Comorile din Defileul Dunării (I)

Astăzi ne vom referi la Clisura (Defileul) Dunării care, din fericire, are câteva porțiuni emblematice, sub aspect turistic, la Berzasca, Eșelnița, Orșova și Drobeta Turnu Severin. Bine, ne permitem o paranteză, pe care o punem și în cazul pensiunilor sau vilelor turistice „plantate“ pe lacurile de acumulare de la Valea Doftanei, Brebu, Colibița, Trei Ape ori prin Delta Dunării: oare construcțiile noi de la Eșelnița sau Berzasca au racord la canalizare sau la o fosă septică? Era așa, doar o întrebare-curiozitate...Trecem deci peste acest amănunt, deși nu e de... trecut, invitându-vă să poposim prin locurile care merită vizitate, în afară, firește, de peisajul senzațional oferit de fluviu și de munți și care în sine merită vizitat.

Cazanele Dunării fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier, împreună cu masivele muntoase care străjuiesc malurile fluviului. Cazanele Mari se întind între Plavisevita și bazinetul Dubova și au o lungime de 3,8 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (România) și Veliki Strbac (Serbia), iar Cazanele Mici (bazinetul Dubova și Ogradena) au 3,5 km, fiind mărginite de masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia). În aceste porțiuni, în anumite locuri, Dunărea se îngustează până la 250 m, viteza de scurgere a apei depășește 5m/s, iar adâncimea apei se duce la 75 m.

Peștera Ponicova (Peștera de la Gura Apei ori Peștera Liliecilor): Amplasată la mică distanță de Dubova, este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării, situată în zona Cazanelor Mari, în masivul Ciucarul Mare, fiind accesibilă de pe uscat sau din apă (cu barca). Galeriile sale, dispuse pe două etaje, însumează 1.660 m și comunică între ele. La intrare pârăul Ponicova creează niște chei scurte și sălbatice și un pod natural lung de circa 25 m și înalt de 6-8 m. Trebuie știut că parțial galeriile au fost inundate după crearea Porților de Fier.

Peștera Veterani (Grota Veterani, sanctuarul lui Zamolxe sau Pânza Curii): Numele vine de la Veterani, aghiotantul lui Ivanovici, comandantul armatei austriace cantonate la Caransebeș, care a și fortificat peștera. Este situată pe teritorul comunei Dubova, pe un perete de stâncă cunoscut sub numele de Pânza Curii, accesul fiind posibil numai de pe Dunăre, după o plimbare cu ambarcațiunea cu motor. Este relativ mică, de 87 m lungime, iar în decursul istoriei a fost utilizată deseori în scop militar.

Peștera Gaură cu Muscă: este poziționată la aproximativ 70 km de zona Cazanelor, cam la 3 km de Coronini. Are o lungime de 254 m și o înălțime de 8 m, fiind plasată într-o stâncă tot așa, la malul Dunării. Se consideră că a servit ca locuință ideală pentru omul primitiv din perioada Hallstatt, iar în epoca medievală a fost fortificată, aici instalându-se garnizoane de soldați. A fost utilizată în scpuri militare din 1460 și până prin 1880. Numele vine de la o specie de muscă prezentă prin părțile locului până acum vreo 50 de ani, a cărei înțepătură putea aduce moartea animalelor.

Chipul lui Decebal: Este o sculptură (basorelief) de dată recentă, realizată între anii 1994-2004, de o echipă alcătuită din 12 sculptori-alpiniști, condusă de artistul Florin Cotarcea. Finanțarea – aproximativ 1 milion de dolari – a fost asigurată de omul de afaceri și istoricul amator Iosif Constantin Drăgan. Înaltă de 55 m și lată de 25 m, sculptura în piatră este cea mai mare de acest fel din Europa, fiind poziționată între Eșelnița și Dubova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici, în golful săpat de râul Mraconia la vărsarea în Dunăre, loc ce coincide și cu cea mai mare adâncime a apei, de 120 m. Este un omagiu adus regelui dac ce a apărat fruntariile țării de mulții neaveniți străini, iar locul ales nu este deloc întâmplător: în fața Tabula Traiana, la înălțimea munților și cu ochii în zarea albastră a Dunării... Sub basorelief a fost săpată o inscripție în: „DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT“ („Regele Decebal – făcută de Drăgan“).

Tabula Traiana: Chiar în fața basoreliefului, dar pe malul sârbesc, tronează o placă memorială de acum aproape 2000 de ani, lăsată de împăratul Traian, după cucerirea Daciei. E singura care se mai păstrează din vreo 20, iar pe ea scrie, potrivit traducerii și interpretării lui Otto Benndorf: „Împăratul Cezar fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod.“ Placa are 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, fiind descoperită în anul 1960, când întreaga zonă a fost cercetată de arheologi. În perioada construirii barajului Porțile de Fier, aceasta a fost ridicată cu 30 de metri, pentru a nu fi acoperită de apele Dunării.

Cetatea Trikule (Tricule ori Trei cule sau Trei Turnuri, tr. kule = turn): a fost construită în scop militar, prin secolele XIV-XV, pentru a opri înaintarea otomană spre teritoriile austriace din vest. Zidirea este atribuită lui Petru Petrovic, ban peste cetățile Lugoj, Mehadia și alte zone de pe Valea Dunării. Din ruinele cetății plasate în apropierea comunei Svinița de astăzi se mai păstrează două turnuri, al treilea prăbușindu-se prin anul 1924, din cauza ghețurilor. Turnurile nu au fost dintotdeauna sub apă, ci doar după ce s-au construit barajele de acumulare.

(Va urma)

Maria Bogdan