Moș Nicolae, 17 secole de purtat daruri...

Nu mai e nicio îndoială că simpaticul și legendarul personaj laic Moș Nicolae este unul și același cu blândul Sf. Ierarh Nicolae, supranumit și făcătorul de minuni. Trăsăturile pentru care este atât de iubit în ortodoxism și catolicism au fost preluate, împrumutate, îmbogățite de fiecare popor care a dezvoltat un cult pentru acest sfânt ocrotitor. Și ce să fie mai grozav decât faptul că, deși nu se arată niciodată, el lasă misterios daruri în ghetuțe în noaptea de 5 spre 6 decembrie și pleacă pe calul său alb în milioane de case, să-i bucure pe cei mici.

Moș Nicolae sau Sân-Nicoară are corespondenți în toată Europa: este Mikulás în Ungaria, Mikuláš în Cehia și Slovacia, Mikołaj în Polonia, Nikolaos în Grecia (ocrotitorul țării), Sankt Nikolaus în Germania, Nicolo ori Niklaus în Austria, Sinterklaas în Belgia și Olanda, Sveti Nikola în Croația și Serbia, Samichlaus în Elveția, San Nicola în Italia etc. El este ocrotitorul copiilor, îi ajută pe toți cei nevoiași, văduvele și orfanii, este stăpânul apelor și salvează corăbierii de la înec, protejează soldații pe timp de război, îi sprijină pe cei păgubiți și le găsește fetelor nemăritate sortitul.

Credințe populare

În credința populară se spune că Moș Nicolae păzește soarele care încearcă să se strecoare spre alte tărâmuri spre a lăsa lumea (cea din Europa, probabil) fără căldură și lumină, aluzie la nopțile lungi și la venirea anotimpului rece. El este cel care aduce iarna și, dacă se întâmplă să ningă în ajun sau pe 6 decembrie, înseamnă că moșul și-a scuturat barba peste pământ, iar dacă nu cade neaua, se zice că îndrăgitul bătrânel a întinerit. Fetele fac plăcinte în această noapte pe care le gustă apoi flăcăii, iar la care casă a ieșit delicioasă, se opresc să repete colindele pentru Crăciun.

De ce pune moșul darurile în ghetuțe

Dar cea mai îndrăgită trăsătură a lui este să-i bucure pe cei mici, Moș Nicolae fiind supranumit chiar așa, Crăciunul copiilor. Dar de unde i-o fi venit lui ideea să pună darurile în încălțămintea lustruită? Se spune că varianta creștină a moșului, Sf. Ierarh Nicolae, a făcut asta aievea. Pe când era episcop, trăia într-un sat, alături de o familie nevoiașă, care avea trei fete. Tatăl ar fi vrut să le vândă fiindcă nu le putea mărita fără zestre. Atât de milă i s-a făcut încât atunci când au venit pețitorii la prima fată moșul s-a dus și a pus o pungă de galbeni la ușă. Al doilea an a procedat la fel pentru a doua fiică, dar în al treilea an, fiindcă tatăl păzea, ca să-l cunoască pe binefăcătorul familiei, și pentru că sfântul nu dorea să fie văzut, s-a suit pe casă și a lăsat banii pe horn, iar aceștia au căzut într-o șosetă. De la șosete la ghete trebuie să recunoașteți că nu-i mare distanță.

De ce 6 decembrie?

Sfântul Nicolae s-a născut la Patara Lichiei, în jurul anului 280, și a trecut la cele veșnice în localitatea Mira (Kocademre, Turcia de azi), cam prin 345. A fost deci contemporan cu Sf. Împărat Constantin cel Mare, cel căruia i-a apărut în vis fix într-o dată de 6 decembrie, cerându-i să-i ierte pe trei tineri care ar fi urmat să fie executați. De altfel, împăratul care a adoptat creștinismul drept religia oficială a Imperiului Roman este cel care a eliberat creștinii din închisori, inclusiv pe Sf. Nicolae. Ierarhul din Mira a fost iubit din timpul vieții sale pentru nenumăratele minuni săvârșite, dar el începe să fie cinstit abia 200 de ani mai târziu, când numele său apare în martirologiul roman. În același secol, episcopul Nicolae din Pinara înalță o biserică închinată Sf. Nicolae din Mira Lichiei. Faima sa i-a făcut pe cruciați ca, în secolul al XI-lea, să fure moaștele și să le ducă la Bari și Veneția, locuri unde este venerat parcă mai mult ca în oricare alt colț al lumii. Cele mai multe date biografice despre ierarh provin din lucrarea medievală „Legenda aurea“, scrisă de Iacob de Voragina în anul 1264. În zona slavă a Europei cultul pentru Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.

Povestea nuielușei

Sf. Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai mari apărători ai ortodoxiei, a participat la primul sinod ecumenic de la Niceea (astăzi Ýznik, în Turcia), în anul 325 d.Hr. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, potrivit căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de o posibilă ruptură în sânul bisericii, Nicolae de la Mira i-a dat ereticului Arie o palmă. Se spune că de la palma Sf. Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, celor neascultători să li se arate nuielușa, așa, ca o avertizare.

Maria Bogdan