Mănăstirea Petru Vodă, „visul“ Părintelui Iustin Pârvu

Nu departe de Cascada Duruitoarea, unde falnicul Ceahlău te cuprinde cu aerul său plin de răcoare, șade retrasă într-un colțișor, înconjurată de atâta verdeață și multicolore flori ce au căpătat și ele din sfințenia locului, Mănăstirea Durău, ce poartă hramurile „Buna Vestire“ și „Sf. Pantelimon“.

Nepoata domnitorului Moldovei Vasile Lupu, maica Mariana, a viețuit aici împreună cu alte maici încă din anii 1600. Prima dovadă a mănăstirii este relevată într-un document din anul 1779, în timpul stareței Nazaria. Însă Shimonahia Nazaria, după aproximativ zece ani, a plecat împreună cu restul maicilor la Mănăstirea Văratec.

Mitropolitul Țării Moldovei, Veniamin Costachi, a simțit chemarea către fostul pământ sihăstresc și a binevoit să schimbe locul deja părăsit în schit de călugări, după anii 1800.

Biserica strașnică de acum, împrejurul căreia necondiționat se înalță păsările dansând prin cântecul plin de curcubeu, a fost ridicată prin anii 1830 în locul celei de lemn, care, în tandem cu vremea, s-a șubrezit și ea. La noua construcție au participat printre alții călugări, Shimonahia Safta Brâncoveanu, iar negustorii Gheorghe și Ioan Prosie, Vasile Iliovici au plătit toate cele necesare.

Turnul Clopotniță a fost ridicat la începutul sec. al XIX-lea; la etajul inferior se află un paraclis ce poartă hramul „Schimbarea la față“, mai multe icoane și obiecte de seamă bisericești, iar la cel superior sunt clopotele.

Cu osteneală și dăruire, pictorul de origine greacă, Haralambie Agnostul, a pictat în ulei lemnul de tei al catapeteasmei și al pridvorului bisericii, dar și un tablou votiv unde sunt amintiți cu litere chirilice părinții Macarie, Pimen și Ghervasie de la Neamț.

Spre jumătatea anilor 1900 au fost pictați și însuflețiți pereții interiori ai bisericii cu dăruirea bine-cunoscutului pictor, cronicar, ceramist Nicolae Tonitza și a ucenicilor săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași, așa cum reiese și din scrierea de la intrarea în pronaos. Cu o căldură aparte și estompare plăcută, a fost folosită tehnica encaustică, unică în acel timp în România și destul de puțin folosită în lume, în care picturile ating sensibil portul, chipul și îndeletnicirile sătenilor din aceste locuri.

Mănăstirea Durău a trecut de-a lungul timpului prin mai multe episoade, a fost desființată după jumătatea anilor 1900; a fost transformată în biserică de parohie sub atenta protecție a celui ce urma să fie arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ieromonahul Pimen Zainea. Ulterior, a devenit schit de călugări, iar după înființarea stațiunii Durău, comuniștii au decis demolarea mai multor locații de cult în anul 1977, printre acestea și biserica Sf. Sofia, ce se afla în fostul cimitir al mănăstirii.

Schitul de călugări a devenit mănăstire de maici în 1991 cu ajutorul actualului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci mitropolit Daniel Ciobotea; a fost întemeiat Centrul „Sf. Daniil Sihastru“, ce își dorea să reliefeze într-un mod cât mai prompt învățăturile creștine. Acesta a fost sfințit de către cel considerat succesorul Sf. Apostol Andrei, patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului.

Strecurate printre brazii cei pururea verzi, cele trei turle ale bisericii „Buna Vestire“ acoperă frunțile tuturor credincioșilor ce intră negreșit în sfântul lăcaș, în care pridvorul, naosul, pronaosul, altarul sunt simplu delimitate prin pereți ori uși inscripționate cu caractere chirilice, de care adesea ne sprijinim nu atât cu trupul, cât mai ales cu gândul. În biserică se află, de asemenea, și prețioasa icoană din argint a Maicii Domnului din sec. al XVIII-lea, ce face minuni pentru cei ce se roagă și îngenunchează cu speranță în fața acesteia.

Clopotnița din lemn ridicată în anii 1800, casa construită de mitropolitul Veniamin Costachi de lângă biserică, pietrele mormintelor ce amintesc de protosinghelii Serafim Ionescu și Chesarie Stele fac parte din acest decor plin de încărcătură spirituală.

Ca și Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, ce au poposit la un moment dat pe aceste meleaguri, uneori înfometați, alteori osteniți, la fel și eu, un simplu călător, m-am oprit în zilele Sărbătorilor Nemțene să primesc harul presărat printre toate floricelele miresici de la marginea aleii, crinii, trandafirii, iarba udată de ploaia divină ce dau acea stare de calm și timp oprit la pendula luminii, în care ai vrea să mai rămâi încă puțin aici, la Mănăstirea Durău.

Aurora GRIGORE

Agricultura te ține conectat la realitate și nu te lasă să ai somn. Nu e deloc ușor să fii fermier, dar satisfacția pe care o ai atunci când vezi lanurile în bătaia vântului și recolta bogată dintr-un an bun compensează greutățile și te motivează pentru anul următor, ne spune inginerul agronom Ionuț Radu, un tânăr care coordonează 5.000 ha de porumb la Zărnești, județul Neamț, suprafață ce aparține societății TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi). Cum e ca tânăr să ai această meserie, dar și care sunt cele mai mari provocări și satisfacții în agricultură aflăm chiar de la acesta.

În curând, 2.000 ha de suprafață irigată

„De nouă ani de zile lucrez în cadrul societății TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi). Exploatăm o suprafață de aproximativ 5000 de hectare, compusă preponderent din cultura favorită a noastră, porumb, porumb siloz și porumb loturi de hibridare, de asemenea din soia și floarea-soarelui, dar și cereale de toamnă, grâu și orz. Proiectul sistemului de irigații s-a implementat acum 4 ani, când am dat startul proiectului, ideii, iar anul acesta în primăvară s-a conturat primul tronson utilizabil de 980 de hectare, sperând ca la finalul anului să avem posibilitatea să irigăm 2.000 de hectare“, adaugă inginerul agronom al societății.

Agricultura, un domeniu provocator

Este o muncă extraordinar de frumoasă, un loc de muncă plin de provocări și de satisfacții, mai punctează Ionuț.

„Acest domeniu este provocator din multe alte puncte de vedere, de exemplu al programului, al stresului, al nivelului de cunoștințe pe care trebuie să-l deții. Nu este un job ușor, dar ceea ce m-a determinat în primul rând a fost munca în aer liber, eu personal n-aș fi putut niciodată să lucrez între patru pereți. Am căutat ceva apropiat de a lucra cu oamenii, a lucra în spațiu deschis, și faptul că am avut contact de mic cu agricultura, la nivel rudimentar, datorită bunicului, m-a făcut să merg spre această ramură“, mai specifică Ionuț.

Cel mai greu lucru pentru un inginer agronom este să te confrunți cu imprevizibilul, adaugă inginerul agronom de la TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi).

„Cel mai greu lucru pentru mine a fost să fiu nevoit să întorc o cultură. În momentul în care ai muncit pentru înființarea ei, te-ai gândit unde să o amplasezi, să pregătești terenul, să semeni, cum poți fertiliza, să ai grijă de ea, dintr-o anumită greșeală sau o anumită calamitate, ajungi să îți vezi cultura distrusă. Pentru mine a fost cea mai mare provocare, cel mai dificil lucru la care a trebuit să fac față.“

Nevoia de hrană nu va fi niciodată substituită de roboți

IT-ul poate sau urmează să fie înlocuit de către inteligența artificială, mai adaugă tânărul din Neamț.

„Multe lucruri pot fi înlocuite de către roboți sau de către inteligența artificială, însă nevoia de hrană nu va fi niciodată substituită de nimic, suntem datori să producem hrană, suntem datori să producem proteină vegetală și proteină animală, de aceea se vor căuta mereu oameni pregătiți sau mai puțin pregătiți, dar dornici să învețe în domeniul agriculturii. Este o nevoie foarte mare de oameni muncitori, de tineri care să-și dorească să cunoască și le-aș recomanda să citească, să se informeze cât mai mult, suplimentar față de ceea ce au făcut pentru o materie, pentru un examen, pentru o notă. Când ajungi în câmp, experiența practică de aici va fi cu totul alta și, dacă ar avea posibilitatea, chiar și gratuit, noi chiar căutăm oameni, chiar și contracost, să ajungă în fermă, să facă practică și să pună întrebări inginerului agronom, pentru că astăzi tehnologiile sunt diferite, terenurile sunt diferite, mentalitățile sunt diferite. După 9 ani de zile, sunt anumite parcele, terenuri care îmi demonstrează cât de puține știu.“

Muncă continuă de digitalizare

„Este o muncă continuă să aduci improvizații care să te ajute, pentru că trebuie să deții un pachet de cunoștințe din ce în ce mai bogat. Te ajuți de aceste tehnologii, dar într-adevăr îți salvează timp sau îți salvează energie de a te mișca într-un anumit loc. Am ajuns în punctul în care ne monitorizăm o parte dintre mecanizatori, nu neapărat din punctul de vedere al vitezei, dar noi am reglat un utilaj pe o anumită densitate, plecăm de lângă el la alt utilaj pentru că nu putem fi prezenți în mai multe locuri în același timp și, cu ajutorul tabletei sau telefonului, putem vedea dacă mai mulți parametri se modifică. Nu este ușor să ții pasul cu tehnologia, de aceea recomandarea mea este să nu te plafonezi în nici un caz. Dacă ai ajuns în punctul acela în care să consideri că stăpânești lucrurile, că este suficient, ai greșit, acolo este o greșeală, pentru că în niciun an, nicio tehnologie nu este aceeași, fiecare an e diferit, putem avea o anumită sumă de temperaturi în luna martie, în 2024, alte temperaturi în 2025, nu putem aplica aceleași substanțe sau nu vom putea semăna în aceeași epocă, așa că trebuie să ne adaptăm în fiecare an“, încheie ing. agronom Ionuț Radu, care coordonează 5.000 ha de porumb la Zărnești, județul Neamț, suprafață ce aparține de TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi).

Beatrice Alexandra MODIGA

Un parfum aparte, pe care un inginer horticol are grijă să îl ofere, an de an, clienților care îi calcă pragul. Vorbim despre una dintre cele mai mari sere de flori din România care se află la Vânători, în județul Neamț, coordonată de tânărul Andrei Lazăr, care duce mai departe o tradiție de familie de peste 27 de ani, începând din anul 2015, când a început să administreze sera de flori a familiei construită cu resurse proprii, după ultimele standarde europene.

Sera de flori se întinde pe o suprafață de 1.000 de metri pătrați, iar investiția este de aproximativ 150.000 de euro. Poate să vină primăvara, cu alaiul ei de flori.... căci în seră totul e în grafic, iar plantele de sezon vor înflori curând și vor înveseli casele cumpărătorilor.

„În această perioadă ne pregătim pentru înființarea culturii de Pelargonium, fiind prima cultură din sera noastră. Producția a crescut față de acum doi ani cu ⁠15-20%, astfel am avut în jur de 45-50.000 de ghivece“, adaugă tânărul.

Piața de desfacere este într-o continuă dezvoltare, deși prețurile au rămas aproximativ la fel, mai specifică tânărul producător local, Andrei Lazăr.

„Nu putem vorbi despre o creștere reală, întrucât prețurile produselor finite este același, pe când cel al materiei prime este în continuă creștere. Suntem sceptici momentan în privința modului în care evoluează piața, deoarece statul descurajează producția locală, fapt ce ne afectează implicit și pe noi. Nu dispunem de suport financiar acordat de UE. Încercăm să menținem această afacere prin eforturi proprii, dedicare și muncă“.

Pentru familia Lazăr, această activitate este mai mult decât o afacere, este o pasiune.

„Ne dorim din suflet ca și generațiile viitoare să manifeste la fel de multă implicare și devotament. Florile sunt cea mai frumoasă modalitate de a răspândi bucurie, iar noi iubim să facem asta“, încheie ing. horticol Andrei Lazăr.

Beatrice Alexandra MODIGA

Gândurile și privirea se risipesc acum în apropiere de satul Agapia din județul Neamț, unde un susur de apă ce curge lin te cheamă ca prin cântec spiritual să faci popas către foșnetul ascuns al pădurii, de unde a răsărit ca un tei cu miros sfânt Mănăstirea Agapia.

Ridicată în anii 1600, mănăstirea este compusă din Biserica „Sf. Voievozi“, Paraclisul „Nașterea Maicii Domnului“, Biserica „Sf. Ioan Bogoslov“, Turnul Clopotniță, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, mai multe chilii, dar și Casa Memorială „Alexandru Vlahuță“, aflată în imediata apropiere.

Pe vremuri a locuit aici într-o mică parte din deal, unde era Schitul Agapia, sihastrul Agapie, de aici și denumirea mănăstirii, dar și călugări ce au ridicat o biserică de lemn. Gavriil Coci, fratele domnitorului Moldovei Vasile Lupu, a fost cel care a întemeiat Mănăstirea Agapia Nouă (cea din vale), ridicând Biserica „Sf. Voievozi Mihail și Gavril“ sfințită în fața mitropolitului Varlaam Moțoc și a domnitorului Vasile Lupu în anul 1646, așa cum reiese și din pisania în limba slavonă aflată la ușa din fața bisericii. De când s-a pus piatra de temelie și până la sfințirea bisericii, au fost ridicate din piatră și granit chiliile și turnul clopotniță. Dotarea cu cărți, obiecte sfinte de seamă, acte de donații, hrisoave au făcut din mănăstire o adevărată atracție pentru hoți, astfel turcii, tătarii, polonezii au jefuit lăcașul de cult, îndepărtând călugării către locuri mai sigure din munți.

Mănăstirea a avut comunitate de călugări până la începutul sec. al XIX-lea, apoi au fost aduse aici maicile de la Socola prin ordinul mitropolitului Veniamin Costache al Moldovei, acesta vrând să întemeieze un cerc de studii pentru preoți la Mănăstirea Socola. A fost fondată atunci o școală pentru călugărițe unde se învățau tainele limbii grecești și, îndeletni­cirea țesătoriei.

La începutul anilor 1800, în vremea domnitorului Mihail Șuțu al II-lea, mănăstirea a fost din nou invadată de turci și incendiată. În perioada ce a urmat au fost făcute lucrări de reamenajare, s-a ridicat nivelul turnului clopotniță, au fost amplasate un paraclis și o catapeteasmă adusă de la Mănăstirea Bisericani. Cele trei turle au fost amplasate în perioada maicii starețe Tavefta Ursache, după jumătatea anilor 1800. Tot atunci maica a cerut tânărului pictor Nicolae Grigorescu să picteze interiorul bisericii, au fost înființate o unitate de patru clase pentru fete și alte încăperi unde se deprindea meșteșugul covoarelor și al broderiilor.

În urma altui incendiu de la începutul anilor 1900 au fost distruse clopotnița, chiliile, două dintre turle. Prințesa Raluca Sturza, istoricul I.D. Ștefănescu și alți apropiați ai mănăstirii au ajutat la reconstruție și la curățarea picturilor lui Grigorescu.

În timpul patriarhului Justinian Marian a fost ridicat Seminarul Teologic Monahal „Sf. Cuvioasă Parascheva“, acesta fiind și în ziua de azi funcțional; se află în apropierea mănăstirii și este singurul de acest fel din partea Moldovei. Satul mănăstiresc este format din 141 de case monument istoric, printre care și Casa Memorială „Alexandru Vlahuță“.

Bine închegată, din piatră brută și cărămidă, Biserica „Sf. Voievozi“ impresionează prin fațadele în stil neoclasic, decorul corintic, motivele florale, coloanele dorice și zidurile groase atât de impunătoare. Lucrate cu multă pricepere, talent, perfecțiune, picturile lui Nicolae Grigorescu au fost inspirate din stilul realist ai marilor pictori ai Renașterii, Rembrand, Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio. Trupurile și veșmintele țăranilor, pitorescul de la sat, călugărițele de la mănăstire, dar și pelerinii au fost o adevărată binecuvântare pentru ceea ce a urmat să iasă din pensula marelui artist Grigorescu.

Încă din anul 1821, în perimetrul cimitirului se află, crescută ca o ciupercuță maronie, Biserica de lemn „Sf. Ioan Bogoslov“, ridicată pe locul unei vechi biserici ce data din anul 1700.

Denumită și biserica bolniței, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ a fost ridicată în anul 1780 și se situează dincolo de zidurile Mănăstirii Agapia.

Regăsindu-se în scrierile lui Ion Creangă, Calistrat Hogaș și Alexandru Vlahuță, Mănăstirea Agapia nu este doar un lăcaș de cult așa cum il percepem la o primă întâlnire, ci, prin zbuciumul clopotelor și lumina timpului, aceasta a căpătat atâta împreunare de mâini, inspirare a mirosului de tămâie cald cuprins de mireasma liniștii, încât ar putea dăinui de acum încolo ani și ar îndeplini cele mai grele dorințe rostite printre șoapte, ce atârnă aici, între dealurile Neamțului, martore ale tuturor gândurilor noastre.

Aurora GRIGORE

Dragoș Mihai Ababei îngrijește în localitatea Vad, comuna Dragomirești, județul Neamț, un efectiv de câteva zeci de bovine. Zilnic livrează unui mare procesator din regiune o cantitate satisfăcătoare de lapte. Cu toate că tânărul în vârstă de 20 de ani a absolvit un colegiu cu profil mecanic, studiile superioare nu au fost o prioritate, pentru că a ales să rămână acasă ca să dezvolte ferma familiei.

„Am 20 de ani, am absolvit Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra Neamț, cu profil mecanic, iar pentru mine facultatea nu a fost o prioritate, deoarece am ales să rămân acasă ca să îmi ajut familia la fermă. Părinții au avut câteva vaci o bună perioadă de timp, din 2000 până în 2007. Ulterior au decis să mărească efectivul în 2007 și de atunci tot în creștere este efectivul.

În prezent, avem în fermă 28 de vaci adulte și 11 juninci, rasele Bălțată Românească, Bălțată cu Negru Românească, Holstein, Brună și Angus. Distribuția laptelui are loc în fiecare zi, în afară de ziua de duminică; laptele îl depozităm în tancul de răcire și de acolo îl ia procesatorul cu mașina și îl duce la fabrică“, adaugă Dragoș Mihai.

O fermă care se vrea automatizată

Productivitatea vacilor de lapte este influențată de mai mulți factori, iar dintre aceștia furajarea are un rol esențial, după cum adaugă tânărul.

„În ceea ce privește furajarea vacilor, acestea primesc trei mese pe zi; una la prima oră a dimineții: balot de lucernă uscată; a doua la ora prânzului: tain de porumb + ovăz + grâu + secară (5-7 kg pe cap de vacă), borhot de sfeclă de zahăr (10 kg pe cap de vacă), siloz din porumb (15 kg pe cap de vacă), plus un balot de lucernă verde, iar pe la ora 17:00 primesc ultimul prânz, balot de fân/paie.“

O astfel de investiție se ridică la o sumă destul de mare, ținând cont de utilajele necesare fermei, specifică fermierul din județul Neamț.

„Recent am achiziționat un tractor nou, cu încărcător frontal, să ne ușureze munca fizică. Nu lucrăm mult teren, doar câteva hectare, și tot ce producem utilizăm în furajarea animalelor.“

Cei care doresc să se apuce de o astfel de investiție, deși sunt puțini la număr, în primul le trebuie multă, multă răbdare, dar și să le placă animalele și ceea ce fac, mai adaugă nemțeanul.

„Am crescut printre animale de mic și de aceea am și drag de ele. Nu mi-e rușine cu ceea ce fac. Să crești animale nu este o rușine, este o satisfacție unică. În următorii ani vreau să modernizez adăpostul, ferma să fie mai mult automatizată și să ajung la un efectiv de 70 de vaci adulte. Pe viitor chiar mai urmează câteva achiziții“, a încheiat Dragoș Mihai Ababei.

Noua subvenție pentru bovine

Crescătorii de bovine beneficiază, începând de anul acesta, de două noi scheme de plată referitoare la condițiile pentru bunăstarea animalelor. Este vorba despre cele două eco-scheme dedicate sectorului zootehnic pentru vacile de lapte, respectiv pentru tineretul bovin la îngrășat.

În cadrul expo-conferinței Meat Milk, directorul general adjunct al APIA, Paul Eduard Kmen, a prezentat pe scurt aceste două scheme de plată pe care fermierii crescători de bovine le pot accesa începând din 2023.

„Eco-schema 4 se referă la creșterea nivelului de bunăstare a vacilor de lapte. Alocarea financiară pentru anul 2023 este de 28,5 milioane de euro. Cuantumul unitar va fi stabilit în momentul în care se știu exact efectivele de animale, dar în momentul de față este estimat la 100,18 euro/UVM. Sunt trei componente: 50,26 euro/UVM pentru evitarea mulsului traumatic și bunăstarea ugerului, 29,09 euro/UVM pentru sănătatea ongloanelor și 20,83 euro/UVM pentru îmbunătățirea zonei de odihnă.“

„Eco-schema 5, bunăstarea tineretului bovin la îngrășat, este destinată să acopere pierderile de venit, precum și costurile suplimentare pe care le generează aplicarea unor măsuri superioare de bunăstare a animalelor. Alocarea financiară pentru anul 2023 este de 21 de milioane de euro, se estimează un cuantum unitar de 109,52 euro/UVM, împărțit în două componente: 98,71 euro/UVM pentru creșterea cu cel puțin 15% a spațiului alocat fiecărui animal și 10,81 euro/UVM pentru asigurarea condițiilor de confort sporite în zona de odihnă a animalelor. Aceste două condiții se vor solicita împreună. Beneficiarii sunt fermierii activi care dețin animale înregistrate în Registrul Național al Exploatațiilor“, a precizat oficialul APIA.

Beatrice Alexandra MODIGA

La creștetul său veghează Muntele Horaiciorul în fiecare anotimp ca un părinte, fie că soarele-i luminează spectaculoasele turle ori luna apare și dispare asupra sa prin cerul infinit, Mănăstirea Horaița parcă-i desprinsă din mijlocul unei povești ale cărei rădăcini s-au împământenit încă de acum 500 de ani, formând un colț de rai cu porțile mereu deschise.

Situată aproape de șoseaua Crăcăoanilor, cea care face legătura dintre Piatra Neamț și Târgu Neamț, și ascultând susurul pârâului Horaița, mănăstirea a luat denumirea de la cei ce dețineau hotarele de pământ de aici, îndeosebi din comuna Crăcăoani și locurile apropiate.

Se pare că mănăstirea a fost ridicată în secolul al XV-lea, conform unor acte ale domnitorului Alexandru cel Bun, unde se pomenea despre acest loc alături de alte biserici ce se aflau în administrarea Mănăstirii Bistrița.

Poienile dătătoare de viață și aerul pur au atras inimile călugărilor însetați duhovnicește de aura acestui loc pe care l-au ales negreșit pentru rugăciune și ridicarea temeliei a celei ce urma să devină Mănăstirea Horaița. Astfel, la începutul anilor 1800, părintele Irinah Roseti, ce a fost primul stareț al mănăstirii, alături de mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a înălțat biserica din lemn ce poartă hramul „Pogorârea Sfântului Duh“. Ajutor au dat și domnitorii Ioan Sturza și Mihai Sturza, înscriind lăcașul de cult în evidențele statului. Când starea de sănătate a părintelui Irinah nu i-a mai permis slujirea mănăstirii, acesta și-a refugiat sufletul în Palestina, lăsându-l în urma sa pe părintele Ermoghen Buhuși, în a cărei perioadă de ședere s-a ridicat biserica de acum ce poartă hramul „Botezul Domnului“. Contribuție la construirea și decorarea bisericii a avut și mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei, domnitorii Grigorie Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza.

Amprenta arhitecturii moldovenești este evident vizibilă prin stilul ce a îmbinat atât influențele romano-bizantine, cât și cele rusești. Astfel, eleganța și rafinamentul grăiesc continuu despre această crăiasă ce respiră la poalele Carpaților Orientali. Piatra a fost principalul material de construcție al bisericii și doar pentru bolți a fost folosită cărămida. Pictura are aspect neobizantin și a fost realizată de Mihai Chiuaru împreună cu ucenicii săi la sfârșitul anilor 1900.

Deasupra ușilor împărătești se află maiestuoasa catapeteasmă, operă ce se pare că a fost realizată la Viena. În schimb, din alte informații ea ar fi fost realizată de meșteri ai locului. Urmele stilului baroc, dar și lemnul din tuia, păr și tei au făcut din catapeteasmă o piesă unică ce pur și simplu farmecă ochii credincioșilor la întâlnirea cu aceasta, precum și la vederea Sfinților Apostoli, a icoanei Deisis și a celor paisprezece medalioane introduse ca un șir de mărgele aurite.

Unul dintre locurile în care timpul devine și mai prețios, inima ți se pleacă către privirea sa este icoana Maicii Domnului, cea făcătoare de lucruri miraculoase cum nici măcar mintea omului nu știe să le perceapă în vreun fel, căci la vremea secetei ori alte necazuri ce se răsfrâng printre noi aceasta a dat speranță și a grăit prin puterea sa, dând vindecare, lumină și apă cerească. Icoana a fost adusă din biserica de lemn și a fost creată la începutul anilor 1800.

Precum fulgii de nea ce se coboară încet spre pământul neted, la fel este sentimentul profund de calm ce se așterne în sânul oricui calcă pragul Paraclisului Sfântului Nicolae (1852), unde slujbele ajung către credincioși în anotimpul geros.

Parfumul trandafirilor se răspândește în jur, cuprinzând turnul clopotniță, cel ce a fost finalizat în anul 1855, în vremea părintelui Ermoghen Buhuș. În incinta turnului se află și un mic paraclis, loc unde se săvârșește Sfânta Liturghie de ziua hramului.

Aproape de versantul de răsărit al Munților Stânișoarei, pașii mei străbat printre picături de ploaie complexul monahal din care izvorăște iubirea sfântă ce a atins florile albe de gura leului, brazii cu frunțile îndreptate către zările albastre, cele opt turle prin care crucile spun adevărul din suflet, căci aici, ca un drept crez îngeresc, stă așezată veșnica Mănăstire Horaița.

Aurora GRIGORE

Domeniile Lungu, gazda unei demonstrații exclusive a celor mai noi utilaje agricole, semnate TechFarm Agro, din Secuieni, județul Neamț, în care a fost prezentată o gamă de utilaje fiabile, robuste și performante ce pot aduce o plusvaloare în productivitate și eficienţa fermei. Astfel, zeci de fermieri din Regiunea Moldovei au fost martori la evaluarea și dezvoltarea tehnologiei în agricultură vineri, în luna octombrie a.c. Demo-ul a fost dedicat furnizării de experiențe agricole și demonstrării excelenței în agricultură, iar Tech Farm Agro a demonstrat încă o dată că brandurile pe care le distribuie sunt adaptate agriculturii, terenurilor şi fermelor din România.

Tehnologia minimum-till, pentru că încă se mai lucrează cu plugul

Ing. agronom Vasile Lungu, de la Domeniile Lungu din Bivolari, județul Iași:

„Nu folosim no-till, folosim minimum-till pentru că solurile noastre sunt mai grele și atunci înființarea culturilor de toamnă, în general de rapiță și grâu, se realizează în lucrări minimum-till, iar pentru primăvară majoritatea culturilor. Încă mai lucrăm cu plugul aproximativ jumătate din suprafață mai ales la porumb, unde Ostrinia nubilalis face ravagii, de aceea tocăm foarte bine miriștea și încorporăm resturile vegetale de la adâncime, astfel încât dăunătorul să nu prolifereze prea mult pentru că, altfel, trebuie să facem tratamente chimice. Și, dacă mă puneți să aleg între tratamente chimice și lucrări agrotehnice, sunt în favoarea lucrărilor agrotehnice, care pot combate dăunătorii și o parte din boli“, adaugă fermierul ieșean.

Demo pe o suprafață de 25 de hectare

Tot grupul de firme de la Domeniile Lungu are 1.800 ha, iar culturile de câmp sunt echilibrate, porumb, floarea-soarelui, cereale și rapiță; plus culturi speciale, cartofi, soia, mazăre pe restul suprafeței. Aici, pentru Demo a fost pusă la dispoziție o suprafață de 25 de hectare.

„Este o miriște de floarea-soarelui, nu a mai fost irigat terenul undeva din 25 august. Împreună o să vedem eficiența utilajelor și, eventual tragem o concluzie, care anume din utilaje s-ar potrivi pentru terenurile fiecărui fermier“, menționa inginerul agronom la deschiderea demonstrației.

Pentru fermierul ieșean, 2023 a fost un an bun.

„Din aprilie și până în prezent avem 350 litri de precipitații, exact în perioada activă, și mai avem aproape 200 litri de apă din irigații. Putem asigura o udare în fiecare săptămână, 25-30 litri/mp, astfel încât recoltele sunt foarte bune“, a mai adăugat ing. agronom Vasile Lungu, de la Domeniile Lungu.

Utilaje agricole reprezentative de înaltă calitate

Andrei Taradaciuc, administratorul Tech Farm Agro, specifică faptul că, firma pe care o reprezintă în cadrul Demo-ului este una cu capital 100% românesc, dezvoltată de doi tineri antreprenori care și-au pus în cap să aducă tehnologii inovatoare pentru agricultura românească.

„Suntem astăzi prezenți la un Demo pe care noi îl organizăm ca și companie în comuna Bivolari, județul Iași, la Domeniile Lungu. Am venit cu o serie de șapte utilaje, cu scarificatoare, pluguri, dregătoare pentru sol, cu stație de erbicidat, plug rotativ și dezmiriștitor. Vrem să arătăm că utilajele comercializate de către Tech Farm Agro sunt de înaltă calitate. Așteptăm un număr de peste 60 se persoane la demonstraţie și vrem să arătăm că și tehnologiile pe care le comercializăm noi sunt de viitor. Tech Farm Agro nu are neapărat un utilaj reprezentativ, ci are mai multe utilaje reprezentative, suntem unici pe piață, vorbim de zona Moldovei cu plugurile Mini, fiind singura firmă care le comercializează, plugul rotativ, drenatorul Apache și acest Puma, un drenator mai special cu protecție hidraulică. Ca filozofie de companie, noi am încercat să fim unici prin produsele pe care le distribuim. Tech Farm Agro reprezintă zona Moldovei ca unic distribuitor de utilaje agricole.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-un coț retras de cer, printre stelele pline de speranță a fost păstrată până azi cărarea din comuna Vânători Neamț ce duce către Mănăstirea Neamț, lăcașul de cult ce reprezintă o întindere de mână caldă către credincioși precum perdeaua trasă dis-de-dimineață pe unde soarele pătrunde și-ți bucură trupul și ascunsul din el.

Ctitorită de domnitorul Moldovei de la sfârșitul anilor 1300, Petru al II-lea, pe locul unei foste biserici din lemn, Mănăstirea Neamț a fost inițial o construcție din piatră ce azi e doar o amintire. Brazi pitici, câteva tufe de trandafiri și iarba tunsă de curând, prospețimea aerului ce vine din norii puțin grizonați stau de veghe acum în dreptul Bisericii Neamț, construcție ridicată în curtea mănăstirii de domnitorul Ștefan cel Mare.

Grandoarea mănăstirii este dată de fiecare detaliu din jur, paraclisele, turnul-clopotniță, bisericile, aghiazmatarul, picturile, biblioteca, Seminarul Teologic, totul este atât de închegat și bine îngrijit de călugări încât te face să zăbovești aici, dacă ești călător, cel puțin până la venirea serii.

Turnul-clopotniță te întâmpină chiar la intrare, solemn și cu fruntea ridicată-nspre zări, ferestele în formă de arcadă larg deschise și crucea sfântă îți șoptesc să ai o ședere plăcută și liniștită alături de fluturii ce zburdă fericiți printre flori, rătăcindu-se uneori. Atât de izbitor prin măreața-i cupolă, aghiazmatarul cu design circular se află în fața mănăstirii, aici se sfințește apa la hram, în ziua de Înălțarea Domnului. Biblioteca mănăstirii are o impresionantă colecție cu peste 18.000 de exemplare, ceea ce a fost ca o binecuvântare pentru dezvoltarea artei medievale și, totodată, o deschidere către cultură și civilizație. În mănăstire, în camera mormintelor își doarme somnul de veci unchiul lui Ștefan cel Mare, Ștefan Voievod.

Seminarul Teologic „Veniamin Costache“ are o istorie de peste 150 de ani, timp în care cei care i-au călcat pragul au ajuns personalități marcante ale neamului, oameni cu o educație demnă de amintit peste veacuri, duhovnici, mitropoliți, profesori, printre aceștia Mitropolitul Teoctist II Nemțeanul, Grigorie Dascălul – Mitropolit al Țării Românești, domnitorul Grigorie Alexandru Ghica, prof. Alexandru Opațchi și mulți alții. Din rândul sfinților, nu putem să nu amintim de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Sf. Paisie Velicicovschi. Bineînțeles că sprijinul și respectul pentru cultură au fost arătate și demonstrate practic pe tot parcursul anilor de către profesori, stareți, Mitropoliții Moldovei, împreună punând baze solide pentru studiu, dar și pentru internatul ce a fost construit în acest loc.

Elementele de arhitectură moldovenească sunt negreșit vizibile la Biserica Mănăstirii Neamț; pronaosul și naosul dreptunghiulare, turla, boltele, împletirea detaliilor în stil bizantin și gotic de pe ornamentele fațadelor, picturile unice din sala mormintelor îmbracă întregul ansamblu într-un complex al culorilor, materialelor de construcție îmbinate armonios, modelării dintr-o perspectivă ce amintește de meșterii nemaiîntâlniți de odinioară ce aveau o îndemânare aparte.

Biserica Sf. Gheorghe se află între chiliile mănăstirii, ca o rugăciune îngerească stă așezată în chip cu straie albe, gata să inspire peste tot în jur o preacurată lumină către inimile ce-o privesc. La jumătatea anilor 1600, biserica a fost refăcută și rezidită cu ajutorul Înalt Prea Sfințitului Iustin, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, dar și cu bunăvoința părinților mănăstirii și a autorităților statului. I s-au adăugat în acest timp și picturi în frescă ale artistului Nicolae Soica. În biserică se află și o icoană făcătoare de minuni; „icoana cu trei mâini“, o copie a icoanei de la Mănăstirea Hilandarul de la Muntele Athos, despre care se spune că aduce ploaia pe timp de secetă.

Stau sub o arcadă, picături de ploaie încep să se strecoare, ating cu privirea picturilor, ca o mângâiere, iar în zarea apropiată parcă e imaginea dintr-un tablou de demult, zugrăvit de un vechi strămoș, Voievodul Ștefan cel Mare, a cărui inimă a bătut dumnezeiesc pentru neamul nostru, atât de intens încât a vrut să lase viitorilor copii un dar sfânt și plin de culoare sufletească, Mănăstirea Neamț.

Aurora GRIGORE

Sistemul a început să fie recomandat în România în ultimii ani, dar practica este cunoscută de zeci de ani, adevărații creatori ai tehnologiei no-tillage fiind americanii. Aceștia au vrut să protejeze solul împotriva eroziunii eoliene, dar şi împotriva eroziunii produse de apă. Asta, desigur, în funcție de zonarea culturilor. În țara noastră sunt puțini fermieri care au decis să producă în acest sistem. Unul dintre ei este Ștefan Năstase din comuna Stănița, județul Neamț.

Agricultorul nemțean în vârstă de 17 ani lucrează împreună cu familia o suprafață de 500 de hectare de teren agricol, în mare parte luat în arendă, pe două județe diferite, Neamț și Iași.

Totul a pornit de la tractorul U650, pe bucăți

„Este o fermă de familie, toți suntem implicați în activitatea de zi cu zi și fiecare știe ce are de făcut. Pe partea vegetală avem mai multe «tipuri» de culturi diferite, ele fiind floarea-soarelui, care este și cea mai profitabilă cultură pe zona noastră, precum și porumb, grâu, orz, rapiță, mazăre, triticale, soia și chiar lucernă. Totul a început în anul 2008, când tatăl meu a reușit să-și «construiască» propriul U650, pe bucăți. Ulterior, lucrând terenurile oamenilor din localitățile vecine, ușor-ușor a început să strângă pământ în arendă, puțin câte puțin, până în ziua de astăzi. A fost și încă este foarte multă muncă, ținând cont că s-a început totul de la zero. În 2014 am accesat fonduri europene pentru un tractor și o combină, un «proiect», cum îi spunem noi, care ne-a ajutat să ne dezvoltăm ferma radical. A fost un pas foarte mare spre tehnologia nouă, un pas cu foarte mare impact“, a specificat tânărul fermier din județul Neamț.

Pe drumul noilor inovații, cu o mai multă precizie

Tânărul fermier a ales acest domeniu datorită dragostei sale față de plante și chiar de utilaje.

„Sunt un mare pasionat de autovehicule. Pe lângă asta, e un sentiment aparte când îți vezi cultura semănată din propriile tale mâini, că începe să rodească și să se dezvolte, este un sentiment extraordinar. Datorită aparaturii moderne și a utilajelor de ultimă generație ne putem desfășura activitatea cu o mult mai mare ușurință și precizie, tot ce deținem, pe partea de utilaje este de ultima generație, fapt care ne-a dus pe drumul cel bun, pe drumul inovațiilor“, mai adaugă acesta.

Agricultura fără plug, tehnologia no-tillage

În ferma de la Stănița se încearcă ușor-ușor să se treacă la sistemul de semănat pe sistem no-tillage, mai mult datorită schimbărilor climatice și a lipsei apei din sol.

„Cu ajutorul semănătorii Horsch Maestro DV, însămânțarea în acest sistem este posibilă și la cea mai mare precizie. Recomand din toată inima acest domeniu și îi îndemn pe toți să îmbrățișeze agricultura, mai ales pe tinerii din ziua de azi care vor să facă ceva cu adevărat în țara aceasta. Este cel mai important domeniu în momentul de față, de aici mănâncă o lume întreagă, fără noi, agricultorii, nu ar mai merge nimic în lumea asta. Toate domeniile se trag din agricultură. Doar împreună putem reuși“, încheie tânărul fermier din comuna Stănița, județul Neamț.

O tehnologie de prelucrare a solului fără răsturnarea brazdei

Agricultura conservativă are ca rezultat intensificarea producției agricole prin optimizarea utilizării resurselor materiale, reducerea degradării excesive a terenurilor și gestionarea integrată a solului, apei și resurselor biologice. Lucrarea mecanizată este înlocuită cu ameliorarea proprietății solului de către microorganismele din sol și echilibrarea de către acestea a caracteristicilor nutritive. Fertilitatea solului (substanțe nutritive și apă) este controlată prin gestionarea acoperirii solului cu resturi vegetale, rotația culturilor și controlul buruienilor. În plus, agricultura conservativă asigură reducerea consumului de combustibil de 2-3 ori și mai mult datorită micșorării numărului de intrări pe câmp a agregatelor. Sistemul de prelucrare zero a solului, cunoscut sub numele de tehnologie no-till este un sistem modern de agricultură în care pe câmpii nu se efectuează aratul tradițional, ci o afânare profundă, stratul superior al pământului rămânând neatins. Sistemul agricol în cauză previne eroziunea acvatică și eoliană a solului și păstrează mai bine umiditatea prețioasă. Acest lucru nu numai că va salva economisirea combustibilului, dar, de asemenea, va crește semnificativ productivitatea muncii şi competitivitatea produselor agricole.

Utilajele folosite la tehnologia no-tillage pot fi următoarele:

• Subsolier + grapa rotativă;
• Plug Cizel + grapa rotativă;
• Grapa rotativă cu rotor orizontal;
• Grapa rotativă cu rotor vertical;
• Semănătoarea.

Avantajele tehnologiei no-tillage

Se realizează o economie de carburanți, lubrifianți și o uzură mai redusă a tractoarelor și mașinilor agricole (treceri mai puține, mai puține lucrări etc.); crește productivitatea muncii; se reduce fenomenul de eroziune, provocat de apă sau vânt; se evită distrugerea structurii și tasării solului, prin reducerea numărului de lucrări; determină creșterea cantității de materie organică din sol; se reduc pierderile de apă prin evaporare datorită mulcirii parțiale a solului etc.; necesar scăzut de utilaje; cheltuieli mici de investiții; recolte mai constante, cerințele privind îngrășămintele și intervențiile pentru restabilirea solului scad.

Dezavantajele tehnologiei no-tillage

În mod normal, este nevoie de o perioadă de tranziție de 5-7 ani pentru ca sistemul de agricultură conservativă să se echilibreze. Este posibil ca productivitatea să fie mai redusă in primii anii. În cazul în care rotația culturilor, acoperirea solului sau soiurile de cultură nu sunt reglate la nivelul optim, este posibil să fie necesare cantități mai mari de produse chimice pentru combaterea dăunătorilor și a buruienilor. Fermierii trebuie să facă o investiție inițială în utilaje specializate și să aibă acces la semințe pentru culturi de acoperire, adaptate condițiilor locale, la costuri rezonabile. Fermierii au nevoie de instruire aprofundată și de acces la servicii specializate de consiliere. În comparație cu agricultura tradițională, este necesară o schimbare fundamentală în abordarea noului sistem.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alexandru Popa este din această toamnă student la specializarea Zootehnie din cadrul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din Iași, iar timpul liber și-l va petrece în continuare în ferma zootehnică a familiei - o fermă de bovine cu un efectiv de 100 de capete, care se află în municipiul Roman, județul Neamț. De ce mizează acest tânăr pe studiile superioare? Iată ce ne transmite.

Alexandru Popa are 19 ani, este din municipiul Roman, județul Neamț, și a absolvit Liceul Tehnologic „Vasile Sav“. Tânărul a ales zootehnia, deoarece a dorit să continue și să modernizeze în același timp businessul de familie, o fermă de vaci care se află pe piață de aproximativ două decenii.

„Efectivul de animale este alcătuit din două rase de animale, rasa Brună, aceasta fiind cea predominantă, restul animăluțelor fiind din rasa Bălțată românească. Ferma noastră a prins contur în urmă cu 19 ani, în momentul în care tatăl meu a achiziționat un mic efectiv de animale, acesta fiind reprezentat de cinci vițele din rasa Brună, urmând ca pe viitor ferma să fie modernizată prin intermediul unui proiect SAPARD finalizat în anul 2009. Pentru baza furajeră deținem o suprafață de 30 de hectare teren arabil proprietate, 45 ha pășune concesionate de la primărie și 25 ha teren arabil arendat. Pot spune că eu și ferma am crescut împreună, iar acest aspect m-a determinat să dezvolt o pasiune și o iubire față de animale, rezultând ferma în care lucrez zilnic cu o mare iubire și pasiune. Să fii pasionat de acest domeniu este la superlativ, eu unul ador tot ceea fac și este minunat să am grijă de niște animăluțe atât de cuminți și simpatice, este extraordinar de frumos când o faci din pasiune, încât nu există grad de comparație. Fiecare zi petrecută în fermă m-a ambiționat să am o mulțime de planuri pe viitor, respectiv de a dezvolta ferma de animale până la un efectiv de 300 de văcuțe. Am ales să urmez studiile superioare în zootehnie pentru a-mi dezvolta cunoștințele în acest sector, dar mai ales în ceea ce privește managementul fermei“, a specificat Alexandru Popa, tânărul crescător de animale din județul Neamț.

Beatrice Alexandra MODIGA