Hibrizii KWS – adaptați pentru producția de biogaz

La jumătatea lunii octombrie KWS Semințe, unul dintre cei mai importanți jucători mondiali din domeniul semințelor din agricultură, a lansat, în calitate de partener, cea mai mare centrală de producere a energiei electrice pe bază de biomasă din România.

Centrala de Cogenerare pe Biogaz obținut din biomasă din comuna Moara, sat Vornicenii Mici, județul Suceava, utilizează combustibil biogaz obținut din fermentarea culturilor energetice – porumb și a deșeurilor din agricultură (zootehnie). 3 megawați de energie electrică produsă de cele două module de cogenerare sunt livrați în sistemul energetic național, iar energia termică rezultată este folosită în procesul tehnologic de obținere a biogazului și pentru încălzirea spațială a clădirilor aferente stației de biogaz.

KWS Semințe, în calitate de partener, susține activ buna funcționare a centralei, prin furnizarea materiei prime destinate producerii de biomasă: 700 ha de teren sunt cultivate cu hibrizii de porumb KWS – Mikado, KWS 3381 și Kalimnos. Mikado este unul dintre cei doi hibrizi de porumb de înaltă performanță, cu potențial excelent pentru producția de biogas, aflați în portofoliul de produse KWS Semințe.

Mikado (FAO 550) este un hibrid competitiv din grupa hibrizilor tardivi, cu o productivitate impresionantă. Mikado este ideal pentru producția de biogaz, datorită înălțimii sale ridicate, din care rezultă o masă vegetală mare ce permite extragerea unei cantităţi optime de metan. Având în vedere producțiile de peste 100 tone de masă verde la hectar pe care le oferă Mikado, utilizarea acestuia în producția de biogaz este o alegere foarte potrivită. Cel de-al doilea hibrid, Balasco (FAO 420), deține aceleași avantaje ca și Mikado și oferă peste 70 tone de masă verde la hectar, atunci când este recoltat în varianta timpurie.

„Parteneriatul dintre KWS Semințe și TEB susține evoluția – unul dintre atributele pe care compania noastră pune accentul – și răspunde totodată celei mai mari provocări KWS: aceea de a fi mereu cu un pas înainte în întâmpinarea cerințelor pieței, prin dezvoltarea unui portofoliu de produse adaptat permanent nevoilor consumatorilor noștri“, a declarat Doriana Nițu, country manager KWS Semințe.

Noua Centrală de Cogenerare este înființată de Total Energy Business – TEB, organizație specializată în furnizarea de echipamente energetice, în parteneriat cu LUCOSDIOV CONSULTING – companie specializată în comercializarea de cereale și creșterea animalelor. Proiectul, inaugurat în cadrul unui eveniment desfășurat între 9 și 10 octombrie 2014, repre­zintă o investiție de 6,3 milioane de euro, proveniți exclusiv din surse private.

„Porumbul reprezintă principala cultură utilizată în Europa pentru producţia de biogaz. Producătorii folosesc în special porumbul pentru siloz în acest scop datorită producţiei sale medii, uniformităţii şi productivităţii sale de metan. Costul biometanului, raportat doar la costul de producţie şi de condiţionare al culturilor energetice, se situează la nivelul cel mai mic, în cazul porumbului pentru siloz, respectiv la 6 eurocenţi/m3 de biometan, faţă de alte culturi. Porumbul de siloz permite obţinerea eficientă a biogazului, la un cost mai mic, în paralel cu utilizarea unor suprafeţe agricole mai mici“, a explicat Ovidiu Prodaniuc, administratorul LUCOSDIOV CONSULTING.

Despre KWS Semințe

KWS Semințe, subsidiară a Grupului german KWS, se află în topul primelor trei companii multinaționale din domeniul semințelor din agricultură în România, cu o cotă de piaţă în creștere de 13% din piaţa seminţelor certificate. Compania este activă pe piața din România din anul 2002, bucurându-se în prezent de o echipă motivată și profesionistă, care a crescut în 12 ani la peste 100 de angajați.

Cu o prezență remarcabilă în peste 70 de țări din lume, KWS pune accentul pe cercetare, evoluție și performanță, utilizând vasta experiență în domeniul ameliorării. Astfel, KWS s-a dovedit întotdeauna a fi partener apropiat și de încredere al fermierului de pretutindeni.

De peste 150 de ani, compania KWS își aduce permanenta contribuție la susținerea fiecărui fermier cu soluții inovative și personalizate pentru recolte performante, profitabile, independență și prosperitate pe termen lung.

Pentru mai multe detalii, contactați: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau accesați www.kws.ro.

Origine și indicație geografică protejată: o nouă posibilitate pentru produsele agroalimentare provenite din zonele montane ale României

Prin intermediul proiectului PACINFO finanțat din fonduri UE (www.zonamontana.ro), dorim să subliniem importanța rolului social și ecologic al agriculturii din zonele montane.

Prin prezentul articol dorim să vă atragem atenția asupra unei noi oportunități oferite de agricultura din zonele montane. Beneficiile ecologice și sociale provenite ca urmare a activităților agricole din zona montană nu reprezintă neapărat servicii care nu au conexiuni cu producția agricolă. Prin multiplicarea valorii produselor agricole și agroalimentare, acestea pot oferi o valoare adăugată, reflectând asupra sistemului complex și complementar care există între omul gospodar, activitatea agricolă și mediul înconjurător. Această temă este mai degrabă o chestiune de abordare, dar totodată și una practică.

În Europa întreagă există o cerere din ce în ce mai mare față de produsele agricole de calitate ridicată, care au în conținut „ingrediente“ ecologice și culturale specifice anumitor zone sau regiuni. Acest trend reprezintă o posibilitate reală, dacă ne gândim la produsele agricole provenite din zona Carpaților, unde există pajiști naturale și seminaturale cu ecosisteme specifice și unice, în care procesul de producție este nemodificat de secole. Fermierii noștri din zonele montane trebuie să fie conștientizați de faptul că măsurile agroecologice nu au fost stabilite în vederea împiedicării proceselor de producție, ci mai degrabă pentru aducerea unei valori adăugate în domeniul agriculturii.

Pe lângă recunoașterea și acceptarea celor de mai sus mai avem nevoie și de un alt lucru important: de un bun „ambalaj“, și anume de marketingul adecvat al produselor realizate în această zonă.

Uniunea Europeană s-a gândit deja la „ambalaj“ prin elaborarea a trei tipuri de nominalizări pe baza originii geografice și pe baza metodelor de producție. Siglele Denumirea de Origine Protejată și Indicația de Origine Geografică semnifică relația dintre produs și zona geografică din care provine, iar produsele care dobândesc Garantarea Specificității Tradiționale sunt acelea care se realizează din materii prime tradiționale prin metode tradiționale.

În articolul care va apărea în luna noiembrie vom relata mai pe larg despre aceste nominalizări și despre oportunitățile oferite de acestea.

După ce Comisia Europeană „a moşit“ ani de zile noua Lege a seminţelor privind materialul de reproducere a plantelor (MRP), noul act normativ s-a înţepenit la Parlamentul European (PE), am aflat la Adunarea Generală a Asociaţiei Amelioratorilor, Producătorilor şi Comercianţilor de Seminţe şi Material Săditor din România – AMSEM.

„Parlamentul European este pe cale să amâne votarea Regulamentului seminţelor, lăsând pe umerii viitorilor europarlamentari această sarcină, ceea ce impune ca şi AMSEM să conlucreze cu autorităţile şi cu eurodeputaţii români pentru a înţelege şi a sprijini aceste demersuri“, a declarat Gheorghe Nedelcu, preşedintele AMSEM.

Cei aproximativ o sută de membri şi invitaţi au fost informaţi de unele aspecte ale legislaţiei europene din acest domeniu, care au stârnit vii dispute atât la nivel european cât şi naţional. Nemulţumiri s-au manifestat şi în cazul interzicerii tratamentului cu neonicotinoide (clotianidin, tiametoxam şi imidacloprid) la sămânţă. Prima parte a evenimentului a fost dedicată numai membrilor, în care s-au discutat chestiuni interne. În partea a doua s-au făcut câteva prezentări care ne-au reţinut atenţia.

Regulamentul MRP

Gheorghe Hedeşan, secretar general al AMSEM, a prezentat punctul de vedere oficial emis de DG SANCO şi o sinteză a propunerilor de amendamente făcute la Regulamentul CE privind MRP.

„Voi face doar o trecere în revistă a aspectelor legate de noua Lege a seminţelor. Noi am publicat încă din toamna anului trecut acest proiect care are peste 160 de pagini. (...) Factorul politic a introdus câteva elemente care deranjează şi, credem noi, care vor perturba industria de seminţe, creând o piaţă paralelă “ – a menţionat Hedeşan. Domnia sa a reamintit că Regulamentul MRP se referă la orice material de reproducere a plantelor introdus pe piaţă.

Actul normativ prevede şi unele excepţii de la regulile de piaţă, cum ar fi scopurile ştiinţifice, de testare, scopurile de selecţie, resursele genetice ale băncilor de gene, ale persoanelor fizice şi juridice, cum sunt organizaţiile şi reţelele de conservare şi schimburi în natură între nonprofesionişti.

Conform actului normativ, speciile listate sunt supuse certificării obligatorii. Speciile majore pot fi comercializate numai ca material prebază, bază şi certificat. Materialul din speciile listate trebuie să aparţină soiurilor înregistrate, cu excepţia cazului când: aparţine unui portaltoi; este material de nişă de piaţă; este un material eterogen (condiţii care urmează să fie adoptate prin norme de aplicare a Regulamentului); este material din soiuri cu descriere recunoscută oficial, produse în regiunea de origine.

Căile de înregistrare, prevăzute în document, a soiurilor din speciile listate (aproximativ 150) rămân aproape neschimbate. Astfel rămâne obligatorie testarea soiurilor DUS (dinstinctivitate, uniformitate, stabilitate) şi VCU (valoare pentru cultivare şi utilizare).

„Noi nu înţelegem de ce se introduc două tipuri de teste VCU: clasic şi durabil. Cel clasic se efectuează la nivel naţional, iar cel durabil la nivel european, de parcă la nivel naţional s-ar urmări altceva decât crearea unei agriculturi durabile“, a spus secretarul general.

Mai departe apar probleme care pot bulversa piaţa seminţelor. Regulamentul prevede că înregistrarea soiurilor vechi şi locale se face fără testare DUS sau VCU; descrierea este furnizată de solicitant, care este apoi recunoscută de către autoritatea competentă; descrierea se bazează pe descrierile vechi oficiale, lucrări ştiinţifice, experienţă practică etc.; producţia este limitată la regiunea de origine, dar poate fi comercializată oriunde. Totodată, se acceptă material eterogen (fără a fi definit clar!), tot fără testare DUS sau VCU.

Însă cea mai gravă prevedere se referă la materialul de nişă de piaţă, în sensul că piaţa neagră locală va putea fi legalizată, ameninţând calitatea seminţelor şi încurajând furtul de seminţe certificate. În acest caz, actorii sunt definiţi în funcţie de numărul de angajaţi (≤ 10 persoane) şi cifra de afaceri anuală (≤ 2 milioane de euro). Lor nu li se cere să înregistreze soiurile şi sunt scutiţi de furcile caudine ale etichetării, menţionând doar că este vorba de „material de nişă de piaţă“. În noua piaţă paralelă fiecare vinde ce vrea şi unde vrea, fără nicio responsabilitate! Acest aspect a stârnit vii discuţii ale participanţilor.

Menţionăm că, pentru această nouă Lege a seminţelor, au fost trimise la Buxelles peste 1.400 de amendamente (!) din partea ţărilor membre ale Uniunii Europene, printre care se regăsesc şi propunerile României.

Urmarea interzicerii neonicotinoidelor

Iuliana Ionel (Institutul de Economie Agrară) a făcut un rezumat al studiului intitulat „Impactul interzicerii tratamentului cu neonicotinoide asupra sectorului de seminţe din România“. Acest subiect a stârnit discuţii aprinse.

Studiul reprezintă punctul de vedere al AMSEM, Asociaţiei Industriei Seminţelor din România (AISR), Asociaţiei Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM), Federaţiei Naţionale ProAgro, Ligii Asociaţiei Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Reamintim că Regulamentul CE 485/2013 interzice utilizarea insecticidelor care conţin substanţe active din grupa neonicotinoidelor (clotianidin, imidacloprid, tiametoxam) pentru tratamentul seminţelor, cu excepţia cerealelor de toamnă. Restricţia este valabilă timp de doi ani, pentru a se evalua impactul asupra populaţiilor de albine.

„În condiţiile interzicerii insecticidelor din grupa neonicotinoidelor pentru tratamentul seminţelor, în prezent nu există alte produse eficiente autorizate“ – a declarat Ionel.

În opinia sa, pe ansamblul agriculturii, pierderile anuale vor fi între 623.889 mii de euro în varianta reducerii producţiei cu 20% şi 922.759 mii de euro în varianta reducerii producţiei cu 40%, plus cheltuielile cu reînfiinţarea culturii, pe 15% din suprafaţă, în valoare de 562 mii de euro.

Iuliana Ionel a afirmat că, pentru compensarea pier­derilor de producţie (variantele 20% şi 40%), ar trebui semănate suprafeţe suplimentare cu: porumb 1.089-2.227 mii ha, floarea-soarelui 424-490 mii ha şi rapiţă 64-87 mii ha. În structura acestor pierderi fermierii sunt afectaţi în proporţie de 72-80%. Pierderile pe culturi: porumb, între 571.831 şi 855.435 mii de euro, rapiţă, între 6.602 şi 8.810 mii de euro, şi floarea-soarelui, între 45.455 şi 58.514 mii de euro.

„Pe viitor România poate deveni o ţară neatractivă pentru multiplicarea seminţelor destinate exportului în ţări non UE – Ucraina şi Federaţia Rusă –, care în anul 2012 a atins un nivel record“, a menţionat cercetătoarea. La nivel european, Humboldt Forum pentru Alimentaţie şi Agricultură (HFFA) a efectuat studiul „Impactul socio-economic şi de mediu al tratamentului seminţelor cu neonicotinoide la nivelul UE.“

Studiul ajunge la concluzia că, în decurs de cinci ani, pierderea acestei tehnologii ar putea costa agricultura şi economia extinsă a UE până la 17 miliarde de euro, cu afectarea unui număr de 50.000 de locuri de muncă, în special în Europa de Est.

Traian Dobre

Este paralelismul realizat de directorul general al Monsanto România, Cosmin Chioreanu, cu prilejul dublului eveniment derulat pe 21 august în localitatea brăileană Tudor Vladimirescu: Mediafax Talks about Sustainable Agriculture şi Farm Progress 2013.

Prefaţat de vizitarea Complexului Industrial Agricol Sineşti aparţinând companiei Monsanto şi a platformei de porumb Dekalb, evenimentul moderat de Lucian Mândruţă, creative marketing manager în cadrul Mediafax Group, a debutat cu o scurtă prezentare privind provocările şi perspectivele agriculturii româneşti, sector în care se previzionează cea mai mare dinamică. În economia acestei creşteri, Monsanto ar urma să joace un rol esenţial, crede directorul general al companiei Cosmin Chioreanu.

„România are o şansă extraordinară în ceea e priveşte producţia de sămânţă. La ora actuală suntem pe locul 2-3 sau chiar 1, depinde de an, la producţia de seminţe. Putem să devenim un Ferrari în domeniul producerii de seminţe. Noi, românii, putem să fim identificaţi ca agricultori, producători de seminţe. Producem în fiecare an milioane de saci de sămânţă cu destinaţia Franţa, Germania, Ungaria, Spania, Austria, Ungaria, Turcia, Iran, Kazagakstan, Irak. E o oportunitate pe care România o are şi pe care noi dorim să o fructificăm. De un an încoace încercăm să devenim o companie a producţiilor mari. În România am pornit de la o cotă de piaţă 0, ajungând pe linia de porumb la 20%. La rapiţă, de când am intrat pe piaţă cu hibrizi, Monsanto a devenit lider incontestabil. În ceea ce priveşte erbicidele, avem un singur produs, este vorba de Roundup, unde deţinem practic o cotă de piaţă de 40%.“

Miza pe îmbunătăţirea materialului genetic

În acelaşi context, directorul general al Monsanto a ţinut să combată punctele de vedere ce se regăsesc în ultimele recenzii privitoare la problema organismelor modificate genetic. „În România Monsanto vinde 99,9% seminţe obţinute pe calea ameliorării convenţionale şi aş vrea să evidenţiez acest lucru. În Europa, pe scară largă doar Spania este ţara care comercializează aşa-numitele organisme modificate genetic, de fapt mie îmi place să spun că sunt obţinute prin biotehnologii. În 2013, în România s-au cultivat 834 ha cu porumb modificat sau obţinut prin biotehnologii, din care doar 200 sunt de la Monsanto. Am observat că atunci când se vorbeşte de biotehnologii se face imediat o asociere clară cu Monsanto. Să ştiţi că nu suntem singurii care dorim îmbunătăţirea materialului genetic prin aceste mijloace, de altfel foarte sigure. Compania Monsanto este adepta unei coabitări a celor 3 tipuri de agricultură şi mă refer aici la cea organică, cea convenţională şi cea obţinută prin biotehnologii“, a precizat Cosmin Chioreanu.

Agricultura, prioritate zero sau zero prioritate

Dezbaterea – eveniment organizată de Mediafax şi Monsanto a prilejuit un dialog spumos între secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu, şi reprezentanţi ai fermierilor, avându-i ca vârf de lance pe Marcel Cucu şi Nicolae Sitaru. „Sunt supărat pentru că s-a perturbat piaţa într-un hal fără de hal. Am ajuns să ne lăudăm încă din luna martie cu o producţie record la grâu, deşi pe mine nu m-a întrebat nimeni ce producţie am făcut. La nivelul ţării se declară 7,2 milioane tone de grâu, cu specificarea extrem de periculoasă că majoritatea este de proastă calitate. Deci i se dă tot ce trebuie comerciantului/depozitarului ca să-mi ofere acum 40 de bani pe kg la porumb sau 50 de bani pe kg la grâu. Şi Guvernul îşi taie craca de sub picioare pentru că un preţ bun la producţiile agricole înseamnă un aport substanţial mai ridicat la PIB, înseamnă taxe şi impozite mult mai mari. Nu suntem în stare să facem politicile care trebuie“, a punctat Marcel Cucu, care a reiterat în context ideea înfiinţării unui partid al agricultorilor, „deoarece la clasa politică pe care o avem nu putem să avem o altă viteză, doar cel mult să mai băgăm şi în marşalier“. În replică, reprezentantul Guvernului a respins ideea politizării discuţiei, catalogând-o ca şuetă. „Franţa, în fiecare lună, face estimări la producţii, iar Ungaria face acelaşi lucru. Ăia nu se mai sesizează şi nu mai cade piaţa că s-a vorbit de o producţie de 7,3 milioane. După care veniţi dvs. şi spuneţi că Ministerul Agriculturii nu ştie pe ce lume trăieşte. Ăsta a fost rezultatul a ceea ce dvs. trebuia să faceţi cu organizaţiile interprofesionale, pentru care aveţi un acord acceptat de minister să coordonaţi tot, de la producţie până la consum“, a tunat secretarul de stat.

Cu prilejul Mediafax Talks about Sustainable Agriculture au mai rostit scurte alocuţiuni Sucheta Sharma, economic officer US Embassy, Daniela Militaru, director executiv APIA Brăila, şi Ion Moraru, director general producţie Monsanto.

Producţii duble la porumb în 30 de ani

Cea de a 7-a ediţie a Farm Progress Brăila, organizată de Monsanto România la ferma Petrosu, a găzduit cea mai complexă prezentare a experienţelor destinate culturii de porumb (Dekalb HD, Dekalb Max Tech, Experienţa tehnologiilor Dekalb, Experienţa Diversitatea Dekalb – producţie seminţe şi porumb siloz, efectele fitotoxicităţii, porumbul alb, soluţii de semănat, Experienţa rădăcinilor Dekalb), toate acestea încadrate unui deziderat ferm, şi anume dublarea producţiilor.

„Anul acesta conceptul este diferit. În 30 de ani vrem să dublăm producţiile prin găsirea tehnologiilor potrivite. Avem aici în spate un câmp etichetat cu HD, care vine de la arşiţă şi secetă, unde am testat hibrizii de porumb pe care îi avem în portofoliu. Analizând rezultatele, am constatat că s-au obţinut sporuri de producţie de 200 kg în condiţii de arşiţă şi de secetă. Un alt obiectiv a fost să creştem producţiile de porumb, să facem un câmp unde încercăm să obţinem 20 tone de porumb/ha. Pentru România 20 de tone în momentul acesta pare ceva ireal. Dacă reuşim să găsim condiţii pentru apă şi conservarea apei – în rest fermierii au investit în utilaje, în fertilizanţi – ne putem gândi la producţii mari. Nu putem atinge acest obiectiv fără un portofoliu de hibrizi care să ne asigure sporurile de producţie pe care le aşteptăm. Cum am încercat să mai creştem producţiile? La hibrizii semitardivi am venit cu densităţi diferite la semănat şi am mers pe acelaşi suport nutritiv. Pentru a vedea diferenţele de producţie am luat ştiuleţii de porumb de pe 10 mp, i-am curăţat şi am pus boabele într-un bol să vedem câte sunt pe fiecare variantă în parte. Dacă facem un simplu calcul, plecând de la 65.000 de boabe, discutăm de 105.000 de boabe, deci un spor de producţie de aproape 80%“, a menţionat Gabriel Ghiţă, director tehnic Monsanto.

Camelia MOISE

Urmează reorganizarea

Cele 30 de inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor au depus la MADR un memoriu referitor la intenţia de desfiinţare a instituţiei centrale şi de deposedare a inspectoratelor teritoriale de personalitatea juridică pe care astăzi o au. Demersul a avut loc în vremea când această schimbare s-ar fi vrut operată printr-o ordonanţă de urgenţă, fără să se fi realizat o consultare cu specialiştii din ţară. Ulterior, MADR nu a agreat ori a renunţat la ordonanţa de urgenţă, dar nu şi la ideea în sine, preluând cu mici modificări textul şi incluzându-l în noua lege de reorganizare a MADR. Memoriul a rămas şi astăzi fără răspuns. Şi nici audienţa solicitată nu a fost acordată.

Argumentele MADR pentru desfiinţarea actualelor instituţii

Aşadar, MADR propune, cităm din proiectul de lege, „înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Resurse Vegetale (ANRV) prin reorganizarea Inspecto­ratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor (ITCSMS) care se desfiinţează, ca urmare a comasării prin fuziune şi prin preluarea activităţii Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor (INCS) de la Direcţia Inspecţii“.

Raţiunile pentru care autorităţile justifică modificarea ţin de, cităm: „optimizarea activităţilor în domeniul controlului, producerii, prelucrării şi certificării calităţii seminţelor şi a materialului săditor“ şi „necesitatea corelării volumului de activitate în profil teritorial cu cheltuielile de capital, materiale şi personal în ansamblul lor şi în special a celor bugetare, prin asigurarea într-o măsură mai mare a autofinanţării din veniturile extrabugetare încasate conform prevederilor Legii nr. 266/2002, republicată“. Patrimoniul ANRV va fi format din clădirile şi laboratoarele ITCSMS-urilor din ţară, care vor rămâne fără personalitate juridică şi bunuri, nu mai pot manageria activitatea din teritoriu, nu mai au puterea de decizie, care se mută, în totalitate, la Bucureşti. Inspectoratele se transformă în oficii şi numai câteva dintre ele vor reprimi, prin ordinul ministrului Agriculturii, personalitatea juridică, pesemne ulterior regionalizării. Singurul neatins rămâne Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, care-şi va păstra personalitatea juridică.

Cu ce vine în plus noua structură?

În prezent, ITCSMS funcţionează în cadrul INCS din subordinea MADR, conducerea fiind asigurată de directorul Direcţiei Inspecţii şi de trei persoane cu funcţii de execuţie angajate la INCS. Structura teritorială cuprinde 30 de inspectorate cu personalitate juridică, fiecare având câte un director, şi 10 filiale judeţene, totalul angajaţilor ridicându-se la 408 funcţionari publici şi personal contractual (formatori, inspectori oficiali, eşantionori, împuterniciţi ISTA, analişti, manageri ai calităţii, auditori interni, responsabili de proces). Şase inspectorate îşi asigură cheltuielile integral din veniturile proprii, iar restul acoperă cheltuielile materiale şi 50% din cheltuielile de personal din venituri, diferenţa de bani provenind de la bugetul statului. Toate laboratoarele teritoriale sunt dotate cu aparatură modernă cât să răspundă cerinţelor de condiţionalitate impuse de reţeaua europeană de profil.

Ce s-ar obţine prin crearea ANRV? O instituţie de sine stătătoare în subordinea MADR, care va avea un aparat central propriu (preşedinte, vicepreşedinte, compartimente financiar - contabil, resurse umane, juridic, administrativ etc.), va colecta veniturile inspectoratelor din ţară, va gestiona bugetul la nivel naţional, va dispune de întregul patrimoniu şi va face politica în domeniu potrivit legii. În schimb, nu vor mai exista cei 30 de directori din teritoriu. Aparent, s-ar putea vorbi despre o simplificare organizatorică şi despre o coordonare unitară. În realitate, decizia este îndepărtată de fermier, luată de lângă pământ şi mutată pe asfaltul Bucureştiului. Reorganizarea propusă nu răspunde criteriilor de descentralizare; dimpotrivă, rezultă centralizarea cât se poate de clară a acesteia.

Imediat ce au aflat de actul normativ (ordonanţă de urgenţă) conceput ermetic la Bucureşti, fără o minimă deschidere şi consultare a organismelor profesionale teritoriale, cele 30 de ITCSMS-uri au cerut audienţă ministrului Agriculturii, neacordată, iar în final au depus un memoriu, rămas fără răspuns şi astăzi. În schimb, au fost primiţi de unul dintre secretarii de stat. Efectul acestei intervenţii a fost că OUG nu a mai fost promovată, dar reforma propusă este preluată în noul proiect de lege privind reorganizarea unor instituţii din subordinea MADR. Demersul inspectorilor teritoriali ar putea fi socotit drept ceea ce auzim mereu argumentându-se:

„Opoziţie, rezistenţa sistemului la schimbare, care nu ar vrea să renunţe la funcţii şi oarece năravuri.“

Ce doresc inspectoratele

Care este punctul de vedere al specialiştilor din teritoriu? „Înfiinţarea ANRV – se spune în memoriu – înseamnă o supracentralizare inutilă şi ineficientă în desfăşurarea activităţii inspectoratelor şi care nu se justifică, din moment ce nu schimbă forma de finanţare, nu se realizează reduceri de cheltuieli şi nu aduce o îmbunătăţire reală în sistem (...) presupune creşterea numărului de personal cu funcţii de conducere şi compartimente care există deja în cadrul MADR(...), creşterea cheltuielilor materiale şi de personal, în loc să fie restrânse.“ Inspectorii mai vorbesc despre pierderea acreditării laboratoarelor pentru testarea seminţelor sub supraveghere oficială, destabilizarea structurilor şi sistemului actual de certificare şi control, blocarea implementării politicilor în domeniu, deprofesionalizarea unor experţi recunoscuţi etc. Inspectorii nu contestă nevoia de reformă, însă doresc să fie consultaţi, vor ca propunerile să vină din partea cunoscătorilor, noua organizare să ajute, nu să pericliteze sistemul de certificare şi control şi nu agreează ideea de centralizare a deciziei, în loc ca aceasta să rămână lângă fermier.

Revista noastră a formulat o listă de întrebări pentru MADR. Am fost însă puţin desincronizaţi, în sensul că interpelarea a coincis cu perioada în care documentele se aflau în fază de lucru, astfel că răspunsul a fost, logic, unul singur: „Întrebările sunt prematur formulate“, dar am primit şi asigurarea că „MADR a luat notă de aspectele sesizate de conducerile entităţilor teritoriale din subordine“.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

La 20 km de Buzău, pe dealurile vârfului Istriţa, în anul 1836 a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa (Cloşca cu puii de aur), o inestimabilă comoară. După 50 de ani, în anul 1895, la poalele dealului s-au pus bazele unei alte comori, mult mai valoroasă şi cu efecte imediate. A fost înfiinţată pepiniera Istriţa, care avea să producă mulţi ani material săditor pomicol, urmând să devină un centru reprezentativ pentru judeţul Buzău, având în vedere că îndeletnicirea de bază a locuitorilor din zona Dealul Mare a fost şi este pomicultura.

– Domnule Petre Grivu, sunteţi directorul pepinierei Istriţa. Cum a apărut, cum s-a dezvoltat şi cum a contribuit la dezvoltarea pomiculturii judeţului Buzău această unitate?

– Există documente care atestă că în 1895 la Istriţa a fost plantată o colecţie cu 10 specii de pomi şi 200 de soiuri potrivite zonei în care ne aflăm. La început se adunau sâmburi pentru producerea de puieţi, ce urmau a fi altoiţi şi plantaţi pe o zonă ce se întinde de la apa Buzăului până în Prahova, la Teleajăn. La momentul respectiv, în pepinieră se altoiau pomi, în special din specia prun, pentru a popula gospodăriile locuitorilor, dar şi dealurile din zona Buzăului, Slănic, Teleajăn şi Prahova. Mai târziu, în 1957 a luat fiinţă Staţiunea Experimentală horticolă Istriţa, cea care a pus bazele unei pomiculturi ştiinţifice.

– Pepiniera Istriţa a fost principalul furnizor de material săditor pomicol în judeţ. Cum a contribuit la realizarea de plantaţii moderne?

– Până în anul 1990, pepiniera livra anual peste 175.000 de pomi altoiţi, dintre aceştia 49% fiind din specia prun, 25% măr, iar restul reprezentând exemplare de cireş, cais, piersic şi nuc, astfel că în baza unui program judeţean, în perioada 1968-1990 s-au plantat anual 300-400 ha. Programul prevedea mai întâi amenajarea terenurilor în pantă, prin terasare, pentru ca ulterior să fie plantaţi pomi crescuţi în zonă. În felul acesta s-au înfiinţat 2.000 ha de livezi intensive cu măr, peste 4.000 ha cu prun, 1.000 ha coacăz, zmeur şi s-au plantat specii de cireş, vişin, cais, piersic.

Odată cu apariţia fabricilor de conserve Pârscov, Buzău şi Râmnicu Sărat se produceau anual 1.500 t de magiun, 3.300 t de prune uscate, 3.000 t conserve de fructe şi peste 1.000 t suc de mere concentrat, produse care ajungeau la export, pentru a recupera sumele împrumutate de la Banca Mondială pentru susţinerea programului de înfiinţare a livezilor.

– Cum aţi reuşit să rezistaţi tranziţiei şi astăzi să fiţi asaltaţi de pomicultori?

– Din anul 2004 pepiniera a fost preluată de USAMV Bucureşti, devenind centru de practică pentru studenţii de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu – Bucureşti. În acest context, aria de preocupări s-a lărgit. Având şi statutul de cercetare, am urmărit restructurarea patrimoniului pomicol prin reîntinerirea actualelor plantaţii pomicole, extinderea speciilor valoroase, înfiinţarea de livezi super intensive, asigurarea de pomi altoiţi pe port vegetativ din categorii superioare, folosind altoitul la masă. Acest lucru se realizează deocamdată la seminţoase, urmând ca în viitorul apropiat să se întâmple acelaşi lucru şi la sâmburoase.

În concluzie, urmăm tehnologii moderne, cum ar fi fertirigarea prin picurare atât în pepinieră cât şi în livada de pomi, folosim plasă antigrindină şi încercăm să ne dotăm cu utilaje noi, care să permită reducerea forţei de muncă.

– Dacă se aprobă refacerea patrimoniului pomicol prin metoda reconversiei, sunteţi pregătiţi să asiguraţi material de plantare realizat pe port vegetativ, cu soiuri recunoscute pe piaţă?

– Pomicultorii trebuie să ştie că ciclul biologic, pentru a produce un pom, este de minimum 2 ani. De aceea, cine doreşte pomi pentru o livadă trebuie să ni se adreseze din timp şi apoi să ţină permanent legătura cu pepiniera. În ultimii ani am derulat un program cu Banca Mondială (Programul Makis) pentru a construi un biodepozit (două solarii cu dublă acoperire, plantate cu pomi categoria bază) pentru 7 specii: cais, cireş, vişin, măr, nectarin, piersic, prun, păr. În felul acesta, protejăm pomii de insectele care pot transmite boli şi avem corzi pentru altoit libere de boli şi dăunători.

În ceea ce priveşte problema asigurării unei cantităţi suficiente de material pentru port vege­tativ, pot spune că avem pentru seminţoase două marcotiere: una cu port M 9 şi alta cu port M 106, iar pentru sâmburoase avem o colaborare externă cu CAV Faenza Italia şi cu Vitroplant Cesana Italia, care ne pot asigura port altoi produs din meristeme, orice cantitate. Să nu uităm că la institutul de pomicultură de la Piteşti există o preocupare avan­sată şi putem asigura material pe bază de comandă.

Aşadar, există unităţi care coordonează producerea materialului săditor pomicol pentru viitoarele plantaţii. Tot ce au de făcut pomicultorii este să apeleze din timp la aceste pepiniere, pentru a comanda necesarul de pomi pentru plantaţiile din 2015 şi mai puţin la materialul produs în Olanda, Italia sau în alte zone ale globului.

Petre Eremia
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Asociaţia Amelioratorilor, Producătorilor şi Comercianţilor de Seminţe şi Material Săditor din România (AMSEM), membră a Asociaţiei Europene a Seminţelor (ESA), a semnalat recent, în cadrul Conferinţei Naţionale cu tema Problematica actuală în domeniul seminţelor la nivel european şi naţional, că Uniunea Europeană (UE) intenţionează să interzică utilizarea neonicotinoidelor în agricultură, pentru că ar prezenta risc pentru mediu şi sănătate. Din rândul acestora fac parte cunoscutele substanţe active tiamethoxam, clotianidin şi imidacloprid, care se află la baza mai multor insecticide.

Pretextul acestui demers a pornit din Franţa, unde se spune că aproximativ jumătate din albinele existente au murit din cauza tratamentelor aplicate în special la seminţe. Interesant este că acest aspect nu a fost semnalat în niciun alt stat membru al UE şi nici în lume.

Conferinţa a fost organizată în cadrul Adunării generale a AMSEM, desfăşurată în luna februarie la Bucureşti. Pe lângă chestiunile legate de activitatea asociaţiei, invitaţi de seamă au vorbit despre legislaţia europeană a industriei de seminţe, proprietatea intelectuală asupra soiurilor, tratamentele acestora, comercializarea seminţelor, sănătatea plantelor şi altele.

Reuniunea anuală a membrilor

În prima parte a evenimentului a avut loc Reuniunea anuală a mem­brilor AMSEM. Cu această ocazie, Gheorghe Nedelcu (ITC Seeds) a fost reales, pentru al doilea mandat de trei ani, preşedinte al asociaţiei.

Conform noii organigrame, din Comitetul executiv mai fac parte Gheorghe Hedeşan – secretar general, Mihai Berca, Lucian Adam, George Aldescu şi Ioan Moraru – vicepreşedinţi (şefi de departamente).

„Misiunea AMSEM constă în a lucra pentru reglementarea corectă şi proporţională a industriei de seminţe, pentru protecţia eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală referitoare la plante şi seminţe, precum şi pentru libertatea de alegere a clienţilor – fermieri, producători, industrie, consumatori – de la furnizorii de seminţe, ca urmare a unor diverse tehnologii inovatoare şi metode de producţie“, a afirmat Nedelcu.

Domnia sa a prezentat Codul general de conduită al AMSEM şi Ghidul european antitrust al ESA.

Totodată, a fost anunţată înfiinţarea Departamentului Proprietate Intelectuală şi Ameliorare, al cărui preşedinte este prof. univ. Mihai Berca, ales de membri.

În continuare, au fost prezentate Raportul privind activitatea pe 2012 şi Planificarea activităţii pentru 2013.

„În 2011 şi 2012 s-au pus bazele unor modificări majore ale reglementărilor care guvernează sectorul, care se creionează la nivelul Uniunii Europene şi, ca atare, şi în România. Acest proces va continua şi se va finaliza treptat, probabil în acest an, în primă etapă la nivel european şi apoi transpunerea va fi la nivel naţional. Aceasta presupune mobilizarea operatorilor economici din sectorul semincer, precum şi a partenerilor noştri din toată Europa, pentru a ne apăra interesele“ – a spus Hedeşan.

Din cele prezentate s-a reţinut că asociaţia îşi asigură singură finanţarea, iar în urma rezultatelor obţinute AMSEM se află în plină dezvoltare, urmând să atragă noi membri şi să deschidă filiale suplimentare în ţară.

Calitatea tratamentelor la sămânţă, o prioritate la nivel european

În partea a doua, dedicată colaboratorilor, au fost făcute mai multe prezentări şi au avut loc discuţii aprinse pe seama interzicerii neonicotinoidelor.

Garlich von Essen, secretarul general ESA, s-a referit la activitatea acestei asociaţii, situaţia actuală europeană, stadiul noii legislaţii a înregistrării soiurilor, comercializarea seminţelor, sănătatea plantelor şi priorităţile pentru anul 2013.

Printre acestea, domnia sa a enumerat promovarea unui nou cadru de reglementare pentru seminţe şi, nu în ultimul rând, faptul că ESA consideră protecţia proprietăţii intelectuale un element-cheie pentru a stimula inovarea şi a asigura recuperarea investiţiei.

O altă prioritate importantă şi de mare actualitate se referă la implementarea Proiectului ESTA (Asigurarea Calităţii Tratamentului Seminţelor la nivel european). Este vorba despre tratamentul cu neonicotinoizi şi reducerea impactului acestora asupra albinelor. Proiectul a apărut ca urmare a Directivei 2010/21EC. Acest act normativ obligă ca tratamentul seminţelor cu insecticide să fie realizat numai în unităţi certificate şi cu personal calificat.

Tot despre ESTA a vorbit şi James Wallace (ESA, Marea Britanie). În opinia sa, folosirea unor cantităţi reduse de substanţă activă duce atât la reducerea costurilor per unitate de producţie, cât şi la diminuarea aproape totală a riscului asupra mediului şi sănătăţii.

Andrei Măruţescu (AIPROM), în expunerea sa intitulată Situaţia actuală a folosirii neonicotinoidelor, impactul interzicerii acestora la nivel european şi în România, a menţionat că tratamentul industrial al seminţelor exclude prezenţa prafului rezidual, pentru că seminţele sunt îmbrăcate în polimer. Deci nu se poate vorbi de toxicitate asupra mediului şi albinelor.

Proprietatea intelectuală, nerespectată

Un capitol aparte al Conferinţei AMSEM s-a referit la proprietatea intelectuală asupra soiurilor, la exercitarea drepturilor amelioratorilor pentru soiurile protejate şi la crearea sistemului de colectare a redevenţelor. Chiar dacă în România există legislaţie, participanţii au afirmat că se practică pirateria, deci concurenţa neloială.

Mihaela Ciora (ISTIS) a vorbit despre Legislaţia protecţiei soiurilor: organizarea protecţiei la ISTIS.

Domnia sa a precizat că, la ora actuală, în România există Legea nr. 255/1998, modificată în 2007, şi Regulamentul de aplicare. Pe baza acestor acte legislative, fermierii sunt obligaţi să plătească redevenţe pentru folosirea seminţei certificate, provenite din soiurile protejate prin brevete de soiuri.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Primăvara este aproape, iar companiile specializate au început deja aprovizionarea cu seminţe pentru campania de însămânţări. Pentru cele mai multe culturi de câmp nu sunt probleme. Însă, după arşiţa şi seceta care au bântuit Europa Centrală şi de Est, precum şi America, în vara anului 2012, specialiştii anticipau o criză a seminţelor de porumb în Uniunea Europeană, deci şi în România. Această chestiune a fost legată şi de reducerea semnificativă a stocului disponibil de seminţe de porumb în UE, resimţită în primăvara anului trecut.

În ciuda avertismentelor transmise de francezi şi americani, se pare că România nu va resimţi criza presupusă a seminţelor de porumb decât în mică măsură. Cel puţin aşa reiese din datele care ne-au fost oferite de reprezentanţii companiilor producătoare de seminţe, câteva dintre opiniile acestora regăsindu-se în rândurile ce urmează.

UE a mărit suprafeţele cu porumb semincer

„În condiţiile reducerii de stoc, UE a lansat în 2012 un program important de multiplicare a seminţelor, pe un total de 158.500 ha, din care 68.500 ha în Franţa, 34.000 ha în Ungaria şi 26.000 ha în România, ţări cărora li se alătură Ucraina cu 28.000 ha“ – ne-a informat Luc Esprit, director al Federaţiei Naţio­nale Franceze a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi de Sorg (FNPSMS).

Domnia sa a adăugat că seceta a afectat şi producţia de seminţe din America de Nord, care alimentează parţial ţările din zona CSI. Ca urmare, oferta producătorilor se va situa mult în afara obiectivelor. Astfel, Esprit consideră că, într-un context în care preţurile la porumbul-boabe rămân ridicate, cererea europeană pentru seminţele necesare va fi foarte mare, pe fondul unei oferte mai mici decât s-a prevăzut.

Directorul FNPSMS consideră că, în faţa cererii susţinute a agricultorilor, oferta riscă să fie, până la urmă, mai mică decât s-a prevăzut iniţial. Acest fenomen va fi accentuat de orientarea fermierilor către hibrizi cu un nivel ridicat de productivitate şi rezistenţă.

Matthieu Caldumbide, responsabil de misiune pe probleme economice şi pieţe la Asociaţia Generală a Producătorilor de Porumb (AGPM) din Franţa, a efectuat o analiză care relevă că, în majoritatea ţărilor est-europene, condiţiile meteorologice din vara 2012 au fost extrem de dure pentru porumb. Astfel, temperaturile au atins şi chiar depăşit 40°C în lunile iulie şi august, în paralel cu absenţa precipitaţiilor. Aceste condiţii au afectat puternic culturile de porumb din România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Ucraina, Rusia şi zona balcanică. Chiar dacă suprafeţele cu porumb au crescut anul trecut în ţările menţionate, acest lucru nu a adus după sine o creştere a producţiei. Dimpotrivă, s-a ajuns chiar la o scădere a acesteia.

Cantităţile sunt limitate la hibrizii cei mai comercializaţi

În condiţiile în care, în 2012, producerea de sămânţă a fost afectată de secetă, putem discuta de cantităţi limitate la hibrizii cei mai comercializaţi, dar nu despre o criză a seminţelor, este de părere Nina Gheorghiţă, directorul general al Caussade Semences România.

„În opinia noastră, sămânţă se va găsi şi pentru ultimul fermier care doreşte să cultive porumb, dar cu siguranţă acesta nu-şi va putea cum­păra hibridul pe care şi-l doreşte. În general, cele mai mari probleme, legate de disponibilul de sămânţă, sunt la hibrizii cei mai vânduţi, întru­cât pentru aceştia nu sunt stocuri de la un an la altul sau acestea sunt reduse“, a precizat Nina Gheorghiţă. Domnia sa afirmă că randamentele în loturile semincere au fost în medie cu 30-50% mai reduse decât într-un an normal. O problemă apare şi la hibrizii, soiurile sau speciile noi introduse în portofoliu, produse în România, unde nu există stoc din anul trecut.

Pentru floarea-soarelui şi porumb, directorul general a recomandat fermierilor să cultive 2-3 grupe de maturitate, astfel încât, pe ansamblu, să-şi poată asigura o producţie cel puţin satisfăcătoare. De asemenea, i-a sfătuit să nu facă abatere de la aplicarea corectă a tuturor verigilor tehnologice.

Directorul general al Caussade a menţionat că, la cultura de porumb, compania lansează pe piaţă trei hibrizi noi, doi din grupa extratimpurie (Luigi CS, Laperi CS) şi unul din cea timpurie (Joliet CS), performanţi şi adaptaţi la arealul pedoclimatic al României.

Stocuri epuizate încă din ianuarie la unele produse

„La porumb, situaţia este mai delicată într-adevăr, pentru că producţia de sămânţă a fost concentrată în această zonă a Europei, afectată de seceta extremă. Este un an atipic şi sperăm să nu ne mai întâlnim cu această situaţie. Am încercat să respectăm toate comenzile ferme, dar situaţia de acum 2-3 ani, când primeam comenzi şi în luna martie pe care le puteam onora, nu va mai fi posibilă anul acesta“ – a afirmat Alina Creţu, director de marketing la Limagrain România.

Domnia sa a menţionat că, în ceea priveşte genetica LG, vor lipsi cantităţi importante de sămânţă, în special la hibrizii cei mai cunoscuţi de pe piaţă, de porumb şi floarea-soarelui. Însă, în general, consideră că, la nivelul pieţei locale, cererea va fi în final satisfăcută şi se va găsi sămânţă pentru toate suprafeţele care urmează să fie însămânţate în primăvară, dar categoric nu cu cele mai apreciate produse, pentru că la acestea „stocurile s-au epuizat încă de la începutul lunii ianuarie“.

Directorul de marketing a adăugat că Limagrain vine cu hibrizi noi de porumb şi floarea-soarelui, care au avut rezultate bune în condiţiile ţării noastre. La porumb, noutatea o reprezintă întregirea gamei de produse din grupa FAO 300-400. Este vorba de LG 30.310 (FAO 310) şi LG 30.360 (FAO 340), a căror productivitate depăşeşte media hibrizilor standard la aceeaşi grupă de maturitate şi care au avut un comportament bun în condiţiile de secetă prelungită ale anului trecut. În grupele de maturitate tardivă apar hibrizii LG 30.491 şi LG 30.440, ambii cu potenţial de producţie ridicat, recomandaţi culturilor în sistem intensiv.

O altă noutate pentru fermierii din România o reprezintă gama specială de hibrizi LG de porumb siloz, LG Nutriţie Animală, destinaţi crescătorilor de vaci de lapte.

Fermierii trebuie să fie mai deschişi către nou

Directorul general Alcedo, domnul Vicenţiu Cremeneanu, spune că într-adevăr anul acesta este unul mai dificil pentru piaţa seminţelor, dar aceste probleme nu sunt imposibil de rezolvat. În acest sens, recomandarea sa este ca fermierii să asculte şi să aibă încredere în sfaturile specialiştilor de la care achiziţionează sămânţă şi împreună să aleagă un alt hibrid din aceeaşi grupă de maturitate cu a celui pe care nu-l mai găsesc.

„S-a produs sămânţă într-un an greu, obţinându-se o cantitate mai mică cu cheltuieli ridicate. Nu este vorba de o criză, ci mai degrabă de faptul că mulţi fermieri doresc să cumpere hibrizii pe care îi cunosc bine. Nu au curajul de a încerca ceva nou şi îi înţeleg pentru că şi eu sunt fermier şi sunt mai conservator. Dar trebuie precizat un lucru: companiile prezente pe piaţă aduc produse bune, pe care le recomandă în funcţie de regiune pentru că în general vorbim de hibrizi zonaţi.Trebuie să avem încredere şi în ceea ce este nou.“ Directorul Alcedo aminteşte faptul că, în ultima vreme, din cauza schimbărilor climatice, avem puţine precipitaţii, motiv pentru care şi genetica lucrează cu scopul de a produce hibrizi care pot valorifica cât mai bine resursele limitate de apă pe care le au la dispoziţie plantele.

SUA speră să-şi revină

Chiar dacă anul 2012 a fost unul dezastruos pentru producţia nord-americană de porumb, sectorul îşi poate reveni şi chiar poate performa dacă recolta se îmbunătăţeşte până la un nivel moderat, este de părere David Anderson, specialist în economie agrară al Universităţii A&M din Texas (SUA).

Într-o prezentare pe care a susţinut-o la întâlnirea anuală a Federaţiei Birourilor Agricole Americane, economistul texan a afirmat că, în 2013, suprafaţa însămânţată cu porumb ar putea să ajungă la 39.250.000 ha, similară cu cea înregistrată în 2012, iar producţiile ar urma să fie de peste 340 milioane de tone de porumb, adică să depăşească recordul de aproxima­tiv 333 milioane de tone.

„Suprafeţele mari cultivate creează premisele unor recolte bune, chiar şi cu producţii sub medie. Nu are cum să fie mai rău decât anul trecut.

Producţia sezonului agricol anterior a înregistrat o medie de 6,9 t/ha“, a afirmat Anderson

Chad Hart, economist pe probleme de agricultură din cadrul Universităţii din Iowa (SUA), consideră că recoltele de porumb, soia şi grâu, în general, vor rămâne scăzute şi în 2013, dar că totalul producţiei s-ar putea îmbunătăţi ca urmare a creşterii suprafeţelor cultivate.

Traian Dobre

În fermele specializate pe cultura mare, cu excepţia efectuării lucrărilor din atelierele mecanice şi a celor de fertilizare în câmp, lunile de iarnă sunt mai puţin solicitante. Acolo unde chiar se ţine cont de tehnologii, asolamente, cartări agrochimice, proprietarii pun pe hârtie, în cifre şi schiţe, planul de cultură pentru acest an. De asemenea, este perioada în care se aleg soiurile şi hibrizii pentru culturile de primăvară şi se achiziţionează sămânţa. În această privinţă, România nu duce lipsă de oferte. Marile firme producătoare şi distribuitorii vin de fiecare dată cu pachete şi tehnologii noi, tentante, fermierii neavând altceva decât să prospecteze piaţa şi să aleagă.

Inputuri mai ieftine prin asociere

Cooperativa Agricolă „Şase Spice“, din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Vaslui, are un alt fel de a proceda. Viorel Humă, administrator: „Când ne-am constituit în cooperativă, unul dintre scopuri a fost să luăm inputurile mai ieftin, deci şi seminţele. Suntem şase agenţi economici (societăţi comerciale, întreprinderi individuale şi persoane fizice, care acoperă peste 2.000 ha în această organizaţie. Fiecare fermier îşi face necesarul de seminţe, iar cooperativa negociază pentru ei preţul şi aduce produsul la capătul tarlalei, cum se spune. Noi avem nişte furnizori cu care am stabilit de-a lungul timpului o relaţie de încredere. Cu privire la seminţele pentru cerealele prăşitoare, încă de anul trecut ne-am întâlnit cu partenerii noştri, am stabilit cantităţile necesare, ne-am orientat la soiuri, hibrizi şi am căzut de acord ce vrem. Despre preţuri încă nu ştim nimic, mulţi furnizori nu le-au stabilit încă.

În general, fiindcă sunt cantităţi mai mari, discount-ul merge şi la 15%. Apoi, avem şi avantajul că plata este la recoltare, în bani sau produse.“ În Ştefan cel Mare, fermierii aproape că au renunţat la cultura de porumb. Cauzele nu ţin de producţie sau de lipsa irigaţiilor. „Primul motiv este că se fură foarte mult porumb, al doilea, animalele sălbatice, care au distrus uneori recolta şi-n proporţie de 60% şi abia pe locul al treilea ar fi lipsa irigaţiilor.“

Agro Holding şi-a făcut iarna căruţă

Şi SC Agro Holding Mangalia-Constanţa cultivă mai puţin porumb anul acesta. Ing. Vasile Olan ne spunea că zona Constanţei este una riscantă pentru această cultură: „În lipsa irigaţiilor, nu poţi rămâne pur şi simplu la voia ploii, pică sau nu pică.“ Din acest motiv, mai cultivă în jur de 100 ha. În schimb, floarea-soarelui este o cultură care-i salvează pe fermieri: „Chiar dacă nu avem precipitaţii în perioadele critice pentru floarea-soarelui, tot obţinem 1,2-1,5 tone/ha! Cu un aport de apă corespunzător şi o tehnologie bine aplicată, producţia ajunge la 2,8 tone/ha.“ Cât despre sămânţă, Agro Holding utilizează doar hibrizi cultivaţi în sistem Clearfield: „Pachetul oferit (hibrit+ierbicid) ajunge la costuri de 400 lei/ha, bani pe care-i achităm, depinde de contractul ales, o parte la achiziţie, o parte la recoltare.“ O altă cultură pe care inginerul Vasile Olan o consideră „salvatoare“ este mazărea: „O cultiv de câţiva ani, câte 400-450 ha, cu o producţie mini­mă de 4 tone/ha.“ Aprovizionarea cu sămânţă este rezolvată: „Am obiceiul să tratez această problemă din timp cu câţiva parteneri tradiţionali, astfel încât să nu am surprize neplăcute pe parcurs.“

În tatonări

SA Valea Cânepii, din Unirea-Brăila, este încă în discuţii cu distribuitorii sau firmele producătoare de material semincier. Neculina Avram: „În această perioadă suntem în curs de stabilire a detaliilor tehnice şi economice cu privire la ceea ce urmează să întreprindem în acest an, tehnologii, planuri de cultură, rotaţia culturilor. În general, după mai mulţi ani de prezenţă pe piaţă, se consolidează nişte relaţii, parteneriate. Aşadar, nu ne facem probleme din punctul de vedere al contractelor de achiziţionare a seminţei. Ne uităm la pachetul de oferte, la preţ, la performanţele şi caracteristicile soiurilor, la ce putem face noi ca tehnologie, în funcţie şi de pământ. În februarie probabil ne facem un plan, iar în martie aducem sămânţa în fermă.“

De regulă, fermierii nu-şi fac probleme pentru seminţe. De pildă, Ioan Puia, din Şimian-Bihor, se adresează distribuitorului de zonă, care oferă pachete ale unor mari producători mondiali de porumb şi floarea-soarelui, de la care obţine şi eventuale reduceri de preţ.

Seminţe la licitaţie

În cazul LAPAR, unul dintre considerentele care au stat la baza constituirii asociaţiilor de producători agricoli a fost şi acesta al procurării materialelor care concură la realizarea producţiei agricole la preţuri negociabile. Vorbind strict despre seminţe, în cazul judeţului Ialomiţa, aşa cum a precizat vicepreşedintele LAPAR, Nicolae Sitaru, scopul a fost atins cu succes: „Nu-i o obligativitate ca toţi fermierii înscrişi în asociaţie să participe la licitaţii colective. Cine înţelege avantajele bine, cine nu, tot bine! La ultima licitaţie, LAPAR Ialomiţa a cumpărat 5.000 de saci de sămânţă de porumb, cu un discount foarte bun. În general obţinem reduceri şi de 25% din preţ. Lucrurile se desfăşoară relativ uşor. Cerem necesarul de sămânţă de la fermieri, centralizăm cantităţile pe soiuri, anunţăm furnizorii şi organizăm licitaţia. Câştigă cel cu preţul mai bun! Simplu.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Pentru a contracara efectele negative ale modificării climei, care afectează, printre altele, şi producerea de sămânţă, sunt necesare tehnologii ce vizează folosirea inteligentă a apei, de tip „dry farming“, perfecţionarea sistemelor şi a tehnicilor de irigaţie, precum şi implementarea programului de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie, despre care se vorbeşte de ani de zile. Aceste idei au fost expuse recent de dr. ing. Marian Verzea, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, în cadrul prezentării cu titlul „Asigurarea seminţelor în contextul schimbărilor climatice“.

Pe lângă aceste măsuri, în opinia sa, mai trebuie recomandate şi soiuri adaptate, rezistente la secetă şi arşiţă. Însă, în primul rând, trebuie să fie create soiuri mai rezistente, activitate care intră în atribuțiile cercetării agricole.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură (ICDLF) a aniversat recent, la sediul său din Vidra, judeţul Ilfov, 45 de ani de activitate neîntreruptă. A fost un bun prilej pentru a scoate în evidenţă realizările de excepţie obţinute de-a lungul timpului.

„Misiunea institutului constă și astăzi în crearea de soiuri și hibrizi de legume și flori, competitive din punctul de vedere al eficienței economice și calității, adaptate la condițiile pedoclimatice din România, cu rezistență, toleranță la principalii agenți patogeni cu importanță economică.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii .... 

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012