România, campioana Europei la zone agricole cu Înaltă Valoare Naturală

După ce am aflat din diferite documentare televizate că România este țara cu cea mai mare biodiversitate, dar și cu cel mai mare număr de animale sălbatice din Europa, mai nou aflăm că ţara noastră deţine, în prezent, cele mai întinse terenuri agricole şi zone cu Înaltă Valoare Naturală (HNVF – High Nature Value Farmland) din Europa, echivalentul a peste 30% din suprafaţa totală agricolă a ţării.

Încă avem locuri pure

În timp ce în multe țări din UE nici buru­ienile nu mai cresc din cauza exploatării intensive și fără milă a solului, România mai are (încă) terenuri „pure“, roditoare ca acum o sută de ani. Astfel, potrivit datelor prezentate de WWF-România, Fundaţia ADEPT Transilvania, Fundaţia ProPark în colaborare cu Agridea (Elveţia), terenurile agricole cu Înaltă Valoare Naturală sunt situate în Transilvania, Maramureş, dealurile subcarpatice şi sud-vestul României, unde agricultura de tip tradi­ţional reprezintă principala activitate economică şi un factor-cheie în conservarea naturii. Acest tip de terenuri este caracterizat de prezenţa vegetaţiei naturale şi seminaturale (păşuni, pajişti) foarte bogată în specii, fiind integrate într-un peisaj mozaicat extins şi neîntrerupt ce include elemente naturale, precum marginile de câmpuri, gardurile vii sau din piatră, zone împădurite sau cu arbuşti, pâraie, petice de pământ cultivat şi livezi tradiţio­nale. Însă, potrivit celor patru organizaţii, la ora actuală există o serie de probleme care ar trebui rezolvate de către autorităţi, prima dintre ele fiind că plăţile pentru terenurile agricole cu Înaltă Valoare Naturală din România ar putea să fie extinse şi planificate mai bine, pentru a sprijini familiile de fermieri şi sistemele agricole. Momentan, astfel de plăţi susţin doar 40% din zonele HNVF din ţară, respectiv două milioane de hectare din totalul estimat la 5 milioane de hectare. În ceea ce priveşte partea de instruire a fermierilor din aceste comunităţi, au fost create un pachet de training pe tematici relevante şi o reţea de „facilitatori comunitari“ instruiţi, care să livreze aceste expertize în comunităţile lor. Astfel, peste 500 de fermieri au participat, până în prezent, la aceste ateliere de lucru, iar mai mult de 250 au vizitat ferme şi asociaţii din România, Germania, Ungaria şi Austria pentru a studia alte modele şi pentru a găsi soluţia cea mai bună pentru gospodăria proprie. De asemenea, înlesnirea accesului pe piaţă al produselor din zone cu Înaltă Valoare Naturală şi creşterea viabilităţii economice a comunităţilor HNV reprezintă alte două ţinte pe care organizaţiile de mediu le consideră importante.

Poftim?!

UE ne tot trage de urechi cum că terenurile agricole din România sunt prea fărâmițate, că producțiile sunt mici ș.a.m.d... Ce spune raportul organizațiilor ecologiste? Spune cam așa: „Din punctul de vedere al randamentului economic pe hectar, fermele mai mici din România produc dublu faţă de cele mai mari (potrivit Eurostat). De asemenea, comunitățile locale de mici fermieri furnizează o gamă largă și considerabilă de locuri de muncă. Prin comparație, cele mai sărace patru regiuni din România se regăsesc în zonele ce găzduiesc cele mai mari ferme industriale din țară. Așadar, zonele HNV merită sprijin nu numai pentru conservarea diversității naturale pe care o întrețin, diversitate ce asigură echilibrul ecologic, reziliență la schimbările climatice și hrană nutritivă, dar și pentru productivitatea lor economică și agricolă ce asigură traiul multor comunități de fermieri“.

Bogdan Panțuru