reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 May 2019

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Din punct de vedere statistic, suprafața ocupată cu plantații de măr n-ar fi scăzut atât de dramatic pe cât se spune: în 1989, România avea 79.000 ha, iar în 2014 aceasta a scăzut la 57.500 ha. În 2004, tot statistica reține că mai aveam 71.000 ha. Asta ar însemna că, între anii 1990 și 2004, s-ar fi defrișat ori au intrat în declin 8.000 ha (571 ha/an), iar în următorii 10 ani au ieșit din inventar 13.500 ha, cu un ritm de scoatere din producție aproape triplu față de perioada anterioară, de 1.350 ha/an. Pe total, diminuarea ar fi de 21.500 ha (895 ha/an).

Realitatea este însă puțin diferită: statistica se referă nu doar la livezile intensive sau superintensive, ci și la pomii răzleți. În 1989, România avea 49.278 ha plantații de măr intensiv, iar astăzi... Astăzi nu se cunoaște cu precizie suprafața ocupată cu livezi! Datele centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau la Institutul Național de Statistică oferă doar cifra totală, de 57.500 ha, însă este greu de presupus că am avea azi mai multe livezi compacte decât în urmă cu 27 de ani. Revenind la diminuarea suprafețelor plantate cu măr, scăderi drastice, sub aspectul producției, s-au înregistrat în județul Iași, unde recolta a ajuns la 10.500 tone, în 2014, de la 36.700 tone, în 2005, Mureș (38.100 tone, în 2014, față de 61.000 tone, în 2005) și Botoșani (14.100 tone, în 2014, față de 24.800 tone, în 2005).

Producția de mere, mai scăzută cu 25% decât acum 27 de ani

Din punctul de vedere al producției, între anii 1985 și 1989 producția anuală de mere s-a ridicat la 718.900 tone, cu un record absolut în 1989, când producția a fost de un milion de tone. În 2014, România a produs 535.100 de tone (75% față de perioada de raportare), cu o medie la hectar de 9,3 tone. În ultimii 25 de ani, maximul de producție s-a înregistrat în 2004, când s-au obținut 14,06 tone/ha, iar minimul istoric s-a consemnat în 1999, cu 3,91 tone/ha! În 2014, cele mai mari cultivatoare de măr din România erau județele Argeș – 44.7000 tone, Dâmbovița – 41.600 tone, Bistrița Năsăud – 39.900 tone, Maramureș – 39.300 tone, Mureș – 38.100 tone și Suceava – 37.300 tone.

România, al șaselea furnizor de mere din UE

Pe plan mondial, potrivit FAO, țările din Asia sunt cele mai mari cultivatoare de măr (42,42% din producția totală), urmate de Europa, cu 22,89% din producția mondială, și America de Nord, cu 9,42%. Dintre țări, cea mai mare furnizoare este China, care a produs 20,5 milioane tone, reprezentând 34,5% din totalul producției mondiale. În Europa, cele mai mari cantități de mere sunt livrate de Franța – 2.308.000 tone, Italia – 2.120.000 t, Germania – 2.127.000 t, Polonia – 1.540.000 t, Spania – 810.000 t și România – peste 500.000 tone. Țările Uniunii Europene produc constant peste 14 milioane de tone de mere. În afara UE, suprafețe însemnate mai sunt cultivate în Moldova, Ucraina, Rusia și Turcia.

Reconversia în pomicultură

În exercițiul bugetar european 2007-2013, pomicultura a beneficiat de finanțări în cadrul programelor de extindere/modernizare a fermelor sau instalarea tânărului fermier. Din 2014, s-a introdus un program similar aceluia din viticultură, generic denumit „reconversia în pomicultură“, respectiv pentru modernizarea și/sau înființarea de livezi. Programul beneficiază de 320 de milioane de euro. Estimarea ar fi că pot fi reabilitate astfel 35.000 ha de plantații (câte vor fi de măr, vom afla abia la încheierea exercițiului financiar 2016-2020). Ar fi de reținut că, din totalul sumei, doar 260 de milioane de euro vor fi utilizate pentru investiții în exploatații pomicole (Măsura 4.1a), diferența fiind folosită pentru procesarea/marketingul produselor din sector (40 mil. euro – Măsura 4.2a), grupuri de producători (5 mil. euro – Măsura 9.a), grupuri operaționale, proiecte pilot (6 mil. euro – Măsura 16.1a), cooperare între actorii din lanțul de aprovizionare (9 mil. euro – Măsura 16.4a). La momentul la care vorbim, deși au trecut 3 ani din exercițiul bugetar european actual, nu se derulează niciun proiect pe noile măsuri propuse.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 20-21

Fără plantațiile-mamă, sectorul pomicol va fi pus pe butuci

Interviu cu Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare Pomicolă Mărăcineni

– Dle director, este adevărat că noua legislație europeană care privește pomicultura ne cam impune să o luăm de la zero în acest sector?

– Directivele europene au ca scop îmbunătățirea calității materialului săditor. Circulația liberă a acestuia dă și posibilitatea extinderii unor infecții, de aceea Comisia Europeană e îngrijorată și periodic apar astfel de îmbunătățiri. Din acest an, România va avea o perioadă de grație de 5 ani în care trebuie „să-și facă temele“. Până în 2021, plantațiile-mamă pentru toate speciile – vorbim de 25 specii și de 3 categorii de plantații-mamă, în sensul piramidal – trebuie să fie perfect sănătoase, iar aceste directive care „bat la ușă“ au o anexă cu definirea multor virusuri, bacterii și ciuperci care atacă pomii fructiferi și în România. Deci, plantațiile-mamă trebuie să fie perfecte. Odată să aibă această autenticitate și apoi să fie sanitar perfecte. Lista de atenție fitosanitară la fiecare ciclu este din ce în ce mai lungă. Guvernul trebuie să aibă o strategie, undeva, cineva trebuie să facă aceste plante. România are 5 centre care au lucrat cu plantații-mamă. Sub aceste nuclee de plante-mamă trăiesc pepinierele private sau publice care au nevoie de componente pentru obținerea materialului de plantare, fructifer, sănătos. Altfel, dacă nu facem aceste centre, în această perioadă de 5 ani eliminăm vrând-nevrând și pepinierele. Sau vom rămâne tributari acelui material liber de boli, așa-numit CAC, care nu este eligibil în proiectele pomiculturii industriale, nu vorbesc de grădinărit.

– Și aici cred că trebuie să existe acordul ministerului...

– Avem un sprijin, pentru că prin Planul Național de Dezvoltare Rurală s-a derulat această Submăsură 4.1. a. Investiții în exploatații pomicole, iar ministerul a organizat un grup de lucru puternic – Pomicultura, dar care are nevoie de mai multe întâlniri. Și acesta poate fi principalul motor care să ducă la nivel înalt aceste cerințe.

– Asigurarea materialului săditor este o problemă; în cazul reconversiei din viticultură s-a asigurat din producție proprie doar 5%, iar în cazul pomiculturii se vorbește de 10%. Ce înseamnă acest procent față de 90%?

– Dacă ne gândim la viticultură trebuie să spun că vorbim de 25 de specii, față de una, și cred că este mai mare procentul, ținând cont de arbuștii și căpșunii care se produc în România; la majoritatea speciilor, cred că procentul este de 20%. Odată cu preluarea de către pepinierele românești a celor două specii de nucifere care domină, precum alunul, cu peste 200.000 de pomi, și nucul cu peste 50.000 de pomi, începând de la anul procentul de pomi produși în România va ajunge la jumătate. Un lucru foarte bun. Procentul va fi mai mic la cireș, piersic, măr care se cumpără din Olanda sau din Italia sau la câteva specii de arbuști aduși din Polonia, dar nu este rău. Important este să nu greșim sortimentul și să aducem dintr-o zonă mediteraneană sau cu o climă ușoară anumite soiuri netestate. Aici este marea noastră grijă.

– Apropo de testare, se mai testează înainte de a fi introduse în cultură anumite specii?

Coman Maracineni

– Acesta este rolul cercetării. Înainte de a introduce la ISTIS un soi, acesta se testează după niște caracteristici UPOV, recunoscute în toate țările, și se face o descriere, dar adaptarea la condițiile țării o facem noi, institutul. În urma unui raport final se stabilește unde sunt cele mai bune performanțe și apoi se recomandă un soi.

– Sistemul privat face această testare? Fermele care vor să înființeze plantații și cumpără din alte țări fac această testare?

– Nu.

– Și atunci, la ce riscuri ne așteptăm pentru viitor în asemenea situații?

– Am observat o deosebire în funcție de canalul de finanțare. Incorect, aș zice eu. Deci, dacă ai banii tăi proprii, poți să faci ce vrei. Fiecare a adus de unde a vrut. Acum, odată cu lansarea acestei Submăsuri 4.1.a., s-a pus această problemă, căci vor fi bani europeni, iar dacă va fi un eșec va trebui să dăm înapoi acești bani și bănuiesc că se urmăresc astfel de plantații. Din punctul meu de vedere nu ar fi trebuit să știu sursa de bani, că-i europeană, că este autohtonă, era un principiu, și anume cercetarea să recomande din punct de vedere genetic. Vedeți, vorbim de viață și nu ne jucăm. Dacă vorbim de lucruri moarte, cum ar fi logistica derivată – sistemele de picurare, tractoarele, spalierii de beton, sârmă, foraje, pompe – acestea pot fi de oriunde. Dar, când vorbim de viață, cred că trebuie să fim atenți și cât timp va funcționa această lege prin care rețeaua de cercetare are responsabilitatea avizării eu cred că putem ține în frâu. Sigur că avem și noi multe scăpări.

– Nu mai există controlul materialului săditor la graniță, a materialului semincer?

– Nimic, se merge pe încredere.

– Ce facem dacă ne trezim peste 4-5 ani că nu vegetează corespunzător, că au intrat nu știu ce boli, dăunători, că nu se adaptează condițiilor noastre?

– România cred că va beneficia de întreaga finanțare, după cum au decurs lucrurile în 2016, proiectele avizate n-au decât să-și urmeze cursul (au plătit oamenii bani de avizare, de proiectare, de foraje – proiectele tehnice, de irigații și de îngrădire, nu au cum să mai fie eliminate). Deci ne așteptăm la 10.000 ha, poate chiar mai mult. Trebuie să fim foarte atenți la partea genetică, la sursa de material săditor. E important ca cei care vor prelua materialul săditor să știe că el vine cu etichetă care este universală pentru toată Europa. Această etichetă dovedește că s-au urmărit (îndeplinit) toate criteriile.

– În ceea ce privește finanțarea unei investiții în pomicultură, trebuie spus că potențialul beneficiar al unei asemenea măsuri ar trebui să aibă suma integrală pentru înființarea plantației. El trebuie să asigure finanțare până la încheierea unei etape a investiției respective, după care primește finanțarea de la UE, în afară de aportul propriu. Așa este?

– Nu știu sigur. S-ar putea să aveți dreptate. Știu doar că inițial acest program de refacere a pomiculturii din țara noastră s-a dorit un fel de reconversie, ca la viticultură, lucru care era ieșit din cadrul PNDR-ului. Acum se complică puțin. S-ar putea ca, fiind în cadrul PNDR-ului, să fie niște reguli care privesc toate măsurile și submăsurile. Așa s-a negociat, așa a fost făcut programul până în 2020.

– Am vrut să punctez acest lucru pentru ca oamenii să știe din capul locului că trebuie să aibă asigurată suma, fie din surse proprii, fie din împrumut bancar.

– Într-adevăr, dacă privim global, 500.000 euro sunt bani mulți și asta înseamnă că anumite companii românești au aceste sume, din moment ce îi investesc pentru ca apoi să-i recupereze. Să nu vorbim și de cofinanțarea lor. O altă idee – pentru mine, care văd mai ales tehnic – este că ei pot avea finanțare europeană între 50 și 90%. Sigur că e omenește să vrei să ai cât mai mult din fonduri europene și să plătești cât mai puțin din partea ta. Și atunci unul dintre criterii este cultura bio, care este la modă pe buzele tuturor țărilor europene, în special Germania, și observ acum că multe dintre proiecte sunt cu tehnologie bio. Sigur că, din 25 de specii, câteva sunt înclinate spre bio, nu prea au boli și dăunători, mai ales grupurile de arbuști. Dar, observ că sunt proiecte pentru măr, de exemplu, care în România are și 20 de tratamente pe an, pentru a ține în frâu bolile.

Ion BANU

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 18-20

Investiții în exploatații pomicole

Submăsura 4.1a din PNDR a pornit cu stângul. Cel puțin sub aspectul neclarificării unor aspecte din caietele de sarcini, dar mai cu seamă din cauza „maldărului‟ de documente solicitate și a deficitului de material săditor pomicol.

În ce stadiu se află investițiile în pomicultură la sfârșitul anului 2016, am aflat dintr-o detaliată prezentare a directorului general ICDP Mărăcineni, dr. ing. Mihai Coman, cu prilejul unei întâlniri a pomicultorilor, pe care v-o prezentăm în continuare.

Proiecte tehnice avizate/2016, conform Legii nr. 348/2003

Stațiune Nr. proiecte
ICDP Mărăcineni 61
SCDP Băneasa 12
SCDP Bistrița 27
SCDP Constanța 9
SCDP Tg. Jiu 3
SCDP Cluj 1
SCDP Iași 38
SCDP Voinești 2
SCDP Focșani 6
Total: 159 proiecte

Proiecte tehnice avizate/2016: suprafețe (ha) și număr plante

Specia Ha Nr. plante
Alun 392,30 254.893
Nuc 360,83 63.393
Afin 339,91 1.519.062
Cireș 232,17 295.357
Măr 211,95 564.410
Prun 176,32 134.968
Cătină 153,96 290.287
Zmeur 38,77 246.440
Cais 35,21 34.500
Coacăz negru 28,94 121.984
Mur 24,04 69.544
Migdal 15,80 7.460
Păr 13,69 20.064
Vișin 11,34 10.074
Gutui 10,75 10.315
Aronia 8,98 20.533
Căpșun 2,58 126.702
Piersic 1,90 2.373
Total 2.059,44 3.792.358

Specii pomicole Bucăți pomi
Migdal 7,460
Păr 20,064
Cais 34,500
Piersic 2,373
Cireș 295,357
Măr 564,410
Vișin 10,074
Gutui 10,315
Prun 134,968
Alun 254,893
Nuc 63,393

Soiuri de NUC
Anica
Jupânești
Valrex
Valcor
Valmit
Călărași
Schinoasa
Costiujeni
Chișinău
Chandler +
Cazacu
Franquette
Velnița
Mirolava
Argeșean
Bratia
Geoagiu
Milotai 10
Alososzentivini 117
Șușița
Sibisel 44
Ovidiu
Schinoasa
Muscelean
Selecționat
360,8290 (ha)
63.393 (buc.)

Soiuri de Alun
Tonda Gentile Dele
Langhe
Tonda di Giffoni
Vâlcea 22
Tonda Gentile Romana
Pautet
Nochione
Camponica
Tonda di Biglini
Unito 119
Unito G1
Daria 104 E
392,2977 (ha)
254.893 (buc.)

Soiuri de Migdal
April
Nicoleta
Sandi
Tuono
Supernova
Ferragnes
Genco
15,8000 (ha)
7.460 (buc.)

Soiuri de Măr
Braeburn
Fuji Kiku
Jeromine
Goldrush
Gold Spur
Golden Delicious
Jonathan
Luna
Idared/Idared +
Starkrimson
Gala/Gala +
Granny Smith
Golden +
Pinova/Pinova +
Red Del +
Sirius
Florina
Generos
Golden Del. Reinders
Red Del. Redvelox Gala
Buckye
Golden Delicious Gala
Mutsu
Ionagold
Gala
Rosela
Orion
Red Jonaprince
Red Topaz
Super Chief
211,9549 (ha)
564.410 (buc.)

Soiuri de păr (4)
Abatele Fetel
Conference
Williams
Packham
13,6900 (ha)
20.064 (buc.)

Soiuri de gutui (2)
Bereczki
Aromate
10,7470 (ha)
10.315 (buc.)

Soiuri de cireș / portaltoi
Bigareau Burlat Gisela 5
Sweet Heart Gisela 5
Ferovia Gisela 5
Regina Gisela 5
Lapins Gisela 5
Colt Gisela 5
Rivan Gisela 5
Stella Gisela 5
Kordia Gisela 5
Merchant Gisela 5
New Star Gisela 5
Georgia Gisela 5
Adriana Gisela 5
Early Red Gisela 5
Szmolyai Jekete Gisela 5
Ludovic Gisela 5
Skeena Gisela 5
Summit Gisela 5
Rubin Gisela 5
Cătălina Mahaleb
Sylvia Mahaleb
Van Mahaleb
Bucium Mahaleb
Cetățuia Mahaleb
Iasirom Mahaleb
Early Red Maxima 14 A
Giant Red Maxima 14 A
Sweet Valina Gisela 5
Sweet Arianna Gisela 5
Sweet Saretta Gisela 5
Sweet Lorenz Gisela 5
Early Lory Gisela 5
Karina

232,1653 (ha)

295.357 (buc.)

Soiuri de prun (5)
Andreea
Stanley
Anna Spath
Johanna Red
San Julien
176,3161 (ha)
134.968 (buc.)

Soiuri de piersic (4)
Alex
Florin
Redheaven
Cardinal
1,8984 (ha)
2.373 (buc.)

Soiuri de cais (7)
Olimp
Sulmona
Comandor
Excelsior
Umberto
Selena
Sulina
35,2067 (ha)
34.500 (buc.)

Soiuri de afin
Patriot
Duke
Blue Crop
Simultan
Siera
Eliot
Hannaah’s Choice
Legacy
Blue Gold
Denise Blue
Chandler
339,9127 (ha)
1.519.062 (buc.)

Soiuri de căpșun
Alba
Elegance
Vibrant
Harmony
San Andreas
2,58 (ha)
126.702 (buc.)

Soiuri de mur
Thorn Free
Waldo Silvan
Smoothsen
Agawan
Karaka Black
24,04 (ha)
69.544 (buc.)

Soiuri de cătină
Pitești 1
Șerpeni
Carina
Andros
153,96 (ha)
290.287 (buc.)

Soiuri de coacăz negru
Tiben
Titania
Ceres
Ruben
Tisel
Ben Lomond
28,94 (ha)
121.984 (buc.)

Soiuri de aronia
Nero
Viking
Melrom
8,9822 (ha)
20.533 (buc.)

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 22-25

Curmalul chinezesc, o nouă specie pomicolă pentru Europa

În cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București programele de cercetare ocupă un loc important în desfășurarea activităților fiecărui an universitar. Într-un astfel de proiect de cercetare a fost inclus acum 20 de ani și curmalul chinezesc, o plantă din Familia Rhamnaceae ce provine din Asia Centrală. Promotorul acestei specii în România este domnul prorector Florin Stănică, iar cel mai recent eveniment pe care l-a organizat în susținerea curmalului a fost work-shop-ul „Curmalul chinezesc, o nouă specie pentru Europa“.

De ce curmalul?

Manifestarea ce a avut loc la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București a fost organizată în colaborare cu Universitatea de Agricultură din Hebei – China, sub auspiciile Societății Române a Horticultorilor și a Asociației China Cash Forest. Printr-o serie de prezentări, participanții din China, Italia, Republica Moldova și România au demonstrat faptul că această specie poate fi cultivată și valorificată cu ușurință și pe continentul european.

interviu despre curmalul chinezesc

Care ar fi șansele reale ale acestei specii pentru a intra în pomicultura românească ne-a detaliat domnul prof. univ. dr. Florin Stănică: „Noi, Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, studiem curmalul de 20 de ani. Atunci am reușit să aducem din China primele soiuri ameliorate, dar vreau să spun că această plantă exista la noi în țară de peste 2000 de ani, de pe vremea coloniștilor greci. Să nu uităm că este cunoscut sub numele de măslin de Dobrogea. Este o plantă destul de valoroasă, rezistă la secetă și valorifică foarte bine terenurile sărăturate, dar și pe cele nisipoase, deci solurile cu conținut scăzut de materie organică. O altă caracteristică importantă este rezistența la ger, deci poate produce, în condițiile din România, fructe deosebite. Sunt câțiva pași pe care trebuie să îi urmăm. Am dat deja 3 soiuri chinezești pentru înregistrare la ISTIS – Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor și, după ce aceste soiuri vor fi înregistrate în lista oficială, cred că este important să trecem la înmulțirea rapidă a acestora, precum și la plantarea lor pe suprafeţe cât se poate de mari. Am discutat cu partenerii noștri chiar despre posibilitatea realizării unui proiect european atât de cercetare, cât și de promovare a acestei specii. Având în vedere că această specie este cultivată în marea majoritate a țărilor mediteraneene, este nevoie de un efort un pic mai mare din partea oficialităților pentru a putea fi inclusă pe lista de specii pomicole, și să beneficieze de finanțare cu fonduri europene.“

Deși este o specie ce se întâlnește din vechi timpuri pe teritoriul României, ne-am putea întreba dacă fermierii români au suficiente informații pentru a-l cultiva. „Cu siguranță că le-ar fi ușor să îl cultive. Unul dintre cele mai importante aspecte este acela că nu are nevoie de irigare pentru că este o plantă foarte rezistentă la secetă. De asemenea, planta poate fi cultivată ușor pentru că nu necesită tăieri foarte multe sau foarte complicate. Fructifică rapid și, din studiile noastre, am constatat faptul că nu este atacat de boli și dăunători periculoși. Pe parcursul celor 20 de ani noi nu am făcut niciun fel de tratament în livada din campusul USAMV, de aceea credem că această specie se pretează și pentru culturi bio“, a mai declarat domnul prorector.

Peste 700 de soiuri de curmal

curmal IMG 3375La nivel mondial, și mai ales în China, se cultivă 700 de soiuri de curmal, iar valorificarea fructelor este mult mai diversificată decât poate părea la prima vedere. În China este considerat fruct uscat, în proporție de 80% se deshidratează și se valorifică ca atare, asemeni prunelor uscate la noi. Însă există și soiuri care se consumă în stare proaspătă. Tot de la domnul prorector am aflat mai multe informații cu privire la calitatea fructelor. Acestea au o cantitate mare de substanță uscată solubilă, cca 30%, iar conținutul în glucide depășește de multe ori 27%. Vitamina C se regăsește, în funcție de soi, cu valori cuprinse între 330-1.000 mg/100 g produs proaspăt. De asemenea, mai conține vitaminele B și P, dar și microelemente, iar pe lângă acestea prezintă cea mai ridicată cantitate de adenozin monofosfat întâlnită până acum în fructele din toată lumea.

Cum pot fi valorificate fructele?

Fructele pot fi consumate în stare proaspătă, dar există și numeroase rețete de produse preparate, mai ales în Asia, dar mai nou și la noi în țară, la nivel de cercetare, desigur. „Am încercat alături de colegii de la Centrul de Cercetare pentru studiul Calității produselor Agroalimentare să realizăm câteva produse. Am făcut compot, chiar și lichioruri îndulcite cu miere, deși fructul nu are nevoie de foarte mult zahăr. Am mai făcut și fructe deshidratate, chiar și pudră. Am realizat toate aceste lucruri pentru a lărgi spectrul de posibilități de consum pe care curmalul chinezesc îl oferă“, a adăugat Florin Stănică.

Curmalele chinezești pentru diversificare

Despre importanța diversificării speciilor pomicole în România ne-a vorbit și domnul Gheorghe Glăman, președintele Societății Române a Horticultorilor: „Este necesară diversificarea pomiculturii românești. După cum bine știm, în România se cultivă pe suprafețe însemnate în special măr și prun. Nu prea există diversitate, de exemplu 90% din producția de fructe din acest an a fost de măr și prun. De aceea concurența la măr este extraordinară, iar fermierii cu suprafețe mari care nu au depozit au de suferit. Un exemplu este ceea ce se întâmplă în această toamnă la Voinești, unde pomicultorii nu prea au spații de depozitare, de aceea sunt disperați, dacă putem spune așa, mai ales dacă mai adăugăm la acest aspect și prețul. În ultima vreme am tot făcut demersuri pentru a diversifica pomicultura, iar fermierii au început să fie tot mai interesați de cultura alunului, a afinului. E necesar ca diversele fructe pe care le găsim în noile magazine să provină și din livezile producătorilor români.“

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 48-49

Deschiderea sesiunii pentru depunerea solicitărilor de finanțare a proiectelor de investiții pentru procesarea produselor agricole şi a celor din sectorul pomicol

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) primește, începând din 16 august 2016, cereri pentru finanțarea proiectelor de investiții în procesarea și marketingul produselor agricole şi a celor din sectorul pomicol, în vederea obținerii de produse neagricole, prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

Astfel, în perioada 16 august – 30 decembrie 2016, ora 16:00, solicitanții de fonduri europene nerambursabile au la dispoziție peste 45,67 milioane de euro pentru proiecte care se încadrează în aria de finanțare a Schemelor GBER și a Schemelor de minimis aferente submăsurilor 4.2 (privind procesarea produselor agricole) și 4.2a (privind procesarea produselor din sectorul pomicol).

Schemele de ajutor de minimis se adresează întreprinderilor, indiferent de forma de organizare, care au optat (la depunerea proiectului pe schema GBER) pentru finanțarea costurilor generale ale proiectului prin schema de minimis și beneficiază de sprijin financiar acordat prin schemele GBER, aferente submăsurilor 4.2 şi 4.2a, adică au încheiat un contract de finanţare cu AFIR.

Depunerea cererilor de finanțare aferente Schemei de minimis, se va realiza numai după contractarea proiectului aferent Schemei de ajutor de stat GBER.

Depunerea proiectelor se va realiza on-line prin intermediul modului on-line de pe portalul AFIR, în limita fondurilor disponibile, în perioadă în care este deschisă sesiunea de primire a cererilor de finanțare, indiferent de programul de lucru al Agenției.

Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat gratuit pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea „Investiții PNDR”, în pagina dedicată respectivelor submăsuri.

Recomandările specialiștilor în pomicultură pentru perioada 7-12 iulie 2016

Stropiți mărul - pentru combaterea rapănului, făinării, bolilor de scoarță, păduchelui lânos, viermelui merelor, păduchelui din San-Jose, acarieni, afide, insecte defoliatoare și minatoare cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

  • SHAVIT F 72 WP – 0,2% + DECIS 25 WG – 0,003% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% până la 0,15%;
  • STROBY DF – 0,01-0,013% sau CHORUS 75 WG – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,015% sau FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau CALYPSO 480 SC– 0,02% sau DECIS 25WG – 0,003% sau MOSPILAN 20 SG – 0,025-0,03% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03% ;
  • CHORUS 75 WG – 0,02% sau SYSTHANE FORTE – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,01% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau + DECIS 25 WG – 0,003% + NISSORUN 10 WP – 0,03% sau APOLLO 50 SC – 0,04%;
  • FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% sau ZATO 50 WG – 0,01% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau DECIS MEGA 50 EW – 0,015% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
  • FLINT PLUS 64 WG – 0,125% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02%  sau ACTARA 25 WG – 0,01% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + ENVIDOR 240 SC + 0,04%  sau MILBEKNOCK EC – 0,05%;
  • ZATO 50 WG – 0,01 + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + ENVIDOR 240 SC + 0,04%;
  • MERPAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau DITHANE NEOTEC 75 WG – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau WINNER M 80 – 0,2% + SULFOMAT PU – 0,3% sau SHAVIT 25 EC – 0,05% + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;

Stropiți părul și gutuiul - pentru combaterea fumaginei, rapănului, moniliozei, septoriozei, pătării brune, puricelui melifer, viermelui perelor ( G2, tr.1 ), păduchelui din San-Jose (G1, tr.3 ), acarieni, afide, insecte defoliatoare și minatoare, păduchelui lânos cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

  • SCORE 250 EC – 0,01% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau ZATO 50 WG – 0,01% + DECIS 25 WG – 0,003% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
  • TOPSIN 70 WDG – 0,07% + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + ENVIDOR 240 SC + 0,04% sau APOLLO 50 SC – 0,04%;
  • DITHANE M 45 – 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau WINNER M 80 – 0,2% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;

În livezile de MĂR şi PĂR unde este pus în evidenţă atac al focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora) se va utiliza unul din următoarele produse:

CHAMPION 50 WP – 0,04% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,04% sau KOCIDE 101 – 0,04% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02%  sau ACTARA 25 WG – 0,01% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% pănă la 0,15%.

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Întocmit,

dr. ing. Georgeta Buciumaş,
Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Peste 172 milioane de euro disponibili în 2016 pentru producția și industria pomicolă și pentru procesarea produselor agricole

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale primește, începând din data de 20 mai 2016, cereri pentru finanțarea proiectelor de investiții în cadrul submăsurilor 4.1a – „Sprijin pentru investiții în exploatații pomicole”, 4.2a – „Sprijin pentru investiţii în procesarea /marketingul produselor din sectorul pomicol”și 4.2 – „Sprijin pentru investiţii în procesarea /marketingul produselor din sectorul agricol” din PNDR 2014-2020.

Pentru toate aceste submăsuri, sesiunea anuală continuă de primire a proiectelor este deschisă în intervalul 20 mai 2016, ora 9.00 – 31 octombrie 2016, ora 16.00.

Solicitanții de fonduri europene pentru agricultură și dezvoltare rurală au în 2016 la dispoziție peste 172 milioane de euro prin finanțările lansate azi.

Modalitatea de depunere a proiectelor este cea on-line pe pagina oficială a Agenției www.afir.info pentru toate cele trei submăsuri.

 „Deschiderea acestor sesiuni vine să completeze fondurile disponibile pentru investiţiile în agricultură şi dezvoltare rurală din 2016. În sesiunea din 2015, solicitarea de fonduri pentru cele trei Submăsuri a depăşit 95 milioane euro. Având în vedere simplificările procedurale implementate de AFIR care facilitează semnificativ implementarea Programului, sunt convins că pe parcursul acestui an vom epuiza toate sumele alocate” a declarat Eugen POPESCU, directorul general AFIR.

Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea „Investiții PNDR”, în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Cei 70,5 milioane euro disponibili în 2016 pentru accesarea Submăsurii 4.1a - Sprijin pentru investiții în exploatații pomicole” vor contribui la creșterea competitivității, şi diversificarea producției. Un alt obiectiv este creşterea calității produselor obținute și îmbunătățirea performanței exploatațiilor pomicole, dar şi creșterea valorii adăugate a produselor prin sprijinirea procesării fructelor la nivel fermă și a comercializării directe a produselor obţinute. Sunt de asemenea sprijinite proiectele care duc la dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare.

Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin submăsura 4.1a sunt atât persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi familiale, dar şi Societăţile comerciale sau institutele de cercetare – dezvoltare.

Depinzând de dimensiunea exploataţiei şi de obiectivele propuse prin proiect, intensitatea sprijinului este de 50% din valoarea cheltuielilor eligibile şi se poate majora în unele situaţii cu 20 puncte procentuale suplimentare, dar rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90%.

Astfel, sprijinul acordat pentru proiectele de investiții finanţate prin sM 4.1a poate varia între 100 mii euro şi 1,05 milioane euro fonduri europene nerambursabile.

Dintre investiţiile eligibile amintim:

Reconversia plantațiilor existente, inclusiv costurile pentru defrișare, materiale de plantare, sisteme de susţinere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină inclusiv generatoare terestre Antigrindină, îngheț, caniculă și ploaie, echipamente de irigaţii la nivelul exploatațiilor;

În cazul proiectelor care propun achiziția de generatoare terestre antigrindină, solicitantul va prezenta la depunerea Cererii de Finanțare, Acordul de principiu privind includerea generatoarelor terestre antigrindină în Sistemul Național de Antigrindină și Creștere a Precipitațiilor (SNACP), emis de Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național de Antigrindină și Creștere a Precipitațiilor, iar la ultima Cerere de Plată, Avizul de includere în SNACP;

Înființarea de plantații pomicole, inclusiv costurile pentru materiale de plantare, sisteme de susţinere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină, îngheț, caniculă și ploaie;

Parte din Subprogramul Pomicol este şi submăsura 4.2a – Procesarea produselor Pomicole, cu o alocare de 8,6 milioane euro pentru sesiunea anuală continuă din 2016. Submăsura sprijină financiar investiţiile în unitățile care procesează materie primă provenită din sectorul pomicol, rețelele locale de colectare, recepție, depozitare, condiționare, sortare și ambalare, producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile în unitatea proprie și pentru eficiență energetică precum şi entru acțiuni de marketing.

De asemenea, beneficiari eligibili sunt întreprinderi individuale şi familiale, persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice (societăţi comerciale), inclusiv grupurile de producători.

Rata sprijinului public nerambursabil va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și forme asociative și 40% pentru întreprinderi mari. Intensitatea sprijinului se poate majora cu 20 de puncte procentuale, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI (Programul European pentru Inovare).

În funcţie de tipul beneficiarului şi de activitatea de procesare propusă, sprijinul european nerasmbursabil poate varia între 200 mii euro şi 1,5 milioane euro.

De exemplu, pentru producerea de băuturi sprijinul este de200 mii de euro pentru microîntreprinderi şi de 300 mii de euro pentru formele asociative (grupuri de producători și cooperative).

Dacă o microîntreprindere poate obţine 900 mii euro pentru proiecte care acoperă tot lanțul alimentar, o întreprindere mare poate obţine pentru aceeaşi activitate 1,5 milioane euro.

Banii disponibili prin această submăsură pot fi folosiţi şi pentru:

Înființarea, extinderea şi modernizarea unităților ce colectează, condiționează şi/procesează materie primă provenită din sectorul pomicol menționată în Anexa I, inclusiv pentru producerea băuturilor alcoolice.

Achiziționarea (inclusiv prin leasing) de utilaje noi, instalații şi echipamente şi mijloace de transport specializate în scopul colectării materiei prime.

Cheltuieli generate de organizarea şi implementarea sistemelor de management a calității şi de siguranță alimentară, dacă sunt în legătură cu investițiile corporale ale proiectului; cheltuieli cu achiziționarea de tehnologii (know‐how), patente şi licențe pentru pregătirea implementării proiectului; achiziționarea de software, identificat ca necesar în documentația tehnico-economică a proiectului.

93,4 milioane euro sunt alocaţi pentru acest an submăsurii 4.2 - “Sprijin pentru investiţii în procesarea /marketingul produselor din sectorul agricol”.Aceste fonduri sunt destinate investiţiilor care au ca scop înființarea și/ sau modernizarea unităților de procesare şi comercializare, introducerea de noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi produse și procese, aplicarea măsurilor de protecția mediului, creșterea numărului de locuri de muncă sau promovarea investițiilor pentru producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile.

Beneficiarii Submăsurii – persoane fizice autorizate, societăţi comerciale, cooperative agricole – pot obţine o rată a sprijinului public nerambursabil de maxim 50% din totalul cheltuielilor eligibile.

Astfel, pentru un proiect se pot obţine până la 2,5 miloane euro Euro/proiect, în funcţie de tipul beneficiarului şi investiţia propusă.

Ca şi în cazul proiectelor finanţate prin submăsura 4.2a, intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora cu 20 de puncte procentuale, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI (Parteneriatul European de Inovare).

Printre cheltuielile finanţate prin submăsura 4.2 se numără:

Construcția, extinderea, modernizarea și dotarea clădirilor unităților de procesare;

Achiziționarea (inclusiv prin leasing) de utilaje noi, instalații, echipamente şi mijloace de transport specializate în scopul colectării materiei prime și/ sau comercializării produselor agro-alimentare în cadrul lanțurilor alimentare integrate;

Cheltuieli generate de îmbunătățirea controlului intern al calității și conformarea cu noile standarde impuse de legislația europeană pentru procesarea și comercializarea produselor agro-alimentare;

Lista chieltuielilor eligibile, precum şi toate condiţiile de accesare ale celor trei submăsuri sunt disponibile pe site-ul AFIR, www.afir.info.

Sursa AFIR

Reconversia în pomicultură doar pe hârtie, în realitate nu avem cu ce

Modul cum a debutat așa-zisa reconversie în pomicultură, numărul foarte mic de proiecte aprobate în 2015 și suma enormă care se va reporta anul acesta nasc o serie de întrebări. Care dintre cei 4 actori (MADR, AFIR, consultanți, beneficiari) implicați în accesarea fondurilor europene nu este pregătit să facă acest lucru? De ce zone cu tradiție pomicolă nu intră pe lista proiectelor aprobate? Cum se face că într-un singur județ, din 8 proiecte depuse de consultanți diferiți, niciunul nu este aprobat? Ar putea fi acceptat şi materialul săditor conform (Conformitas Agraria Communitatis), în condiţiile în care nu avem suficient material certificat? Dacă în primul an procentul de absorbție a fondurilor europene a fost de 10,6%, cât va fi la finalul exercițiului financiar?

Din 56, doar 13 au fost norocoase

Conferința Națională a Pomiculturii desfășurată luna trecută la Brașov a constituit un prilej bun pentru o radiografie a procesului de absorbție a banilor europeni prin Submăsura 4.1.a destinată investițiilor în reconversii, modernizări și înființarea de livezi noi. Iată ce spun cifrele: în 2015 Institutul de Pomicultură de la Mărăcineni și stațiunile de cercetare din subordine au avizat 56 de proiecte pomicole, 18 specii din cele 25 prezente în Legea pomiculturii, localizate în 26 de județe din 41 ale țării. Din cele 56 de proiecte avizate, doar 13 au fost norocoase și vor primi fonduri europene, ceea ce înseamnă că din prima sesiune se vor face investiții pe 772,6 ha, la nivelul fiecărui proiect revenind în medie 13,8 ha. Cele 13 proiecte aprobate reprezintă 10,6% (adică 7 mil. euro) din suma aprobată (68 mil. euro). Cu alte cuvinte, 61 mil. euro, bani rămași necheltuiți în pomicultură, se vor reporta în sesiunea ce urmează să se deschidă curând pentru 2016. În ceea ce privește speciile câștigătoare, din 25 prezente în lege și 18 avizate, doar 4 au fost aprobate. Este vorba de măr – care a câștigat 3 proiecte, cireș cu 6 proiecte, cătină cu 3 proiecte și aronia cu 1 proiect. Lista proiectelor avizate a fost o surpriză și pentru consultanți. „Totuși Timișoara, o zonă cu potențial pomicol, nu a avut niciun proiect depus, ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorități. La polul opus județul Iași, care a depus 15 proiecte, a avut aprobate doar două. Ciudat este și că la Alba Iulia, unde au fost depuse 8 proiecte, nici măcar un proiect nu a primit aprobare, deși era vorba de firme diferite de consultanță care au întocmit proiectele“, a declarat consultantul Mihai Ciobanu.

Am putea spune că banii reportați nu sunt pierduți și că vor lăsa loc de investiții mai multor producători. Însă, dacă facem un calcul, putem spune că într-adevăr banii sunt suficienți pentru 250 de proiecte, dar la o rată de succes de 20% înseamnă că ar trebui depuse nu mai puțin de 1.500 de proiecte. Ce facem cu acest număr? „Este imposibil, pentru că nu avem atâtea firme de consultanță pregătite, stațiunile nu pot aproba un număr atât de mare de proiecte tehnice într-un timp atât de scurt, plus că nu avem materialul biologic necesar mai ales pentru speciile pomicole“, este de părere Mihai Ciobanu.

Vă întrebați probabil de ce această situație? Cei mai implicați în acest proces, consultanții și beneficiarii, spun că „România nu este pregătită, ghidul este eliptic, consultanții nu sunt pregătiți, iar beneficiarii sunt neinformați“, a afirmat același consultant.

Material pomicol autohton, dar necertificat

Avem pomicultori dornici să investească în acest sector, mulți o fac deja din fonduri proprii, însă pentru a grăbi procesul de înlocuire a livezilor bătrâne cu material pomicol tânăr, viguros și productiv, crearea unor centre de depozitare și procesare a fructelor este nevoie de investiții serioase. Fondurile europene ar trebui să fie o gură de oxigen pentru întreprinzători, însă de multe ori acestea par a fi un vis de neatins pentru faptul că banii pentru cofinanțare se obțin greu, iar demersurile de întocmire a unui proiect eligibil sunt extrem de greoaie. Aceasta este perspectiva pe care o văd potențialii beneficiari. Dar este trist că nici reprezentanții institutului de la Mărăcineni și ai stațiunilor din subordine nu sunt prea fericiți pentru că se văd în imposibilitatea de a asigura necesarul de material pomicol.

„În România există circa 100 de pepiniere private care se bazează în special pe centrul de la Aiud, care produce circa 2 mil. de pomi, însă 90% din aceștia sunt dintr-o categorie neeligibilă. Problema este că pepinierele din România nu sunt bine organizate; mă refer nu doar la cele care produc material de plantare fructifer, ci și la stațiuni și institute care dețin plantații mamă, care oferă material certificat dintr-o suprafață insuficientă pentru aprovizionarea cu ramuri, altoi și portaltoi a acestor pepiniere“, a declarat în cadrul Conferinței Naționale a Pomicultorilor Mihai Coman, directorul Institutului Pomicol de la Mărăcineni.

Din spusele aceluiaşi specialist, la măr toate proiectele sunt pe portaltoi 9, iar necesarul de pomi este de 536.236, în timp ce la cireș este nevoie de 150.000 de pomi, iar la nuc până în 30.000 de pomi, în condițiile în care proiectele vor fi finanțate în toamna acestui an, iar această cantitate trebuie asigurată într-un timp extrem de scurt. Aşadar, vorbim de material de plantare fructifer pentru care România nu este pregătită pentru a pune la dispoziţia fermierilor asemenea cantităţi în toamna 2016.

Nici la nuc situaţia nu este prea roz, pentru că avem material certificat pentru 50-60 ha, iar cererea pe piaţă este pentru circa 1.000 ha/an. Ce facem, în condiţiile în care sunt eligibile pentru finanţare cu bani europeni doar pomii certificaţi? Pomicultorii cer o derogare de la această regulă în sensul de a se permite şi materialul săditor conform (Conformitas Agraria Communitatis), adică materialul de înmulţire şi plantare fructifer care satisface condiţiile minime precizate pentru această categorie, stabilite prin reguli şi norme tehnice. „Pepinierele spun că nu vor să înmulţească soiurile din alte ţări, pentru că ar avea probleme cu condiţiile pedoclimatice. În aceste condiţii, cred că permiterea plantării de material săditor conform pentru o perioadă de 2-3 ani, până când plantaţiile mamă vor începe să producă, este una dintre ideile salvatoare, dacă vorbim de soiurile autohtone. Atenţie, alegerea de soiuri şi portaltoi netestaţi în condiţiile locale constituie o eroare cu consecinţe grave pe termen mediu şi lung“, a mai spus Mihai Coman.

Patricia Alexandra Pop

Străvechiul moșmon, redescoperit de pomicultori

Ați auzit de moșmon? Unii poate că da, alții poate că nu. Unii poate îl aveți în curte pentru că această specie se întâlnește încă din vechi timpuri pe teritoriul României, dar nu a fost valorificată la nivel de plantație. Totuși ar fi momentul apariției pe piață a moșmoanelor, acele fructe exotice cu proprietăți medicinale și folosite în special pentru pregătirea deserturilor. Despre înființarea unei culturi în țara noastră ne-a detaliat domnul Marin Constantin, unul dintre primii promotori ai moșmonului și cel care pune la dispoziția pomicultorilor material săditor.

Mespilus germanica

Moșmonul sau Mespilus germanica este un arbust cunoscut încă din Evul Mediu și se consideră că ar fi originar din sud-vestul Asiei și sud-estul Europei. Preferă iernile blânde și verile calde și necesită locuri însorite, cu sol ușor acid. Poate atinge până la 8 metri înălțime, însă în general dimensiunile sunt mai reduse. De aceea este încadrat adesea în rândul arbuștilor. Este rezistent la temperaturile scăzute, mult sub 20°C, înflorește primăvara târziu tocmai pentru ca un eventual îngheț să nu afecteze recolta. Florile sunt albe, hermafrodite, polenizate de albine, cresc solitar și aproape fiecare leagă fructe. Frunzele sunt căzătoare, de culoare verde-închis și eliptice, au între 8-15 cm lungime și 1,2-2 cm lățime și pot fi folosite la prepararea ceaiului.

Însă fructele de culoare brun-roșiatică, cu semințoase și care au diametrul cuprins între 2-3 cm sunt adevărata comoară a moșmonului. Mulți încearcă să identifice moșmoanele cu alte fructe, de aici ideea că arată asemeni perelor sau merelor mai mici. Fructele rămân în pom până ce cade o brumă serioasă sau chiar până la primul îngheț deoarece inițial sunt tari și trebuie să se înmoaie. Pot fi păstrate până în primăvară dacă sunt depozitate la loc întunecos, în pivniță sau debara. Moșmoanele au efecte terapeutice asupra stomacului, intestinelor, reumatismului, ajută la reglarea tranzitului intestinal, contribuie la cicatrizarea rănilor și refacerea mucoaselor gastrice și previn infarctul miocardic. Fructele pot fi consumate crude sau preparate în diverse rețete de compot, dulceață, bomboane, băuturi răcoritoare sau sirop. Și semințele pot fi valorificate sub formă de pulbere ce poate fi consumată în vin alb și ajută la combaterea gutei. Durata medie de viață a arbustului care are tulpina strâmbă și scurtă, iar ramurile răsucite este de 30 de ani.

Înființarea unei culturi

Deși cunoscut de secole, moșmonul nu prea a atras atenția pomicultorilor din România, însă în urmă cu câțiva ani interesul pentru acest arbust a cunoscut un trend ascendent. Astfel, anumiți distribuitori de material săditor au devenit promotorii acestei specii tocmai pentru că valorificarea nu ar reprezenta o problemă deoarece în piață nu se prea găsesc aceste fructe.

Înființarea unei plantații trebuie să respecte pașii obișnuiți: analiza solului, pregătirea terenului și afânarea. Apoi plantarea se realizează din 4 în 4 metri – 4 m distanţa între plante şi 4 m între rânduri, se poate reduce distanța şi la 3 metri pe rând, dar nu și între plante. Moșmonii plantați sunt arareori crescuți pe propria rădăcină, ci pe port­altoi de gutui. Specialiștii atrag atenția asupra calității materialului săditor care trebuie să fie neapărat certificat pentru a obține rezultatele dorite. Plantarea se poate realiza primăvara sau toamna, atunci când solul nu este îmbibat cu apă sau înghețat. Dacă arbuștii au fost crescuți în ghiveci, se pot planta în orice perioadă a anului. În ziua dinaintea plantării este recomandată pregătirea unei mocirle din bălegar, pământ roșu și apă în care se pune rădăcina tăiată pentru a se înmuia. Acest proces este recomandat deoarece ajută la cauterizarea rănilor și stimulează creșterea radiculară. Costul pentru înființarea unui hectar de livadă diferă în funcție de vârsta materialului săditor. Recomandate sunt plantele de cel puțin un an, iar prețul lor este cuprins între 25 și 30 de lei/buc.

Înmulțirea se poate realiza prin semințe stratificate 15 luni și se seamănă în luna februarie, prin marcotaj sau altoire. Moșmonul leagă încă din primul an, iar din cel de al III-lea an se poate vorbi despre producție, iar din anul al VII-lea, cum se întâmplă și la gutui, se văd recoltele bogate.

Întreținere și recoltare

Noua plantație nu trebuie neglijată, iar dl Constantin menționează că cei care se hotărăsc să cultive moșmoni sau arice alt arbust trebuie să se hotărască ce fel de tratamente vor folosi: chimice sau ecologice. Mai întâi, plantele tinere se vor uda, iar toamna, până să se înregistreze temperaturi negative, se recomandă îmbăierea cu zeamă bordeleză, după care, la 3 zile, se aplică ulei horticol care înfăşoară scoarţa şi omoară posibilii dăunători rămaşi pe plantă. În primăvară se reia procesul. Se mai pot aplica și tratamente preventive, fungicide și insecticide, care pot fi ecologice sau chimice. Și pentru că planta are nevoie de vitamine, se recomandă aplicarea unui îngrășământ foliar, care se pulverizează pe frunze din 10 în 10 zile, seara, după ce asfințește soarele.

În general, moșmonii nu au probleme cu bolile și dăunătorii, însă pot apărea rugina sau focul bacterian, dar care nu provoacă daune majore.

Asemeni merilor, moșmonii trebuie curățați iarna pentru a avea o formă deschisă. Plantele tinere necesită tăierea tuturor vârfurilor pentru a înlătura mugurii de floare și a ajuta pomul să-și direcționeze energia înspre creștere și nu rodire. Pomii maturi nu ar trebui să aibă nevoie de tundere, ci doar de îndepărtarea crengilor uscate și de o eventuală rărire.

Moșmoanele sunt verzi înainte de coacere, după care devin maro și se lasă în pom cât de mult permit temperaturile, chiar spre sfârșitul toamnei, în noiembrie. Recoltarea se face cu tot cu codiță pentru a se putea păstra până în primăvară.

Dulceață de moșmoane

Fructele dulci-acrișoare ce conțin substanțe active importante precum vitaminele B, C, tanin, săruri minerale, proteine și zaharuri pot fi valorificate în diverse moduri. Iată un exemplu concret – rețetă de dulceață.

Pentru un borcănel este nevoie de:

– 500 g de moşmoane;

– 200 g de zahăr;

– 1 lingură cu oţet (opţional).

Timp de preparare: 2 ore.

Mod de preparare: fructele se spală, se decojesc, se taie în două și se scot sâmburii. În fiecare jumătate de fruct se pune zahăr pentru a obține zeamă. Moșmoanele se pun pe foc, se adaugă oțetul, se amestecă și se lasă la foc mediu timp de 45 de minute.

Loredana Larissa SOFRON

Proprietarii de livezi vor decizii clare privind viitorul pomiculturii

Pomicultorii din județul Suceava au solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o întâlnire pentru a-și prezenta problemele și a găsi soluții. Ioan Uțiu, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împreună cu factori de decizie din cadrul compartimentelor pentru Dezvoltare Rurală și Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și ai APIA, s-a întâlnit cu proprietarii de livezi și conducerea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni. Pomicultorii și-au spus durerile, printre acestea numărându-se importul de fructe din țările Uniunii Europene, subvențiile, analiza conținutului de substanțe chimice folosite la combaterea dăunătorilor și fertilizarea solului, desfacerea producției, finanțarea cercetării.

Pomicultorii vor să ajungă cu merele în școli

Pomicultorii suceveni au solicitat modificarea legii achizițiilor publice pentru Programul lapte – corn – măr din școli, astfel încât producătorii să poată livra fructele direct și nu prin intermediar. Producătorii de fructe susțin că ar trebui mers pe lanțul alimentar scurt, cu modificarea legislației și a caietelor de sarcini, pentru a putea scăpa de intermediari și de fructele de import.

„Intermediarii cumpără merele de la producător cu 90 bani kilogramul și îl vând în școli cu 2-3 lei kilogramul. Chiar dacă dispun de cantitate și calitate, au depozite de păstrare și mijloace de transport, producătorii de fructe nu au șanse. În primul rând le lipsește experiența similară și apoi licitațiile se desfășoară foarte târziu“, a precizat Mircea Costișevschi, președintele Asociației Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni – Rădășeni.

Alexandru Rădulescu, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, instituție care organizează licitațiile pentru Programul lapte – corn – măr, a confirmat faptul că întârzierea licitațiilor, apariția contestațiilor fac ca uneori merele să înceapă a fi livrate în școli când „încep să se coacă cireșele și copiii vor cireșe“. Producătorii susțin că, fără a avea un contract ferm și a fi siguri că vor putea distribui fructe în școli, nu pot stoca producția. Mai mult decât atât, ei sunt nemulțumiți de faptul că merele de dimensiuni foarte mari din import, clasate după STAS-urile țărilor de proveniență ca mere de industrie și având un preț foarte mic, ajung să facă concurență neloială merelor românești și intermediarii care duc mere în școli să prefere aceste fructe achiziționate la prețuri mici.

„Pătrunderea merelor direct de la producători în școli este o temă pe care Ministerul Agriculturii o va analiza și pentru care va căuta o rezolvare, cu toate că modificarea legii achizițiilor publice nu este de competența Ministerului Agriculturii. Știm că vin mere din alte țări și de aceea încercăm prin orice formă legislativă legală să ajutăm fermierul român“, a declarat Ioan Uțiu.

Înființarea de noi livezi și reconversia, susținute de Guvern și UE

Subvențiile, reconversia în pomicultură, achiziția de material devirusat, lista pepinierelor din țară autorizate și soiurile produse au fost alte subiecte îndelung discutate.

„Am avut în fiecare an programe pentru pomicultură. Acum la Ministerul Agriculturii sunt aproape de finalizare programele de reconversie și de creare de noi livezi. Volumul alocat ca finanțare este mult mai mare. În noul program există două subvenții: europeană și guvernamentală. Negocierile la Comisia Europeană nu sunt simple, dar în noul PNDR lucrurile sunt schimbate substanțial. În funcție de feedback-ul pe care îl vom avea din zona pomicultorilor în implementarea PNDR-ului unele lucruri vor putea fi corectate în 2017. Nu poți să prevezi toate soluțiile care pot apărea. Crearea de livezi, reconversia sunt susținute acum prin fonduri de la Guvern și Uniunea Europeană“, a declarat secretarul de stat Ioan Uțiu.

Subprogram cu tematică pomicolă în PNDR

Ioan Uțiu a precizat că în noul PNDR există un subprogram cu tematică pomicolă. Submăsura 4.1 este pentru producție și are o alocare de 70 de milioane de euro, iar Submăsura 4.2 este pentru partea de procesare, având sume consistente alocate.

„Noul mod de abordare a PNDR-ului vorbește de praguri de calitate. De la începutul anului 2016 se vor deschide sesiuni continue, începând cu 3 ianuarie, când va fi prima zi lucrătoare până la sfârșitul lunii octombrie, când se va aloca suma pe întreaga programare. Proiectele se depun online; va fi o transparență totală, trecându-se la zona conștientului celui care aplică prin acea autoevaluare și exclude acele drumuri care trebuiau făcute. În fiecare lună pragul de calitate va coborî cu un anumit număr de puncte. Până acum s-a coborât cu câte 10 puncte în fiecare lună. Rata finanțării nerambursabile poate să ajungă până la 90%, criteriul cel mai ușor de atins de această rată fiind asocierea. Valoarea proiectelor poate ajunge până la 2 milioane de euro și cuprinde tot ceea ce înseamnă producție, procesare, comercializare, marketing, magazine, transport, păstrarea producției și așa mai departe“.

Se modifică legea care reglementează cercetarea agricolă

Finanțarea unităților de cercetare din agricultură din rețeaua Academiei de Științe Agricole și Silvice, dar și din afara ei este reglementată de două legi.

Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea ASAS și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimen­tare și Legea nr. 72 din 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009.

„Legea nr. 45 este o lege funcțională, dar din nefericire nu este aplicată. În perspectiva acestui an calendaristic, pe masă va fi o nouă Lege nr. 45 a cercetării modificată, corectată, cu o viziune un pic nouă în reorganizarea cercetării. Nu este vorba de desființări, dar trebuie să avem o nouă viziune a cercetării. În viziunea mea bugetarea trebuie definită clar: cât este de la bugetul statului și cât este din venituri proprii. Și acum este prevăzut, dar este o larghețe care lasă o zonă de incertitudine. O altă temă a cercetării este problema datoriilor. Noi, ca minister, intenționăm, dacă unitățile de cercetare, ASAS-ul acceptă soluția să treacă la minister, să inițiem o Hotărâre de Guvern sau o altă formă legislativă pentru, aș îndrăzni să spun, a șterge pentru ultima dată datoriile cercetării. Vă pot spune că, până la sfârșitul anului, o să avem o nouă lege a cercetării și o reorganizare“, a declarat Ioan Uțiu.

Silviu BUCULEI

Toamna în pomicultură

Pregătirile anului agricol 2016, în pomicultură, încep în această toamnă, imediat după recoltarea ultimului soi de la fiecare specie de fructe. Astfel, din luna septembrie până în luna decembrie 2015 vom executa lucrări pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, diferenţiat pe specii. Acum pregătim pomii pentru iernat, îi ajutăm să-şi facă rezervele de hrană pe care le depozitează în trunchi şi muguri, să reziste la gerurile de peste iarnă, se finalizează formarea mugurilor de rod. Acum reducem la maximum rezerva de boli şi dăunători, diferenţiat pe specii, astfel ca în primăvară pomii să vegeteze normal, să înflorească, să formeze fructe şi să avem producţii mari de fructe. Lucrările de tăiere începute cu specia cais se vor finaliza până la  sfârşitul lunii septembrie. De asemenea, facem tăieri de rodire în ordine la cireş şi specia prun, iar în primăvară ne rămân tăierile la specia măr şi piersic.

La sâmburoase acum combatem bolile RAPĂNUL FĂINAREA, ERWINIA, iar în luna septembrie tratăm cu o soluţie care are în amestec 0,5% zeamă bordeleză + 0,15% DELAN.

Tratamentul cu zeamă bordeleză la specia sâmburoase se repetă de trei ori după ploi, până la sfârşit de octombrie. În completare cel mai eficient tratament este cel cu 5% UREE 46 care se aplică de obicei la început de decembrie, când încep să cadă frunzele şi, după ce au căzut, se aplică pe sol o soluţie de 5% UREE 46. Prin acest tratament oprim migrarea sporilor bolilor care sunt pe frunze înspre muguri, apoi azotul împreună cu apa putrezesc frunzele şi distrug sporii şi miceliile.

La speciile cais, prun şi piersic, prin tratamentele făcute toamna, diminuăm rezerva la boli = MONILIOZA, TAFRINA, CIURUIREA FRUNZELOR, POLISTIGMA RUBRUM. În acest scop stropim toate soiurile de 4 ori din septembrie până în noiembrie, recomandat după fiecare ploaie, cu câte 0,5% zeamă bordeleză, iar la ultimul tratament adăugăm şi 0,025 CAPTAN 80.

La toate tratamentele din toamnă, pentru mărirea efectului fungicidelor vom adăuga în soluţie 0,3% UREE 46 + 0,3% OVIPRON, dar şi 0,3% îngrăşăminte cu micro elemente. De asemenea din totalul apei din celulă 75% este apă legată (care nu îngheaţă iarna). Totodată, creşte rezerva de glucide (amidon care se hidrolizează iarna în zahăr) şi lipide (lipite de membrane) şi în acest fel mugurii vor rezista gerului, iar florile în primăvară nu au boli, rezistă la brume şi îngheţ.

Toamna vom calcula ce producţie dorim să obţinem, diferenţiat pe specii, şi vom aplica la sol îngrăşăminte cu un singur element, după regula – în totalitate cele cu potasiu, ¾ îngrăşământ cu fosfor şi ¼ cu azot.

Obligatoriu vom aplica pe rând un erbicid cu substanţa activă GLIFOSAT 1 l/100 l apă, dar nu mai mult de 300 l/ha. Unde avem sisteme de irigat trebuie să udăm cu o normă de 500 mc/hectar.

Petre EREMIA

Sisteme de fertirigaţii în pomicultură

Valoarea investiţiei pentru înfiinţare şi exploatare 4 ani a unui hectar de livadă, şi acceptată de Ministerul Agriculturii şi recomandată în anteriorul articol, nu cuprinde cheltuielile cu irigaţiile.

Toate culturile horticole, deci şi pomii, consumă zilnic apă, mai puţină în perioada de creştere şi un consum sporit în perioada de maturare a fructelor. Cercetările întreprinse de firma HAIFA arată că pomii au nevoie zilnic pentru fiecare pom, la începutul vegetaţiei, de

2 l de apă şi consumul poate creşte la 10-20 l/zi şi pom, în perioada de coacere. Regimul pluviometric în ţara noastră este scăzut, şi trebuie completat prin udări zilnice. În toate zonele şi în toate tipurile de plantaţie, fertirigaţia şi-a dovedit eficienţa biologică şi economică = consum mic de apă, dirijarea apei numai la pom împreună cu îngrăşăminte chimice solubile, printr-o distribuţie după scheme care ajută la obţinerea unui anumit nivel de producţie. Apa se poate asigura din sisteme centralizate dar şi din surse locale, forajele fiind cele mai indicate.

În orice localitate se obţine dintr-un foraj minimum 1 l/secundă (72 mc/zi), asigurând apa zilnic pentru 4 ha din specia măr, 6 ha din specia cireş, piersic şi prun. După asigurarea sursei de apă se trece la proiectarea şi executarea sistemului de fertirigare. Proiectarea şi executarea unui sistem de fertirigaţie se realizează cu o cheltuială de 2.000-4.000 euro/ha, în funcţie de suprafaţă. Nota de comandă trebuie să cuprindă un plan de situaţie cu specii, distanţe faţă de sursa de apă, distanţe de plantare pe rând şi între rânduri, lungimea rândurilor şi numărul de pomi pe rând, consumul de apă pe zi începând din luna aprilie până în octombrie, distanţa între picurătoare (cu un debit de 1,6 litri pe oră) care trebuie să fie de 40-60 cm (indiferent de distanţa între pomi pe rând) pentru a se asigura o peliculă continuă de apă, cantitatea de îngrăşăminte şi tipul folosit pe zi şi perioadă, de câte ori irigăm într-o zi în lunile când fructele au intrat în pârgă şi urmează recoltarea acestora, toate pentru a se calcula corect mărimea staţiei de pompare, echiparea ei cu electropompe, bazine de stocare a soluţiei de îngrăşăminte şi calculator pentru programarea udărilor pe perioada de zi. În livezile înfiinţate, şi acum în plină producţie, sistemul de fertirigare dublează producţiile folosind un consum redus de apă, iar în noile livezi grăbeşte intrarea pe rod, dar mai ales favorizează prinderea pomilor 100%.

Pentru o livadă în curs de realizare cu fonduri europene, o livadă modernă, consumul anual de apă şi elemente nutritive se prezintă astfel:

Specia            Tip       Necesar         Producţia       Consum total

               de livadă        de apă                        de elemente nutritive s.a. (kg/ha)

            CLASIC-INTE.          Mc/SEZON    T/HA   N         P2O5  K20     MGO   CAO

Măr     CL-INT           3000   40/60  140     75        185     45        72

Cireş   TOATE           1250   10-15  55        130     18       54       60

Cais    TOATE           800     25-35  133     65        240     55       105

Suplimentar, odată cu tratamentele asigurăm şi necesarul de microelemente şi stimulenţi de creştere, din primăvară diferenţiat pe specii şi soiuri şi fenofază.

Petre EREMIA

Pomicultura în luna iulie

În luna iulie activităţile pomicultorilor sunt orientate în trei direcţii: recoltarea producţiei, tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor, fertilizarea și irigarea speciilor nerecoltate și crearea condiţiilor optime pentru producţia anului viitor la speciile recoltate.

Cultura cireşului s-a dovedit și în acest an foarte eficientă, realizându-se producții normale acolo unde s-a aplicat tehnologia corespunzătoare în funcție de tipul de livadă, soi și încărcătura de fructe pe pom. Pentru specia cireș, în luna iulie obligatoriu trebuie să executăm tehnologia care să ajute la diferențierea mugurilor de rod prin: lucrări de tăieri în verde, asigurarea mugurilor de rod cu elementele nutritive care să ajute fenomenul de invertire, dar și începerea pregătirilor pentru iernat, tratamente de sezon împotriva bolilor și dăunătorilor, pentru păstrarea a cât mai multor frunze pe pom. Bolile specifice sunt: monilioza, corineum, cocomices, iar dăunătorii: San José, tortricide, hiphantria.

În acest scop, în perioada imediat după recoltare, vom face 4 tratamente foliare, aplicate din 10 în 10 zile, cu azot proteic, amidic (NH2 (COO)2) combinație pe care o găsim în îngrășământul UREEA 46, puțin BIURET produs la fabrica din SLOBOZIA.

Primul tratament: 10 kg/ha UREE 46 + 2,5 kg/ha CAPTAN 50 + 2 kg/ha amestec de microelemente.

După 10 zile: 10 kg/ha UREE 46 + 0,1 l/ha ALFA­CIPERMETRIN + 2 kg/ha amestec de microelemente.

După 10 zile: 10 kg/ha UREE 46 + 5 kg/ha BOUILLE BORDELAISE + 2 kg/ha amestec de microelemente.

După alte 10 zile: 10 kg/ha UREE 46 + 1 l/ha CLORPI­RIFOS + DELTAMETRIN + 2 kg/ha microelemente.

Nu trebuie să depășim data de 10 august. Să facem irigarea cu 300 mc apa/ha, iar erbicidarea pe rând.

CULTURA PRUNULUI. Indiferent de tipul de cultură, în anul acesta pomii sunt foarte încărcați cu fructe și de aceea trebuie să facem obligatoriu un rărit manual, fruct de fruct să fie lăsat la 3 cm. Lucrarea cea mai importantă este combaterea atacului de viermi, de CYDIA FUNEBRANA și SYDIA MOLESTA a doua generație, atacul de San José, afide, iar cu 10 zile înainte de recoltare să protejăm fructele de atacul de monilioză. În acest scop se fac trei tratamente la 10 zile diferență unul de altul, înainte sau după o ploaie, cu 1,5 l/ha clor pirifos me 0,6 l/ha Spinosad sau 0,2 l/ha tiacloprid. Ca fungicid să folosim 0,5 l/ha boscalid + piroclostrobin. La fiecare tratament vom amesteca în soluție câte 2 kg/ha oxid de calciu + 3 kg/ha UREEA 46 + 2 KC/I Alge sau amestec de microelemente. În plantațiile unde în anii anteriori am avut atac puternic de Polisigma Rubrum vom aplica un tratament cu 1 kg/ha fosfit de potasiu.

Să irigăm cu 300 mc/ha apă sau să ducem apa cu cisterna cu amestec de îngrășăminte chimice, 300 kg/ha; de asemenea, să erbicidăm pe rând cu GLIFOSAT (1l/100 l apă).

SPECIA PIERSIC. Deoarece fructele se vor recolta eșalonat, pe perioada lunilor iulie-august, trebuie să fie protejate de dăunători (viermi), omida păroasă a dudului, dar și de o boală foarte virulentă, monilioza.

Iată de ce vom executa în luna iulie trei tratamente pentru generația a doua la CYDYA MOLESTA alternative din 10 în 10 zile: 0,1 l/ha ALFACIPER­METRIN și 0,3 l/ha DEFLUBENZURON și înainte de recoltare cu 0,5 l/ha TAUFLUVALINAT. Pentru monilioză, diferențiat pe soiuri, înainte de recoltat să folosim 0,15 1/ha DIFENO CONAZOL. Pentru a realiza fructe mari, rezistente la transport, la fiecare tratament vom folosi în soluție și 3 kg/ha UREE 46-kg oxid de calciu + 1 kg/ha FOSFIT DE POTASIU (un singur tratament) + 2 kg/ha microelemente. Vom iriga și vom aplica un ierbicid pe rândul de pomi. Acolo unde nu există sisteme de irigație transportați apa cu cisterne adăugând în apă 0,3% un amestec de îngrășăminte cu azot, fosfor și potasiu în proporţia 1/2/3 + 0,1% nitrat de calciu.

SPECIA CAIS. Soiurile timpurii sunt în plină recoltare. Atenție la atacul de monilioză. Înainte de recoltare aplicăm un stropit cu un amestec: fungicid 0,15 l/ha DIFENOCONAZOL+ 4 kg/ha oxid de calciu + 2 kg microelemente. La soiurile cu recoltare în luna august vom stropi odată cu 1 l la ha/ clorpirifos + deltametrin, pentru atacul de viermi, afide, San José. Și la specia cais să irigăm și să erbicidăm cu glifosat.

SPECIA MĂR. Este specia care cere o atenție deosebită pentru a realiza fructe mari, sănătoase, comerciale și pentru păstrare îndelungată. Atacul generația a doua de viermi (CYDYA POMONELA), minatoare de frunze, San José, păduchele lânos, omida păroasă a dudului, plus boli ca rapăn, făinare, ERWINIA, pătarea amară, toate vor fi combătute aplicând trei tratamente, astfel:

La începutul lunii iulie se stropește cu un amestec de 0,3 kg/ha CIPRODINIL + 0,45 kg/ha DEFLUBENZURON + 3 kg/ha UREE 46 + 4 kg/ha OXID DE CA + 2 kg/ha MICROELEMENTE.

După 10 zile se stropeşte cu: 1,5 kg/ha IMIDACLOPRID + 0,75 kg/ha DITIANON + 1 kg/ha FOSFAT DE POTASIU + 4 kg/ha OXID DE CALCIU.

În ultima decadă a lunii iulie: 2 l/ha dodine + 0,6 l/ha spinodad + 3 kg/ha UREE 46 + 6 kg/ha oxid de calciu.

La speciile măr, prun, cais și piersic, momentul de aplicare a tratamentelor se determină prin stabilirea curbei de zbor, dar cel mai practic este să controlăm numărul de fructe înțepate. Momentul este când sunt înțepate, din 1.000 de fructe, la măr 10 buc., la piersic 8 buc., la prun 10 bucăți. Acolo unde s-au montat difuzoare cu feromoni se creează confuzia, atacul este slab și atunci vom face un singur tratament. La nivelul frunzelor sunt și alți dăunători patogeni care trebuie combătuți. Se va folosi un insecticid care protejează fauna entomofilă (mavrik).

Pomii să fie irigați cu minimum 500 mc apă/ha, 300 kg/ha îngrășăminte (1/4 azot, 1/4 fosfor + ½ potasiu); se poate asigura prin transport în apă cu cisterna. Să erbicidăm cu glifosat. Acolo unde dorim să facem fructe mari vom rări fructele la maximum două fructe în buchet.

Petre Eremia

Avertisment pentru pomicultori

Unitatea Fitosanitară Braşov recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar la măr pentru combaterea dăunătorului gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) şi a bolii făinare (Podosphaera I.) tratamentul I. Tratamentul se execută acolo unde s-a realizat dezmugurirea mugurilor florali în procent de 10-15% (bracteele sunt distanţate şi la vârf se vede uşor culoarea verde - argintiu). Folosiţi unul dintre produsele sau amestecurile de mai jos, după caz: insecticide: Calypso 480 SC – 0,02% (doza); fungicide: Kumulus DF – 0,3%, Sulfomat 80 PU – 0,3%, Topsin 70 WDG – 0,07%, Thiovit Jet – 0,3% şi alte produse omologate.

Alte recomandări: Se recomandă măsuri de igienă în cultură (tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei la pomii bătrâni), iar în perioada apariţiei adulţilor, scuturarea pomilor dimineaţa (când gărgăriţele sunt amorţite) şi distrugerea gărgăriţelor adunate. Perioada de avertizare se va prelungi cu câte zile au fost nefavorabile stropirii (ploi, zăpadă, temperaturi de la +5°C la + 2°C). Luaţi măsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurător! Respectaţi cu stric­teţe normele de lucru cu produse de protecţia plantelor, pe cele de securitate a muncii, de protecţie a albinelor şi animalelor.

Poveşti din bătrâni cu arome de mere şi pere

La Sibiel şi Fântânele – Cacova, două dintre satele Mărginimii Sibiului, cu vechi tradiţii în pomicultura transilvană, livezile cu meri şi peri seculari pornesc din grădinile caselor şi gospodăriile ţăranilor-oieri şi urcă pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, până dincolo de 1.000 de metri altitudine. Ca urmare, specialiştii Fundaţiei Ecologice „Trai Verde“ din Sibiu au inventariat nu mai puţin de 30 de soiuri locale, cele mai vechi purtând denumirea de „Roşu de Cacova“ şi „Flori frumoase“. De asemenea, peste 100 de munţi, dealuri şi coline în ale căror toponime se regăsesc denumiri de fructe: meri, peri, cireşi, vişini, gutui, nuci, pruni, corcoduşi şi duzi.

Pomii unor astfel de roade n-au fost niciodată stropiţi şi fertilizaţi chimic, altoii lor contribuind la înmulţirea unor arbori şi arbuşti fructiferi extrem de rezistenţi la boli, dăunători şi intemperii, cum ar fi îngheţurile şi brumele târzii ale primăverilor. Într-un atractiv peisaj pomicol secular, încadrat în chenarul uliţelor troienite de zăpezile iernii, i-am întâlnit, într-o expoziţie-târg cu gustare şi vânzare, pe cei mai destoinici cultivatori de meri şi peri din soiurile bătrânelor livezi, urmaşi ai părintelui Leb, cel care în anul 1860 organiza cea dintâi pepinieră şi şcoală horticolă ţărănească din podişul sibian al Ardealului. Priviţi şi admiraţi cât de frumoase şi de colorate sunt merele, perele şi nucile deşertate în coşurile din nuiele şi în desagii ţesuţi în război de vrednicile ţărănci mărginene! (Ioan VULCAN-AGNITEANUL)

Informaţia face diferenţa între profesionişti şi amatori

Conferinţa Tematică a Pomiculturii a reunit pentru două zile la Poiana Braşov peste 200 de participanţi din domeniul pomiculturii. Organizată sub auspiciile Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală, cu colaborarea organizaţiei interprofesionale PRODCOM Legume Fructe şi Centrul pentru Comunicare al Fermierilor din România, evenimentul a pus în dezbatere teme extrem de valoroase mai ales pentru cei care deţin plantaţii comerciale şi îşi doresc mărirea productivităţii. Ca noutate, în acest an în sala de conferinţe a fost „plantată“ o livadă cu 140 de puieţi de la 4 mari pepiniere din ţară şi a fost realizată o expoziţie cu fructe proaspete şi conservate, echipamente şi utilaje.

„Cred că a fost un succes, toţi parametri fiind atinşi. Am avut 161 de pomicultori, aproape dublu faţă de anul trecut, reprezentanţi ai institutelor de cercetare din ţară, 14 vorbitori atât din ţară cât şi din străinătate, parteneri care au susţinut expoziţia de produse“, a afirmat unul dintre organizatori, Lovin Vasilovici, directorul CCFR.

„A fost exact genul de manifestare de care profesioniştii au nevoie. Mă refer la partea de lucrări tehnice, fertilizări, tăieri, regimul de apă, «micile» mari detalii care fac diferenţa între o cultură reuşită şi o pierdere. Diferenţa între un producător amator şi un profesionist stă în calitatea informaţiei şi a tehnologiilor pe care aceştia le cunosc. Dacă nu ştii cum se manifestă planta în anumite momente şi tu vii şi faci o fertilizare peste normal, poţi să induci o sensibilizare la boli, la gerurile de peste iarnă, prin faptul că scazi rezistenţa pomului. Apoi, dacă nu ştii cum să faci fertilizările şi tăierile, ai o altă mare problemă. Vei avea o vegetaţie superbă, dar fructificaţie mai puţină“, a apreciat Iosif Kiss, proprietarul unei livezi de nuci.

Specialiştii din Polonia prezenţi la eveniment au subliniat cât de important este rolul fertilizărilor foliare, care sunt avantajele imediate pentru plantă şi cum se poate beneficia la momentul optim de ceea ce planta are nevoie. „Fiecare zi pierdută înseamnă pierderi“, după cum spun aceştia. „La nuc, de exemplu, un deficit de apă într-una dintre zilele din timpul vegetaţiei în perioada maximă înseamnă o pierdere de 1% din cantitatea produsă. Iar dacă eu am un soi care îmi produce 4.500 kg, 1% înseamnă 45 kg de nucă pe care eu le pierd pe zi, pentru că nu am făcut 15 minute irigare“, argumentează Iosif Kiss.

O amplă sesiune a fost dedicată detaliilor care ţin de modul cum planta asimilează fiecare din cele 14-15 elemente chimice implicate în nutriţie şi cum interacţionează rădăcina pomului cu solul şi elementele nutritive. După cum spuneau specialiştii din Polonia, „dacă nu ştii că fosforul în condiţii naturale migrează în profunzime 5 cm la 2 ani şi faci o fertilizare cu un îngrăşământ complex pe care nu îl încorporezi în sol, înseamnă că acel fosfor pe care îl aplici astăzi va ajunge în zona rădăcinilor active, în funcţie de specie, între 3 şi 10 ani.“

Concluzia specialiştilor este unanimă: nu poţi face producţie de fructe, dacă nu cunoşti nevoile plantei. De aceea toţi cei care se gândesc la înfiinţarea unei livezi ar trebui mai întâi să obţină un buletin de analiză a solului, apoi, în funcţie de condiţiile de sol, climă şi cele de producţie să aleagă portaltoiul, soiul care se potriveşte acestora şi sistemul de plantare, care poate fi în cazul plantaţiilor comerciale intensiv, superintensiv sau hiperintensiv la anumite specii.

Tot în funcţie de analiza solului trebuie aplicată şi reţeta de fertilizare şi nu după ureche. Cei care pun 3 kg de îngrăşământ la baza pomului şi aşteaptă producţia fac din punct de vedere agrochimic o crimă, explică Iosif Kiss. „În primul rând pentru că se schimbă potenţialul osmotic la nivelul rădăcinilor şi mineralele; în loc să intre în rădăcină, ies din aceasta.

Patricia Alexandra Pop

Pomicultura, între livezile de altădată şi mlădiţele viitorului

O veche zicală românească spune că în viaţă trebuie să săvârşeşti trei lucruri: să ridici o casă, să faci un copil şi să sădeşti un pom. De acest ultim aspect se ocupă cu preponderenţă şi profesionalism Mihail Coman, director general la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti - Mărăcineni, judeţul Argeş. De la domnia sa vom afla ce a fost, ce este şi mai cu seamă ce ne dorim să fie pomicultura românească.

– Dle Coman, cunoaşteţi bine situaţia pomiculturii noastre aşa cum a fost ea. Ce patrimoniu pomicol aveam în urmă cu un sfert de secol?

– Acum 25 de ani erau peste 300.000 ha, aproape 350.000 ha coordonate dintr-un singur loc. Dar lucrul cel mai important era faptul că existau pepinierele pomicole şi plantaţiile-mamă în câteva centre, în funcţie de condiţiile climatice. În acea vreme, pro­ducţia de pomi fructiferi a României se ridica aproape de 12 milioane de pomi, fapt ce asigura un ritm de plantare şi de defrişare ce permitea menţinerea în plină producţie a plantaţiilor pomicole.

– Îmi aduc aminte cu nostalgie de frumuseţea primăverilor româneşti, când satele erau parcă potopite de nămeţi de floare. La fel şi de toamnele noastre, când merele cădeau cu foşnet în iarbă. Ce ne facem însă că, azi, românii au înţeles că în livadă te duci numai la cules?

– Condiţiile pedoclimatice favorizează o mare diversitate de specii. Astfel, noi studiem şi încercăm să dezvoltăm 25 de specii pomicole, un număr impresionant, după părerea mea. Totodată, existenţa unor tradiţionale bazine pomicole consacrate, existenţa unei baze de resurse genetice cu soiuri locale, cu portaltoi bine adaptaţi, toţi aceşti factori contribuie la succesul pomiculturii de la noi. În prezent avem în jur de 120.000 ha de pomi, dar, din păcate, 70% dintre acestea sunt în declin. Evident că sunt prezente în statistică, însă numai în mod birocratic, pentru că în teren nu au performanţă. Ritmul de plantări de altădată nu s-a mai menţinut, iar costurile unui hectar de livadă sunt destul de mari în ziua de astăzi, ţinând cont nu numai de materialul săditor, dar şi de combustibil, de lucrări de întreţinere, de irigare ş.a.m.d.

– Dle Coman, există în momentul de faţă un semnal că lucrurile încep să se îndrepte oarecum. Există un semn de însănătoşire. La el aş vrea să vă referiţi.

– Un punct tare al pomiculturii româneşti îl constituie existenţa unor staţiuni de cercetare performante sau cu potenţial în majoritatea bazinelor pomicole. Acestea nu trebuie nici privatizate în grabă, nici transformate în societăţi comerciale. Există, însă, şi probleme: plantaţii îmbătrânite cu ritmul redus de regenerare, lipsa unei strategii naţionale privind diversitatea pedoclimatică şi suprafaţa pomicolă în declin. La toate acestea se adaugă şi un grad redus de asociere, de exemplu faţă de sectorul legumicol, unde asocierea s-a mişcat mai repede. Urmează apoi lipsa şcolilor profesionale, a liceelor, a tehnicienilor, a muncitorilor calificaţi în domeniu, a altoitorilor, mecanizatorilor etc. Toate aceste lucruri au dus la importuri masive de fructe, multe dintre ele nefiscalizate. În ultimii ani există, însă, un proiect care se bazează pe fonduri europene privind dezvoltarea sectorului pomicol în România. Este un subprogram al PNDR. Are o finanţare de 50%, urmând ca statul român sau companiile care dezvoltă pomicultură să pună la rândul lor 50% din investiţii. Proiectul se desfăşoară în perioada 2014-2020, după modelul viticulturii, cu menţiunea că la viticultură a fost un program de reconversie şi atât, pe când programul pomicol este mai complex şi conţine patru mari puncte. În primul rând este vorba de creşterea suprafeţelor de plantaţii tinere, modernizarea fermelor pomicole existente şi valorificarea bazei genetice autohtone. Un alt punct finanţat va fi creşterea organizării pe filieră în vederea stabilizării veniturilor. Deci nu ne oprim numai la fruct, la fructul de consum proaspăt, ci se merge până la nivel de depozitare, la nivel de procesare sub diferite forme: uscat, gemuri, sucuri, dulceţuri etc. Ultimul punct este accesul micilor producători la serviciile de instruire, de specialitate, cu speranţa că staţiunile şi institutele de cercetări din bazine să aibă un rol important.

– Voiam să vă pun o întrebare legată de structura viitoarelor bazine pomicole, pentru că în momentul de faţă, aşa a fost tradiţia la români, noi avem într-un loc şi pruni, şi meri, şi peri şi tot ce se poate. Se va gândi cineva să structureze în funcţie de mediu, în funcţie de sol şi să creeze bazine specializate pe anumite specii?

– Aşa este! Ministerul Agriculturii, în pregătirea acestui subprogram, a lansat două mari proiecte, unul ţinând de tehnologia culturii şi calculul cheltuielilor acestor 25 de specii. Am lansat un ghid foarte apreciat. Acum lucrăm la zonarea pomiculturii, să vedem unde îşi găsesc bazinele aceste 25 de specii, pentru că nu vorbim de o singură specie, ca în cazul viticulturii. În structura de specii pomicole, pe care am gândit-o, ne-am bazat pe diminuarea speciilor care sunt acum dominante – e vorba de prun şi măr – şi pe extinderea speciilor cu nişă de piaţă de marketing. E vorba de nucifere şi încercăm să ocupăm 10% din suprafaţa nouă de 30.000 ha, în timp ce pe 8.000 ha vom creşte arbuşti fructiferi. La noi în institut vom avea ca structuri plantaţiile-mamă, care se vor duce apoi în înmulţire în toată ţara. Mai mult, printr-un proiect judeţean, cu înţelegerea pe care am găsit-o la Consiliul Judeţean Argeş, am reuşit să facem nişte module demonstrative, loturi demonstrative în principalele comune din sudul sau din nordul judeţului. Astfel, am plantat pomi în sud, de la sub 100 m altitudine până la 1.000 m altitudine, la Bilceşti şi pe dealul Mătăului. Iată, judeţul Argeş poate să devină un pilot pentru restul ţării în acest drum lung al replantării.

– Din păcate, ciclul de-a ajunge la maturitate al oricărui arbust sau al oricărui pom fructifer este unul destul de lung. De aceea vă întreb: când va ajunge sau va reajunge România o ţară a livezilor?

– Nu ştiu ce să spun, n-aş vrea să mă limitez la anul 2020, pentru că e un simplu program cel discutat mai înainte! Dacă începem această perioadă chiar şi pe 30.000 ha, în 8-10 ani România revine către 1,5-2 milioane tone de fructe. Asta ar însemna acoperirea consumului propriu şi ar asigura inclusiv exportul.

Gheorghe VERMAN

Toamna în pomicultură

Anul agricol în pomicultură începe toamna sau, mai exact, odată cu recoltarea ultimului soi la fiecare specie de fructe, când trebuie obligatoriu să realizăm până la venirea îngheţului foarte multe lucrări în vederea pregătirii pomului pentru iernat, acumulării de rezerve de hrană, pentru pornirea, cu dreptul, a vegetaţiei în primăvara anului de producţie.

Pentru ca mugurii să nu îngheţe în timpul iernii, iar în primăvară să iasă pe rod trebuie respectate anumite condiţii, astfel încât celula vegetală, sucul vegetal să conţină multă apă legată (din total apă, cea legată să fie 70%) care nu îngheaţă iarna, să existe, din totalul azot, 3 părţi azot amidic şi 1 parte nitric şi amoniacal, elemente ca bor, magneziu, suficiente lipide lipite de membrana celulară.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, în perioada de toamnă, ceaţa şi ploile favorizează proliferarea bolilor criptogamice. Acestea se ascund în muguri şi acolo rezistă peste iarnă, iar în primăvară, când mugurii se deschid, apar boli precum rapăn, făinare, monilioza, taphrina, ciuruirea, erwinia şi altele. În schimb, dăunători ca cydia, anarsia, minatoare rămân în frunze, în crăpăturile din scoarţe şi atacă virulent florile, fructele lăstarii şi frunzele.

Din experienţă, lucrările de toamnă executate în perioada umflării mugurilor, ca şi cele executate înainte de înflorit reprezintă 80% din totalul lucrărilor şi sunt hotărâtoare pentru producţie. Persoanele care vara spun că au rapăn, făinare, taphrina, cydia, anarsia sunt cele care, după recoltarea fructelor, nu mai fac niciun fel de lucrare, dar aşteaptă primăvara să numere florile în pom. De multe ori acestea sunt şi cele care ajung să ceară ajutor de la stat pentru că nu fac producţie de fructe.

Prima lucrare, diferenţiat pe specii şi în funcţie de producţia pe care dorim să o obţinem în anul următor, este aceea de încorporare a îngrăşămintelor chimice în sol. Combinaţia de substanţe – ¼ din îngrăşămintele cu N, îngrăşămintele cu P 2o5 ¾, iar cele cu K 20 în totalitate vor ajuta rădăcinile să trimită spre trunchi toată iarna substanţe nutritive (aminoacizi, zaharuri) care vor fi valorificate până la înfrunzit.

A doua lucrare este combaterea bolilor şi dăunătorilor, stoparea dezvoltării miceliilor, după teoria tratamentelor cu doze mici aplicate după fiecare ploaie. Este vorba de tratamente care sunt completate cu azot amidic amestecat în soluţia de stropit, împreună şi cu microelemente foarte eficiente, de bor şi magneziu. Acestea se vor realiza la toate speciile imediat după recoltare, aplicându-se câte 4 tratamente în perioada septembrie–noiembrie, la un interval de 15 zile, de preferat după ploaie.

La seminţoase aplicaţi la fiecare tratament următorul amestec prevăzut pentru o suprafaţă de 1 ha – azot amidic (uree 46) 5 kg + zeamă bordeleză 5 kg + DELAN 1 kg = 1 kg microelemente cu bor şi MG+ 3 Lovipron. După ce au căzut 50% din frunze se face un tratament cu 50 kg/ha UREE 46 pentru rapăn şi făinare.

La piersic 4 tratamente cu un amestec de 5 kg Uree 46 +10 kg zeamă bordeleză +1 kg microelemente + 3 l OVIPRON. După căderea frunzelor, un tratament cu 5 kg CAPTAN 80/ha pentru tafrină şi ciuruire.

La speciile prunoide 5 kg uree 46 + 5 kg zeamă bordeleză + 1 kg microelemente + 3 L OVIPRON.

În perioada septembrie până la venirea îngheţului se fac tăieri la specia cais = eliminarea şarpantelor uscate şi cu moniliosa, scoaterea cu ciot (lung de 2 ori cât grosimea) a lăstarilor care au avut monilioză şi atac de anarsia.

Unde avem multă iarbă se face lucrarea de erbicidat cu 1% glifosfat, pe rând, pe interval, iar dacă nu avem cu ce cosi iarba se foloseşte 0,7%. Tăieri la celelalte specii care sunt în plină producţie se fac în perioada dezmuguririi, iar la pomii bătrâni se fac obligatoriu tăieri de regenerare până la venirea îngheţului.

Petre EREMIA

Luna iulie în pomicultură

În luna iulie activităţile pomicultorilor sunt orientate în trei direcţii: recoltarea producţiei, tratamentele împotriva bolilor şi dăunătorilor, fertilizarea şi irigarea speciilor nerecoltate şi crearea condiţiilor optime pentru producţia anului viitor la speciile recoltate.

Cultura cireşului s-a dovedit şi în acest an foarte eficientă, s-au realizat producţii normale acolo unde s-a aplicat tehnologia corespunzătoare în funcţie de tipul de livadă, soi şi încărcătura de fructe pe pom. Pentru specia cireş, în luna iulie obligatoriu trebuie să executăm tehnologia care să ajute la diferenţierea mugurilor de rod prin: lucrări de tăieri în verde, asigurarea mugurilor de rod cu elementele nutritive care să ajute fenomenul de invertire, dar şi începerea pregătirilor pentru iernat, tratamente de sezon împotriva bolilor şi dăunătorilor, pentru păstrarea a cât mai multor frunze pe pom. Bolile specifice sunt monilioza, corineum, cocomices şi ale dăunătorilor San José, tortricide, hiphantria.

În acest scop, în perioada imediat după recoltare vom face 4 tratamente foliare, aplicate din 10 în 10 zile cu azot proteic, amidic (NH2(COO) 2), combinaţie pe care o găsim în îngrăşământul UREEA 46, puţin BIURET produs la fabrica din Slobozia.

Primul tratament: 10 kg/ha UREE 46+2,5 kg/ha CAPTAN 50+2 kg/ha, amestec de microelemente. După 10 zile, 10 kg/ha UREE 46+0,1 l/ha ALFACI­PER­METRIN +2 kg/ha amestec de microelemente. După 10 zile, 10 kg/ha UREE 46 + 5 kg/ha BOUILLE BORDELAISE + 2 Kg/ha amestec de microelemente. După alte 10 zile, 10 kg/ha UREE 46 + 1 l/ha CLO­RPIRIFOS + DELTAME­TRIN + 2 kg/ha microelemente.

Nu trebuie să depăşim data de 10 august. Să facem irigarea cu 300 mc apă/ha, erbicidarea pe rând cu 1 glifosat 1 l/100 kg de apă, maximum 300 l soluţie pe hectar.

Cultura prunului. Indiferent de tipul de cultură, în anul acesta pomii sunt foarte încărcaţi cu fructe şi de aceea trebuie să facem obligatoriu un rărit manual, fructele trebuind să fie lăsate la 3 cm. Lucrarea cea mai importantă este combaterea atacului de viermi, de CYDIA FUNEBRANA şi SYDIA MOLESTA a doua generaţie, atacul de San José, afide, iar cu 10 zile înainte de recoltare să protejăm fructele de atacul de monilioză. În acest scop se fac trei tratamente la 10 zile diferenţă unul de altul, înainte sau după o ploaie, cu 1,5 l/ha clor pirifos metil, 0,6 l/ha Spinosad sau 0,2 l/ha tiacloprid. Ca fungicid să folosim 0,5 l/ha boscalid + piroclostrobin. La fiecare tratament vom amesteca în soluţie câte 2 kg/ha oxid de calciu + 3 kg/ha UREEA 46 + 2 kg/ha alge sau amestec de microelemente. În plantaţiile unde în anii anteriori am avut atac puternic de Polisigma rubrum vom aplica un tratament cu 1 kg/ha fosfit de potasiu.

Să irigăm cu 300 mc/ha apă sau să ducem apă cu cisterna cu amestec de îngrăşăminte chimice, 300 kg/ha, de asemenea să ierbicidăm pe rând cu GLIFOSAT (1 l/100 l apă).

Specia cais. Soiurile timpurii sunt în plină recoltare, atenţie la atacul de monilioză, să aplicăm înainte de recoltare un stropit cu un amestec: fungicid 0,15 l/ha DIFENOCONAZOL+ 4 kg/ha oxid de calciu + 2 kg microelemente. La soiurile cu recoltare în luna august vom stropi o dată cu 1 l/ha/clorpirifos + deltametrin, pentru atacul de viermi, afide, San José. Şi la specia cais să irigăm şi să erbicidăm cu glifosat.

Specia piersic. Deoarece fructele se vor recolta eşalonat, pe perioada lunilor iulie-august, trebuie să fie protejate de dăunători (viermi), omida păroasă a dudului, dar şi de o boală foarte virulentă – monilioza.

Iată de ce vom executa în luna iulie trei tratamente pentru generaţia a doua la CYDYA MOLESTA alternative din 10 în 10 zile: 0,1 l/ha ALFACIPERMETRIN şi 0,3 l/ha DEFLUBENZURON şi înainte de recoltare cu 0,5 l/ha TAU-FLUVALINAT. Pentru monilioză, diferenţiat pe soiuri, înainte de recoltat să folosim 0,1 5 l/ha DIFENO CONAZOL. Pentru a realiza fructe mari, rezistente la transport, la fiecare tratament vom folosi în soluţie şi 3 kg/ha UREE 46 + 4 kg oxid de calciu + 1kg/ha FOSFIT DE POTASIU (un singur tratament) + 2 kg/ha microelemente. Vom iriga şi vom aplica un erbicid pe rândul de pomi. Acolo unde nu avem sisteme de irigaţie transportaţi apa cu cisterne, adăugând în apă 0,3% un amestec de îngrăşăminte cu azot, fosfor şi potasiu în proporţie de 1/2/3 + 0,1% nitrat de calciu.

Specia măr. Este specia care cere o atenţie deosebită pentru a realiza fructe mari, sănătoase, comerciale şi pentru păstrare îndelungată. Atacul generaţia a doua de viermi (CYDIA POMONELA), minatoare de frunze, San José, păduchele lânos, omida păroasă a dudului, plus boli ca rapăn, făinare, ERWINIA, pătarea amară, toate vor fi combătute aplicând trei tratamente, astfel:

La începutul lunii iulie se stropeşte cu un amestec de 0,3 kg/ha CIPRODINIL + 0,45 kg/ha DEFLU­BEN­ZURON + 3 kg/ha UREE 46 + 4 kg/ha OXID DE CA +

2 kg/ha microelemente. După 10 zile se stropeşte cu:

1,5 kg/ha IMIDACLO­PRID + 0,75 kg/ha DITIANON + 1 kg/ha FOSFIT DE POTASIU + 4 kg/ha OXID DE CA. În ultima decadă a lunii iulie: 2 l/ha DODINE + 0,6 l/ha SPINOSAD + 3 kg/ha UREE 46 + 6 kg/ha OXID DE CA.

La speciile măr, prun, cais şi piersic, momentul de aplicare a tratamentelor se determină prin stabilirea curbei de zbor, dar cel mai practic este să controlăm numărul de fructe înţepate. Momentul este când sunt înţepate din 1.000 de fructe la măr 10 buc., la piersic 8 buc., la prun 10 bucăţi. Acolo unde s-au montat difuzoare cu feromoni se creează confuzia, atacul este slab şi atunci vom face un singur tratament. La nivelul frunzelor sunt şi alţi dăunători patogeni care trebuie combătuţi. Se va folosi un insecticid care protejează fauna entomofilă (mavrik).

Pomii să fie irigaţi cu minimum 500 mc apă/ha, 300 kg/ha îngrăşăminte (1/4 azot, 1/4 fosfor + 1/2 potasiu), se poate asigura prin transport în apa cu cisterne. Să erbicidăm cu glifosat. Acolo unde dorim să facem fructe mari vom rări fructele până la maximum 2 fructe în buchet.

Petre EREMIA

Pomicultura în luna iunie

În luna iunie, după căderea fiziologică, putem estima corect ce producţii vom obţine, asta şi în funcţie de cât de bine am lucrat pentru recolta acestui an. Tot acum trebuie să pregătim producţia anului viitor, având în vedere că în această perioadă are loc procesul de iniţiere în urma căruia se vor diferenţia mugurii de rod sau vegetativi. Este necesar ca pomicultorii să-şi schimbe optica, să conştientizeze importanţa formării coroanelor, a corectării lor, precum şi a normării rodului prin lucrări în verde. Tăierile efectuate acum se vor vindeca mult mai uşor. Prin eliminarea ramurilor se evită astfel consumul inutil de energie, se creează condiţii de aerisire, luminare, zvântarea rapidă după ploi şi se elimină condiţiile pentru proliferarea bolilor şi dăunătorilor.

În această perioadă la toate speciile apar cele mai păgubitoare boli:

• la seminţoase ne confruntăm cu rapănul şi făinarea, care pot fi tratate folosind alternativ la 10 zile produse pe bază de difenoconazol 0,15%, boscalid + piraclostrobin 0,015%, tiofanatmetil 0,07%;

• la sâmburoase avem de-a face cu boli criptogamice şi fiziologice cum sunt monilioza, ciuruirea micotică şi ciuruirea bacteriană. Este recomandat ca după fiecare ploaie să efectuăm tratamente cu produse pe bază de dodine în doză de 0,15%, dar şi Mancozeb 0,25% sau Captan 0,25%.

Cele mai mari pagube le produc însă dăunătorii

Zborul primei generaţii de Cydia pomonella la speciile măr, prun, piersic este în plină desfăşurare, la fel cum se întâmplă şi cu Anarsia lineatella la piersic şi, nu în ultimul rând, cu moliile miniere ale frunzelor care anul trecut au provocat o adevărată calamitate. Atacul acestora a fost unul virulent chiar şi acolo unde au fost efectuate 10-14 tratamente, deoarece s-au folosit insecticide care au dezechilibrat fauna biologică. Pentru eficacitate este indicat să folosim capcane cu feromoni, să executăm tratamente la începutul eclozării ouălor, când larvele sunt la vârsta l-a şi a ll-a, adică foarte mici. În luna iunie vom aplica două tratamente care se vor face în primul rând cu produse bacteriene pe bază de Bacillus thuringiensis, precum Dipel 2 x WP-0,05%, Foray 1 l/ha. Odată cu acestea se va adăuga şi insecticidul Mavrik 0,5%. Între cele două tratamente mai aplicăm un insecticid care are ca substanţă aczivă timetoxam în concentraţie de 0,01%, tiacloprid 0,037% şi metoxi-fenozid 0,07%/ha. În plantaţiile unde s-au montat difuzoare pentru dezorientarea adulţilor veţi vedea că în capcanele cu feromoni aproape că nu se mai prind adulţi. În luna iunie vom continua să aplicam îngrăşăminte la sol şi îngrăşăminte foliare după principiul fertilizării cu linguriţa sau îngrăşăminte cu trei elemente: lOOkg 15.15.15NPK +200 metri cubi apă. Îngrăşăminte foliare vom adăuga în soluţia de stropit câte 2 kg Oxid de Calciu + 3 kg Uree 46.

Eremia Petre

Abonează-te la acest feed RSS