reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Grădinăritul fără sapă, un concurent real al sistemelor clasice

Într-unul dintre numerele trecute ale revistei v-am prezentat o modalitate inedită de a vă înființa grădina de legume printr-un sistem specific permaculturii, dar care este la fel de eficient precum cele convenționale. Pentru că grădinăritul fără sapă poate fi realizat prin mai multe metode, revenim cu câteva informații utile pe această temă.

• O metodă de realizare a grădinii fără sapă presupune pregătirea solului un timp mai îndelungat prin aducerea de materie organică vegetală, îngrășăminte naturale sau compost, tocătură de lemn, fân, paie etc. într-un sistem de tip „lasagna garden“. Astfel, încă de la început se renunță la săpat. Sistemul de grădinărit fără sapă se poate iniția și prin săparea și afânarea solului, care este astfel pregătit pentru prima mulcire. În funcție de nevoile legate de productivitate, se poate opta pentru o fertilizare cu compost organic pentru a activa microorganismele și vietățile din sol să lucreze și să se înmulțească. Pentru această etapă se pot folosi diverse utilaje, tractor, excavator sau se poate face manual. Depinde de sistemul care se dorește a fi implementat. Se poate opta, de asemenea, pentru realizarea unor straturi supraînălțate de tip „raised bed“ sau „swale“, ca după aceea, în unele cazuri, să se renunțe definitiv la arat. Câteodată se fac reafânări ale solului, deja mult mai fertil, cu utilaje de dimensiuni mai mici, speciale pentru aceste tehnici.

• În grădinăritul fără sapă, tehnicile de plantare diferă destul de mult în funcție de climat, regiune, situație și mai ales de celelalte aspecte legate de tehnicile folosite în designul acestor sisteme etc. În cazul însămânțării, se folosește mai puțin mulci (un strat subțire). Este o metodă folosită în special pentru a obține răsaduri. Semințele se împrăștie pe solul afânat, se marchează locul, apoi se poate pune un strat foarte subțire de mulci ca să protejeze zona de arșiță. În acest caz zona respectivă trebuie udată ca semințele să germineze. Dar în orice caz se udă mai puțin datorită acestui strat de mulci. Această metodă se poate folosi foarte bine și pentru un mix de semințe de policultură. După ce cresc mai mari, plăntuțele trebuie să fie ori transplantate ori rărite, apoi se adaugă mulci suplimentar în jurul celor rămase după rărit. Sunt însă și alte metode de însămânțare, precum arderea unui strat superficial de mulci, bile de semințe, prin mulcire și descoperire etc.

• O altă metodă de însămânțare presupune realizarea unui compost din materii organice fără semințe de buruieni (de exemplu iarbă fără sămânță sau frunze, paie, tocătură de lemn etc.). Dacă se pune și materie organică cu semințe de buruieni atunci se face un compost termofil (compost rapid) de 3 săptămâni care distruge semințele de buruieni astfel încât să nu mai creeze probleme pentru legume atunci când vor germina.

Ulterior, se poate mulci pe măsură ce plantele se dezvoltă și au nevoie de protecție. Dacă se folosește compostul doar pentru fertilizare, atunci se poate face și un vermicompost cu migrare pe orizontală, având în vedere că se utilizează sub stratul de mulci. În acest caz se poate folosi de asemenea și materia organică în stare brută pe post de mulci sau fertilizator. Dacă se respectă anumite reguli de bază, pe termen lung solul se îmbunătățește considerabil, la fel producția și calitatea acestor policulturi.

• Dacă este mulcit corespunzător se pot face „cuiburi“. Acestea sunt practic o deschizătură mai mică în mulci (5-10 cm diametru), care rămâne deschisă dacă se însămânțează. În cazul în care se transplantează, atunci se lasă deschisă sau nu în funcție de mărimea răsadului.

Dacă este aplicat corect, prin mulci nu trece soarele deloc, iar asta permite vietăților din sol să descompună materia organică într-un mod mult mai rapid și să îmbunătățească atât calitatea solului, cât și producția. În plus, dacă mulcirea este corespunzătoare ca grosime, dar și ca timpi de mulcire 90% din buruieni, chiar și cele mai „temute“ dintre ele nu reușesc să mai supraviețuiască.

• În sistemul de swale-uri conceput de Andrei Lupșe prezentat anterior nu este nevoie să se irige sau să se umple șanțurile cu apă (se umplu singure de la ploaie) și nu se mulcesc cărările, fiind o zonă mai mlăștinoasă. Astfel nu se face nămol. Dar, în cazul în care este o zonă mai aridă, se pot pune lemne (putrede sau uscate) sub care se menține umezeala, sau se pot mulci cărările pentru sistemul de swale-uri. În legumicultura pe sistemul de swale-uri, odată deprinse tehnicile complementare de întreținere, nu mai este nevoie de erbicid, fertilizatori chimici, tractor/arat, plivit, irigat/secetă, insecticide.

Andrei Lupșe:

„În permacultură și agroecologie încercăm să găsim soluții practice și ecologice gândind sistemele într-un mod holistic, deci ținând cont nu doar de o singură cultură și de productivitatea ei per hectar, cum se obișnuiește în agricultura convențională cu chimicale și hibrizi. În agroecologie încercăm să avem în considerare sănătatea consumatorului, a oamenilor care lucrează în aceste sisteme, a mediului înconjurător, a plantelor și animalelor implicate în acest proces.“

„Raportul financiar este strâns legat de cantitatea de energie reală folosită pentru a aduce un anumit beneficiu. Astfel, producția per hectar ca beneficiu net, după ce scădem toata investiția, pe termen lung este mult mai mare. Prin grădinăritul fără sapă scăpăm de «abonamentul» la săpat, tractor, insecticide, erbicide, irigare, fertilizatori chimici și o bună parte din efectele devastatoare ale grindinei sunt evitate astfel. Există și alte beneficii legate de îmbunătățirea permanentă a calității solului, de transport în ceea ce privește lanțurile scurte între producător și consumator și chiar de păstrarea biodiversității și a fondului genetic străvechi în unele cazuri.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 50-52