Logo
Imprimă această pagină

Seniorii horticulturii românești, adevărate valori

Câteodată, mulți dintre noi nu realizează cât sunt de norocoși să fi crescut în jurul unei întregi pleiade de valori. Iar atunci când își dau seama mulțumesc Providenței care i-a plasat într-o epocă favorabilă, într-o clipă astrală a omenirii. Probabil că astfel de gânduri au trecut prin mintea participanților la festivitatea care a avut loc în Aula Magna a Academiei de Științe Agricole și Silvice la sfârșitul lunii decembrie.

În cadrul unei ceremonii organizate de Secția de Horticultură a ASAS, în parteneriat cu Societatea Română a Horticultorilor, au fost omagiați seniorii horticulturii românești. Nu mai puțin de zece specialiști de marcă, ajunși la vârste venerabile, cuprinse între 80 și 95 de ani, au primit omagiile colegilor mai tineri, ei înșiși specialiști de marcă.

Ștefan Nicolae, decanul horticultorilor români

Decanul necontestat al horticulturii românești, atât ca vârstă, dar și din punctul de vedere al activității sale, întinse pe parcursul a peste șapte decenii, este considerat a fi dl prof. dr. doc. Nicolae Ștefan. La vârsta de 95 de ani, încă le stă alături colegilor săi ca președinte de onoare al Societății Române a Horticultorilor și al Societății Române de Pomicultură.

Dar acestea sunt numai două aspecte, care, ca o parte văzută a icebergului reflectă o uriașă muncă. În anul 1957 Nicolae Ștefan a fost inițiatorul înființării primului institut de cercetări în domeniul hortiviticol din România. Mai târziu, în 1966, avea să înființeze și Departamentul pentru valorificarea legumelor și fructelor. Dar poate că mai cuminte ar fi să punctăm, cronologic, câteva dintre momentele-cheie ale activității prodigioase de cercetător, profesor, ministru și diplomat a acestei uriașe personalități. S-a născut pe 18 decembrie 1923 la Ploiești. În anul 1948 a absolvit Facultatea de Agronomie a Politehnicii din București, apoi în 1952 a obținut titlul de doctor în pomicultură la Moscova. Între anii 1962-1964 a urmat cursuri de specializare la Universitatea California din SUA.

În ceea ce privește cariera didactică, încă din 1948 a fost numit asistent la Catedra de Vinificație a Facultății de Horticultură din București, urcând pas cu pas în ierarhia didactică. Din 1971 a devenit și îndrumător științific de doctoranzi. Încă din 1969 a fost primit ca membru titular al ASAS.

O carieră ca dintr-un roman: agricultor, profesor, ministru, diplomat

Dacă aspectele din carieră prezentate până acum, deși strălucite, se înscriu oarecum în sfera normalității, în schimb cariera sa profesională pare desprinsă mai degrabă dintr-un roman de ficțiune. După ce vreme de mai mulți ani a lucrat ca profesor și cercetător științific, în anul 1966 a devenit prim-vicepreședinte în cadrul Uniunii Naționale a Cooperativelor de Producție. În această calitate a înființat și coordonat Departamentul de Valorificare a Legumelor și Fructelor.

În 1969 a fost numit adjunct, apoi prim-adjunct al ministrului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, poziție din care a coordonat producția agricolă vegetală a României. Apoi, în anul 1975 a preluat funcția de prim-adjunct al Ministrului Comerțului Exterior, responsabil cu cooperarea economică internațională. Această responsabilitate a fost ca o treaptă necesară spre următoarea sa îndatorire în slujba României: ambasador în Iran și ambasador nerezident în Afganistan și Oman. Într-o perioadă complicată și tulbure, din 1978 până în 1986, a reprezentat interesele României în regiunea respectivă. Alegerea sa ca decan al corpului diplomatic din Iran, între anii 1982 și 1986, a venit în mod firesc, ca o recunoaștere a valorii sale umane și profesionale.

Întors în țară în 1986, a devenit adjunct al ministrului Industriei Alimentare. După 1989 a fost ministru al Agriculturii în primul guvern provizoriu. După aceea s-a dedicat într-o mai mare măsură activității științifice și academice.

Până acum a publicat peste 350 de lucrări, studii și articole de specialitate.

„A fost un om al deciziilor fundamentale pentru înființarea, organizarea și funcționarea unor structuri și instituții care au contribuit la dezvoltarea sectorului de producție horticolă în România și la formarea specialiștilor pentru domeniul horticol“, a evidențiat președintele ASAS, Valeriu Tabără, în discursul pe care l-a ținut în cadrul adunării omagiale. „Cred că nu greșesc dacă afirm cu tărie că domnul profesor Nicolae Ștefan a fost un om al datoriei, care a servit în primul rând România și poporul român“, a mai adăugat președintele înaltului for.

O pleiadă de corifei

În aceeași notă, de înaltă apreciere a activității și de mulțumire pentru toate eforturile depuse în activitatea desfășurată pe parcursul mai multor decenii, au fost omagiați și ceilalți nouă seniori ai horticulturii românești: dr. ing. Dumitru Beznea (90 de ani), dr. ing. Nicolae Cojocaru (90 de ani), acad. Cristian Hera (85 de ani), ing. Nicolae Voștinar (85 de ani), dr. ing. Lucia Luncă (80 de ani), dr. ing. Petre Munteanu (80 de ani), dr. ing. Emeric Bedo (80 de ani), ing. Ovidiu Natea (80 de ani) și dr. ing. Dumitru Strîmtu (80 de ani). Dacă ar fi să punem la un loc laudatiourile adresate acestor distinse figuri ale cercetării și producției horticole, am întocmi un volum demn de orice bibliotecă. De aceea vom spune doar că numitorul comun al tuturor acestor discursuri a fost acela că cei omagiați s-au remarcat printr-o muncă susținută, prin caracterul lor puternic și prin voința de a nu ceda în fața piedicilor de care s-au izbit. Toate aceste trăsături de caracter i-au făcut să câștige respectul, admirația și recunoștința celor care s-au aflat în jurul lor.

Și ca o concluzie, până la urmă firească, a acestui eveniment, cu asemenea oameni este de mirare cum în horticultura românească există o asemenea ruptură între tradiție și realitatea din teren! Sau poate că versul „La trecutu-ți mare, mare viitor!“ se referă la o altă Românie?

Alexandru GRIGORIEV

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului

Revista Lumea Satului