De la datorii cu carul la „Oul de aur“

Pasiunea și dăruirea, pe de o parte, priceperea și inteligența, pe de altă parte, împreună cu un pic de noroc par a fi ingredientele succesului domnului doctor Ștefan Balaban, proprietarul Aviputna – Golești. Cum a reușit să pună pe picioare una dintre cele mai mari ferme de găini ouătoare din România vom povesti în cele ce urmează.

Un fiu pe măsura tatălui

Ștefan Balaban a fost încă de mic o persoană deosebită. Cei care se ocupă cu ocultismul ar putea vedea în faptul că s-a născut acum 70 de ani în Scornicești, vreun semn al destinului. Eu nu știu dacă e așa, dar sunt convins că tatăl domnului Balaban i-a fost un model în viață. Generalul Ștefan Balaban a fost șeful Marelui Stat Major în timpul mareșalului Antonescu. După 23 august 1944 a fost comandantul armatei care a eliberat Transilvania. Militar de carieră, își făcuse studiile în Franța. Vorbea curent șase limbi străine și cânta la pian. Cu înălțimea sa, de 1,98 metri, dar și cu manierele de salon, îi impresiona pe toți cei cu care venea în contact. „Un militar așa cum erau militarii de pe vremuri, cu o educație completă, astfel încât să fie un bun exemplu pentru oricine“, povestește despre tatăl său Ștefan Balaban. „După venirea comuniștilor a fost o perioadă în care a avut de suferit, dar Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a repus în drepturi și i-a dat o pensie specială. Așa a putut avea grijă de toți cei zece copii pe care i-a avut. A murit în 1972“, își încheie istorisirea directorul Aviputna.

De la tăurași la vaci

În 1969 Ștefan Balaban a absolvit la Iași Facultatea de Medicină Veterinară. Până în 1987 s-a ocupat de vite. În cea mai mare parte a acestei perioade a fost medicul-șef al complexului intercooperatist de la Câmpineanca, Focșani. Acolo se aduceau la îngrășat cei mai frumoși viței adunați de la CAP-urile vrâncene. Cam 7.700 de viței pe an creșteau în complex, apoi plecau la export, mai ales în țările arabe.

În 1987 dl Balaban s-a mutat de la tăurași la păsări. Așa a ajuns la ferma de la Golești. „La vremea aceea, majoritatea complexelor zootehnice erau finanțate cu fonduri de la Banca Europeană pentru Investiții”, povestește dumnealui. „Tehnologiile erau altele, la fel și mijloacele.“

În primăvara anului 1990, pe când era director al fermei, a hotărât că este mai bine să transforme ferma într-una privată. „Era tot mai limpede că ne îndreptăm spre o prăpastie. Eram o unitate intercooperatistă. Practic, eram un fel de societate pe acțiuni ai cărei acționari erau opt C.A.P.-uri. Salariile ni le asiguram prin autofinanțare. Cooperativele care dețineau capita­lul social aveau datorii la bănci și începuseră să intre în blocaje financiare“, povestește acesta.

„Cel mai greu a fost să conving banca să-mi dea un credit de 27 de milioane pe persoană fizică. Vă dați seama ce însemna asta în 1990! Am garantat cu 20 de apartamente și cu 20 de mașini, ale fraților și ale prietenilor. Până la urmă, ca să pot lua creditul, l-am luat ca partener în afacere și pe directorul filialei din Focșani a băncii. Aveam, cum s-ar spune, datorii cu carul“, își amintește dl Balaban.

Inflația, ca ajutor

„Din clipa în care am avut banii în cont, lucrurile au mers bine. M-am dus la fiecare dintre CAP-urile care aveau părți în fermă și am discutat cu ei. Toți aveau datorii la bancă, dar nu aveau bani. Eu aveam banii, așa că am cumpărat de la ei. Am avut un jurist foarte bun, care știa că și pe timpul comuniștilor pământul și toate bunurile cooperativelor erau ale oamenilor, nu ale statului, așa cum credeau toți. Am avut, ulterior, o grămadă de controale și procese. Mai ales cu cei de la Curtea de Conturi, care nu voiau în ruptul capului să priceapă că statul nu a fost niciodată proprietar. A trebuit să mă judec până la Înalta Curte de Casație și Justiție“, rememorează fermierul.

Inflația, o pacoste pentru majoritatea oamenilor, i-a fost un ajutor nesperat: „Când am luat creditul, un ou se vindea cu un leu și 80 de bani. Apoi, prețul a crescut rapid la 3, 4, 5 lei. Când am restituit împrumutul, prețul ajunsese la 25 de lei“, explică domnia sa.

Și așa a devenit proprietarul unei ferme cu 110.000 de găini ouătoare, care produceau 25 milioane de ouă anual și separat, al fermei de pui care dădea 1.500 tone de carne anual. „Între timp am renunțat la pui. A apărut Avicola Focșani, a lui Dan Vicol. Am avut o întâlnire și am stabilit că n-are rost să ne concurăm unul pe altul. El a renunțat la găinile de ouă, eu am renunțat la pui!“, ne-a mai povestit domnul doctor.

Găini crescute de calculator

Acum, Aviputna este una dintre cele mai moderne ferme avicole din țară. Vechile grajduri pentru tăurași, înalte și trainice, au fost transformate în voliere pentru găini. Păsările cresc practic libere în interiorul volierelor amenajate în hale. Densitatea păsărilor este de opt pe metrul pătrat, aproape jumătate față de cea dintr-o fermă normală. În plus, înălțimea halelor face ca volumul de aer să fie mai mare. Atmosfera, temperatura, luminozitatea sunt controlate de către calculator. În permanență sunt monitorizate nivelurile de amoniac, hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. În funcție de acestea este comandat sistemul de ventilație. Luminile se sting și se aprind după un program coordonat tot de computer. Pentru a reduce stresul păsărilor, trecerea de la lumină la întuneric și invers se face cu simularea crepusculului.

Întreaga amenajare a costat trei milioane de euro. 1,7 milioane au provenit din fonduri europene, iar restul, din fonduri proprii. 150.000 de găini ouătoare și 100.000 de puicuțe cresc în volierele fermei. Toate sunt din rasa Roman Brown. O astfel de găină face până la 330 de ouă anual. Păsările sunt aduse din Slovacia.

Ouă de două stele

Pentru hrana animalelor se consumă cca 12.000 tone furaje anual. Doar 2.000 dintre ele sunt produse pe cele 40 de hectare proprii și 130 arendate. Restul sunt cumpărate de la diverși furnizori. Pentru a putea să-și asigure stocurile necesare, fermierul a construit anul trecut silozuri pentru 6.000 tone cereale. Acestea sunt prelucrate în FNC-ul propriu, după rețetele puse la punct de dl Ștefan Balaban împreună cu nutriționistul fermei. În ele sunt incluse microelemente și ulei vegetal de consum, nu industrial.

Rezultatele se văd în calitatea ouălelor. Ouăle „Din ogradă“ au primit, în vara anului trecut, diploma cu două stele a Institutului Internațional al Calității și Gustului de la Bruxelles. Echivalentul, dacă doriți, al unei medalii de aur pentru un vin, la un concurs internațional. Ouăle de la Golești au obținut 87,5 puncte din cele 90 posibile.

Pentru Ștefan Balaban, această înaltă recunoaștere a calității produselor fermei sale reprezintă una dintre cele mai înalte distincții pe care le-ar fi putut obține după aproape 50 de ani de muncă. Împreună cu bucuria de a le vedea pe rafturile a câteva dintre cele mai mari rețele de magazine din țară.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 36-38