Cu definitivarea organizării Camerelor Agricole să se rezolve și problema consultanței agricole

Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USV), Academia Română și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (ASAS) au organizat conferința „Protecția solurilor agricole și silvice în condițiile schimbărilor climatice“, pe 5 și 6 iulie 2024.

„Impactul schimbărilor climatice asupra indicatorilor agroclimatici și al terenurilor agricole din Câmpia Transilvaniei și Podișul Someșan“, „Cercetări privind adaptarea la schimbările climatice a tehnologiei de cultivare a porumbului în cadrul agriculturii conservative“, „Starea și viitorul solurilor forestiere din România“, „Protecția solurilor agricole din Republica Moldova“, „Solurile afectate de procese de degradare din zona de Nord-Est a României“ și „Comportarea și eficiența unor lucrări pentru protecția solurilor din Podișul Moldovei“ sunt titlurile lucrărilor ce au fost prezentate în plen, vineri 5 iulie, în Amfiteatrul A6, unde s-au reunit specialiștii în soluri de la instituții de învățământ superior, stațiuni de cercetare din România și Republica Moldova.

În deschiderea conferinței au avut alocuțiuni acad. Doru Pamfil, președintele secției de Științe Agricole și Silvice (SSAS) a Academiei Române, acad. Ioan Cristian Hera, președinte de onoare al SSAS a Academiei Române, și prof. dr. Gerard Jităreanu, președinte al comisiei pentru Protecția Solului din cadrul SSAS.

Inovaţia tehnologică, la mare preţ şi în domeniul agricol

În cea de a doua zi, pe 6 iulie, evenimentul s-a desfășurat la Stațiunea Didactică și de Practică pentru studenți de la Ezăreni, în câmpurile experimentale, unde vor avea loc demonstrații practice ce vor avea în prim-plan lucrările conservative ale solului. Tot în cadrul demonstrațiilor de la Ezăreni a fost prezentat, pentru prima dată la Iași, cel mai recent robot autonom pentru agricultură.

„Ag Bot 5.115T2 face parte din cea mai recentă generație de roboți agricoli realizați în Olanda. Nu are cabină, fiind controlat prin telecomandă de la distanță, inclusiv de pe smartphone sau tabletă, executând lucrări agricole în mod independent și autonom 24 de ore pe zi. Datorită sistemelor de siguranță, este imposibilă producerea oricărui accident, are numeroși senzori de mișcare și tactili, camere video frontale și posterioare pentru detectarea oricărui obstacol“, a declarat prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul USV Iași.

Poate lucra non-stop, zi și noapte

Ag Bot 5.115T2 face parte din cea mai recentă generație de roboți agricoli realizați de o companie olandeză. Nu are cabină, nu este condus de niciun operator, poate fi operat cu telecomandă, de la distanță, dar face lucrări agricole în mod independent și autonom. Poate lucra zi și noapte, cu oprire doar pentru a fi alimentat cu motorină sau dacă întâlnește un obstacol ori în raza sa apare un om sau animal. În acel moment, tractorul se oprește automat din deplasare și, datorită programului software cu care este echipat, anunță fermierul prin satelit care este cauza problemei pentru care el, robotul, nu mai lucrează. Are o serie de sisteme de siguranță redundante care fac, practic, imposibilă producerea oricărui accident, are numeroși senzori de mișcare și tactili, camere video frontale și posterioare, este dotat cu sistem Lidar pentru detectarea oricărui obstacol. Are un motor diesel care dezvoltă 156 cai putere, cam cât un tractor de putere medie, și poate efectua cu echipamentele specifice atașate în spate sau și în față lucrări de pregătire a solului, semănat, prășit mecanic și pulverizare de substanțe pentru protecția plantelor. Se poate deplasa cu viteze de până la 13,5 km pe oră, iar dacă este dotat cu utilaje corespunzătoare poate face două lucrări, simultan: pregătirea solului și semănat sau semănat concomitent cu aplicarea de îngrășăminte. Ag Bot 5.115T2 este gestionat de pe o platformă web care permite configurarea, monitorizarea și controlul de la distanță, simultan cu colectarea de date din câmp, indiferent unde s-ar afla fermierul. Practic, acest robot agricol poate fi monitorizat inclusiv pe smartphone sau tabletă.

Beatrice Alexandra MODIGA

La începutul lunii februarie, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Șișești" (ASAS) prin Secția de Medicină Veterinară a inițiat o dezbatere on-line împreună cu reprezentanți ai instituțiilor de stat din domeniu, ANSVSA, IDSA, ICPBMV, IISPV, DSVSA județene, și ai organizațiilor din mediul privat, APCPR, ca urmare a situației epidemiologice unice privind creșterea suinelor din România, care se confruntă cu focare emergente de pestă porcină africană (PPA).

Situația României este unică în Uniunea Europeană, datorită faptului că toate celelalte state membre raportează doar cazuri de infecție la porcii mistreți, în timp ce în România, focarele sunt distribuite în toate sectoarele de creștere.

Față de această situație, ASAS prin Secția de Medicină Veterinară a considerat necesară consultarea tuturor factorilor implicați și a celor decidenți, pentru a identifica acțiuni imperative în situația epidemiologică de facto.

Concluzii în urma discuțiilor:

- Epidemia de PPA în România nu poate fi controlată exclusiv prin măsuri de biosecuritate, dată fiind structura polimorfă a sectorului de creștere a porcului.

- Finanțarea cercetării medical-veterinare pe acest subiect este o problemă de securitate alimentară, socială și națională.

Utilizarea unui vaccin ca instrument pentru controlul acestei situații epidemiologice particulare este o necesitate majoră, dar în UE nu este produs și autorizat niciun vaccin pentru pesta porcină africană.

În cadrul programului de cercetare ADER (2023 - 2026) există proiectul nr. 10.1.1 inițiat de ASAS și coordonat de IDSA în parteneriat cu toți furnizorii de cercetare veterinară din țară, care își propune o abordare de ansamblu a epidemiei de PPA, inclusiv realizarea unui vaccin.

- Trebuie precizat însă, că Instituțiile publice cu atribuții în Medicina veterinară - IDSA, ICPMB, IISPV - dețin infrastructură care permite realizarea cercetărilor/ testărilor numai la nivel de laborator.

Ca atare, în România nu există facilități (biobaze cu nivel de biosecuritate 3) pentru testarea clinică a produselor imunologice veterinare/ vaccinurilor veterinare, fie că sunt din import sau produse în țară, în vederea omologării acestora conform cerințelor științifice şi legale în domeniu, cerințe care impun inclusiv realizarea unor infecții de control cu tulpini virale patogene în cazul PPA; realizarea unei astfel de facilități reprezintă o urgență majoră.

- România este printre puținele țări europene care nu are un institut public de cercetare pentru domeniul medical veterinar.

- Față de această realitate epidemiologică și instituțională considerăm că rezolvarea subiectului necesită includerea acestuia pe ordinea de zi a unei întruniri de urgență a CSAT.

Aceasta a fost tema aflată în discuție la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ (ASAS) la Adunarea Generală din luna iulie 2023, ca urmare a inițiativei Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV Iași și Timișoara de a-și schimba denumirea în Universitățile de Științele Vieții (USV).

Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ (ASAS) este principalul for științific pentru agricultură și dezvoltare rurală.

De asemenea, ASAS își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii Academiilor Europene pentru Știință Aplicată în Agricultură, Alimentație și Natură (UEAA).

Cuprinde membrii selectați pe principii științifice și academice, cercetători științifici și cadre didactice din cadrul sistemului agro-economic și rural, aleși în principal pe baza criteriului de excelență a contribuției în domeniul științei.

Adunarea Generală a membrilor ASAS a luat în dezbatere – pe baza cuvântului prof. univ. dr. ing. Ion BOLD – membru titular ASAS – inițiativa Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din Iași și Timișoara de a schimba prin Ordonanță Guvernamentală denumirea în „Universități de Științele Vieții“, prevalându-se de dreptul de autonomie universitară și o imaturitate a democrației noastre, respectiv a organelor de avizare a unei asemenea motivații utopice.

Ion Bold, membru titular al ASAS, și-a început pledoaria spunând că va vorbi „despre noi și cei dinaintea noastră“ amintind că în luna mai 2023 ASAS a organizat Sesiunea Aniversară „96 de ani de la crearea Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR)“, dar „96 are și o multiplă semnificație istorică. Tot de atunci s-au împlinit 96 de ani de la crearea Agronomiei ca știință prin cursul inaugurat de Ion Ionescu de la Brad la Academia Mihăileană din Iași, în 1841, dezvoltat apoi de P.S. Aurelian. În evoluția noastră istorică remarcăm, în perioada creării ICAR, acreditarea titlului de inginer agronom datorită lui Constantin Sandu-Aldea și au fost create Academiile de Înalte Studii Agronomice din Cluj și București. Tot atunci s-a înființat Colegiul Inginerilor, având 7 secțiuni, între care agronomia și silvicultura, grupate în 3 corpuri profesionale – al Inginerilor pentru Lucrările Publice, corpul Agronomic și corpul Silvic.“

Astfel, Agronomia a devenit sistem – învățământ, cercetare, producție, care se va dezvolta creându-se în perioada de economie planificată 5 Institute Agronomice, un Institut Central de Cercetări Agricole cu institute de ramură, stațiuni și centre de cercetare și o structură agrară cu mari exploatații în care-și desfășoară activitatea cea mai numeroasă breaslă de ingineri agronomi care au asigurat modernizarea agriculturii românești, asigurarea securității alimentare și mari disponibilități pentru export. Tot atunci s-a creat și ASAS, care a dezvoltat cercetarea științifică, integrată evoluției social-economice.

După evenimentele din decembrie 1989, Agronomia s-a adaptat noii perioade de trecere la economia de piață, cele 5 Institute Agronomice au devenit Universități de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, iar Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ s-a reorganizat în Institute Naționale, Institute de ramură și Stațiuni de cercetare-dezvoltare, ale căror rezultate să fie puse la dispoziția diverselor sectoare ale agriculturii.

Aceasta a fost situația foarte sintetică a evoluției istorice a Agronomiei până în anul 2021, când a luat inițiativa USAMV Iași, urmată de USAMV Timișoara de a-și schimba denumirea în Științele Vieții, distrugând un sistem unitar de învățământ agronomic consolidat în 200 de ani de evoluție a Agronomiei, ca știință a agriculturii și a spațiului rural.

Schimbarea denumirii Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară în Universități de Științele Vieții la Iași și Timișoara este o adevărată revoluție în sistemul de învățământ superior agronomic, trecând în derizoriu tradiționala știință agronomică, consacrată unui domeniu practic, agricultura și spațiul rural, în Științele Vieții, care are înțelesul invizibil și nu realitatea viabilă, vizibilă, forma generând și conținutul.

Acțiunea „inovatoare“ a colegilor de la Iași și Timișoara trece Agronomia din știința tehnico-economică în cadrul științelor umaniste, cu semnificații dincolo de realitatea la care se referă Agronomia. Este nejustificată și derutantă această transbordare pentru că științele consacrate mai apropiate vieții, Medicina, Biologia, Filozofia, Psihologia, Sociologia nu au găsit până acum o definire a vieții și deci cu atât mai mult este rolul Agronomiei, ajungând la un punct în care supremația o deține Teologia ca știință a vieții, cum sublinia recent Daniel – patriarhul BOR. De fapt, știința și religia au fost dintotdeauna complementare.

Deci, nu revine Agronomiei rolul de a se ocupa de Științele Vieții, rătăcirea colegilor de la Iași și Timișoara de lărgire a orizontului Agronomiei este utopie, atrași de mirajul falsei originalități și al afirmării cu orice preț. Dar, probabil, au avut în vedere preceptele religioase că „viața are două perioade, una efemeră pe pământ și una veșnică, în rai“. Și, gândindu-se la viitor, vor avea șansa să ajungă în rai. În fapt, îi asigur că Sfântul Petru, care este la poarta Raiului, are un sistem informațional astfel încât pentru această rătăcire, cei implicați vor ajunge în iad, în cazanul cu smoală fierbinte, așa cum arată tabloul votiv de la exteriorul Mănăstirii Moldovița.

Din moment ce își păstrează rolul de a forma ingineri în diferite științe aplicate la agricultură și spațiul rural, Agronomia se ocupă cu proiectarea, perfecționarea și aplicarea în practică a sistemelor de agricultură integrate, alcătuite din plante, animale, materiale, echipamente mecanice, oameni, adecvate condițiilor natural-economice, bazate pe cunoștințe tehnice, biologice, economice, experiențe și cercetători pentru realizarea unor funcții (valorificarea, conservarea, ameliorarea resurselor funciare, producția ca maxim de economie și eficiență etc.), ceea ce reprezintă interrelația între activitatea de concepție și activitatea practică prin învățământ, cercetare, organizare și conducere a proceselor tehnologice, în armonie cu evoluția în domeniul biologiei, chimiei, fiziologiei, mecanicii, economiei, obținând o interconectare multi și interdisciplinară pentru dezvoltarea agriculturii și a spațiului rural.

Contrar acestor concepte dezvoltate de înaintașii noștri agronomi savanți, prin acțiunea lor, colegii de la Iași și Timișoara, bazați pe autonomia universitară și a lipsei de competență a statului în avizare și aprobare, au considerat libertatea creației în perfecționarea pregătirii profesionale a viitorilor specialiști drept libertinajul inițiativei utopice, necoerente de lărgire a orizontului Agronomiei distanțată de cerințele curente ale societății. Au considerat că prin aceste iluzii, utopii, care de fapt sunt false reprezentări, polarizând disciplinele agronomice într-o definire axiomatică Științele vieții, considerându-se capabili să schimbe evoluția istorică și să-și impună inepțiile ca manifestare de vedetisme în știință.

O asemenea atitudine are efecte directe în viața social-economică după 1989, când funcțiile de decizie în stat sunt ocupate, nefiind importantă pregătirea profesională, ci înscrierea într-un partid și intrarea prin orice mijloace în grațiile șefilor. Se consideră că „orice om politic“ numit într-o funcție de ministru suportă un proces „de iluminare“ la fel ca și „cei 12 apostoli“ și se pricepe la orice.

Se consideră că au consilieri, dar aceștia sunt promovați pe același criteriu.

Este cazul sugestiv al Ministrului Agriculturii, unde cel mai mare partid a numit de două ori ministru pe Ilie Sârbu, preot, Directorul Seminarului Teologic din Lugoj, apoi pe Adrian Chesnoiu, absolvent al Academiei de Poliție, iar acum pe Florin Barbu, absolvent al ASE de la Craiova. Se așteaptă probabil noii absolvenți de la Universitățile de Științele Vieții, pentru că din absolvenții a 5 Universități Agronomice nu au corespuns și criteriilor partinice.

Și va fi și mai dificil în viitor, având „două școli“ de agronomie cu două Universități „în cer“ și trei Universități pe pământ, dar pe medie e totuși bine – așa cum spunea Grigore Moisil: „o bucă pe gheață, una pe plită, pe medie e bine“. Lăsând gluma, noi trebuie să fim uniți ca breaslă, ca școală cum se spune în „cuget și simțiri“, Agronomia.

Materialul pe această temă a fost difuzat președintelui ASAS, președinților și secretarilor științifici ai celor 9 secții din cadrul ASAS, Filialelor ASAS din Brașov, Cluj, Craiova, Iași și Timișoara, iar revista Viața satului a realizat o dezbatere pentru susținerea Agronomiei.

La intervenția on-line a acad. Păun Ion Otiman, membru ASAS, care a revendicat ideea schimbării încă din 2004 și a prezentat această „idee“ (utopică) și la acordarea titlului de Doctor Honoris Cauza al USAMV Cluj, replica lui Ion Bold a fost categorică: „Și dvs. ca agronom ați ajuns Secretarul General al Academiei Române, fiindcă Agronomia face parte din Sistemul General al Științelor din România stabilit de acad. Ștefan Micu și acreditat de Academia Română. Și dvs. dl Otiman și dl Cristian Hera (că v-a susținut) ca vicepreședinte al Academiei și președinte, ați ajuns oameni de știință, agronomi, iar agronomia v-a făcut «domni». Dacă erați de la Universitatea de Științele Vieții nu v-ar fi angajat nici la poarta Academiei.... poate la Patriarhie. Oricum, fiind susținător al Științelor Vieții așa cum v-am mai spus, șansa dvs. va fi la alegere: «la spânzurătoare, ardere pe rug sau în cazanul cu smoal㻓.

Ion Bold a considerat că ASAS, ca principalul for științific al Agronomiei în tripla și indivizibila relație: învățământ, cercetare, producție, trebuie să întreprindă demersurile necesare pentru anularea Ordonanțelor care au creat Universitățile de Științele Vieții. Desigur, va fi foarte greu în actualele condiții, când s-a schimbat guvernul. De fapt, „s-au schimbat ciobanii, s-au înlocuit câinii, dar oile Domnului și problemele au rămas aceleași“. Astfel, la Agricultură este un absolvent de ASE, la Educație o absolventă a Academiei de Marină, iar la Cultură o absolventă a unei școli comerciale din Rusia după 1995.

Situația actuală ne obligă să luam totuși aminte la învățămintele celor dinaintea noastră, să luptăm cu noi pentru a ține fanteziile, utopiile, inovațiile sub controlul rațiunii.

Remarcăm că ceea ce ne-a atras în cuvântul lui Ion Bold a fost superioritatea spirituală a iluminării neașteptate, acceptate după rațiuni întâmplătoare, față de nepăsarea și apatia care se manifestă mai presus de toate, prin umor.

Prof. univ. dr. ing. Ion BOLD

Rezultatele de producție și economice obținute în marile ferme, conduse de specialiști agricoli, în comparație cu cele obținute de micii producători agricoli, sunt în raport de 2/1 sau 3/1, dacă nu mai mult.

Din păcate, așa cum arată statisticile, sub 2% din ferme sunt conduse de specialiști agricoli și peste 90% au în frunte oameni proveniți din alte domenii de activitate și au doar experiență practică în agricultură. Aceștia trebuie ajutați să-și însușească măcar noțiunile de bază din tehnologiile agricole.

În țara noastră, problema informării micilor producători agricoli s-a pus încă de la începutul secolului al XX-lea, când în 1909, sub egida Casei Rurale, a fost creat „învățământul ambulant agricol“ cu învățători ambulanți pentru informarea profesională a țăranilor.

Tot în acea perioadă, acad. Gh. Ionescu-Sișești termina studiile în Germania și gândea ca, după întoarcerea în țară, să acționeze în această direcție spunând: „Știința noastră trebuie s-o punem mai mult în folosul țăranilor, a cultivatorilor mici și nu a marilor proprietari și arendași, care și fără noi au știut a crea situații strălucite.“

Mai de curând, președintele LAPAR Nicu Vasile spunea: „Noi discutăm despre digitalizarea agriculturii, dar ne lipsesc lucruri fundamentale, informațiile de bază, pe care unii colegi nu le știu.“

Am avut și noi o organizare în acest domeniu, Agenția Națională de Consultanță Agricolă, care poate mai necesita unele îmbunătățiri, dar a fost desființată.

La nivelul UE era un consultant la 65-100 fermieri, iar în țara noastră la peste 2.680 comune se mai găsesc 450 așa-numite Centre de Consultanță, revenind la un inginer consultant 12.000 -13.000 fermieri. Dar și aceștia rezolvă din problemele primăriilor și nu au văzut niciunul venind la Institutul Fundulea pentru a se informa.

Cum se realiza informarea specialiștilor înainte de 1989?

Existau centre naționale speciale pentru instruire, și anume: la Crevedia, pentru cei din IAS, la Ștefănești – Ilfov pentru mecanizatori, la 30 Decembrie pentru legumicultură-horticultură, iar la Casa Agronomului din București – Băneasa, pentru cei din agricultura cooperatistă.

Aici erau convocați, pe serii, în special iarna, șefii de unități agricole, iar cercetătorii, cadrele universitare, specialiștii din minister prezentau problemele și noutățile din fiecare domeniu. Restul specialiștilor erau instruiți asemănător la Casele agronomului existente în fiecare județ.

Pentru personalul muncitor din unitățile agricole era organizat Învățământul agrozootehnic de masă.

Prin urmare, toată lumea participa la o formă de instruire, era informată.

După 1989, toate acestea au dispărut într-o dezordine și dezorganizare totală.

În această situație, unele unități de cercetare științifică din agricultură au încercat să intervină. La ICCPT Fundulea, de exemplu, am înființat Laboratorul de extensie și consultanță pe care l-am condus un timp.

Era primul laborator din cercetarea agricolă în acest domeniu. Având finanțare asigurată și personalul necesar, am trecut în mod concret la realizarea următoarelor măsuri:

• În revista săptămânală Agricultura României, ca și în alte reviste de specialitate agricolă, aveam rubrică permanentă în care prezentăm, pe etape, principalele măsuri agrotehnice, pentru cultura mare.
• Cu sămânța din soiurile și hibrizii realizați de cercetarea agricolă românească, dar și a companiilor care comercializează sămânță în țara noastră, în fiecare an am înființat peste 50 de loturi demonstrative împreună cu stațiunile din diferite zone. Loturile erau amplasate la principalele șosele, bine și vizibil etichetate pentru a putea fi ușor observate de toți cei interesați. În fazele importante de creștere și dezvoltare a plantelor se organizau vizite ale fermierilor din zonă, cu explicațiile necesare.

La Institut, anual, se organizau așa- numitele „zile verzi“:

• Ziua grâului și a orzului;
• Ziua florii-soarelui și a soiei;
• Ziua porumbului și sorgului.

Aici participau specialiști din Ministerul Agriculturii, de la Direcțiile agricole județene și cât mai mulți fermieri din zona de sud a țării, unde erau prezentate și dezbătute toate problemele în legătură cu culturile respective.

Aveam, totodată, loturi cu secvențe tehnologice precum: diferite metode de lucrare a solului, diferite feluri de fertilizare, de semănat, măsuri de reducere a gradului de îmburuienare, substanțe folosite la combaterea bolilor și dăunătorilor ș.a.pe care la prezentam vizitatorilor, scoțând în evidență ce este mai bun pentru zona respectivă.

În fiecare an am tipărit broșuri cu aceste probleme pe care le-am difuzat gratuit participanților și la direcțiile agricole pentru restul fermierilor.

Am elaborate cărți de specialitate cu problemele de bază și elaborate pentru a fi înțelese și de cei care nu au pregătire în acest domeniu, cărți care au fost difuzate gratuit prin direcțiile agricole.

În acest fel considerăm că au putut ajunge să fie cunoscute de fermieri problemele noi din agricultură, din etapa respectivă.

Pe parcurs, nu a mai fost finanțare, personalul s-a restrâns, ca și activitatea.

Credem că Ministerul Agriculturii este convins de necesitatea unei bune informări a fermierilor și propunem următoarele:

• În unitățile de Cercetare agricolă să fie finanțate Colective de extensie din 2-3 cercetători, personalul auxiliar necesar în institute și cel puțin câte un om în stațiuni care să se ocupe de testarea soiurilor și hibrizilor noi, de îngrășăminte, de pesticide, de lucrările solului și să recomande fermierilor ce este mai corespunzător pentru fiecare zonă.
• Rezultatele obținute din aceste testări să fie comunicate la Ministerul Agriculturii, unde se află un colectiv din cei mai buni specialiști pe probleme precum: porumb și sorg, cereale păioase, plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla de zahăr, rapița), leguminoase anuale și perene, legume-vie-pomi, zootehnie, mecanizare. Aceștia vor fi și cei mai buni consilieri ai conducerii ministerului pe problemele respective.

Pe baza rezultatelor obținute în unitățile de cercetare, acești specialiști elaborează sintetic câte o broșură pe care o difuzează în țară prin direcțiile agricole. În anii următori se mai editează doar o broșură pentru cultura mare, una pentru legume-pomi-vie și alta pentru zootehnie care cuprinde doar ce a apărut nou față de broșura anterioară.

În anii ’50, Ministerul Agriculturii a elaborat o broșură numită „Agrominim“, care a fost difuzată la sate și cuprindea noțiunile de bază ale cultivării plantelor.

• La fiecare județ să existe un colectiv cu sarcini precise de consultare și care, cu unitățile de cercetare din zonă, să înființeze loturi demonstrative cu toate problemele necesare.
• Cel mai important este ca, la nivelul fiecărei comune, să existe cel puțin 2 specialiști – unul pentru vegetal, celălalt pentru zootehnie. Aceștia să fie subordonați Direcției agricole și nu primăriei pentru a se ocupa numai de informarea cultivatorilor și crescătorilor de animale din comună.

Ei trebuie să cunoască bine conținutul broșurilor și în perioadele de activitate în câmp, să fie mereu printre cultivatori sau în grajd, dându-le sfaturile necesare.

Când Direcțiile agricole organizează vizite la loturi demonstrative, ei mobilizează cultivatorii din comună să viziteze loturile urmărind, în special, problemele specifice comunei lor. În acest fel considerăm că se poate realiza o bună informare a tuturor agricultorilor din România.

Este necesară mai multă voință la organele de conducere și ceva finanțare care va fi răsplătită de zeci de ori.

Prof. dr. ing.Vasile POPESCU

Conform prevederilor din Strategia ”De la Fermă la Furculiță” Comisia Europeană ia măsuri suplimentare pentru a reduce utilizarea generală a pesticidelor chimice cu 50 % și utilizarea pesticidelor mai periculoase, cu 50 % în întreaga UE până în 2030. După cum se precizează în documentul Comisiei, punctele de plecare diferite și diferențele de potențial de îmbunătățire între statele membre ar trebui recunoscute în mod corespunzător. Reprezentanții organizațiilor sus-menționate cred cu tărie că trebuie luate în considerare diferitele puncte de plecare ale statelor membre, solicitând, prin urmare, Comisiei să își țină promisiunile.

Toate țările noastre utilizează cantități sub media UE de substanță activă la hectar, multe dintre acestea ar trebui să reducă consumul de pesticide la sub 1 kilogram sau chiar 0,35 kilograme de substanță activă la hectar. O reducere strictă ar face țările noastre să fie complet necompetitive cu țările din Europa de Vest și cu restul lumii, dependente de importuri și în totală nesiguranță alimentară. Țările noastre ar fi discriminate și sancționate în mod disproporționat. În aceste vremuri incerte de conflict de război chiar peste granițele Uniunii Europene, cu un impact negativ asupra UE și a piețelor alimentare mondiale, siguranța alimentelor, accesul la alimente și prețurile la alimente, subliniem că discriminând aproape jumătate din țările Uniunii Europene în acest fel nu ar face decât să înrăutățească situația.

Obiective foarte ambițioase și, în același timp obligatorii, stabilite la nivel național ar duce, de asemenea, la creșterea costurilor de producție pentru fermieri (monitorizare mai strictă, randamente reduse), creșterea prețurilor la alimente și creșterea importurilor din țări terțe, ceea ce este în contrast puternic cu eforturile actuale de a consolida independența Uniunii Europene față de importurile din țări terțe și nevoia siguranței alimentare, a securității alimentare și a suveranității în Europa, în contextul războiului în curs din Ucraina. Toate acestea în momentul în care sute și mii de fermieri din UE se luptă deja cu o creștere bruscă a costurilor de producție. Se suține pe deplin conceptul de reducere a riscurilor și eliminarea celor mai riscante pesticide și înlocuirea lor cu alternative mai sigure. Se consideră că modalitatea eficientă de reducere a impactului utilizării pesticidelor este o abordare bazată pe analiza riscurilor, prin utilizarea eficientă a pesticidelor, utilizând, de exemplu, instrumente IPM sau agricultură de precizie, mai degrabă decât procente fixe de reducere. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să aleagă acțiuni pentru atingerea acestor obiective la nivel național.

Reprezentanții Camerelor și organizațiilor agricole speră ca CE să își țină promisiunile și să țină seama de situația acestora.

De asemenea, se dorește să se susțină o nouă amânare a depunerii propunerii, din iunie 2022 până în al patrulea trimestru al anului 2022, pentru a reflecta mai bine în propunerea viitoare situația geopolitică actuală din Ucraina, al cărei impact asupra sectorului agroalimentar european nu este încă pe deplin cunoscut.

Sursa: Reprezentanți ai Camerelor și organizațiilor agricole din Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, România, Letonia, Lituania, Estonia și Croația.

Sub patronajul Academiei Române a fost organizată recent o dezbatere cu tema „Agricultura românească în contextul globalizării“, prilej cu care au fost evidențiate problemele acute cu care se confruntă agricultura românească la ora actuală. Au participat cadre universitare, oameni de știință specializați pe probleme de mediu, cercetători, majoritatea subliniind schimbările ce s-au produs în special în ultimii 30 de ani și influența acestora asupra sectorului zootehnic și vegetal.

În acest moment, deși România este una dintre țările cu un potențial natural ridicat, este dependentă de import și, potrivit specialiștilor, necesită o balanță comercială mai echilibrată în ceea ce privește produsele agroalimentare. Valoarea globală a producției agroalimentare românești oscilează între 15-16 mld euro, față de valoarea de 40-50 mld euro, cât ar fi normal pentru o țară cu potențialul României.

„Un exemplu pentru România este Italia. Din punct de vedere climatic și al spațiilor de producție Italia reprezintă cca 44-46% din potențialul României. Cu toate acestea, este a doua țară producătoare cu un venit major în sectorul agroalimentar din Europa, după Franța“, a declarat Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“.

În ultima perioadă dezechilibrul sectorului agricol și al industriei alimentare românești se face resimțit atât pentru fermieri, producători, cât și pentru comercianți. Valoarea producției vegetale și a celei  zootehnice este într-o continuă scădere, aproximativ 24% din valoarea globală agricolă, normele fiind de aproximativ 55-60% pentru siguranță și valoare primară. Soluțiile problemelor legate de schimbările climatice, reducerea pesticidelor, inputurilor pentru sistemele agricole nu vor putea fi realizate fără cercetare științifică. Biotehnologia necesită să se regăsească în materialul biologic, vegetal sau animal, dar și în construcțiile legate de tehnologie.

Prof. dr. Valeriu Tabără a mai precizat: „O altă problemă de susținere a producției agroalimentare românești constă în măsurile ce se impun a fi luate în contextul noii strategii europene, care nu are niciun fel de izbândă dacă cercetarea va fi lăsată deoparte. Dar și modul de a privi cercetarea în context global ca politică la nivelul Uniunii Europene și care afectează România teribil de mult.“

Agricultura, indispensabilă

Dezvoltarea industriei agricole este una dintre bazele de dezvoltare economică a unei țări, iar agricultura ar trebui să joace un rol mult mai important în economia românească, după cum spune dr. ing. Vasile Nicu, președintele LAPAR: „Orice fermă înseamnă un SRL; România are 33% din totalul fermelor la nivel european și nu producem decât 3,3% din tot ce înseamnă valoare a produselor agroalimentare. Olanda este un exemplu cu 0.5% la nivel european și produce 6,3%. Ar trebui să facem strategii de dezvoltare în această direcție.“ Potrivit specialiștilor, România necesită o dezvoltare a mediului rural și o dezvoltare a sectorului produselor finite, dar și valorificarea acestora. „România are un specific preponderent agrar, producătoare de materie primă. Produsele finite trebuie să le desfacem mai mult, atât pe piețele interne cât și externe“, a mai precizat Vasile Nicu.

Încălzirea globală

Una dintre problemele care se manifestă la nivel global și pentru agricultură este încălzirea globală. Terra se confruntă cu fenomene drastice, generate de schimbările climatice considerate de comunitatea științifică un pericol pentru viitorul omenirii. În noiembrie 2019, 11.000 oameni de știință din 133 țări au semnat declarația Climate Emergency (Starea de Urgență Climatică). „Cercetările din ultima perioadă referitoare la tendințele de variație a temperaturii și a regimului pluviometric la suprafața globului terestru au evidențiat o creștere semnificativă a temperaturii mediului. O creștere i se atribuie, conform celui de-al cincilea raport al grupului interguvernamental privind schimbările climatice, sporirii substanțiale a concentrației dioxidului de carbon și a metanului, la care se adaugă poluarea aerului, dezvoltarea și intensificarea industriei și agriculturii sau modificările de utilizare a terenurilor“, a subliniat acad. Cristian Hera, președintele Secției de Științe Agricole și Silvice a Academiei Române „Gheorghe Ionescu-Șișești“.

Încălzirea globală influențează negativ caracteristicile climatice cu impact imprevizibil asupra atmosferei, hidrosferei, climosferei, biosferei și litosferei. Acestea influențează gradul de acoperire a terenurilor cu vegetație, precum și distribuirea tipului acesteia. De asemenea, creșterea temperaturii duce la mărirea perioadei de secetă și arșiță, manifestându-se negativ asupra terenurilor arabile. Prin efectele nedorite se numără creșterea suprafețelor despădurite, reducerea biodiversității, degradarea solurilor și încetinirea dezvoltării unei agriculturi durabile și performante. Totodată, creșterea anormală a temperaturii poate afecta securitatea și siguranța alimentară, provocând astfel o scădere economică dezastruoasă ce poate declanșa migrații ale populațiilor și apariția conflictelor sociale.

„Schimbările climatice pot fi atenuate atât prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon, metan, oxid de azot, cât și prin eficientizarea absorbției gazelor cu efect de seră ca urmare a îmbunătățirii capacității de a fi preluate din atmosferă“, mai subliniază acad. Cristian Hera.

O altă problemă abordată în cadrul dezbaterii asupra încălzirii globale este adaptarea fermierilor și agricultorilor la actualele schimbări climatice. De exemplu, în România se cultivă hibrizi de porumb pe suprafețe mari care sunt adaptați la condițiile climatice mai puțin favorabile, aspect care trebuie reconsiderat.

Prof. dr. Valeriu Tabără: „Sistemele de susținere a producție agroalimentare românești nu au nicio izbândă dacă cercetarea nu va fi privită la nivel global ca politică vitală a Uniunii Europene“.

Dr. ing. Vasile Nicu: „Pentru a produce 100 euro noi consumăm 332 kg materiale având cea mai ridicată ineficiență dintre toate țările europene.“

Liliana Postica

Scopul acestui parteneriat, o premieră în agricultura din România, este de a pune la un loc nevoile fermierilor și provocările care îi așteaptă în viitor cu expertiza și soluțiile pe care le poate oferi cercetarea la cel mai înalt nivel științific.

„Suntem în perioada în care împreună cu liderii politici ai Uniunii Europene putem și trebuie să decidem cum va arăta agricultura comunitară în următorii ani. În fața problemelor și provocărilor ce ne așteaptă suntem toți egali, nu există fermieri mici, mijlocii sau mari. Suntem toți oameni care iubesc pământul, care dau de mâncare la câteva sute de milioane și care vor și pe mai departe să poată trăi din roadele muncii lor. Numai că viitorul nostru nu pare atât de simplu și de sigur pentru că noile norme prevăzute a guverna agricultura Uniunii Europene ne ridică multe semne de întrebare și numeroase temeri. De aceea susținem că o rezolvare la multele provocări ce ni se ridică în față o reprezintă exact această colaborare între Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR și Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti», colaborare care, folosind intensiv resursele comune, va oferi resursele necesare depășirii problemelor. În acest context, LAPAR anunță și începerea procedurilor pentru punerea la punct a unui centru de cercetare aplicată, dezvoltare și implementare pentru agricultură, centru care va funcționa în apropiere de București, cu finanțare din surse private“, după cum a explicat președintele LAPAR ing. Nicu Vasile.

În discursul său referitor la primul Parteneriat Public Privat încheiat în domeniul agriculturii în România, președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, profesor doctor Valeriu Tabără, a vorbit despre provocările care îi așteaptă pe fermierii români, între acestea numărându-se o nouă Politică Agricolă Comună, mult mai restrictivă din punctul de vedere al folosirii input-urilor chimice, seceta care afectează pământul și culturile, accesul la piață al fermierilor și o oarecare rămânere în urmă a cercetării agricole europene în raport cu cea mondială. În acest context, participanții la conferință au discutat aplicat și realist despre finanțarea agriculturii și investițiile în acest domeniu esențial, alături de nevoia de o mai mare alocare bugetară către cercetare, în așa fel încât agricultura să se poată adapta cât mai rapid la dramaticele schimbări de climă.

În cadrul conferinței de presă, președintele LAPAR ing. Nicu Vasile a făcut un bilanț al anului 2020 și a vorbit și despre provocările ce îi așteaptă pe fermieri în 2021, în perspectiva unei noi Politici Agricole Comune.

(I.B)

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești” au încheiat, vineri, 4 decembrie, un Parteneriat Public Privat cu scopul de a revitaliza cercetarea românească în agricultură. 

De asemenea, LAPAR a anunțat și începerea procedurilor pentru punerea la punct a unui centru de cercetare aplicată, dezvoltare și implementare pentru agricultură, centru care va funcționa în apropiere de București, cu finanțare din surse private. 

LAPAR a mai anunțat și stabilirea unui parteneriat cu Fundația „EUROLINK - Casa Europei”, organizație non-guvernamentală care derulează proiecte de informare și formare în domeniul integrării europene, fondatoare a Catedrei Internaționale Onorifice „Jean Bart” CIO-SUED, în parteneriat cu Academia Română. 

Aflat la cârma unuia dintre cele mai complexe ministere ale României, Nechita-Adrian Oros este un om destul de ocupat. Pentru că l-am rugat să ne acorde un interviu, ministrul Oros ne-a primit după orele de program, la ora 18:00. Într-o seară de luni, când ar fi putut să facă orice altceva, Adrian Oros a răspuns la toate întrebările pe care echipa noastră i le-a adresat. În tot acest timp, în geamul biroului în care ne aflam – toți cei patru membri ai echipei Lumea Satului, ministrul Oros și colega sa de la Departamentul de comunicare, Raluca Panait – ploaia timidă își cerea parcă iertare pentru absența sa care a secat pământul multor agricultori.

În timpul discuțiilor, ministrul ne-a răspuns cu detalii la întrebări referitoare la legislația din domeniu (pentru cei care nu știu, Adrian Oros are inclusiv experiență de membru în Comisia de Agricultură din Camera Deputaților, acolo unde se „plămădesc“ legi), probleme întâlnite în teren și discuțiile cu fermierii, camerele agricole și necesitatea înființării acestora, cooperative agricole, promovarea produselor românești, seceta și refacerea sistemului de irigații, protecția plantelor, bănci de gene, vânzarea terenurilor agricole și legea ce reglementează acest subiect de interes pentru români, zootehnie și protejarea raselor românești, educație, cercetare, investiții.

Cadru didactic de 30 de ani, ministrul Oros spune că educația este una dintre cele mai importante și urgente măsuri de reglementat temeinic pentru ca România să fie acea țară normală pe care o dorim cu toții. Dar pentru aceasta trebuie să fim conștienți că fiecare pas este important. Unul dintre acești pași este și modificarea curriculei. Nu de alta, dar ar fi păcat ca elevii să știe practic despre ultimele tehnologii și să fie nevoiți să învețe teorie despre utilaje care nu se mai folosesc, de pildă. 

Iar acești pași se referă nu doar la învățământul ce pregătește forța de muncă în agricultură și domenii conexe, ci în toate zonele.

Învățământul dual, soluție pe termen mediu și lung

Învățământul agricol, încă departe de cerințele unei agriculturi moderne, ar putea fi salvat prin proiectul-pilot ce pare să dea roade – învățământul dual. O simbioză între fermieri și tinerii care își doresc să lucreze în domeniu, în țară, fără a mai fi nevoiți să plece către alte zări, învățământul dual reprezintă alternativa liceelor agricole. Putem spune și că este singura soluție.

De ce învățământ dual și nu licee agricole? Ei bine, pentru că acestea ar avea sprijinul necesar, material și financiar din partea celor interesați să beneficieze de forță de muncă bine pregătită profesional în fermele autohtone. De altfel, învățământul agricol este ruinat și departe de practică. În calitate de profesor universitar, ministrul Adrian Oros știe mai bine decât oricine că actualele școli agricole nu au cum să pregătească rapid forța de muncă de care au atâta nevoie fermierii români.

Potrivit ministrului Agriculturii, acest tip de învățământ dual este o modalitate care funcționează peste tot în lume. Adrian Oros știe destul de bine cum stau lucrurile prin alte părți nu doar în calitatea sa de ministru; mai are trei frați care locuiesc în alte țări.

De asemenea, spune că, la toate întâlnirile pe care le-a avut cu fermierii, forța de muncă a fost una dintre cele mai acuzate probleme. Capitalul uman este cel mai important, iar soluția realistă este un parteneriat stabil între agenții economici și instituțiile de învățământ.

„Toată lumea, indiferent de domeniul de activitate, caută oameni profesioniști, buni și responsabili. Este foarte important, pentru orice tip de fermă, să aibă forță de muncă pe care să se poată baza“, spune ministrul Adrian Oros.

Mai mult decât atât, învățământul dual rezolvă și problema banilor care s-ar cheltui fără rost și care oricum lipsesc dintr-un buget sărăcit, din care se tot ia inclusiv pentru probleme neprevăzute. Pandemia de coronavirus și tot ce înseamnă această problemă reprezintă o lovitură grea pentru „buzunarul“ tot mai golit al țării noastre frumoase, dar tot mai sărace...

Astfel, în loc să se cumpere terenuri pentru realizarea de ferme și să se investească în utilaje și angajați, elevii și studenții pot face practică direct în fermele care deja există și care sunt dotate cu utilaje de ultimă oră. Fermierul care își cultivă pământul folosește cele mai moderne utilaje pentru că are nevoie de ultimele tehnologii pentru a fi eficient și pentru a rămâne pe piață.

Practic, fermierii își pregătesc oamenii de care au nevoie și pe care îi vor angaja imediat după terminarea studiilor. Și, de altfel, cine poate fi cel mai bun profesor, dacă nu practicianul?

Acest tip de învățământ dual se poate practica și dacă nu este instituționalizat, mai spune ministrul, pentru că fermierii vin chiar ei către sistemul de învățământ și iau în practică elevi.

Pentru a se putea realiza, este nevoie de o bună comunicare. Apoi totul vine de la sine: parteneriat între administrația publică, unitatea de învățământ și fermieri.

Iar acest învățământ dual este posibil și dacă statul nu are vreo intervenție, știut fiind că, în multe cazuri, statul mai mult încurcă. Cum ar fi, de pildă, camerele agricole, despre care ministrul spune că trebuie să fie private.

Direcțiile Agricole Județene, numai la noi

Despre Camerele Agricole și utilitatea lor se vorbește de mulți ani. Astfel de entități sunt importante pentru fermieri în general, așa cum spune ministrul Adrian Oros, iar pentru cei mici cu atât mai mult.

De ce Camere Agricole? Pentru că pot fi de un real folos chiar și pentru autoritățile din domeniu întrucât sunt conduse de fermieri, buni cunoscători ai realităților din zonele lor de activitate.

Mai mult, aceste camere agricole pot contribui și la îmbunătățirea legislației în funcție de ceea ce se întâmplă concret în teren. Pentru aceasta, este nevoie să se treacă la treabă, depășindu-se stadiul discuțiilor fără rezultate. Ministrul Oros pornește de la ideea că fermierii și agricultorii trebuie să fie consiliați și sprijiniți pentru a putea fi eficienți și pentru a-și putea continua activitatea. Ca peste tot în lume, camerele agricole trebuie să fie private 100%, după cum explică ministrul.

Soluția găsită de Oros este poate și singura: transformarea Direcțiilor Județene Agricole în Camere Agricole.

„Nu există nicăieri în Europa așa ceva (Direcții Agricole Județene – n. red.). Toată activitatea din agricultură este privată. Ce să caute o Direcție Agricolă? Să facă ce? Să facă niște statistici...“, explică ministrul.

Proiect-pilot de succes în Mureș

Un proiect-pilot de succes pentru învățământul dual există în comuna Râciu, din Mureș, unde liceul a înfiinţat o clasă de agricultură şi alta de mecanizare.

Deși este doar un exemplu, se mai pot înființa asemenea, nu neapărat licee, în prima fază şcoli profesionale pentru că există o cerinţă atât din partea fermierilor cât și a copiilor de a activa în acest domeniu. Iar statul nu cheltuiește mare lucru, costă doar bunăvoință pentru a pune niște oameni în legătură. Pentru că practica la fermieri asigură o pregătire foarte bună și astfel diploma de carton are acoperire reală, învățământul dual rezolvă și problema legată de inserția muncii, care va fi de 100%, explică ministrul Oros.

Ce îl recomandă pe Nechita-Adrian Oros să conducă și să dezvolte agricultura României?

Despre actualul responsabil al agriculturii României se pot spune multe. Este irelevant ce spun gurile rele, mulți se pricep doar să critice.

Este important ce se vede. Iar la prima vedere ministrul Nechita-Adrian Oros este un păstrător al tradițiilor și produselor românești. Ca medic veterinar, știe mai bine decât oricine altcineva ce înseamnă rasele românești și cum se pot păstra și proteja acestea. Puțini sunt cei care înțeleg ce înseamnă genotipare – ministrul Oros nu doar că știe despre ce este vorba, dar poate explica pe înțelesul oricui.

Ei bine, ce-i drept, îl ajută și experiența de profesor. Ministrul Oros este profesor universitar la Cluj. Profesor doctor  de toxicologie, Adrian Oros a publicat peste 60 de lucrări științifice, două manuale de specialitate și a primit diplome de excelență din partea unor instituții de prestigiu.

Născut în Gherla, într-o zi de 9 iulie, ardeleanul Oros este un om calm, modest, perfecționist și foarte atent la detalii.

Prima trăsătură a caracterului său, pentru cei care îl văd pentru prima dată, este non agresivitatea.

L-am văzut pe Adrian Oros în Parlament, la audieri, înainte de a primi votul pentru mandatul de ministru al Agriculturii. Atacat din multe părți de opozanți politici, Adrian Oros a răspuns cu diplomație și mult calm.

Ce mi-a atras atenția încă de atunci a fost unul dintre răspunsurile sale, replică pe care nu o voi uita niciodată: „Voi răspunde la ceea ce știu.“

Cu toată pregătirea sa, ceea ce îl recomandă cu prisosință să conducă și să dezvolte unul dintre cele mai complexe ministere ale României, Adrian Oros a transmis, încă de la început, un mesaj plin de modestie: „Nu am pretenția că le știu pe toate.“

Poate este irelevant pentru unii, dar ar trebui menționat că Adrian Oros mai are trei frați care trăiesc în alte țări.

Ar fi putut să aleagă orice altă țară, știut fiind că un creier valoros este căutat oriunde în lume, cu atât mai mult cu cât vorbim despre profesori și medici...

Și totuși, Adrian Oros a ales să-și servească țara. Iar misiunea sa nu este deloc ușoară…

Simona-Nicole David

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

PARTEA 1

PARTEA 2

Indiscutabil, starea de necesitate este rezultat al unui moment când o anumită situație poate avea consecințe grave asupra oamenilor și cetățenilor, dacă nu se iau măsurile care se impun.

Starea de necesitate impune măsuri excepționale într-un anumit domeniu sau în mai multe domenii conexe.

În cazul de față, stare de necesitate a fost declarată pe teritoriul României ca un răspuns la pandemia de Coronavirus. Pentru a putea contracara această pandemie, starea de necesitate impune măsuri care pot avea efecte negative dacă  nu sunt conexate cu altele, cu influență decisivă asupra reușitei măsurilor luate de către decidenții politici și administrativi.

Este de la sine înțeles, că în primul rând, trebuie elaborate și promovate elementele care să reglementeze bazele stării de necesitate în domeniul pentru care aceasta a fost promovată. În cazul de față, sănătatea umană, care are în vedere:

• asigurarea infrastructurii și dotărilor tehnice pentru determinarea prezenței sau absenței agentului patogen;
• amenajarea, organizarea și dotarea tehnică a centrelor de tratament a persoanelor afectate;
• dotarea unităților spitalicești cu infrastructura – aparatura și echipamentele necesare, inclusiv cele pentru protecția personalului sanitar;
• asigurarea setului de medicamente specifice regimului de tratament pentru cei detectați ca fiind infectați cu Coronavirus;
• asigurarea resursei umane de specialitate medicală și protecția acesteia;
• asigurarea materialelor pentru dezinfecție

Cele de mai sus sunt doar câteva din problemele de maximă atenție în acțiunile de prevenire a extinderii pandemiei de Coronavirus. Mai sunt și alte probleme importante de rezolvat în acest domeniu, care sunt de datoria altor instituții ale statului.

În calitatea mea de președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟, mă văd obligat să amintesc tuturor decidenților din conducerea statului român că s-au scăpat din vedere câteva probleme FUNDAMENTALE PENTRU CA, COMPLEXUL DE MĂSURI ANTIPANDEMIE SĂ FUNCȚIONEZE EFICIENT.

Cea mai mare scăpare de atenție este SITUAȚIA SISTEMULUI DE ASIGURARE RITMICĂ A TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNIEI CU ALIMENTE. ȘI CU ECHIPAMENTELE DE PROTECȚIE MĂCAR LA NIVEL MINIMAL.

Indiferent ce s-ar spune, indiferent ce măsuri s-ar lua, dacă aprovizionarea cu alimente nu este garantată, toate celelalte măsuri sunt caduce. Există o zicere: de medicamente poți avea nevoie o dată în viață, de alimente este nevoie de trei ori pe zi. Acest adevăr nu poate fi contestat.

Iată de ce în toată pleiada de măsuri luate și aduse în prima linie, două domenii de importanță capitală sunt lăsate în plan secundar: AGRICULTURA ȘI ALIMENTAȚIA, domenii fundamentale pentru asigurarea macro și micro-echilibrelor socio-economice în orice situație.

Se impun în procedură de urgență următoarele:

          1. Evaluarea rapidă și precisă a stocurilor de produse cu utilizare alimentară din rezervele de stat. Mă refer aici la câteva produse de maximă importanță pentru securitatea alimentară a populației.

A. În principal:

• grâu – panificabil;
• porumb – alimentar și furajer;
• orz furajer; - ouă;
• orez; - lapte praf;
• cartofi; - produse lactate;
• zahăr;
• ulei rafinat;
• ulei brut;
• altele.

B. Materii prime agricole cu utilizare alimentară directă sau indirectă, precum:

• Floarea soarelui;
• Rapiță pentru ulei;
• Legume și fructe;
• Produse lactate și lapte praf;
• Carne congelată;
• Produse de carmangerie;

C. Situația „stocurilor‟ de carne în efectivele de animale „în viu‟ din fermele de creștere ale acestora, indiferent de mărimea lor. De evaluat cu precizie maximă cantitățile potențiale de carne din speciile crescute în țară:

• suine;
• taurine;
• avicultură;
• ovine și caprine;
• alte specii.

Referitor la sistemul de asigurare a populației cu bunuri absolut necesare consumului alimentar zilnic, trebuie clarificate proveniența surselor de alimente:

• producția internă – cât ?
• din import – cât și de unde ?

Obligatoriu trebuie să se facă o analiză severă a situației pentru ca populația României, indiferent de clasa socială în care se află, să fie la curent cu gradul de aprovizionare cu bunuri de consum. Este nevoie de o acțiune rapidă de evaluarea situației surselor alimentare chiar dacă, pe moment, ele sunt asigurate. Se impune acest lucru datorită faptului că:

          1. Nu avem o situație clară a ceea ce s-a produs în România, în agricultura și industria alimentară în ultimii ani.Cât din producția agro-alimentară realizată în țară mai este la dispoziția consumului autohtonși dacă ceea ce avem la dispoziție face față cerințelor de consum ale populației și pentru ce interval de timp ?

          2. Dependența puternică a României (în ce privește asigurarea cu alimente pentru concetățenii noștri) de import (a se vedea nivelul deficitului Balanței comerciale a României cu produse agro-alimentare).

Ori, posibilitățile de importuri pot fi grav afectate de:

• închiderea frontierelor României.Crearea culoarelor verzi de transport nu este o garanție a unor fluxuri de produse alimentare la nivel de necesitate. Și mai ales pe termen lung
• situația producției și a stocurilor de alimente în țările de unde România face importuri. Aici pot interveni măsuri restrictive și din partea statelor respective, în privința comerțului cu produse agro-alimentare. Depinde de modul cum va evolua pandemia de Coronavirus.

          Referitor la situația în care ne găsim astăzi, trebuie să avem în vedere riscurile uriașe la care este expusă România: datorită dependenței semnificative de sursele de produse alimentare din import. Este o greșeală uriașă făcută de România în domeniul producției agro-alimentare în ce privește neasigurarea necesarului de produse agro-alimentare din producția internă.

Se impune:

Analiza fondului de produse agro-alimentare din SUPERMARKETURI, în perspectiva închiderii frontierelor și blocării importurilor de produse agro-alimentare, dacă această măsură se va lua.

Se știe că cea mai mare parte a fondului de marfă care se valorifică în rețelele marilor magazine, provine din import, în special din țările de origine ale acelor rețele de magazine. Până acum, nici un lanț de mari magazine nu a prezentat o situație de siguranță în acest sens.

• Se impune a se urmări cu mare atenție evoluția prețurilor la principalele produse agro-alimentare.Dacă se constată anomalii în evoluția acestora, este obligatoriu de luat măsuri severe de plafonare a prețurilor cu amănuntul la toate bunurile de consum alimentar, mai ales a celor de strictă necesitate.
• De eliminat orice restricție în domeniul producției agro-alimentare indiferent de tipul de exploatație agricolă sau agro-alimentară în care se realizează aceasta, cu respectarea condițiilor de calitate și a măsurilor de biosecuritate.
• De eliminat cauzele care au contribuit și contribuie la extinderea pestei porcine africane, în primul rând reducerea numărului de mistreți. Trebuie reluată creșterea porcilor în gospodăriile populației, cu respectarea normelor sanitar-veterinare. A fost și este o mare greșeală blocarea creșterii suinelor în aceste gospodării.
• Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Securitate Alimentară să-și revadă măsurile luate până acum.Este nevoie să elaboreze norme care să ducă la reluarea producției animaliere în fermele mici și mijlocii. Trebuie avut în vedere că, fermele familiale sunt și trebuie să fie o verigă importantă în producția de alimente și în susținerea durabilă a Securității Alimentare în România. Este dovedit că astfel de exploatații agricole pot contribui sustenabil la securitatea alimentară cu o cotă importantă de produse de foarte bună calitate.
• Crearea unui sistem de facilități fiscale care să stimuleze producția agro-alimentară în țară în sectoare precum:
• producția vegetală;
• producția animalieră;
• sectorul de prelucrare și transformare a produselor agricole în produse alimentare semifinite și finite.

Trebuie avut în vedere, că siguranța alimentară a unei țări, indiferent de momentul în care se găsește aceasta, nu poate fi asigurată la nivel de necesitate și nu poate reveni la normal decât prin producerea întregului necesar de produse agro-alimentare în producția internă. Momentul actual trebuie să fie și unul care să deschidă noi viziuni asupra agriculturii și producției naționale de produse agro-alimentare.

• Se impune, ca în procedură de urgență, să se facă evaluarea rapidă a stocurilor de carne în viu la principalele specii de animale. (Acțiunea este extrem de importantă atât pentru momentul actual cât mai ales pentru perspectivă). Funcție de rezultat, se va stabili strategia de urmat în:
• sectorul suin, creșterea porcilor și asigurarea necesarului de carne de porc din producția internă;
• avicultura (specii de carne și ouă), de produse la nivel necesar și peste;
• ovine și caprine;
• Evaluarea cu precizie a stocurilor, dar mai ales a surselor din care se susțin stocurile de siguranță, ca interval de timp.
• De avut în vedere și situația la produsele semifinite, precum:
• morărit-panificație: capacități de producție, stocuri și materii prime;
• industria uleiurilor: ulei alimentar, grăsimi alimentare și materii prime;
• Evaluarea rapidă a resurselor de pescuit și acvacultură:
• situația cantitativă și calitativă existentă în stocuri de pește, produse de acvacultură, altele;
• sursa de proveniență;
• producția internă și sustenabilitatea acesteia;

 b. cantitățile provenite din import (cât de sigure sunt sursele din import pentru a susține necesarul de consum de pește și produse de acvacultură în România ?).

• riscurile care privesc importul de pește, produsele piscicole și de acvacultură;
• măsuri urgente de stimulare a producției interne de produse piscicole și de acvacultură printr-un program de dezvoltare a acestui domeniu, pentru care există resurse.
• Evaluarea rapidă a situațieii capacităților de prelucrare și producția internă de produse agro-alimentare, care să satisfacă în totalitate necesarul populației.

Se impun urgent atribuții urgente și ferme pentru:

• Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care trebuie să preia întreaga răspundere pentru producția în țară de bunuri alimentare.

Luarea urgentă în subordinea MADR a ANSVSA (nu este suficientă coordonarea) pentru a-i mări eficiența în domeniul securității sanitar-veterinare și a securității alimentare.În statutul actual, ANSVSA nu poate gestiona securitatea alimentară a României.A se vedea modul cum a fost si este gestionată pesta porcină africană, așa cum, cu ani în urmă,s-a gestionat extrem de ineficient gripa aviară.

În cazul pestei porcine africane (PPA), dar și în alte domenii domenii de tip sanitar-veterinar, ANSVSA, ca structură, poartă o mare responsabilitate pentru nereușite (vorbesc aici ca structură, nu ca profesie). Este nevoie de o refacere a întregului ansamblu de măsuri strategice sanitar-veterinare care să stimuleze creșterea producției animaliere în România. La nivelul de astăzi, zootehnia românească nu poate oferi elemente de siguranță alimentară.

• Care sunt sursele de aprovizionare ale rețelelor de magazine (supermarketuri) cu produse agro-alimentare ? Cât de sustenabile sunt sursele de aprovizionare ritmică cu produse agro-alimentare a rețelelor de supermagazine ? De unde provin majoritatea sortimentelor de produse agro-alimentare puse la dispoziția consumatorilor români ? Cât din produsele comerciale puse la dispoziția consumatorilor români de către rețelele de magazine provin din:
• import – de unde ?
• producția internă. Această sursă trebuie cunoscută cu precizie și consolidată prin măsuri de susținere eficiente.
• Care sunt categoriile de produse agro-alimentare riscante sub aspect cantitativ, într-o perspectivă imediată ?
• Măsuri pentru transparentizarea obligatorie a activității și potențialului productiv al fermelor care activează în domeniul agro-alimentar, indiferent de STATUTUL PROPRIETĂȚII LOR, INDIFERENT DE PROVENIENȚA PROPRIETARILOR. TOȚI TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ REGULILOR ȘI NECESITĂȚILOR STABILITE ÎN DOMENIU, REGLEMENTATE DE CĂTRE AUTORITATEA STATULUI ROMÂN.

- Funcție de nivelul stocurilor de produse agro-alimentare, se poate merge până la sistarea exporturilor unor produse.

De văzut statutul celor care dețin capacitățile de export în portul Constanța.Care este nivelul de control al statului român în această zonă ? Dar al marilor producători de produse agro-alimentare autohtoni ? Cât dețin ei din capacitățile de export produse agro-alimentare în Portul Constanța ?

• Analiză și decizie fermă privind exportul de:
• produse agricole și agro-alimentareCe se poate exporta și ce trebuie restricționat la export din producția internă, precum:
• carne;
• produse din carne;
• lapte și produse lactate;
• legume și fructe;
• ulei brut și ulei rafinat;
• furaje, nutrețuri;
• altele

Materii prime agricole, precum:

• cereale panificabile;
• porumb;
• floarea soarelui semințe;
• rapiță semințe;
• De analizat dacă nu se impune și suspendarea exportului de animale vii. Se poate impune o decizie funcție de nivelul stocurilor de siguranță ce trebuie asigurate în funcție de evoluția situației în țară și din afara țării.
• Se impune reactivarea cu responsabilități sporite a Institutului Național de Statistică.

Trebuie să se prezinte urgent situația cantitativă și calitativă din:

• agricultură;
• industria alimentară;
• capacități de producție în funcțiune.

Ce trebuie făcut pentru maximalizarea produselor agro-alimentare ?

 FOARTE, FOARTE IMPORTANT ! Trebuie luate toate măsurile posibile pentru a ține în funcțiune unitățile de producție agro-alimentară.  La aceste unități de producție nu trebuie redusă activitatea și cu atât mai mult să fie suspendată sau oprită.

• Problema sistemului de comerț cu produse agro-alimentare:
• sistemul de comerț din supermarketuri, de analizat. Este bun, este rău? Este riscant pentru cetățeni / clienți în momente precum este cel prin care trece România acum, în număr mare, fără o protecție sigură împotriva infestării cu agenți patogeni ?

Se pretează tipul de magazin cu spațiul mare în care se adună mulți oameni care sunt supuși infectării cu agenți patogeni,precum Coronavirusul, ca mod de comercializare a produselor agro-alimentare pe care omul este obligat să le cumpere zilnic, fiind silit să se expună riscurilor ?

Nu cumva trebuie să revenim la un sistem de comerț cu magazine mai mici, de oportunitate, care sunt mai aproape de consumator și cu aglomerații mai mici ?

Și în acest caz va trebui să medităm pentru ceea ce trebuie să facem în viitor.

- În condițiile în care se iau măsuri de blocare a exporturilor unor produse de strictă necesitate, aceasta trebuie să se facă indiferent cine este producătorul:

• antreprenori autohtoni;
• antreprenori străini cu sediul și producția pe teritoriul României.

          Trebuie ținut seama și de faptul, că:

• Sistarea exportului de produse agricole și agro-alimentare are și efecte negative, în timp. Se pot întrerupe legăturile comerciale cu partenerii tradiționali, locul nostru în lumea comercială fiind luat de alți producători, ceea ce nu ar fi bine pentru economia României. Trebuie ca soluția aleasă să fie tratată cu multă atenție și responsabilitate.
• Atitudinea față de marile companii străine care activează în producția agricolă și agro-alimentară din România. Nu este o problemă oarecare și nu este simplu de rezolvat.Trebuie luate toate măsurile care se impun pentru ca sistemul să funcționeze într-un tot unitarși să răspundă total la deciziile luate de autoritățile române în momente precum cel pe care-l trece România acum.
• Blocarea liberalizării pieții funciare până la clarificarea crizei.

          Sigur, este nevoie de o analiză de fond a acestei probleme, care a fost prost gândită încă din anul 1993, în raport cu interesul nostru național. Problema trebuie indisolubil legată de securitatea alimentară a țării.

• Măsuri de stimulare a producției agricole în anul 2020, un an deosebit de greu și important din punct de vedere agricol, ca urmare a unor condiții climatice profund defavorabile agriculturii: deficit major de umiditate în sol, secetă pedologică, temperaturi anormale, acum, la început de primăvară, oscilații mari de temperatură, cu consecințe negative asupra producțiilor unor specii pomicole, dar și asupra unor specii din culturile de câmp. Activitatea în agricultura și producția agro-alimentară trebuie să fie susținută pentru ca aceasta să se desfășoare î parametri normali

          Extrem de important de avut în vedere Programul Național Agro-alimentar al României, care trebuie urgent elaborat, cu obiective pe termen mediu și lung. Acest program trebuie să fie gestionat în totalitatea lui de către Primul Ministru și Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

          Măsuri de luat

• Scutirea de impozite și taxe a producției agricole și a veniturilor provenite din activități de producție agricolă și agro-alimentară, dacă valorificarea acestora s-a făcut în țară.
• Asigurarea sebvențiilor și a surselor financiare la timp, pentru a se putea susține activitățile de producție agricolă și alimentară în toate domeniile.
• Măsuri de stimulare a valorificării produselor agro-alimentare în magazine de proximitate.Deschiderea unor astfel de unități de valorificare a producției agro-alimentare românești.
• Susținerea, pe cât posibil, a lanțului alimentar, fără marii intermediari, indiferent cine sunt aceștia.
• Măsuri urgente și dure de blocare a speculei cu produse agro-alimentare și amplificarea măsurilor de monitorizare exigentă a domeniului.
• Măsuri de reducere și chiar de stopare a risipei de produse agro-alimentare;
• Asigurarea condițiilor optime pentru o valorificare corespunzătoare a producției agro-alimentare în totalitatea ei: consum, prelucrare, conservare.
• Creșterea cantitativă a rezervelor de stat.La unele produse, până la nivelul asigurării consumului intern pe durata unui an.
• Dezvoltarea rețelei de depozitare și păstrare pentru principalele grupe de produse agricole (cereale, plante tehnice, leguminoase, cartofi, legume și fructe, produse finite etc.).
• Elaborarea unui plan strategic pentru creșterea producției agricole în toate domeniile, a celui agro-alimentar cu prioritate. ROMÂNIA TREBUIE SĂ AJUNGĂ SĂ-ȘI PRODUCĂ ÎN ORICE CONDIȚII ÎNTREGUL NECESAR DE PRODUSE AGRO-ALIMENTARE. NU ESTE PERMIS CA ROMÂNIA SĂ FIE DEPENDENTĂ ÎN FOARTE MARE MĂSURĂ DE PRODUSE ALIMENTARE DE STRICTĂ NECESITATE ADUSE DIN IMPORT

TREBUIE ELIMINATE CU PRIORITATE RISCURILE CA ROMÂNIA SĂ FIE PUSĂ ÎN PERICOL SUB ASPECTUL SECURITĂȚII AGRO-ALIMENTARE, AȘA CUM NE GĂSIM ÎN SITUAȚIA DE ACUM.

ATENȚIE ! Securitatea  alimentară,  asigurarea  hranei  în  orice condiții ne-am găsi ca țară, este cel puțin la fel de importantă precum măsurile luateîn sistemul de sănătate sau de siguranță  individuală sau colectivă. Fără garanția asigurării cu produse alimentare în mod durabil și sigur se pun în pericol toate celelalte măsuri, oricare ar fi ele.

Este surprinzător faptul, că în setul de măsuri luate ca urmare a momentului de criză majoră în care ne găsim, agricultura, industria alimentară, sistemulde producție și asigurarea necesarului de alimente nu se găsesc printre măsurile de primă importanță (excepție libertatea de deplasare spre activitățile agricole). Se reglementează doar modul de a se aborda magazinele și piețele în care se comercializează produse agro-alimentare, nu și activitatea celor care produc și trebuie să producă bunuri agro-alimentare (declanșarea și susținerea completă a campaniei agricole de primăvară și de susținere a culturilor realizate în toamnă; absolută nevoie de măsuri vizibile și palpabile).

• Cercetarea științifică, chiar dacă nu pare, prezintă importanță și pentru momentele prin care trecem. În domeniu se impune:
• producerea de sămânță și material săditor în țară (sunt produse de importanță strategică). Agricultura României nu trebuie să fie dependentă de importul de material biologic vegetal și animal din afara țării. Situația din prezent nu poate continua ca până acum. Actuala situație în domeniu, generează riscuri crescute pentru întregul sistem de agricultură și producția agro-alimentară din România.
• Perfecționarea și dezvoltarea tehnologiilor de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor în toată diversitatea de sisteme agricole pe care le avem.
• Stimularea dezvoltării de unități care să prelucreze producția agricolă primară la nivel zonal:
• abatoare de capacitate mică;
• puncte de sacrificare
• fabrici de prelucrare a laptelui și realizare a produselor lactate;
• carmangerii; de mică capacitate;
• conserve;
• alte produse cu utilizare alimentară.
• O mare parte dintre acestea se pot realiza în sistem integrat, care trebuie stimulat, indiferent de mărimea exploatației și tipul ei..
• Constituirea de sisteme de prelucrare a produselor alimentare în zonele sau în apropierea zonelor de producere a materiilor prime vegetale, animale sau din alte surse.
• Crearea cadrului de dezvoltare (stimularea) unor unități de producție agro-alimentare, integrate indiferent de mărimea lor (reglementări sanitar-veterinare clare. De ce sunt blocate abatoarele mici, punctele de sacrificare, unitățile de prelucrare a laptelui și producere de derivate din lapte atât de necesare în sistemul de securitate alimentară de la nivel național ?). Reducerea birocrației în acest domeniu (astăzi, birocrația în domeniu este un cadru de blocare a unui sistem întreg, cu consecințe negative asupra producției de produse alimentare din producția internă).
• Sprijin pentru unitățile de cercetare științifică și de învățământ în domeniul agro-alimentar pentru a-și dezvolta capacitatea de cercetare științifică în domenii de vârf, pentru a se da răspunsuri clare la problemele complexe cu care se confruntă domeniul - sistemul agro-alimentar sub multe alte aspecte (a se vedea standardele naționale și internaționale de calitate).

De sprijinit unitățile de cercetare și învățământ agronomic pentru a-și dezvolta capacități de prelucrare și transformare a materiilor prime agricole din producție proprie în produse agro-alimentare de înaltă calitate și noutate. Trebuie avut în vedere, că unitățile de cercetare și învățământ agricol trebuie să devină locuri de pregătire profesională continuă și modele pentru producători de bunuri  agro-alimentare.

• Dezvoltarea în Planul Național Strategic pentru perioada 2021 -2027 a unor măsuri speciale pentru sprijinirea unităților de cercetare științifică agricolă și de învățământ agricol, inclusiv liceele și sediile profesionale, pentru a putea beneficia de fonduri europene necesare unei dotări tehnice care să le permită atingerea obiectivelor pentru care ele au fost înființate.
• Dezvoltarea în Planul Național Strategic a unor măsuri de stimulare și susținere eficientă a producției agro-alimentare în fermele mici, mijlocii (ferme familiale) cu un anumit grad de integrare, care este mai important din punct de vedere economic decât cel de asociere.
• Planul Național Strategic pentru perioada 2021-2027 este OBLIGATORIU să fie elaborat în România și să fie gestionat în totalitatea lui de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.În Planul Național Strategic 2021 – 2027 trebuie să se regăsească realitățile României.
• Dezvoltarea sistemului de piețe locale și regionale, o cale de creștere a valorificării produselor agro-alimentare.
• Dezvoltarea și modernizarea sistemelor de preluare, depozitare, păstrare, prelucrare a producției agricole, indiferent de mărimea exploatațiilor agricole sau alimentelor de producție agro-alimentară.
• Continuarea lucrărilor de reabilitare și dezvoltare a sistemelor de irigații, care constituie unul din factorii care garantează durabilitatea și stabilitatea producției agro-alimentare a României. (Atenție aici la sursele de apă pentru a susține sistemele de irigații în cadru de rentabilitate).
• Se impune  individualizarea unei suprafețe de teren (Lunca Dunării, Terasa I a Dunării, Insula Mare a Brăilei, porțiuni din Câmpia de Vest, Câmpia și Podișul Transilvaniei, suprafețe din Sudul  și Nord-Estul Moldovei) care să însumeze cca. 2,0 - 3,0 mil. ha și care să se constituie ca bază de siguranță pentru producția agricolă esențială și sigură pentru securitatea alimentară a României. Pe aceste suprafețe nu se amplasează nici un alt tip de investiții, exceptând cele legate de producția agricolă si agro-alimentară(fără gaze de șist, fără alte activități care afectează calitatea solului).

Se impune o analiză severă a stadiului de îndeplinire – realizare a PNDR 2014 -2020. Măsurile care privesc sectoarele importante (printre care reconversia în viticultură, altele) trebuie implementate în totalitatea lor.

Prof. univ. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ

PREȘEDINTE al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟