reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Este pregătită școala românească pentru meseriile viitorului?

Se vorbește mult despre școala românească de astăzi. Dacă e bună sau rea. Și nu numai că se vorbește, s-au făcut și se fac reforme în continuu. Mult prea... în continuu, ca să avem certitudinea unui plan pe termen lung, vizionar, care să garanteze un învățământ competitiv. Și mai ales armonizat cu schimbările globale – sociale, culturale și economice – pe care le trăim zi de zi și an de an. Sistemul educațional este privit diferit. Depinde din ce perspectivă este analizat. Și mai ales de cine face analiza, la un moment dat. Astăzi, noi vă propunem să lucrăm cu cifre, tocmai pentru a elimina orice tendință de subiectivism. Faceți dumneavoastră apoi orice comparație doriți.

Un milion pierdut

În 1990, România avea 28.303 de unități școlare (creșe, grădinițe, învățământ primar, gimnazial și liceal, învățământ special, școli profesionale, învățământ postliceal și de maiștri, licee militare, învățământ superior). În anul 2017, în România mai existau 7.047 de unități școlare. Ultimele cifre nu reflectă însă realitatea deoarece sunt enumerate doar școlile cu personalitate juridică, de regulă cele coordonatoare, iar acestea au în subordine mai multe entități. Dar au fost închise sau comasate, din 1990 și până astăzi, multe unități de învățământ.

Ca să vă faceți o impresie, numai între anii 2003 și 2007 au fost desființate 1.781 de școli și comasate alte 1.534 de unități. Vorbind despre populația școlară (de la creșe la învățământul superior), în 1995 în România învățau 4.703.277 de elevi și studenți, iar în 2017, pe fondul migrației, al abandonului școlar și al sporului natural negativ, numărul s-a redus dramatic, cu peste un milion, ajungând la 3.578. 561 de preșcolari, elevi și studenți. Cu alte cuvinte, populația școlară a scăzut cu 1.124.716 de persoane cu vârsta între 1 și 35 de ani.

scoala tabel

Radiografie fulger

Vă mai oferim, spre edificare completă, patru detalii:

– În 2017, potrivit biroului de statistică al Uniunii Europene Eurostat, rata abandonului școlar a fost, în România, de 18,3%, față de o medie a UE-28 de 10,6%! Asta înseamnă că, în fiecare an, peste 270.000 de tineri părăsesc școala înainte de absolvirea unui ciclu de învățământ. La nivelul UE, în acest clasament suntem depășiți doar de Spania, cu un procent al abandonului școlar de 20,3%, și de Malta, cu 20,1%;

– La ultima evaluare PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor) la care a participat, România a ocupat locul 48 din 72 de țări analizate. Programul măsoară nivelul de bază al cunoștințelor elevilor de 15 ani la matematică, citire și științe;

– România figurează în Top Shanghai 2018 al celor mai bune universități din lume cu 2 instituții de învățământ superior: Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca, clasată în intervalul 601-700, și Universitatea București, plasată în intervalul 801-900;

– Elevii noștri continuă să aducă, la mai multe discipline, medalii de aur individuale sau pe echipe de la olimpiadele internaționale, România aflându-se, din acest punct de vedere, pe un loc onorabil în lume.

Ne armonizăm sau nu?

Dar haideți să nu mai insistăm asupra cifrelor și să ne gândim la altceva. Există o platformă denumită Skills Panorama, unde niște băieți care nu au ce face, cum ar zice unii de pe la noi, publică tot felul de studii cu privire la piața muncii din UE. Iar studiile nu-s realizate de orișicine, ci de niște instituții ale Uniunii. Ultimul descrie proiecția locurilor de muncă în statele UE, tendințele de creștere sau descreștere a acestora, dinamica domeniilor de activitate și a abilităților necesare, în perioada 2016-2030. O să vă mirați, dar UE a realizat un tablou și pentru România, tot până la orizontul anului 2030. Întrebarea care se pune: se uită cineva, dintre cei care alcătuiesc politici de tot soiul, pe aceste studii, ca să armonizeze învățământul nostru, de exemplu, cu tendințele pieței de muncă? Vă oferim câteva exemple:

– sectoare în care se preconizează scăderea numărului de locuri de muncă: construcții – minus 30,1%, tratarea apelor și deșeurilor – minus 23,3%, agricultură, industria forestieră și pescuit – minus 13%, minerit – minus 11,3%, manufactură – minus 2,2%, telecomunicații – minus 1,2%, transport și depozitare – minus 0,2%;

– ocupații (meserii) care vor fi în scădere: meseriași – minus 25%, lucrători agricoli – minus 21%, manageri – minus 2%;

– sectoare în care cresc locurile de muncă: servicii profesionale + 91,4%, sănătate și servicii sociale +66,7%, educație +20,4%, servicii de administrație +20,1%, arte și recreație +17,9%, resurse energetice +17%, sectorul public și de apărare +14,6%;

– ocupații care vor fi în creștere: specialiști + 30%, lucrători în servicii și vânzări +20%, tehnicieni +18%, muncitori necalificați +14%, funcționari +12%, opera­tori și asamblatori +6%.

Un alt ghid, de data aceasta românesc, realizat de Asociația INACO (Inițiativa pentru competitivitate), prezintă tendințele ocupaționale la nivel mondial, pe baza studiului Forumului Economic Mondial „Viitorul locurilor de muncă“, în ceea ce privește principalele domenii în care forța de muncă va scădea sau va crește:

– scăderi la nivel global: birouri și administrație – minus 4.759.000 de locuri de muncă, manufactură și producție – minus 1.609.000, construcții și extracții de resurse – minus 497.000, arte, design, divertisment, sport și media – minus 151.000, juridic – minus 109.000, instalații și întreținere de clădiri – minus 40.000;

– creșteri la nivel global: afaceri și finanțe +492.000 de locuri de muncă, mana­gement +416.000, computere și matematică -405.000, arhitectură și inginerie +339.000, vânzări +303.000, educație și training +66.000.

15 meserii ale viitorului

Centre for the Future of Work (SUA) face un clasament al celor mai căutate 15 meserii în următorii 10 ani. Și trebuie să recunoaștem că unele dintre ele ne sunt complet străine, în fine, depășesc un fel primar al nostru de a judeca lucrurile. Așadar, cele mai căutate meserii vor fi: asistarea persoanelor în vârstă, asistarea roboților din domeniul medical, ofițerul în diversitate genetică, analiza datelor primite prin Internet, gestionarea datelor complexe din orașele inteligente, generarea de realități virtuale paralele, detectivul de date, brokerul de date personale, comerțul cu inteligența artificială, oferirea de consultanță în fitness, supravegherea traficului pe drumurile publice pe care vor circula mașinile cu pilot autonom, modă digitală, cu croitori digitali, construcția de călătorii personalizate în RV augmentată, managerul de echipe combinate om-mașină și ofițerul de etică. Angajatul de mâine așadar are nevoie de cu totul alte aptitudini, sub acțiunea factorilor tehnologici și sociali, dacă vrea să fie și bine plătit. Iar învățământul românesc...

Vă lăsăm pe dvs. să completați punctele de suspensie!

Maria BOGDAN