reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Agnes Richroch: „Eu cred că CE îi lipsește curajul să se pronunțe!“

Dna Agnes Ricroch este secretarul secției „Științele Vieții“ a Academiei Agricole Franceze. De curând, domnia sa a vizitat România, unde a prezentat și o expunere despre viitorul agriculturii și agricultura de precizie în cadrul simpozionului „Alternative inovatoare în ameliorarea plantelor – fundamentul agriculturii durabile și eficiente“. Domnia sa este unul dintre numeroșii oameni de știință care susțin necesitatea cultivării în Europa a plantelor transgenice. De asemenea, mai susține, ca mulți alții, că editarea genomului cu ajutorul biotehnologiilor moderne nu are ca rezultat ceea ce actualele reglementări UE numesc OMG (organisme modificate genetic).

Agnes RichrochCu această ocazie, doamna Ricroch a avut amabilitatea de a acorda un interviu în exclusivitate pentru revista Lumea Satului.

– Considerați că ne aflăm la o intersecție de drumuri, în sensul că de-acum va trebui să facem diferențierea între organisme modificate genetic și organisme cu genomul editat?

– Cred, mai degrabă, că există o continuitate pe drumul cunoașterii și, pe măsură ce avansăm în timp, înțelegem mai bine cum funcționează genomul și cum genele exprimă însușiri, caracteristici. Acum, mulțumită acestor cunoștințe, putem imita natura și să accelerăm efectiv niște modificări în cadrul genomului. Dar, așa cum ați spus, ne aflăm la intersecția cu o cale care ne permite să facem niște modificări precise ale caracteristicilor care sunt guvernate de anumite gene. În același timp, editarea genomului permite, de asemenea, și introducerea de gene, ca și transgeneza, dar putem introduce gene străine, cum s-a făcut, dar mai ales gene din aceeași specie. Actualele cunoștințe permit ca prin mici modificări la nivelul genomului, dar foarte precise, să obținem mari modificări ale caracteristicilor plantei. Pentru mine aceasta rămâne o modificare genetică, dar, după cum am mai spus, modificările genetice au parcurs un drum lung, începând din anii '30, când erau rezultatul hazardului, și până în zilele noastre când, printr-un act voit, se introduc mai multe gene exact acolo unde se dorește, cu rezultate cunoscute dinainte.

Rich a

– De unde credeți că se trage această întârziere a autorităților europene în reglementarea cadrului privind organismele modificate genetic? Care considerați că sunt motivele ce stau la baza acesteia?

– Cred că politicile și actorii politici, bărbații și femeile implicate în politică la Bruxelles, sunt prea ocupați să asculte minorități, precum Green Peace și altele asemenea, sunt prost sfătuiți și nu sunt consiliați de mediul științific. De exemplu, există un Comitet pentru Mediu care consiliază Comisia europeană și care a devenit exponentul unor ideologii, ceea ce nu este normal!

Europa este prea atentă să asculte aceste minorități și are o atitudine protecționistă față de plantele transgenice, în sensul că a dorit să păstreze varie­tatea nontransgenică în cadrul întreprinderilor europene.

Din punctul meu de vedere cred că această întârziere mai vine și din aceea că poate CE așteaptă să vadă ce vor aduce plantele rezultate din editarea genetică. Eu cred că CE are de rezolvat mai multe probleme. Cred că această întârziere a mai venit și din aceea că membrii Comisiei au dorit să lase câmp liber diferitelor Academii și Institute pentru a se pronunța, pentru a interpreta texte etc. Dar cred și că principala lor problemă este că le-a lipsit curajul, pentru că productivitatea, competitivitatea întreprinderilor europene – care sunt direct implicate în chestiune – privesc și instituțiile publice.

– Nu este o contradicție în atitudinea CE ca, pe de o parte, să interzică cultivarea plantelor modificate genetic, iar, pe de altă parte, să permită importul lor?

– Desigur, este un paradox, pentru că nu le cultivăm deloc, dar le importăm în cantități mari!

– Și ce poate să înțeleagă din aceasta un simplu cetățean al UE?

– Au apărut deja magazine care susțin că nu vând decât produse alimentare nontransgenice, inclusiv carne de animal care nu a fost hrănit cu furaje modificate genetic. Asta înseamnă că, practic, nu a fost hrănit cu soia sau cu porumb transgenic. Dacă se va continua pe această linie, zeci de mii de ferme se vor închide, pentru că cea mai mare parte din furajele șeptelului din Europa provine din import și e alcătuită din soia și porumb transgenic.

E un paradox și, după părerea mea, nu se mai poate continua multă vreme în modul acesta, adică importând plantele transgenice pe care le-am putea produce. Și asta cu atât mai mult cu cât multe dintre aceste plante sunt produse de către firme europene în laboratoare din SUA sau din altă parte.

Rich b

Un exemplu este China, care a cumpărat Syngenta pentru a avea acces la resurse genetice, la tehnologii și la piețe.

– Din ce direcție credeți că va apărea mai rapid o reacție în chestiunea reglementării OMG și a plantelor cu genomul editat? De la Curtea de Justiție a UE sau de la Comisie?

– Curtea de Justiție are la dispoziție 14 luni pentru a aprecia dacă are competență în această cauză. Eu cred că CE nu va lua o decizie și, până la urmă, va lăsa statele membre să decidă dacă vor cultiva sau nu plante transgenice. Ceea ce ar fi de știut este dacă CE va dori ca această varietate, a plantelor cu genomul editat, să fie evaluată precum o varietate standard sau ca o varietate de OMG. Dacă se va lua o decizie bazată pe argumente științifice – și știința nu are nimic de-a face cu democrația, care este o chestiune politică – atunci nu le va considera modificate genetic, pentru că ADN-ul lor nu conține fragmente din genomul altor specii. Dacă se va lua o decizie care să le considere OMG, aceasta va fi o decizie politică.

Pe de altă parte există și varianta ca CE să rămână inactivă, lăsând diverse academii să dezbată și să alcătuiască tot felul de comisii de etică și să ia poziții. Există și un organism care consiliază științific Comisia Europeană, SAM (Scientific Advisory Mechanism) care a ajuns la aceleași concluzii ca, de exemplu, Academia Agricolă a Franței, și care poate da avizul său. Un alt factor îl constituie orientările politice, dar și binomul Germania – Franța. Aceste două țări reunesc o parte foarte importantă din populația și din tehnologia UE. Dacă aceste două țări vor da un semnal pozitiv în privința acestei inovații, Comisia Europeană va trebui să țină cont de el. Nu știu cum va reacționa Emanuelle Macron, nici Angela Merkel, dar știu că Suedia a luat deja o decizie favorabilă.

De altfel, și în Franța deja mai multe înalte foruri științifice s-au pronunțat în favoarea cultivării fără restricții a plantelor cu genomul editat și a utilizării acestor tehnologii.

A consemnat Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 44-45

Articole înrudite