cemrom iulie 2018
update 12 Dec 2018

Cu doar 8.000 de euro România ar putea avea aparatul care testează prospețimea produselor la raft

Nu au fost puține știrile care anunțau consumatorii că au fost găsite la comercializare, spre exemplu, produse din carne congelată, cu o vechime de câțiva ani sau că pentru a vinde totuși marfa expirată s-au folosit tot felul de metode pentru a păstra aparența prospețimii. În contextul acesta, ce spuneți, nu ar fi ideal ca în fiecare magazin sau măcar în cele mai mari dintre ele să existe un aparat care să ne arate pe loc cât de proaspete sunt produsele din carne? Deocamdată nu avem fizic așa ceva. Dar proiectul acestui aparat există. A fost conceput de o echipă de cercetători ai Centrului 3NanoSAE – Universitatea București – condusă de profesorul universitar Ioan Stamatin. Din lipsa fondurilor, proiectul cercetătorilor s-a încheiat în 2015 fără a fi scos practic un prototip. Aparatul a rămas doar schițat pe hârtie, nu a fost dezvoltat și ca urmare nu a ajuns la consumatori. Cine ar fi avut interesul, în afară de cercetătorii care l-au creat, să promoveze un astfel de aparat care să ne spună nouă, consumatorilor, că produsele pe care le cumpărăm sunt proaspete? Nimeni, se pare. De fapt, ar putea fi chiar incomod pentru unii să existe acest aparat. Mă întreb câte astfel de proiecte au rămas „îngropate“ și dacă scopul real al îngropării lor este lipsa banilor. Sau poate că este premeditată această situație?

Eficient, ieftin și cu rezultate pe loc

Proiectul aparatului care măsoară prospețimea produselor are o istorie de șase ani și a fost realizat în colaborare cu Institutul Optoelectronica. Inițial scopul aparatului a fost acela de a recunoaște bancnotele aflate sub incidența radiațiilor ultraviolete. Ulterior proiectul a deraiat de la direcția stabilită anterior pentru că cercetătorii și-au propus o altă miză. „Am continuat să îmbunătățim aparatul pentru că ne interesa cum putem avea la nivelul consumatorului un instrument pe care acesta să îl folosească pentru a testa la raft prospețimea produselor din carne sau a vegetalelor. Ne-am chinuit să înțelegem ce tip de instrument putem concepe în acest scop. Trebuia să fie ușor de folosit de către consumator și să fie ieftin. Există la ora actuală în lume aparate similare, dar foarte complexe și scumpe. Acestea fac investigații microbiologice, analize spec­trale etc. Dar rezultatele lor sunt uneori tardive, chiar și la o săptămână. Și noi voiam să realizăm un aparat care să îți spună pe loc dacă produsul este în regulă, iar rezultatul să fie ușor de interpretat de absolut oricine.“

Principiu de funcționare

Profesorul Ioan Stamatin spune că, pentru a pune în funcțiune acest aparat, echipa sa a trebuit să combine o serie de principii din domenii diferite precum analiza spectrală, tehnologia sateliților și cartografierea solurilor. În final, a fost conceput un aparat cu un principiu de funcționare relativ simplu, și anume răspunsul diferit al materiei la diferite lungimi de undă a radiațiilor. Fiecare tip de materie organică – este valabil pentru textura cărnii și vegetalelor, dar și pentru microorganismele care se pot dezvolta în timp –, sub acțiunea diferitelor lungimi de undă a radiațiilor electromagnetice, are o reflectanță diferită. „Ochiul uman nu poate să distingă, spre exemplu, când se iluminează cu infraroșu, dar o cameră de înaltă perfor­manță, cu rezoluție înaltă, cu multe frame-uri pe secundă poate lua amprenta radiației reflectate de către fiecare element dintr-un material și microfloră. Cu acest aparat iluminăm practic prin diferite lungimi de undă și după aceea, printr-un software, recompunem imaginea sau înlăturăm anumite lungimi de undă din poze. Această recompunere a imaginilor îți permite ție, consumatorul, să distingi imediat, prin puncte luminoase diferite, că microorganismele sunt dezvoltate peste limită, spre exemplu. Avertizarea este afișată și pe ecran sub forma unui mesaj de genul „nivel critic“.

p 42 NBI carne

Util pentru producători, distribuitori și consumatori

„Deși nu am inventat o tehnologie nouă, am conceput totuși un aparat care se prefigura ca o necesitate pentru consumator, în special. Acest dispozitiv cu anumite lungimi de undă, personalizat pe categorii de produse – pui, vită, porc, pește, curcan etc. – oferea oamenilor șansa de a controla singuri prospețimea produselor pe care le cumpără de la raft. Dacă, spre exemplu, consumatorul a cumpărat pește, apasă butonul pește și selectează astfel lungimile de undă. Aparatul îi dă pe loc răspunsul despre gradul de prospețime. Sunt situații în care carnea pare foarte proaspătă și când o iluminezi constați că există microfloră, nedezvoltată încă până la limita patologiei, dar peste limita acceptată de agențiile sanitar-veterinare.“

Această metodă de investigare nu este exclusivă pentru cumpărători. Este la fel de utilă și pentru producători și distribuitori.

„Orice fruct, orice carne, indiferent de gradul de prospețime, au microflora lor inițială. De aceea se spune că produsul are un anumit termen de valabilitate pentru că, indiferent de modul de ambalare, microflora se dezvoltă. Imaginile făcute astăzi vor arăta o anumită microfloră, iar după câteva zile va fi o altă arie a microflorei. Raportul celor două imagini arată practic gradul de degradare a produsului respectiv. Și atunci ne-am propus să găsim o soluție pentru a identifica eventualele probleme apărute pe lanțul trasabilității produselor din carne.“

Identificarea problemelor apărute pe lanțul trasabilității

Cu ajutorul acestui aparat prima verificare poate fi făcută chiar la producător, înainte ca produsele să plece către comercializare. Se înregistrează niște imagini, niște rezultate și avem practic punctul zero al istoriei trasabilității acelui produs. Având aceste prime imagini, ulterior se poate identifica cu ușurință dacă în timpul transportului s-a întâmplat ceva, dacă produsul a fost dezghețat de mai multe ori sau spălat de mai multe ori. Prin acest sistem de iluminare spectrală specifică unor tipuri de lungimi de undă consumatorul poate afla dacă legumele și fructele au fost tratate cu substanțe chimice și dacă sunt necesare mai multe spălări sau dacă este nevoie să fie îndepărtată coaja, spre exemplu.

„Toate concluziile proiectului nostru au condus către faptul că această tehnologie este fezabilă. De aceea, corect ar fi ca proiectele noastre să fie evaluate, să se stabilească dacă sunt de perspectivă și să ni se acorde fonduri încă trei ani pentru a scoate un prototip. Prețul aparatului depinde de camera spectrală folosită, dar prototipul gândit de noi ar costa cca 8.000 de euro“.

Laura ZMARANDA

Articole recente - Lumea Satului