Interlocutorul pe care l-am ales pentru discuția de față, Eugen Pătraș, lucrează în armată, iar în timpul liber este antreprenor. În 2016 a inițiat în localitatea Bozieș, Bistrița-Năsăud, o afacere cu paulownia, dar are și plantații de mur, zmeur, coacăz, lavandă, proiecte susținute și cu ajutorul fondurilor europene de care a beneficiat. Discuția noastră s-a axat însă pe potențialul afacerilor cu paulownia. Nu cu mult timp în urmă, acestea erau prezentate ca un fel de „rețetă de succes“, un mod ușor de a te îmbogăți. Realitatea este că și acest domeniu are limitările sale, iar în România acest lucru s-a simțit prin faptul că suprafața înființată cu paulownia nu este atât de extinsă. De fapt, spune Eugen Pătraș, cel mai probabil în țara noastră sunt sub 1.000 de hectare de paulownia. Și totuși, în ce condiții poate avea un astfel de business șanse de reușită?

Plantațiile viabile nu depășesc un hectar

„În România nu au fost înființate multe plantații de paulownia; majoritatea celor care au promovat intens această activitate s-au gândit doar la beneficiile lor directe, respectiv să vândă butașii. Deși nu aveau posibilitatea să îți arate o plantă matură măcar, ce să mai vorbim de plantații, mulți au căzut în plasă. Cunosc câteva cazuri de plantații de zeci de hectare care au înghețat după prima iarnă pentru că soiul plantat nu era adaptat condițiilor din România. În prezent, în România plantațiile viabile și bine îngrijite nu prea depășesc un hectar.“

Deși paulownia nu a pierdut neapărat din popularitate, Eugen Pătraș crede că românii au înțeles că dezvoltarea unei afaceri de acest fel este dificilă și că profitul nu este imediat și necondiționat, așa cum arătau primele semnale.

„Profitul apare după aproximativ 7 ani de la înființare și asta în condițiile în care plantația este bine întreținută. În lipsa acestei îngrijiri, cultivatorul va avea probleme la defrișare, plus că birocrația căreia trebuie să se adapteze este foarte riguroasă. Mai mult, dacă antreprenorul nu are câteva zeci de hectare sau chiar sute, nu va fi luat în seamă pe piața lemnului.“

La maturitate lemnul de paulownia este de esență tare, mai tare ca bradul și mai ușor, iar principalul atu îl reprezintă creșterea rapidă, aproximativ 7 ani până la comercializare. În 5-7 ani un trunchi de paulownia ar trebui sa aibă diametrul de peste 40 cm și o înălțime de 6 metri trunchi drept. Lemnul de paulownia poate fi folosit în mai multe domenii, respectiv pentru realizarea de biomasă; este foarte apreciat în industria de mobilier și de construcții.

Costurile depind întotdeauna de prețul materialului săditor

Experiența acumulată din 2017 și până acum, precum și documentarea din alte surse l-au determinat pe interlocutorul nostru să își rezume activitatea doar la comercializarea butașilor.

„Inițial am cumpărat drajoni și i-am pus în ghiveci în solar. În 2017 am plantat primii butași, iar în anii următori am continuat să plantez. Probabil că nivelul de dezvoltare ar fi fost altul dacă și implicarea ar fi fost mai mare. Paulownia are nevoie de multă apă, spre exemplu, pentru a se dezvolta. Pentru o viteză optimă de creștere vara este nevoie de minimum 10 litri de apă pentru fiecare plantă de cel puțin două ori pe săptămână. În prezent vând butași lemnificați ca să întrețin plantația de paulownia, dar nu mulți, cca 500 pe sezon. Nu intenționez să vând lemnul. Poate voi face o cabană din lemnul obținut după prima tăiere. De altfel, celor care visează să se îmbogățească de pe urma lemnului de paulownia le spun că este foarte dificil ca acest lucru să se întâmple.“

În ceea ce privește rezistența paulowniei, cultivatorul spune că în plantația sa nu s-au manifestat boli, iar dăunătorii, în general, sunt puțini și se pot trata cu insecticide. Dacă se dorește însă înființarea unei plantații de „performanță“, trebuie folosite des îngrășăminte foliare. Butașii lemnificați se pot planta începând din octombrie până în mai, în funcție și de vreme. În recomandările agrotehnice ale paulowniei despre care ne-a vorbit dl Pătraș sunt menționate frezatul des sau îndepărtarea buruienilor cel puțin în primi 2-3 ani, asigurarea obligatorie a unei instalații de irigare sau udare prin alte mijloace, copilirea lăstarilor și formarea coronamentului în funcție de tipul plantației.

„Costurile depind întotdeauna de prețul materialului săditor care diferă enorm, de la 5 lei butașul până la zeci de euro. Pe un hectar se plantează cam 600 butași, pe schema 4x4. Așa cum am menționat, o investiție primordială este în sistemul de irigare. Din experiența mea nu recomand înființarea unei plantații de paulownia fără asigurarea unei surse de apă. În lipsa ei plantele nu vor muri, dar nici nu se vor dezvolta. Împrejmuirea plantației nu este obligatorie pentru că animalele sălbatice nu au treabă cu paulownia.“

(D.Z.)