discuta despre plantațiile clasice cu distanțe mari de plantare, acum vorbim de plantații în sisteme super intensive cu distanțe mici de plantare. Acestea sunt dotate cu sisteme de susținere, de protecție. Trebuie să reîncepem să venim cu toate aceste noutăți pe specii și să obținem informații concludente pe care să le prezentăm și  promovăm celor care sunt interesați“, conchide Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Ruxandra HĂBEANU

SCDP Băneasa se judecă cu nepoata lui Nae Ionescu pentru „vila de la şosea“

Sediul staţiunii pomicole de pe B-dul Ion Ionescu de la Brad nr. 4 a fost iniţial locuinţa filozofului Nae Ionescu, iar după moartea acestuia a devenit, prin rechiziţionare, reşedinţa de vară a mareşalului Antonescu. O parte din şedinţele Consiliului de Miniştri din acea perioadă (1940-1944) s-au ţinut în această clădire proiectată de arhitectul-scriitor G.M. Cantacuzino.

Imediat după decesul lui Nae Ionescu statul român intră în posesia clădirii şi a terenului aferent (4 ha) prin rechiziţionare, având ca argument faptul că fostul proprietar a deturnat destinaţia iniţială a terenului, acesta fiindu-i oferit profesorului cu scopul de a construi o şcoală cimotehnică şi un hipodrom. Tot în 1940, prin intermediul unei societăţi anonime de telefonie, statul român despăgubeşte familia filozofului cu suma de 16 milioane de lei, conform arhivei Monitorului Oficial. Cu toate acestea, nepoata lui Nae Ionescu încearcă să obţină în instanţă imobilul. Staţiunea a câştigat în primele două instanţe, atât pe cea de fond, cât şi la Curtea de Apel, şi aşteaptă încrezătoare decizia Curţii Supreme. Dar nici aşa situaţia sediului SCDP Băneasa nu e tocmai limpede. Cu ani în urmă terenul a fost câştigat în instanţă de o persoană fizică şi, conform legilor din ţara noastră, clădirea ar putea reveni proprietarului de drept al terenului.

Ansamblul nu este pe lista monumentelor, aşa că nu poate fi pus în valoare deşi, după însemnătatea istorică şi arhitecturală, se pare că ar întruni condiţiile de clasare. Acesta nu poate fi vizitat şi nici nu poate beneficia de fonduri pentru renovare nici de la Ministerul Culturii şi nici de la UE. Staţiunea nu dispune de mijloace financiare pentru a consolida şi întreţine ansamblul de clădiri din B-dul Ion Ionescu de la Brad. Conform spuselor directorului SCDP Băneasa, dr. ing. Adela Bărbulescu, instituţia abia reuşeşte să se susţină pe linia de plutire şi de aceea caută o instituţie de stat cu care să împartă sediul şi, totodată, costurile de întreţinere. SCDP Băneasa nu foloseşte decât 10% din spaţiul disponibil. Clădirea este impresionantă.

În 1938 Malaxa termina construirea „vilei de la şosea“, aşa cum mai este ea cunoscută, pentru bunul său prieten, filozoful „trăirist“ Nae Ionescu. Se spune că era o recompensă pentru intermedierea unor contracte „grase“ pentru industriaşul român cu firme din Germania nazistă de către ideologul mişcării legionare. De altfel, în jurul fostului proprietar al actualului sediu al SCDP Băneasa au circulat tot felul de legende atât despre influenţa sa politică cât şi cea asupra studenţilor săi. La începutul anilor ’30 era foarte bun amic cu regele Carol al ll-lea (care i-a propus în 1930, la urcarea sa pe tron, postul de director al Siguranţei), iar mai apoi a devenit ideologul Legiunii Arhanghelului Mihail. Despre influenţa avută asupra generaţiilor de studenţi au depus mărturie chiar ucenicii profesorului: Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian şi chiar Petre Ţuţea, cunoscuţi drept „generaţia '27“. A fost bănuit şi arestat pentru instigarea la asasinarea prim-ministrului I.G. Duca în iarna lui 1933 prin articolele publicate de cotidianul Cuvântul, pe care Nae Ionescu îl conducea. Era cunoscut şi că uneltea împotriva regelui. Asta a făcut ca moartea lui surprinzătoare să creeze controverse. Bănuiala că a fost otrăvit pentru că devenise mult prea incomod pentru fostul său prieten, regele Carol al ll-lea, nu s-a confirmat însă niciodată.

După război vila devine sediul Institutului Agronomic. Printre chiriaşi, de-a lungul timpului, s-a numărat şi Regia Autonomă „Cai de rasă“. Clădirea este construită după gustul profesorului Nae Ionescu şi este atât „boierească“, cât şi „călugărească“, remarca arhitectul Vasile Băcilă. Corpul principal are patru laturi şi o curte interioară. În stânga şi în dreapta lui se desfac două aripi de pergole, fiecare în formă de L, încadrând spaţii verzi. Pergolele au arcade în stil bizantin. În spate, pe toată lungimea stabilimentului, este o clădire cu un singur nivel, care avea un rol administrativ. Grădinile sunt atât în faţă, cât şi în spate. Intrarea principală se face pe sub un donjon în stil brâncovenesc care vine într-un fel să desăvârşească simetria ansamblului, la fel ca şi gemuleţele din stânga şi dreapta uşilor de intrare. În partea dreaptă a corpului principal exteriorul este cilindric pentru a face loc la interior unei capele, specifică personalităţii complexe a lui Nae Ionescu, care alterna gândirea logică cu momentele de profundă credinţă, până la misticism chiar. Ansamblul beneficiază şi de o reţea de tunele subterane, realizate probabil în perioada în care a fost reşedinţa de vară a mareşalului Antonescu. Unul dintre tunele ar duce până la Aeroportul Băneasa. Deci clădirea are şi o valoare strategică.

Oricine ar rămâne stăpânul acestei clădiri impresionante are datoria de a o întreţine şi de a o introduce în circuitul turistic.

Tudor CALOTESCU

Abonează-te la acest feed RSS