Cultura șofrănelului

Șofrănelul este o plantă uleioasă din familia Compositae și se cultivă specia Carthamus tinctorius.

În condiții de secetă excesivă șofrănelul este o alternativă eficientă la floarea-soarelui. Se cultivă pentru semințele bogate în substanțe grase (48-52%) și substanțe proteice (11%) din care se obține uleiul comestibil de calitate superioară și dietetic (scade colesterolul), fiind bogat în acid linoleic și acid oleic cu grad mare de nesaturare.

Turtele obținute de la extragerea uleiului sunt bogate în substanțe proteice (35-42%) și pot fi folosite în furajare, dar în cantități reduse și în amestec cu alte furaje deoarece au gust amar. Ele pot fi folosite și ca îngrășământ organic. Este foarte rezistent la secetă și nepretențios la sol, dând rezultate corespunzătoare și pe soluri sărace, pietroase, chiar pe sărături. Pentru această cultură anii secetoși sunt mai favorabili ca cei ploioși.

Șofrănelul are rădăcina pivotantă, adâncă până la 2 m și puternic ramificată pentru a explora un volum mai mare de sol din care să-și procure apa și substanțele nutritive. Tulpina este înaltă de 100-120 cm, ramificată și cu 21-36 inflorescențe de tip calatidiu cu 25-60 flori. Frunzele sunt sesile (lipsite de pețiol), cu aspect pielos, făcând ca planta să aibă transpirație redusă. Fructul este o achenă, asemănătoare cu cel de la floarea-soarelui, de culoare albă și nu se scutură la maturitate.

În rotație șofrănelul dă rezultate bune după cereale păioase și porumb. Lucrarea solului, prin arătură, trebuie să asigure acumularea și păstrarea apei din precipitațiile căzute în perioada de toamnă-iarnă. Patul germinativ se poate pregăti cu grapa cu colți reglabili, dacă arătura a fost bine pregătită, mărunțită și nivelată din toamnă, sau cu combinatorul până la 4 cm adâncime.

Sămânța se tratează cu insecto-fungicide și semănatul se efectuează primăvara, cât mai timpuriu, când se poate intra pe teren și temperatura este de 2-3°C. După răsărire, în faza de rozetă, poate rezista la minus 4-6°C de scurtă durată. Se asigură o distanță între rânduri de 50-60 cm, când se folosesc 10-15 kg de sămânță la hectar cu care se realizează o densitate de 200.000 plante/ha. În solurile neîmburuienate se poate semăna la distanța de 16-20 cm între rânduri folosind 50-60 kg de sămânță la hectar. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pe soluri grele și de 5-6 cm până la 8 cm pe solurile ușoare. Fertilizarea se face cu 45-60 kg/ha azot și 50-60 kg/ha P2O5. Ca lucrări de întreținere se aplică grăpatul și 2-3 prașile mecanice, iar dacă gradul de îmburuienare este ridicat se aplică și lucrări de erbicidare.

Recoltarea se execută cu combina atunci când lanul este galben-bruniu, frunzele sunt uscate, fructele sunt tari și lucitoare, iar conținutul de apă în fructe este de 10-11%. În condiții obișnuite producția este de 1.500-2.200 kg/ha, dar potențialul de producție este de 4.500 kg/ha. Prin urmare, în condiții de secetă excesivă și pe o perioadă mai îndelungată există un înlocuitor valabil la floarea-soarelui.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 20