ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Jul 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România protejată la nivel european

Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România protejată la nivel european, deoarece producătorii din județul Sibiu vor depune la Ministerul Agriculturii, în data de 7 august, documentația pentru evaluare în vederea obținerii ulterioare din partea Comisiei Europene (CE) a Indicației Geografice Protejate (IGP). Vestea este cu atât mai îmbucurătoare, cu cât la nivel european există în acest moment doar două flori înregistrate: Azaleea de Gent - Belgia, şi Trandafirul de Szoregy – Ungaria.

tuberoze1

“Tuberoza de Hoghilag, poate fi prima floare din România şi a treia din Europa certificată cu IGP. Proiectul Tuberoza de Hoghilag - IGP este un proiect matur, complex şi complet al unei frumoase comunități de pe colinele Transilvaniei care a ales să-şi valorifice la maximum notorietatea florilor specifice zonei şi denumirea neoficială, dar cunoscută de toată lumea, ca şi Tărâmul Tuberozelor. Avantajele pentru producători în urma certificării calităţii unui produs cu IGP sunt multiple: notorietate la nivelul UE, măsuri de finanțare naționale și europene, plus valoare pentru comunitate, oferind totodată dezvoltare pe mai multe axe - economic, turistic şi cultural”, a declarat pentru AGERPRES consultantul agricol pe indicaţii geografice şi fonduri europene, Ionuţ Diaconeasa.

Demersul este lăudabil, mai ales dacă ținem cont de faptul că România are puține astfel de recunoașteri europene, inclusiv în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile, ori gastronomia. Însă, momentan, acesta este doar începutul deoarece dosarul depus la MADR va intra în procesul de evaluare, timp de 60 de zile, apoi Tuberoza devine protejată pe teritoriul țării și urmează înregistrarea acestuia la Comisia Europeană, unde va începe un alt proces de evaluare care presupune o perioadă de opoziție europeană de 90 de zile, iar dacă toate aceste etape sunt depășite cu succes va avea loc înregistrarea și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

tuberoze

Tradiție străveche și ocupația localnicilor

Comuna Hoghilag se află la 80 km de municipiul Sibiu și 16 km de Sighișoara și este o așezare în care locuitorii au ca principală îndeletnicire cultivarea tuberozelor. Fac acest lucru cu pasiune și devotament, iar reușita acestui proiect le oferă o mai bună perspectivă asupra dezvoltării propriilor afaceri. Se spune că încă din perioada interbelică sașii cultivau aici aceste flori, după care și localnicii au început să-și procure bulbi pentru înființarea de culturi pe suprafețe mai însemnate.

Conform aceleași surse, primarul comunei, domnul Nicu Lazăr, amintește de faptul că sașii ofereau cu greutate bulbi românilor, tocmai pentru a nu-și dezvolta propriile culturi. Totul a evoluat după anii ’90, atunci când mulți sași au plecat în Germania, iar unul dintre ei i-a oferit unui localnic o pungă cu bulbi, spunându-i: Poftim un pumn de pământ sau un bulgăre de aur! De tine depinde!

ici250721tuberoza

Și iată cum de la o mână de bulbi s-a ajuns ca astăzi să existe cca. 40 de cultivatori care fac profit din vânzarea acestor flori, să se înființeze o Sărbătoare a Tuberozelor ce se desfășoară în fiecare lună august în comună și să apară ideea de a recunoaște această floare la nivel european!


Tuberoza (Polianthes tuberosa) este originară din Mexic, face parte din familia asparagaceelor și este o plantă erbacee perenă. Înflorește în perioada iunie-septembrie, durata de înflorire a unei flori este de 4-6 zile, întreaga inflorescență rezistă în jur de 3 săptămâni. Se cultivă ca plantă ornamentală pentru flori tăiate, dar mireasma lor exotică poate fi regăsită și în parfumuri celebre. La noi, tuberoza este numită și regina nopții, deoarece mirosul dulce se resimte mai ales după căderea serii.


Larissa DINU

APIA primește cereri de plată pentru Programul Naţional Apicol

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează beneficiarii că, Cererile de plată pentru accesarea Programului Naţional Apicol (PNA)  se pot depune până la data de 2 august 2021 inclusiv, având în vedere că termenul limită de 31 iulie 2021 este zi nelucrătoare.

Acțiunile finanţate prin Programul Naţional Apicol în anul 2021

Asistenţă tehnică pentru apicultori şi organizaţiile de apicultori

  • consultanță în apicultură;
  • promovarea apiculturii şi a produselor apicole;
  • organizarea de cursuri de perfecționare în apicultură;
  • achiziția de către formele asociative de echipament pentru procesarea cererii;
  • achiziția de către formele asociative de echipament pentru ambalarea mierii.

Combaterea agresorilor şi a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei- Achiziţionarea de medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei.

Raţionalizarea transhumanţei / stupăritului pastoral:

  • Achiziţionarea de cutii în vederea înlocuirii cutiilor uzate în urma deplasării în pastoral;
  • Achiziţionarea de accesorii apicole: colector polen, colector propolis, uscător polen, încălzitor miere, topitor de ceară, maturator;
  • Achiziţionarea de unelte apicole si echipamente de protecţie- echipament apicol de protecție, afumător, daltă apicolă, furculiță pentru descăpăcit, cuțit pentru descăpăcit, sită filtrare miere;
  • Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie -–remorci/pavilioane apicole şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral.

Măsuri de asistenţă pentru repopularea şeptelului apicol din Uniune:

  • Achiziţionarea de mătci şi/sau familii de albine;
  • Achiziţionarea de produse proteice solide pentru familii de albine de către stupinele de elită și de multiplicare;
  • Achiziţionarea de accesorii apicole de către stupinele de elită și de multiplicare.

Îmbunătăţirea calităţii produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piaţă -Decontarea analizelor fizico-chimice/reziduuri care să ateste calitatea mierii.

Precizăm că numai solicitanţii care au depus cererea de intenție până la data de 31 mai 2021, respectiv formele asociative apicole legal constituite pentru măsura A “Asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori”, și apicultorii pentru acțiunile C.4. „Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie – remorcă apicolă/pavilion apicol şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral”, respectiv D.3. “Achiziționarea de accesorii apicole de către stupinele de elită/multiplicare” au dreptul să depună cererea de plată prin care vor solicita sprijin pentru acelaşi produs/produse din cererea de intenţie.

Valoarea sprijinului financiar alocat anului 2021 pentru Programul Naţional Apicol este de 59.215 mii lei.

Program Naţional Apicol pentru perioada 2020 – 2022 are drept scop îmbunătățirea producției și comercializării produselor apicole prin acordarea apicultorilor de sprijin financiar.

Totodată, menționăm, plata sprijinului financiar se va efectua de către APIA  după controlul tuturor cererilor de plată și după centralizarea sumelor eligibile pentru verificarea încadrării în plafonul alocat pentru fiecare măsură.   

Rolul medicilor veterinari privind apărarea sănătății publice

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației globului.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

Medicii veterinari au intervenit și intervin zilnic, punându-și în pericol sănătatea, în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze)

În această perioadă este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care, prin activitatea, zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp, activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranță alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care certifică că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și sunt cei care supraveghează calitatea şi salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari membri ai Colegiulu Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii nr. 160/1998, cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităţiilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispoziţiilor stabilite de autorităţiile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi oameni;
  • implementarea măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibil prin:
  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
  • contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice.
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a produselor biologice;
  • întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa rezidiilor, din materii prime, şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct, activități derulate în concordanță cu măsurile de prevenire și limitare a efectelor cauzate de pandemia cu COVID 19.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evaluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a protejaa sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea agențiilor economici cărora le acordă servicii de specialitate.

În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că agenții economici sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.


Medicii veterinari, în colaborare cu autorităţile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.


Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Ciobănia, haina grea a unui tânăr din Gura Rîului

La doar 23 de ani, tânărul Iacob Topîrcean din Gura Rîului, județul Sibiu, se ocupă împreună cu familia sa de creșterea oilor, undeva la 300 de capete. Este haină grea ciobănia, dar dragi îi mai sunt Țurcanele, după cum ne spune tânărul, motiv pentru care vrea în viitorul apropiat să își mărească efectivul și să mai perfecționeze rasa.

„La noi creșterea oilor se transmite din generație în generație și pot spune că am aceste animale de când m-am născut. Chiar de la vârsta de 9 luni am fost dus la stână pentru prima dată. Bunica mea a vrut ca tatăl meu să se facă ospătar, după ce termină școala, dar el a iubit oile foarte mult și la vârsta de 16 ani, după ce a terminat clasa a X-a, a dat foc foilor de angajare și a fugit în Munții Cindrel, la oi. Cu banii strânși și-a cumpărat toamna 10 noateni și de acolo a început de unul singur.“

Prețul brânzei apreciat greșit pe piață

Tot timpul au crescut oi Țurcane, cu toate că întreținerea lor costă destul de mult, adaugă tânărul crescător sibian. „La început tatăl meu avea oacheșe și bale, dar în momentul de față ne-am orientat spre bucălaie. Pe timp de vară mănâncă iarbă de pe pășune, iarna le dăm porumb și fân/otavă. Iarna trecută le-am dat undeva la 1-1,5 kg de porumb pe zi, pe cap de animal. Încercăm de la an la an să le dăm hrană tot mai bună, dar e foarte greu să le ții doar cu banii pe care îi scoți de pe urma lor. Pe lângă ele mai trebuie să trăim și noi. Întreținerea lor te costă destul de mult, câteodată te lași pe tine pentru ele. Cu mieii avem cel mai mare noroc pentru că sunt mai căutați și mai bine plătiți, că în rest vai și amar de noi, abia vinzi câte un kilogram cu prețul corect. Cei care au magazine de brânzeturi vor să facă avere pe spatele tău și îți cumpără brânza cu 10 lei/kg, iar ei o vând cu mult peste 30 lei/kg. De lână nici nu cred că mai are rost să vorbim, că am umplut vreo trei grajduri până acum cu lână, doar să nu o arunc să poluez mediul. Când te sună câte unul și îți face o ofertă de 30 de bani kilogramul/lână îți vine să îi zici câteva. Le tundem doar ca să nu le mai fie cald, la bani nici nu ne mai gândim.“


„La capitolul sfaturi nu cred că sunt în măsură să le dau, dar dacă nu îți este dragă oaia, să nu te apuci pentru că nu o să faci vechime. Ciobănia este o haină grea pentru că după ce mergi toată ziua după oi prin vânt, ploaie, zăpezi, noaptea când să te odihnești, trebuie să fugi după urși. Și dacă există totuși persoane care își doresc să se apuce de creșterea oilor, le spun că nu trebuie să le fie frică de muncă și așa o să reușească. Unul dintre planurile mele de viitor ar fi să mai lucrez la rasă și să ajung la un efectiv de 500 de bucălăi pe galben pentru că vreau să-mi creez o varietate proprie de oi bucălăi. În următorii 5-10 ani îmi doresc să progresăm cât mai mult și să fim tot așa sănătoși!“


Beatrice Alexandra MODIGA

Virtuțile îngrășămintelor verzi

Este cunoscut că însușirea de fertilitate a solului este condiționată, în primul rând, de conținutul său în humus, iar acesta rezultă din descompunerea aerobă a materiei organice încorporate în sol.

O sursă importantă de materie organică pentru sol o reprezintă îngrășămintele verzi, adică plantele însămânțate în cultura principală sau în miriște cu destinația de îngrășământ. În acest scop se pot folosi: lupinul, mazărea, bobul, măzărichea, sulfina sau secara, floarea-soarelui, rapița, muștarul, hrișca s.a. Ele se încorporează în sol când asigură maximum de materie organică:

  • lupinul, mazărea – când s-au format păstăile;
  • măzărichea, sulfina, muștarul, rapița, hrișca – la înflorire;
  • secara la înspicat, iar floarea-soarelui la formarea calatidiilor.

Înainte de încorporarea în sol, cândva se recomanda o tăvălugire pentru culoarea plantelor și apoi arătura. Acum este mai indicat să fie tocate pentru a asigura o uniformă încorporare în sol și o mai ușoară și rapidă descompunere.

Mai economică este înființarea culturilor pentru îngrășăminte verzi în miriștea de rapiță, orz, grâu care în verile bogate în precipitații asigură cantități importante de materie organică.

Pe soluri ușoare, nisipoase, se recomandă lupin, floarea-soarelui, iar pe solurile mijlocii și grele, bob, măzăriche, singure sau cu floarea-soarelui.

Conținutul în elemente nutritive al plantelor folosite ca îngrășământ verde este, de exemplu, la măzăriche de 50-150 kg/ha N, 10-25 kg/ha la P2O5, 50-70 kg/ha, iar la rapiță 50-100 kg/ha N, 25-40 kg/ha P2O5, 80-180 kg/ha K2O.

Principalele avantaje ale îngrășămintelor verzi constau în:

  • Asigură îmbogățirea solului în materie organică proaspătă care stimulează activitatea microbiologică din sol și efectul ei este echivalent cu al gunoiului de grajd;
  • Crește conținutul în humus și deci fertilitatea solului, rădăcinile acestor plante având și capacitatea de a solubiliza substanțele greu solubile din sol;
  • Protejează și ameliorează structura solului. Picăturile de ploaie nu lovesc agregatele structurale pe care le pot sparge și transforma în praf care astupă porii solului, formând crustă. Având rădăcini pivotante adânci, din descompunerea acestora se formează humus pe un orizont mai mare;
  • Valorifică îngrășămintele rămase de la cultura precedentă și evită levigarea nitraților și poluarea apei freatice;
  • Reduc gradul de îmburuienare prin sufocarea acestora sau prin alelopatie;
  • Folosesc energia solară pe toată perioada de vegetație și asigură menținerea terenului permanent verde;
  • Crește capacitatea de înmagazinare și conservare a apei în sol;
  • Covorul verde și infiltrarea apei evită eroziunea;
  • Diversele culturi folosite ca îngrășământ verde, altele decât cele din cultura principală, asigură menținerea biodiversității;
  • Prin îngrășământul verde se pot reduce sau renunța la îngrășămintele chimice și deci se diminuează cheltuielile și sursa de poluare;
  • În condiții deosebite plantele respective pot fi folosite în furajarea animalelor;
  • Sporurile de producție obținute cu îngrășămintele verzi la cultura cartofului la Stațiunea Suceava au fost de 16% după mazăre și de 27% după măzăriche.

Credem că sunt suficiente motive pentru a folosi pe suprafețe cât mai mari îngrășămintele verzi.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Schimbări în structura echipei Nufarm România

Compania Nufarm anunță numirea lui Eliezer Frumerman în funcția de Director General Nufarm România.

Eliezer se va alătura companiei Nufarm în 15 august 2021 urmând să preia întreaga responsabilitate pentru entitatea din România începând cu 1 octombrie 2021. El îi va succede lui Richard Matei, care va prelua responsabilitatea pentru business-ul Nufarm din țările din Sudul Europei.

Eliezer are o experiență de peste 30 de ani în agricultură.  În ultimii 3 ani a activat ca și consultant, atât în România cât și pe diferite piețe de pe continentul african. Eliezer are o experiență vastă pe piața românească, unde a deținut în trecut funcția de Director General Adama România și Moldova.

Pe lângă această numire, Daniel Săvălaș va prelua rolul de Director Național de Vânzări România. Cu peste 25 de ani de experiență în protecția plantelor, Daniel va prelua, de asemenea, acest rol la 1 octombrie 2021. Daniel se alătură companiei din poziția de Director Național de Vânzări al Innvigo, anterior ocupând, printre altele, diverse roluri în vânzări și chiar cercetare și dezvoltare în cadrul companiei Syngenta.

Daniel Săvălaș o înlocuiește pe Daliana Ast, care a decis să părăsească Nufarm la sfârșitul lunii septembrie 2021. Daliana a făcut parte din echipa de conducere a Nufarm România în ultimii 15 ani, având o contribuție deosebită la creșterea companiei și consolidarea poziției acesteia pe piața din România. Mulțumim Dalianei pentru dedicare și îi dorim mult succes atât în plan profesional cât și în plan personal.

Numirea în funcție a celor doi colegi are rolul de a consolida prezența Nufarm pe piața de profil din România. Astfel, compania urmărește dezvoltarea unor parteneriate puternice, alături de colaboratorii săi, pe o piață aflată într-o permanentă dinamică.

Aproximativ 100 de rase locale au dispărut între 2000 și 2014

Stabilirea și susținerea unor programe eficiente de creștere a animalelor sunt încă provocări majore pentru multe țări și, ca urmare, diversitatea animalelor domestice din lume rămâne în pericol. În momentul de față, potrivit FAO, există aproximativ 8.800 de rase de animale din 42 de specii diferite în lume care oferă o diversitate de produse și servicii. Cel mai recent raport al organizației arată că 7.745 de rase de animale din 8.803 s-au dovedit a fi rase locale și 26% dintre acestea sunt expuse riscului de dispariție. Potrivit raportului, intitulat „Starea Biodiversității Mondiale pentru Alimentație și Agricultură 2019“, aproximativ 100 de rase de animale au dispărut între 2000 și 2014. Pentru a limita riscul extincției raselor locale, amenințările la adresa resurselor genetice animale trebuie să fie mai bine identificate și efectele potențiale ale acestora să fie mai bine evaluate. Doar astfel, spun specialiștii, pot fi luate măsuri raportate la realitatea imediată.


Conform DAD-IS, materialul genetic al raselor locale este crioconservat doar într-o proporție foarte mică de 3% și doar aproximativ 1% este folosit pentru reconstituirea populațiilor de rase locale. În februarie 2020, statutul crioconservării era necunoscut pentru aproape 95% din rasele locale din DAD-IS. Pentru a elimina acest deficit de informații, FAO a colaborat cu coordonatorii naționali, iar rezultatul a fost că 58 de țări au furnizat informații cu privire la starea crioconservării populațiilor lor de rase naționale. Această cooperare a crescut numărul țărilor care au furnizat informații despre crioconservare de la 35 la 93.


Ce este DAD-IS și cum funcționează

Sistemul de informații privind diversitatea animalelor domestice (DAD-IS) este un sistem conceput de FAO ca măsură de implementare a Planului global de acțiune pentru resursele genetice animale și care are scopul de a monitoriza populațiile de animale de rasă locale. Programul permite analizarea diversității raselor de animale la nivel național, regional și global, inclusiv statutul raselor în ceea ce privește riscul lor de dispariție prin accesul la o bază de date cu informații și fotografii. În momentul de față în sistem sunt înregistrate peste 15.000 de animale de rasă, din 8.800 de rase, din aproximativ 40 de specii, din 182 de țări.

Coloana vertebrală a DAD-IS este baza globală de date privind resursele genetice animale, în care țările înregistrează informații despre rasele lor de animale, inclusiv date despre dimensiunea și structura populațiilor de rase. Datele sunt introduse în sistem de coordonatorii naționali pentru gestionarea resurselor genetice animale, care sunt nominalizați oficial de guvernele țărilor respective. Fiecare stat care se înregistrează în sistemul DA-IS își asumă întreaga răspundere pentru veridicitatea și calitatea datelor introduse. Practic, DAD-IS este centrul unei rețele globale extinse de sisteme de informații care schimbă date legate de rasele de animale. Un sistem regional (Sistemul european de informații privind diversitatea animalelor de fermă – EFABIS) a fost stabilit în Europa, iar sistemele naționale au fost înființate în mai multe țări europene.

Pe lângă baza de date a raselor, DAD-IS asigură accesul către alte surse web, oferă o serie de instrumente pentru analiza datelor despre populația rasei, prezintă știri despre evenimentele și evoluțiile înregistrate în gestionarea resurselor genetice animale și pune la dispoziția celor interesați informații de contact ale coordonatorilor regionali pentru gestionarea resurselor genetice animale.

Ponderea raselor locale în ultimul deceniu

Primele informații concrete despre diversitatea raselor locale au apărut în anii imediat următori realizării primului Raport de stat legat de resursele genetice animale pentru alimentație și agricultură din lume și după adoptarea Planului de acțiune pentru resursele genetice animale în 2007. Atunci a existat în sistemul DAD-IS o raportare importantă de nume de rase noi, dar, cu toate acestea, actualizările furnizate de țări cu privire la dimensiunea populațiilor raselor nou introduse au fost puține. Ca urmare, a rezultat o proporție semnificativ crescută de rase locale cu starea riscului necunoscut, de la 54% în 2007 la 70% în 2008. Situația s-a îmbunătățit ușor de atunci, proporția raselor locale necunoscute (inclusiv rasele dispărute) scăzând la 61% în 2018. Alte categorii de risc au rămas relativ stabile în timp.

În 2018 a fost raportat un total global de 8.803 de rase, comparativ cu 8.822 în 2016 și 8.774 în 2014. Din acestea, 7.745 sunt rase locale (comparativ cu 7.761 în 2016 și 7.718 în 2014) și 1.058 sunt rase transfrontaliere, comparativ cu 1.061 în 2016 și 1.056 în 2014. Dintre rasele transfrontaliere, 511 – comparativ cu 499 în 2016 și 510 în 201 – sunt rase transfrontaliere regionale (raportate într-o singură regiune) și 547 (comparativ cu 562 în 2016 și 546 în 2014) sunt rase internaționale transfrontaliere (raportate în mai multe decât o regiune). În prezent, 600 de rase – comparativ cu 643 în 2016 și 647 în 201 – sunt clasificate ca dispărute, dintre care 6 sunt rase transfrontaliere (comparativ cu 4 în 2016 și 4 în 2014). Anul de dispariție este necunoscut pentru majoritatea acestor rase. Dintre speciile aviare, găinile înregistrează cel mai mare număr de rase expuse riscului pe o scară globală. Proporția raselor aviare cu risc necunoscut este chiar mai mare decât pentru speciile de mamifere.


De ce este importantă menținerea raselor locale de animale?

Multe rase au caracteristici unice care le permite existența în regiuni unde alte rase nu se pot adapta. Practic, în aceste regiuni unde diversitatea raselor este limitată de condițiile pedo-climatice oamenii depind exclusiv de rasele locale.


Proporția raselor locale cu statut cunoscut a crescut la nivel global la 49% în 2020. În februarie 2021, proporțiile raselor locale cu material genetic insuficient și suficient pentru reconstituirea rasei în caz de dispariție sunt estimate la 6,2% (474 rase) și 2,6% (203 rase).

(D.Z.)

A început competiția: Care sunt candidații pentru titlul de Tractorul Anului 2022

S-a dat startul competiției internaționale Tractor of the Year 2022, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniul mecanizării agricole la nivel european. Nu mai puțin de 14 tractoare, reprezentând 11 producători diferiți, vor participa la una dintre cele patru secțiuni ale concursului, a cărui temă principală este în acest an sustenabilitatea.

Înființată în 1998, competiția Tractor of the Year (Tractorul anului, sau TotY) este unul dintre cele mai longevive evenimente de acest fel din Europa și reprezintă un punct de reper în evoluția mecanizării agricole și în special a segmentului tractoarelor. Concursul este jurizat de 26 de experți și jurnaliști agricoli din 25 de țări, care decid anual, pe baza unor parametri tehnici specifici, care este cel mai bun tractor de pe piața europeană.

„Sunt 14 tractoare în competiție, împărțite în trei categorii, și toți finaliștii participă și la premiul special, TotY sustenabil. Ca de fiecare dată, evaluarea tractoarelor participante la competiție se va baza pe parametri tehnici preciși, iar un accent deosebit se va pune pe inovație și sustenabilitate“, a declarat Fabio Zammaretti, managerul Tractor of the Year, în cadrul festivității de deschidere, derulate online la 22 iunie anul curent.

Competitori cunoscuți, dar și multe surprize

În total vor fi acordate patru premii, câte unul pentru fiecare secțiune a competiției, în funcție de criteriile specifice ale fiecărei categorii.

Tractorul Anului este secțiunea concursului cea mai cunoscută și este dedicată în general tractoarelor folosite în cultura mare. Parametrii în funcție de care se va decide câștigătorul sunt: motorul, transmisia, electronica, sistemele hidraulice, opțiunile de dotare, inovația, conectivitatea și elementele de precizie, confortul și designul.

Concurenții din acest an sunt: 7R 350 AutoPower de la John Deere, T6 Methane Power – New Holland, T235 Direct – Valtra; companiile Case IH și Massey Ferguson, urmând să vină cu tractoare noi pe care le vor prezenta pe 22 iulie, respectiv pe 4 septembrie.

A doua categorie, Cel mai bun tractor utilitar, premiază calul de bătaie al fermierilor – tractoarele multifuncționale, în patru cilindri, cu o putere de peste 70 cp, greutate maximă de operare sub 10.500 kg și un ampatament de sub 2.550 mm. Având în vedere că vorbim de tractorul utilizat zi de zi de agricultori, alături de criteriile ce privesc motorul, transmisia sau sistemele hidraulice, regăsim și versatilitatea sau ușurința cu care pot fi manevrate. În această categorie competitorii sunt: Claas cu Arion 470, John Deere – 6M 120 AutoPower, Landini – 5-120 Dynamic, Massey Ferguson – 5S.145 Dyna-6 Exclusive și Valtra – A 115.

Secțiunea Tractoare Specializate vizează utilajele folosite în podgorii, livezi, exploatații silvice sau la cosit. Nominalizații pentru această categorie sunt: SRX 5800 de la Antonio Carraro, Compact VLB 75 – Carraro Tractors, Vega 85 Dualsteer Ferrari și Metrac H75 Pro de la Reform.

Ultimul premiu va fi acordat pentru Sustenabilitate, care reprezintă și tematica acestei ediții. În această secțiune sunt cuprinse toate tractoarele aflate în competiție, iar câștigătorul va fi desemnat după realizarea unei analize a fiecărui tractor din perspectiva utilizării noilor tehnologii (soluții digitale, surse alternative de energie și propulsie, impact asupra mediului etc.).

Ca și anul trecut, ediția din acest an este susținută în colaborare cu producătorul de anvelope agricole BKT, festivitatea de premiere urmând să aibă loc la expoziția EIMA din Bologna în perioada 19 și 23 octombrie.

Daniel PLĂIAȘU

Sărbătoarea iei și Târgul national de ceramică „CUCUTENI 5000“, la Iași

Consiliul Județean și Primăria Municipiului Iași au organizat Sărbătoarea iei, eveniment care s-a desfășurat în perioada 24-25 iunie. De altfel la această dată atât în Iași, cât și în comunitățile românești din întreaga lume a fost sărbătorită Ziua Universală a Iei. Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă“ este deja o manifestare de tradiție și pentru județul Iași, eveniment al cărui scop este acela de a promova valorile culturale tradiționale românești. Totodată, în perioada 25-27 iunie 2021, în Parcul Copou, a avut loc cea de a XXXVIII-a ediție a Târgului național de ceramică „CUCUTENI 5000“.

Deschiderea oficială a Sărbătorii iei a avut loc în Salonul Instituției Prefectului, unde s-a desfăsurat vernisajul artistei de renume internațional Cela Neamțu, în prezența „doamnei tapiseriei românești“. Evenimentul a fost urmat de momente artistice în fața Palatului Culturii, în cadrul cărora, artistei Cela Neamțu i-a fost înmânat titlul de Cetățean de Onoare al județului Iași. Spectacolele au fost susținute de Ansamblul Artistic Profesionist „Constantin Arvinte”, Școala de Arte „Titel Popovici“ și ansamblurile „Floare de Bujor“ – Iași, „Moldovenii din Cetate“ – Moșna și „Corăgheasca“, din Deleni, alături de artiști consacrați ai muzicii populare românești.

„Organizăm anul acesta Sărbătoarea iei, o formă de a readuce în spațiul public tradițiile și valorile culturale pe care Iașul le are. Împreună cu păstrătorii de tradiții ai Iașului, producători locali, meșteri populari, artiști de mare valoare și ansambluri folclorice din județ, vom da viață acestei sărbători frumoase care va însufleți Iașul în acest sfârșit de săptămână“, a precizat Costel Alexe, președintele Consiliului Județean.

„Sărbătoarea iei ne aduce în suflete bucuria retrăirii acelor vremuri minunate, când straiul popular era purtat cu mândrie pe ulițele din satele bunicilor noștri. Nu există eveniment important în viața satului fără ca strămoșii noștri să nu-l onoreze cu frumusețea portului, ca semn al apartenenței la o lume a decenței și bunului simț pe care s-a clădit poporul român“, a precizat Mihai Chirica, primarul Municipiului Iași.

Producătorii asociației Produs în Iași au fost prezenți în fața Palatului Culturii cu produse pe bază de lavandă, produse de panificație, salate marinate, miere de albine, bere artizanală, ciocolată artizanală și tăiței din ingrediente naturale.

Ateliere interactive de olărit

În cadrul evenimentului au avut loc și ateliere interactive de olărit, pictură, sculptură, precum și expoziții cu vânzare ale producătorilor locali.

În perioada 25-27 iunie 2021, în Parcul Copou din Iași, a avut loc cea de a XXXVIII-a ediție a Târgului național de ceramică „CUCUTENI 5000“.

Scopul manifestării l-a constituit cunoașterea și promovarea ceramicii tradiționale din cele mai importante centre de olărit din țară, având ca invitați meșteri olari din Republica Moldova și Ucraina. Organizatorii evenimentului au fost Consiliul Județean Iași, prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași.

La ediția din acest an au fost prezenți peste 120 de meșteri din: Argeș, Bistrița, Cătămărăști Deal și Dorohoi – Botoșani, Corund și Miercurea Ciuc – Harghita, Schitu Stavnic – Voinești, Iași, Baia Mare – Maramureș, Măldăeni – Teleorman, Horezu și Lungești – Vâlcea, Satu Mare, precum și din Chișinău, Nisporeni, Drochia, Iurceni – Republica Moldova și din regiunea Cernăuți – Ucraina.

„Cucuteni 5000“ are drept scop promovarea și stimularea meșteșugului străvechi al olăritului

Târgul național de ceramică tradițională „Cucuteni 5000“ atrage meșteri olari din importante centre de ceramică ale țării și din Republica Moldova sau Ucraina, având ca scop promovarea și stimularea acestui meșteșug străvechi. Târgul de la Iași se impune an de an prin participarea unui număr însemnat de meșteri, care păstrează nealterată ceramica tradițională, prin frumusețea, varietatea și calitatea exponatelor, acordând, totodată, o mare atenție promovării tinerilor olari. Meșterii expun creații care sunt scoase la vânzare, realizate prin metode vechi. Dincolo de cele ornamentale, aceștia vin și cu o varietate de obiecte care au o utilitate practică.

Mai mult, fiecare dintre etapele evoluției umane se regăsește și astăzi, în mod direct sau indirect, în meșteșugurile tradiționale românești, în modelajele și pictura care individualizează obiectele din lut și ceramică. Multe dintre acestea conțin simboluri transmise din generație în generație, ele putând să ducă pe firul istoriei adevărate povești despre felul de viață al oamenilor, al relațiilor dintre ei, al credințelor, obiceiurilor și temerilor lor. Toate acestea au fost evidențiate la Târgul național de ceramică tradițională „Cucuteni 5000“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Scurt istoric al sării în România, din vremuri neștiute și până astăzi (I)

În lucrarea Sarea în preistoria României, semnată de dr. Dan Monah, una dintre personalitățile marcante ale arheologiei preistorice, se afirmă că geologii români au inventariat în țară peste 300 de mari depozite de sare, ce acoperă o suprafață de circa 30.000 kmp. Acestea sunt grupate în două mari zone salifere: prima, în exteriorul arcului carpatic, se întinde din nordul țării (Suceava) și până prin Valea Jiului, trecând prin Carpații de Curbură, pe o bandă care ar însuma 1.500 km și o lățime de câțiva kilometri; a doua, în Transilvania, care ar ocupa în jur de 16.200 kmp. În afara acestora mai sunt câteva zăcăminte importante în Maramureș și în Moldova, în afara Carpaților, la Ibănești – Dorohoi și la Hârlău.

Sarea se pare că ar fi exploatată pe teritoriul României de azi de prin anii 6000 î.Hr. Două situri de valoare excepțională din județul Neamț stau mărturie: Lunca (Vânători) și Țolici (Petricani); pentru primul, așezat pe linia zăcământului de la Oglinzi, cercetătorii de la Muzeal Județean Neamț și Universitatea din Regensburg (Germania) au stabilit vechimea prin anii 6050 î.Hr., iar pentru al doilea datarea este localizată în perioada 6.000-3.500 î. Hr. De asemenea, cercetările de la Băile Figa (Bistrița-Năsăud) au scos la lumină, conservate ideal, instalații de lemn de acum 3.000 de ani, jgheaburi mari, troace, lopeți, baroase decupate din trunchiuri de copac, vase de lemn și ciocane masive de minerit realizate din piatră, toate utilizate la exploatarea sării. Evident că dacii exploatau sarea înainte de cucerirea romană. Dar aceștia au venit cu un plus de tehnologie, atât cât putea fi, în acele vremuri, iar urme ale salinelor romane s-au găsit la Ocna Sibiu, Ocna Mureș, Cojocna, Sic, Ocna Dej, Domnești, Mărtiniș, Ocnele Mari, Mănastur, Bata, Reteag, Ciceu, Cristur, Arpas, Beclean etc.

Sarea, azi

Venind în zilele noastre, Societatea Națională a Sării-Salrom are în exploatare 7 saline, corespunzătoare sucursalelor din subordine: Slănic (Prahova), Râmnicu Vâlcea (Vâlcea),Târgu Ocna (Bacău), Praid (Harghita), Cacica (Suceava), Ocna Dej (Cluj) și Ocna Mureș (Alba). Alte saline și-au pierdut interesul pentru exploatare (închise), dar nu și din punct de vedere turistic: Turda (Cluj), Coștiui (Maramureș), Ocna Șugatag (Maramureș), Rona de Sus (Maramureș), Ocna Sibiului (Sibiu), Cojocna (Cluj), Sic (Cluj), Doftana (Telega, Prahova). Dincolo de importanța economică a exploatărilor de sare, că mai sunt sau nu active, acestea au avut două efecte majore de-a lungul timpului: pe lângă saline s-au consolidat și dezvoltat localități urbane importante; proprietățile curative inclusiv ale apelor sărate au transformat aceste așezări într-o reală industrie turistică. În cele ce urmează vom scrie, pe scurt, despre exploatările active.

Slănic Prahova

Zăcământul, cu vârsta fixată prin Tortonian Superior, se întinde pe o suprafață de 10 kmp. Începuturile istoriei salinei datează din jurul anului 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino, realizând potențialul zonei, a cumpărat moșia Slănic, deschizând mina Valea Verde (1688), apoi Baia Baciului (1689-1691). Ulterior, aproape până în zilele noastre, s-a exploatat sare din minele Mihai, Carol, Unirea și Victoria. Minea Unirea (208 m adâncime) a devenit, după ce s-a închis, cel mai important obiectiv de vizitat din stațiune, având în adâncuri camere amenajate, busturi în sare ale lui Burebista, Traian și Decebal, Mihai Viteazul și Mihai Eminescu, terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii, carting, jocuri mecanice, spațiu delimitat pentru tratament. Dar la fel de căutate sunt, în ordine, Baia Baciului și Baia Roșie, ambele concesionate, Baia Verde (domeniul public) și Muntele Verde, precum și baza de tratament.

Râmnicu Vâlcea (Ocnele Mari)

Conform descoperirilor arheologice, pe aceste locuri s-a aflat vestitul centru tribal „Buridava“, despre care a scris istoricul grec Ptolemeu. Exploatarea de la Ocnele Mari este cumva localizată în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. Primele „găuri“ sunt săpate la Cărpiniș, dar acestea se surpă, lăsând loc lacului „Din Brazi“. Mai târziu se efectuează altele, din care se exploateză 15 ani, dar și acestea se prăbușesc, formând „Balta Roșie“. Apar, cu timpul, minele Sf. Ioan Vechi, Sf. Ioan cel Nou, Pavel (1 Mai). Din 1993 au început lucrările la mina nouă din punctul Cocenești. Salina Ocnele Mari oferă condiții de relaxare, agrement și tratament (sport, spații de joacă, restaurant și cramă, un magazin de souveniruri și de băuturi răcoritoare, fast-food, tratament), dar foarte vizitată este biserica cu hramul Sf. Varvara și Sf. Gheorghe. În afară se găsesc, foarte cătate și acestea, ștrandurile Ocnele Mari și Ocnița.

Târgu Ocna, Bacău

Cea mai veche mărturie scrisă despre zăcământul de sare de la Tg. Ocna datează din anul 1380. Este, de fapt, un hrisov domnesc din care rezultă plata unei catități de 2.000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră. Dezvoltarea exploatarii este pusă apoi pe seama domnitorului Ștefan cel Mare, acesta întărind privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Prin secolul al XVIII-lea, ocnașii condamnați la muncă pentru grave delicate stăteau în adâncul minei zile în șir; Grigore Ghica a fost atât de impresionat de soarta acestora încât a luat primele măsuri de cazare a lor în afara ocnei. Exploatarea s-a realizat în minele Moldova Veche (mina Carol I), Moldova Nouă (mina Carol II), Pilot (aici a funcționat, în perioada 1974-2005, un sanatoriu), Trotuș și Unirea. Din punct de vedere turistic, este exploatat orizontul IX al minei Trotuș, amplasat la 240 m adâncime și desfășurat pe 13.000 mp. În adâncuri se găsește o biserică ortodoxă, spații pentru activități sportive și de joacă, jocuri mecanice, punct de prim ajutor, lac cu apă sărată și cascadă, iar în afară, baza de tratament a fost completată cu ștrand, un muzeu al sării etc. (Va urma)


Primele atestări documentare

În analiza „Exploatarea zacămintelor de sare din România”, prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, scrie că primele documente care semnalează existența unor ocne de sare s-ar referi la Turda (1075), Rona și Ocna Șugatag (1191), Ocna Dej (1236), Cojocna (1291) și Ocna Sibiului (1326) – în Transilvania și Maramureș și Tg. Ocna (1380), Trotuș (1.570), Ghitioara (1557), Ocnele Mari (1408), Ocnele Mici (1517), Telega (1563) – în Moldova și Țara Românească. Mai târziu apar exploatări la Praid, Vișeu, Câmpulung pe Tisa, Teișani, Sărari, Grozesti, Ibănești etc. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Transilvania se produceau anual 100.000 tone de sare, în Țara Românească – 8.000 tone, iar în Moldova, în jur de 13.000 tone. În anul 1938, producția României Mari se ridica la 350 000 de tone sare, iar prin anii 1990-2000 cantitatea de sare solidă era de 2 milioane tone/an, iar cea de sare în soluție depășea 3 milioane tone/an.


Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS