Opinie de specialist. Inul de fibră, o plantă de cultură nedreptățită în actuala conjunctură

Inul și cânepa reprezintă zestrea poporului român din cele mai îndepărtate timpuri. Acestea se cultivau și se prelucrau în sistem gospodăresc când aproape fiecare familie țărănească își confecționa straiele necesare din in și cânepă.

Dacă avem în vedere cum au evoluat suprafețele ocupate cu inul de fibră, acestea au crescut de la 13.800 ha în anul 1938 ha la 70.000 ha în perioada 1975-1989, când valoarea plantelor textile a fost reconsiderată. Concomitent cu sporirea suprafețelor cultivate cu inul de fibră, s-au dezvoltat și capacitățile de prelucrare primară (topitoriile) care puteau produce 75.000 tone fibre/an, din care 45.000 t. fibră de in și 30.000 t fibră de cânepă.

La creșterea necesarului de fibre naturale au fost luate în considerare și cerințele tot mai mari pe piața externă pentru țesăturile din fibre naturale, România având asigurat un debușeu excelent la export în Canada, SUA și în unele țări din Europa Occidentală.

Producția menționată mai sus la inul de fibră nu a putut fi realizată anual decât în proporție de 40-60%. Pot fi enumerate mai multe cauze: producții scăzute la ha, calitatea tulpinilor de in de calitate mediocră sau submediocră, prelucrarea tulpinilor în topitorii cu utilaje uzate fizic și moral, cu randamente scăzute pentru fuioare, în schimbul creșterii cantităților de fibră scurtă (câlți)

Ce s-a întâmplat între timp?

Fibrele de in și cânepă și-au pierdut importanța economică odată cu prăbușirea industriei textile. Cele 28 de topitorii au dispărut și ele odată cu darea utilajelor la fier vechi. Cultivatorul neavând unde să predea producția de tulpini de in, a dispărut și el. Dispariția celor 3 agenți economici a condus la situația actuală în care se găsește inul de fibră.

Prezența acestuia este cunoscută doar ca exponat de muzeu.

Care ar fi căile de relansare a producției de fibră de in?

• Pentru cultivatori (fermieri) relansarea inului de fibră să se facă în zona de cultură a inului cea mai favorabilă (județele Suceava, Neamț, Harghita).

Acordarea de credite avantajoase pentru dotarea cu utilaje performante și cu mașini de recoltat tulpini (cu operațiunile de smuls și legat tulpini în snopi).

• Pentru sectorul de prelucrare – renunțarea la tehnologia clasică prin excluderea topitului tulpinilor în bazine, care necesită un volum mare de forță de muncă, consum mare de apă, existența unei stații de epurare cu pericolul ca apele uzate să polueze mediul înconjurător.

Obținerea fibrelor prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Un exemplu în acest sens îl constituie firma olandeză Hemp Flax la cânepă, dar și unele încercări în țara noastră la topitoria de in Joseni – Harghita care dispunea de un asemenea utilaj.

• În al treilea rând, producerea fibrelor de in este strâns dependentă de producția industrială și de volumul necesarului de fibre naturale care se solicită de către aceasta.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU