Repere în învățământul agricol preuniversitar

Învățământul agricol în țara noastră a apărut mai târziu decât în țările din vestul Europei.

Prima școală agricolă organizată și de durată a apărut sub Barbu Știrbei în 1852/53 la Pantelimon, care în 1869 s-a mutat pe moșia de la Herăstrău, unde a evoluat până la USAMV de astăzi trecând prin fazele: Școala Centrală de Agricultură Herăstrău, în 1904 capătă statut de învățământ superior, în 1929 Academia de Înalte Studii Agronomice, în 1939 facultate de agronomie în cadrul Politehnicii București, iar din 1948 componentă a Institutului Agronom „Nicolae Bălcescu“.

Personalități importante care au condus această școală au fost academicienii: Petre S. Aurelian (1833-1909), C. Sandu-Aldea (1874-1927) și Gh. Ionescu-Șișești (1885-1967).

În 1872 marele agronom Ion Ionescu de la Brad înființează pe moșia sa de la Brad o Școală practică de agricultură și fermă model.

În 1879 se deschide primul liceu din mediul rural în comuna Pomârla – județul Botoșani de către marele boier Anastasie Bașotă (1796-1869) în care învățau gratuit și cu întreținerea sa fii de țărani, foști clăcași pe moșiile sale, și care ulterior a devenit școală agricolă.

Printr-o lege din 1883 se înființează 3 școli medii agricole la Strehareți – Slatina (1884), la Roman (1855) și la Armășești – Ialomița (1889).

În 1910, din inițiativa preotului Teodor Bălășel (1869-1941) și cu sprijinul lui Spiru Haret, ministrul Învățământului, se înființează în chiliile Mănăstirii Șerbănești din comuna Ștefănești, județul Vâlcea, prima școală de agricultură din Oltenia. Aici a funcționat până în anul 1927, când s-a mutat în satul Petculești (Grădinari) în noul local construit la insistențele preotului T. Bălășel și cu sprijinul marelui istoric Nicolae Iorga care era prim-ministru.

În 1912 se înființează mai multe școli inferioare de agricultură, printre care și cea de la Dragomirești Vale, județul Ilfov. Prin reforma învățământului din 1948 s-au înființat 65 de școli medii tehnice agricole cu durata de 4 ani, echivalente cu liceul, și absolvenții aveau dreptul să urmeze învățământul superior, dar au fost de scurtă durată deoarece în 1955 se organizează școlile profesionale agricole și școlile tehnice de maiștri cu durata de 3 ani.

După încheierea cooperativizării agriculturii, în 1962, se înființează Școlile Tehnice Agricole cu durata de 4 ani, din care un an practică în unități agricole de producție. Prin aceasta s-a urmărit crearea unui corp de tehnicieni, ajutoare ale inginerilor în cadrul unităților agricole.

În anul 1966 s-au înființat liceele agricole care, pentru a fi corelate cu dezvoltarea și modernizarea agriculturii, s-au numit licee agroindustriale, apoi licee industrial-agricole, iar după 1989 se numesc licee tehnologice.

Fac mențiunea că în perioada 1950-1990 învățământul agricol preuniversitar era foarte bine organizat și dezvoltat, cu ferme didactice complexe în care elevii lucrau efectiv, inclusiv pe tractoare și utilaje agricole, iar absolvenții erau capabili să primească imediat sarcini de răspundere directă în producție.

Menționez câteva asemenea școli agricole: Pomârla, Miroslava, Podu Iloaiei, Huși, Roman, Rm. Sărat, Tecuci, Valea Călugărească, Călărași, Fundulea, Alexandria, Slatina, Calafat, Voicești, Drăgășani, Turda ș.a. Din vârfurile cadrelor didactice care au organizat și condus asemenea școli îi mai putem menționa pe octogenarii prof. dr. ing. Avram Tudosie – de la Huși, prof. dr. V. Peștean – la Podu Iloaiei.

În perioada respectivă școlile agricole se găseau sub coordonarea Ministerului Agriculturii, la conducerea acestora se găseau agronomi, aveau ferme didactice, obiectele de specialitate agroeconomică erau preponderente și se făcea multă practică.

Ulterior s-au extins obiectele de cultură generală, la conducere au apărut profesori de cultură generală, fermele didactice s-au împuținat sau au dispărut, practica se face destul de puțin, iar în fostele școli pur agricole au mai rămas puține clase de agricultură.

Cunosc bine acest învățământ, încă din anii ’50, deoarece peste 30 ani am fost implicat direct, mai întâi ca elev, apoi ca profesor, director adjunct și director la astfel de școli. Este lăudabilă inițiativa Ministerului Agriculturii care se pare că intenționează să preia în coordonare directă aceste școli. Așteptăm cu interes revigorarea învățământului agricol preuniversitar.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU