Anca Elena Fogoroș, o tânără legumicultoare din județul Vaslui, a găsit o metodă inedită de a promova produsele românești, dar și de a-și valorifica producția din ferma pe care a înființat-o alături de soțul ei, Silviu.

Legumicultoarea creează buchete din legumele cultivate în propriile solarii

Vrei să faci un cadou mai altfel? Anca poate să te ajute cu buchete comestibile și tematice.

Anca Elena Fogoroș este o legumicultoare din comuna Bogdănița, județul Vaslui. Împreună cu soțul ei, Silviu Fogoroș, se ocupă de ferma de legume „Ferma Ursu“, care totalizează 1.500 de ari de spații protejate și alte două hectare cu pomi și viță-de-vie, în jurul casei. Producția obținută este distribuită clienților și prin curier, dar în mare parte se vinde de la poarta fermei. Noutatea, însă, o reprezintă pasiunea pentru crearea de buchete din legume viu colorate, de la ceapă, morcov, vinete, usturoi și altele până la borcane cu murături, sub brandul „Buchetul Grădinii“.

„Ideea buchetelor cu legume a pornit inițial în septembrie 2020 de la o mămică ce a vrut să facă un cadou mai special pentru o doamnă care consumă legume cât mai naturale. Inițial am făcut un coșuleț, dar mi-am dat seama că nu încap foarte multe și le-am aranjat apoi într-un buchet. De atunci am început să fac mai multe buchete, în ideea de a valorifica legumele care rămân, pentru că noi livrăm la domiciliu pachete cu legume“, a spus tânăra legumicultoare din județul Vaslui.

Prețurile unui buchet realizat din diverse legume poate să se încadreze între 70 de lei și 500 de lei, diferența o fac legumele din care este alcătuit buchetul, dar și cantitatea de legume utilizate. În funcție de complexitatea realizării buchetelor, dar și de experiența căpătată, timpul alocat este de minimum 20 de minute și maximum 4-5 ore.

Beatrice Alexandra MODIGA

George Alexandru Turel, un tânăr de 31 de ani din Râmnicu Vâlcea, deține împreună cu familia o suprafață agricolă de 4 ha (în câmp 3,7 ha și 3.000 mp de solarii), pe care cultivă legume. Povestea solariilor a început în urmă cu 25 de ani, când tatăl său făcea comerț ambulant în județul Olt. Luând exemplul celor de acolo, a construit primul solar din lemn de 500 mp, în care cultivă cu preponderență tomate.

Bani strânși peste hotare pentru un viitor acasă

„Am fost pasionat de legumicultură încă din liceu, când am luat decizia cu tatăl meu de a extinde solarul, ajungând la 1.000 mp, în care am cultivat pentru prima dată roșii profesionale cu creștere nedeterminată . După terminarea liceului am plecat la Facultatea de Horticultură din Craiova și nu m-am mai putut ocupa. În timpul facultății, în anul 2, am plecat într-un schimb de experiențe timp de 3 ani în Marea Britanie împreună cu soția mea (care a urmat aceeași facultate) la o fermă de căpșuni, unde stăteam 5-6 luni pe an și eram remunerați. După absolvirea facultății am plecat încă 4 ani tot cu soția în Italia pentru a mai strânge niște bani să ne creăm un viitor în legumicultură. Astfel, în martie 2019 am luat hotărârea să ne întoarcem acasă și să continuăm munca părinților mei într-un mod mai modern. Distribuția produselor o facem de acasă, dar în mare parte și în Târgul angro din Râmnicu Vâlcea și mai colaborăm cu un lanț de magazine local“, ne spune antreprenorul.

Tânărul legumicultor a pornit la drum cu o investiție inițială de 30.000 de euro din fonduri proprii, urmând ca tot venitul în fiecare an să îl reinvestească în modernizare și extindere.

„În acest fel am ajuns la o investiție de aproximativ 150.000 de euro și suntem în continuă evoluție. Serele metalice sunt construite de mine, învățând să sudez. Pe viitor intenționez să extind suprafața de solarii încălzite. Peste 5 sau 10 ani aș dori să ajung la o suprafață de cel puțin 1 ha de solarii încălzite, poate accesând și niște fonduri europene care ar fi de mare ajutor. Observ că din ce în ce mai puțini tineri mai activează în acest domeniu și este îngrijorător. Consider că tinerii pot veni cu idei inovative pentru a ușura munca în legumicul­tură. Îi sfătuiesc pe cei care doresc să investească în legumicultură să facă asta dacă sunt pasionați pentru că trebuie să investească în primul rând foarte mult timp și muncă, să studieze în permanență despre legume, trata­mente și tot ce tine de business pentru că apar lucruri noi și trebuie într-un fel sau altul să ținem pasul, altfel nu mai ai randament și costurile de producție cresc“, specifică tânărul.

În prezent, activitatea principală a familiei Turel constă în producerea de răsaduri pe perioada decembrie-iunie. Restul anului cultivă în solarii salată verde. În câmp cultivă o suprafață de 2 ha de cartofi și 1,7 ha grădină cu mărar verde, pătrunjel verde, țelină de frunze și leuștean.

Beatrice Alexandra MODIGA

În apropierea celui mai mare bazin legumicol din România, comuna Corod, județul Galați, Mădălina Tenie este una dintre puținele femei fermier din sud-estul României, care de câțiva ani se ocupă de afacerea părinților legumicultori.

Mădălina face parte din tânăra generație de legumicultori care vrea să aducă un suflu nou acestui domeniu, tot mai dezvoltat în ultimii ani.

„Totul a început în anul 1990, când părinții mei s-au apucat să cultive legume în câmp, pe suprafețe mici. După aproximativ 2 decenii au fost construite primele solarii. Numărul acestora a crescut de la an la an, ajungând astăzi la suprafața de 1 ha de solarii destinate culturilor legumicole. Pe lângă solarii avem și o suprafață de 1.2 ha de teren în câmp. Solariile sunt construite pe structură din lemn de salcâm și brad, dar avem și un solar cu structură metalică, toate fiind acoperite cu folie de polietilenă“, adaugă Mădălina Tenie.

O metodă eficientă de a cultiva plante fără sol în spații protejate

Pe viitor, tânăra gălățeancă își dorește să construiască sere hidroponice, pe suprafețe mult mai mari.

„Cultura hidroponică se practică în întreaga lume, această metodă reprezentând de fapt modalitatea modernă de cultivare a plantelor fără a folosi solul ca mediu de înrădăcinare și hrană, fiind o metodă de cultură intensivă în agricultura modernă, folosind o tehnologie foarte avansată“, mai spune tânăra cultivatoare.

Gălățeanca a ales horticultura din pasiune pentru plante. „Am crescut printre legume, iar după absolvirea liceului am obținut calificarea de tehnician horticultor. Cea mai mare provocare în acest business este obținerea de produse de calitate și valorificarea lor pe piață. La noi în familie este valabilă sintagma «o nouă zi, o nouă provocare». Celor care doresc să înceapă o afacere în acest domeniu le recomand să se gândească de 2 ori înainte deoarece plantele au nevoie de multă îngrijire, iar o mare parte din timp trebuie dedicat lor“, specifică Mădălina Tenie.

Tot mai mult comune au prins gustul afacerii

Comuna Corod din județul Galați se află la doar 12 km de bazinul legumicol Matca, unul din cele mai mari și mai cunoscute bazine legumicole din România. O șesime dintre solariile din România se găsesc la Matca. Cifrele indică faptul că la nivel național sunt aproape 5.000 de hectare de solarii, dintre care 800 de hectare se găsesc în Matca.

Mai nou, tot mai mult comune din zonă (aflată în imediata apropiere a orașului Tecuci) au prins gustul afacerii cu legume în spații protejate, așa că solariile din Matca, Corod, Cudalbi, Drăgănești și Comeşti acoperă circa 1.000 de hectare, deci cam o cincime din suprafața cultivată „sub folie“ în România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Deși multe zone rurale sunt aproape goale din cauza numărului mare de tineri plecaţi în străinătate pentru a-şi găsi un rost şi a avea un trai mai bun, la Matca, județul Galați, tot mai mulți tineri par legaţi de glie. Şi totul datorită pasiunii pentru legumicultură, dar şi a unei datorii faţă de înaintaşi de a menţine tradiţia. De la un capăt în celălalt al comunei, aproape că nu există casă fără măcar un solar sau familie fără câteva hectare în câmp cultivate cu legume. Matca este o adevărată „ţară“ a solariilor şi legumelor.

Realizarea unui solar, investiție de 20.000 euro

Geanina Negruț, o tânără din Matca, vrea să ducă businessul familiei la un alt nivel prin modernizare și tehnologizare. Tânăra de 21 de ani se ocupă de legumicultură de când se ştie. Tatăl, bunicul şi înaintaşii săi au cultivat legume și nici nu se gândeşte să facă altceva sau să rupă lanțul acestei tradiții de legumicultori.

„Am studiat la Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci, profilul Horticultură, iar în urma studiilor am obținut diploma de tehnician horticultor. Acest lucru m-a convins mai ușor să aleg acest domeniu“, adaugă tânăra legumicultoare. În anul 1996 familia Negruț a început să cultive legume în câmp pe o suprafață mică, însă din anul 2000 au început să cultive plantele în solar.

„Primul solar a fost realizat pe o suprafață de 15 ari. De la an la an ne-am extins, iar în prezent avem un hectar de solarii unde cultivăm legume. Noi ne bazăm în special pe cultura de tomate, ardei și castraveți. Solariile sunt înființate din fonduri proprii și sunt realizate din structură de lemn, salcâm și brad, acoperite cu folie de polietilenă. Costurile pentru realizarea unui solar sunt destul de mari, având în vedere că toate materialele de construcție s-au scumpit în ultimii ani“, mai menționează aceasta.

Uneori trebuie să o iei de la capăt

În anul 2020, din cauza unui fenomen meteorologic extrem, un solar ce se întindea pe o suprafață de 30 ari a fost pus la pământ cu tot cu cultură, dar cu toate acestea familia Negruț a continuat cu capul sus.

„A trebuit să trecem peste acest necaz și să ridicăm de la zero construcția. Realizarea noului solar a costat 20.000 euro. Legumele obținute sunt ambalate și vândute en-gros în piața de legume din comună“, mai spune tânăra legumicultoare. Pe viitor, Geanina Mădălina Negruț dorește să își înființeze propriile solarii pe structură metalică.

„Vreau să duc afacerea familiei cât mai departe, dar și să îmi înființez o plantație pomicolă. Recomand acest domeniu deoarece este ceva de viitor, legumicultura nu va dispărea niciodată. Va fi greu la început, dar rezultatele se vor obține în timp“, încheie Geanina Mădălina Negruț, tânăra legumicultoare din Matca, județul Galați.

Mai multe solarii decât case

În comuna Matca, județul Galați, se află unul dintre cele mai importante bazine legumicole din Regiunea Moldovei. Oricine ajunge aici observă cât de multe solarii sunt. S-ar putea spune că sunt mai multe solarii decât case. Matca este cel mai mare bazin legumicol din țară și una dintre cele mai mari localități din județ, cu peste 1.000 ha de solarii și 2.000 ha cu culturi în câmp. Legumicultorii de aici se ocupă de cultivarea legumelor din tată-n fiu şi spun că au „sacrificat“ cantitatea în favoarea calităţii. Pentru oamenii din Matca cultivarea legumelor reprezintă supravieţuirea, dar şi o pasiune care-i ţine legaţi, de generaţii întregi, de brazdă. În pieţele din judeţul Galați, legumele cultivate de oamenii din această comună sunt cele mai căutate. Fermierii au ajuns să aibă „abonaţi“ an de an la roşii, castraveţi, ardei sau cartofi. În ultimii ani se observă tot mai mult o creștere a numărului de tineri horticultori care sunt dispuși să dezvolte fermele de familie. În plus, fondurile europene în domeniu le-au oferit posibilități diverse tinerilor din mediul rural, cu un efect pozitiv asupra economiei naționale.

Să învăţăm să ne producem singuri fructele, legumele

Andra-Andreea Rarinca cultivă în ferma familiei din comuna Matca, județul Galați, o suprafață de 0,5 ha de culturi legumicole în solarii. Aceasta spune că vede în horticultură un domeniu de viitor.

„Ai foarte multe opţiuni pe viitor. În principiu, ar trebui să învăţăm să ne producem singuri fructele, legumele şi să avem o rată mai mică de import“, a spus tânăra, mărturisind că şi pe ea o „urmăreşte“ gustul legumelor cultivate de părinți în propriile solarii.

Totul a început în anul 1998, când părinții tinerei s-au apucat să cultive legume în solarii și câmp, la început pe o suprafață mai mică.

„Solariile sunt construite pe structură de lemn de brad și salcâm, acoperite cu folie de polietilenă. Construirea a 10 ari de solar realizat pe structură de lemn costă în jur de 30.000 de lei și are o durată de 10 ani, dar cu 2-3 reparații între timp. În cazul celor cu folie de polietilenă, aceasta la cel mult 5 ani trebuie înlocuită cu alta nouă“, adaugă tânăra.

Cei care doresc să înceapă o afacere în acest domeniu trebuie să se gândească de mai multe ori deoarece sunt costuri mari, iar plantele au nevoie de îngrijire în permanență, adaugă Andra-Andreea Rarinca.

„Anul 2020 a fost cel mai greu pentru legumicultori deoarece o furtună a făcut pagube mari de mii de euro în doar câteva minute, spulberând mai multe solarii. După acest dezastru a trebuit să o luăm de la zero. Pe viitor îmi doresc să lucrez tot în domeniul legumiculturii, să îmi înființez propriile sere, mai rezistente, și să folosesc o tehnologie mai avansată.“

Vârsta nu este un impediment pentru oamenii hotărâţi să-şi creeze ei înşişi succesul în viaţă. Este cazul lui Țocu Denis-Marian, un tânăr fermier de 20 de ani din localitatea Stejaru, comuna Ion Creangă, județul Neamț. Acesta este student al Facultății de Agricultură din Iași și, deşi a făcut doar câţiva paşi în domeniul afacerilor, tânărul a început un business axat pe cultura legumelor atât în spațiu protejat, cât și în câmp, pe o suprafață de 7 ha.

Denis, ca şi mulţi alţi tineri, este o persoană ambiţioasă care şi-a dorit să fie doar el stăpân pe propriul destin. A continuat business-ul părinților săi în satul natal, iar pe parcursul anilor, analizând minuţios toate aspectele acestei activităţi, economice şi tehnologice, tânărul nemțean ne spune că, pentru a fi profitabilă, o astfel de afacere trebuie susținută cu cca 30.000 de euro. Așa poți produce suficiente legume și apoi amortiza investiția în minimum 2-3 ani.

„Pasiunea pentru agricultură, în special pentru legumicultură, o am încă de mic pentru că familia mea cu asta se ocupa de mulți ani. Este o moștenire de la tatăl meu, care a început să cultive legume din dorința de a consuma produse proaspete, iar de la an la an a devenit tot mai legat de această meserie. Acest lucru ne-a îndemnat pe mine și pe fratele meu să practicăm această activitate cu foarte mult drag. În prezent, administrez împreună cu fratele meu mai mare, inginer agronom, și tatăl meu o microfermă legumicolă care cuprinde o suprafață totală de aproximativ 7 ha pe care cultivăm doar legume. Din această suprafață, 0.5 ha reprezintă spațiul protejat, cu structură metalică. Asolamentul cuprinde atât legume pe care le comercializăm în stare proaspătă, cât și legume pe care le depozităm pentru comercializarea lor pe timpul iernii. În ceea ce privește fondurile europene, intenționăm să accesăm Submăsura 6.1 «Instalarea tânărului fermier» pentru a putea extinde suprafața spațiului protejat. Ne dorim și sperăm ca, prin ceea ce facem, să oferim oamenilor produse de primă calitate și să arătăm consumatorilor că se pot produce legume proaspete și de o calitate superioară și în România. Pentru că lucrăm o suprafață relativ mică și cultivăm doar legume nu ne trebuie multe utilaje mari. Avem în dotare un tractor de 24 de CP cu care efectuăm lucrări atât în spațiul protejat (solarii), cât și direct în câmp. Ne dorim ca anul viitor să mai achiziționăm două tractoare, tot de 24 CP, pentru a ne ușura munca în solarii. Pentru desfacerea produselor avem o tarabă în Piața Centrală din Roman, unde suntem prezenți zilnic, dar livrăm marfa și la restaurantele din oraș. De asemenea, avem clienți și în alte țări și acestora le trimitem marfă prin intermediul firmelor de transport. Ca planuri de viitor pot spune că ne dorim să dublăm suprafața de spațiu protejat și să construim o hală frigorifică pentru depozitarea și păstrarea legumelor proaspete pentru o perioadă mai lungă de timp“, specifică Țocu Denis-Marian.

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o grădină, oricât ar fi de mică, investești timp și bani. Alegi plantele, cumperi tot ce ai nevoie și, la final, începi să ai grijă de investiție. Probabil unii dintre voi v-ați gândit să faceți și o afacere din pasiunea grădinăritului deoarece, în afară de frumusețea grădinilor, această activitate poate oferi și un venit rezonabil. Anca Prodan din satul Stălinești, județul Vaslui, a crezut în acest tip de afacere, iar la momentul actual deține numeroase tipuri de flori. De aceea am întrebat-o cum „îngrijește“ această afacere.

Reporter: Cum ați început?

Anca Prodan: Afacerea a fost inițiată în urmă cu 12 ani de către părinții mei care s-au ocupat până anul trecut doar de cultivarea legumelor în solarii și câmp. Din august 2021, odată cu întoarcerea mea și a soțului meu în țară, am decis să ne alăturăm acestei afaceri și să începem și cultivarea florilor în ghiveci, în paralel cu cea de legume. În prezent este o afacere de familie. Dintotdeauna am fost atrasă de explorarea lumii florilor, de aceea acum pot confirma că lucrul cu florile nu ne aduce doar un profit, dar simt și o plăcere enormă atunci când mă aflu în solariile de flori.

Rep.: Ce suprafață dețineți?

Anca P.: În prezent deținem 6 solarii cu suprafețe cuprinse între 300 și 500 m2 fiecare, în 2 solarii avem flori cu cca. 30.000 de plante, iar în celelalte legume. Cu siguranță, tindem în viitor să extindem numărul de solarii pentru flori. Produsele le valorificăm în piața agroalimentară din Huși, la magazinele din satele vecine, dar și pe Internet.

Rep.: Aduce o astfel de afacere profit?

Anca P.: Afacerea este profitabilă, ne aduce un venit din care să ducem un trai decent la noi în țară și, totodată, ne oferă avantajul de a petrece mai mult timp cu familia. Ne permite să ne organizam timpul după cum dorim și ne oferă și șansa de a da comunității produse locale, crescute cu drag chiar la noi în sat. Am încercat să avem și prețuri accesibile pentru toată lumea, iar acestea variază între 5 și 25 lei.

Rep.: Ați accesat și fonduri europene?

Anca P.: Deocamdată nu. La primul pas, care a fost, de altfel, foarte important, ne-a fost puțin teamă, dar contează că l-am făcut. Banii câștigați i-am investit în solariile cu flori și consider că a fost cea mai bună decizie pe care am putut să o luăm. Însă în viitor cu siguranță vom accesa și fonduri europene.

Rep.: Cum decurge o zi în solarii?

Anca P.: Ziua noastră de muncă începe de la ora 8, iar în această perioadă se termină la ora 18. Părinții mei asigură încălzirea solariilor și pe timpul nopții. În perioada de vară petrecem mai mult de 12 ore în solarii. Florile necesită atenție și îngrijire în fiecare zi. Pe parcursul zilei asigurăm plantelor lumină, umiditate și ventilație corespunzătoare, aplicăm tratamente de fertilizare și le asigurăm o creștere echilibrată.

Rep.: Dați-mi câteva exemple de flori din solarii.

Anca P.: Avem flori la ghiveci din diferite sortimente: cyclamen, primule, garofițe, ranuculus, mușcate, petunii, verbena, portulaca, crăițe, sporul casei, gazanii și dalii. De exemplu, cyclamenul este o floare pretențioasă care necesită o atenție deosebită. Nu iubește apa, de aceea pământul din ghiveci trebuie să fie mai uscat, are nevoie de o temperatură cuprinsă între 15-26 grade, iar înflorirea are loc de 2 ori pe an. Un alt exemplu sunt mușcatele, unele dintre cele mai iubite și apreciate flori ornamentale. Acestea iubesc căldura și se întrețin destul de ușor. Trebuie udate cu măsură, iar uneori se adaugă în apă fertilizanți bogați în azot. Cel mai important aspect pentru realizarea unei dezvoltări armonioase este ciupirea plantei care se face de cel mult 2 ori pe an. Petuniile sunt, de asemenea, niște flori extraordinar de frumoase și atrăgătoare, chiar dacă au o perioadă scurtă de viață. Acestea necesită o atenție deosebită atunci când le curățăm astfel încât să nu le rupem pedunculul.

Liliana POSTICA

Corina Hodorogea, doamna care ne-a acordat acest interviu, are un istoric profesional în aria de marketing și resurse umane, dar de aproape un an este antreprenor și își sprijină familia să creeze un lanț de distribuție scurt al produselor pe care le produce. De peste 30 de ani agricultura a fost principala profesie pentru aproape toți membrii familiei sale, iar pământul a trecut din generație în generație drept moștenire. Culturile se află într-un sat binecunoscut pentru legumicultură, Băleni Sârbi, județul Dâmbovița, situat la aproximativ 60 km de București. Constrânsă de condițiile de piață nefavorabile producătorilor, în 2020 dna Hodorogea a pus la punct o altă metodă de desfășurare a activității legumicole și de distribuție a produselor, un proiect inițiat sub titulatura de Legume Verzi.

„Prețul pentru produsele angro nu se justifica, așa că am luat atitudine“

Aceasta spune că proiectul Legume Verzi a început în luna martie a anului trecut când, odată cu instaurarea stării de urgență, părinții săi nu au mai putut să vândă produsele în piață și își vindeau marfa la distribuitori angro, la prețuri care nu justificau munca acestora. „În acel moment, eu și soțul meu am luat atitudine și am început să le promovăm produsele online și în cercurile noastre de prieteni și colegi de muncă. Recomandările lor au avut un efect imediat, iar la un moment dat nu reușeam să facem față cererilor. Atunci ne-am dat seama că oamenii vor să consume legume de la producători de încredere, de aceea am continuat să livrăm la domiciliu în București și în împrejurimi. În prezent, am reușit să ne diversificăm gama de produse și mai mult, cu plante aromatice, rucola sau varză kale. De asemenea, am început să facem parteneriate și cu alți producători români, mai mari sau mai mici, pentru a ne sprijini reciproc, dar și pentru a oferi clienților noștri o gamă amplă de produse.“

În ceea ce privește perspectiva logistică a modelului de distribuire la domiciliu, dna Hodorogea spune că a implicat foarte multe resurse materiale, de la modul de împachetare până la crearea unei rute optime astfel încât comanda să ajungă în timp util la client. „Am dezvoltat foarte mult aplicația ce stă în spatele web-site-ului pentru a ne ușura munca și asta ne-a permis să fim agili și să continuăm acest proiect. În ceea ce privește resursele materiale, am folosit fonduri proprii atât pentru investițiile în infrastructura tehnologică, cât și în cea a susținerii culturilor, însă cu multe ore de lucru în spate. Din păcate, până acum nu am reușit să obținem fonduri europene din motive ce țin de documentația aferentă liniei de finanțare pe care o vizam, însă suntem hotărâți să încercăm anul viitor. În acest moment nu primim niciun sprijin, dar în 2022 ne propunem să extindem suprafețele cultivate pentru a fi eligibili pentru subvențiile oferite de stat.“

„Anul viitor avem în plan extinderea solariilor“

Până în acest moment suprafața totală de culturi este de 3 hectare, iar o parte dintre acestea se află în proximitatea satului. Aproximativ 1 hectar este cultivat cu plante legumicole și 2 hectare cu cereale. În momentul de față, legumicultorii din Dâmbovița au doar 2.200 m de spații protejate, însă anul viitor au în plan o extindere a acestora. 

„Am ales să cultivăm în spații protejate pentru că altfel clima își spune cuvântul și în câmp nu reușim să producem aceeași calitate și cantitate. Această practică ne permite să cultivăm foarte mult și extra sezon. De exemplu, pe perioada iernii reușim să cultivăm salată, ridichi, ceapă verde, lobodă sau spanac, În spații neprotejate acest lucru ar fi imposibil. În ceea ce privește tehnologizarea, singurele automatizări pe care am reușit să le facem au fost instalația de irigare prin aspersie. Anul viitor vom investi într-o instalație electrică pentru încălzirea patului germinativ. Astfel vom putea produce mult mai devreme produsele din sezonul primăvară-vară.“ Soiurile pe care le au în cultură sunt românești, dar și străine, preponderent din Olanda și Germania. Producția este axată, în special, pe producțiile de roșii, castraveți, salată, ridichii roșii, ceapă verde, broccoli, verdețuri și plante aromatice. 

„Având în vedere că nu folosim stimulenți de creștere, cantitățile sunt reduse. De exemplu, roșiile produc 3-4 fructe pe fiecare etaj. Pentru noi este mai importantă calitatea produselor și nu atât de mult cantitatea. Suntem tipul de producători autohtoni ce aplică tratamente la nevoie și atunci încercăm să folosim tratamente făcute din plante. Folosim în continuare îngrășământul organic de la bovine și păsări și numai când situația nu permite altfel folosim insecticide.“

„Ne-am îndreptat atenția către vânzările online, dar pentru că oferta este mai mare decât cererea am continuat să distribuim în piețe, în regim angro. De câteva luni livrăm și către mai multe restaurante, iar anul viitor ne propunem să construim o rețea mai puternică de parteneri din acest segment de piață.“ – Corina Hodorogea

„Spațiile protejate pe care le deținem sunt mijlocul nostru de supraviețuire pe timpul iernii. Avem în medie cam 3 culturi pe an, cultivăm 2 culturi în perioada primăvară-toamnă (de exemplu: roșii, castraveți, spanac, usturoi, ardei, varză kale), iar în perioada iernii cultivăm o cultură (ridichii roșii, salată, ceapă verde, plante aromatice).“ – Corina Hodorogea

„Poziționarea noastră acum este aceea de hub de produse locale, nu doar de simplu producător, chiar dacă este o bătălie foarte mare pentru că pe această nișă au intrat și corporațiile mari de e-commerce. Concurăm în continuare atât cu marile lanțuri de magazine, băcănii, precum și cu ceilalți producători locali ce oferă livrare la domiciliu.“ – Corina Hodorogea.

D.Z.

Unul dintre botoșănenii care a aplicat pentru Programul național Tomata şi a primit subvenție câte 3.000 de euro, pentru cultivarea a 1000 de metri pătraţi de roşii şi comercializarea a două tone din producție, încă din primul an de program a fost Constantin Aniculăiesei. Acesta practică legumicultura de 15 ani, iar ajutorul venit din partea statului spune că ia prins tare bine, deoarece a modernizat un solar şi a mărit suprafaţa cultivată.

Investiţie într-un solar de peste 100.000 de euro

„Noi ne ocupăm de cultivarea legumelor de 15 ani, dar când am aplicat  pentru programul Tomata ne-am înscris cu 1000 mp, pe atunci aveam nişte solarii mai rudimentare din lemn, iar când am primit ajutorul am prins curaj, şi din al doilea an am făcut solarul acesta pe care îl vedeţi şi d-voastră, mult mai performant. Am primit 3.000 de euro în primul an şi am investit 30.000 euro şi am făcut solarul, era din lemn şi l-am făcut din fier. Al doilea an am primit 3.000 şi am investit 40.000 euro, pentru că am făcut centrală termică. Solarul acesta are 2000 mp, este încălzit cu două cazane, dintre care unul are 350 de kilowaţi, destul de performant; de exemplu, jos la rădăcina plantei, aceasta se încălzeşte cu geopal, plus în aer avem nişte ventiloconvectoare, pe care le reglez la o anumită temperatură, cam 20 grade Celsius, sau cât îmi trebuie. Anul acesta am mai extins suprafaţa cu încă 300 mp de solar şi cu un spaţiu de depozitare a vrejurilor. Ce am eu aici nu este investiţie de 2.000-3.000 de euro, un astfel de solar ajunge la peste 100.000 de euro cu încălzire.

Cu sistemul de irigaţii pot spune că ne-am gospodărit tot noi; prin fermă trece o mică apă curgătoare, dar cel mai mult folosim apa de ploaie pe lângă nişte puţuri şi o răsadniţă; problema cu apa este rezolvată cumva“, a declarat Constantin Aniculăiesei.

O cantitate mare din sămânţa pe care o are legumicultorul este din sămânţa proprie, veche chiar de vreo 20 de ani, dar mai face completări şi cu sămânţă din comerţ, producţia fiind pe măsură. „Noi avem standuri în piaţa mare din Botoşani, iar când a apărut perioada de pandemie am scos la poarta fermei, am văzut că se vinde şi am rămas şi aici cu punct de desfacere. Obținem o producţie de 5-6 t, poate chiar 10 t la 1.000 mp pe un ciclu de producţie. Ce se vede aici este deja ciclul II; la 15 iulie am plantat aceste roşii, şi continuăm cu ele până la Revelion. Noi am început cu 20 lei/kg în luna mai, iar după aceea am ajuns la 5-3 lei/kg de roşii. La momentul actual, în solarul acesta de 1.000 mp avem roşiile, în celălalt tot de 1.000 mp pun salată şi ceapă verde ca să scoatem la vânzare când afară sunt -20°C. Activitatea la noi este non-stop, de când se face ziuă până când se face noapte (…); dacă s-ar munci în ţară cum se munceşte la noi în familie, cred că în 20 de ani îi depăşim pe americani“, mai spune legumicultorul botoşănean Constantin Aniculăiesei.

Beatrice Alexandra MODIGA

A ieșit la pensie în anul 2016, iar acum este fermier, de meserie fiind inginer agronom. Mircea Velica și-a dezvoltat afacerea pe un hectar de solarii care este mediu privat, proprietate de familie.

Mircea Velica a rămas toată viaţa credincios pământului pe care a crescut. În anul 1974, imediat după ce a absolvit facultatea, a fost repartizat ca inginer agronom în comuna sa natală. În 1989 Revoluţia l-a găsit în funcţia de preşedinte al CAP Izbiceni. Prin activitatea desfăşurată în cadrul CAP-ului a făcut din comuna sa una dintre cele mai bogate la nivel naţional.

Așadar, la Izbiceni – Olt se află punctul de lucru al familiei Velica, unde alături de firma Seminis se testează în fiecare an soiuri de legume. Obiectivul principal al acestei afaceri este de a prezenta fermierilor planta ajunsă la maturitate, cu fructele, calitățile și toate proprietățile sale. Fermierii vor să vadă din timp ce producție rezultă și la ce calitate pentru că doresc, pe cât se poate, ca socoteala de acasă să se potrivească cu cea din târg.

Așadar, laboratorul de testare a calității semințelor și soiurilor a fost conceput și pentru ca să știm ce substanțe administrăm și cât administrăm. În funcție de cerințele pieței, fermierii vin și văd culturile din solariile domnului Velica, pe viu, și în viitor vin își planifică ce vor să cultive. Mircea Velica îi sprijină prin logistică și le oferă, de asemenea, consultanță pentru demararea unor culturi și îi ajută să ia cele mai bune decizii pentru performanțe.

Spre exemplu, fermierii nu mai utilizează unele substanțe pentru polenizare și folosesc bondarii, iar pentru combaterea dăunătorilor se folosesc prădători. Există chiar un inginer specializat în acest procedeu cu care Mircea Velica colaborează și pe care îl consultă ori de câte ori este nevoie.

În solariile de la Izbiceni se încearcă soiuri de legume pe care fermierii vin și le testează la fața locului. Toată acțiunea se face împreună cu echipa de cercetare, cu specialiștii care vin în fiecare an și prezintă catalogul cu noile apariții de soiuri, în special cele care rezistă la dăunători și țin cont la cerințele pieței. Un soi care se dezvoltă în solariile lui Mircea Velica este garantat la minimum că va rezista pe piață de la 10-15 ani.

Problema pesticidelor este cât se poate de reală, mai ales că în sezonul toamnei fructele și legumele sunt la mare căutare. Se știe că majoritatea fructelor și legumelor celor din comerţ sunt contaminate cu substanţe toxice. Deși acestea au fost adăugate în alimente cu scopul de a le proteja, ele pot fi un adevărat pericol pentru sănătate. „Și acum sunt un susținător al roșiilor de Izbiceni, dar în același timp trebuie să ținem cont și de cerințele pieței, de tehnologiile pe care le aplicăm și recomandăm fermierilor, pe cât posibil, să elimine în totalitate aceste pesticide care sunt dăunătoare organismului uman“, spune Mircea Velica.

Anual intră la testare un volum important de soiuri. „Societatea Seminis vine cu aceste soiuri pe fiecare cultură în parte, pe fiecare specie, și le cultivăm aici. Avem ardeiul uriaș de California; este un ardei foarte bun, cu o pulpă sănătoasă, zdravănă, cu o rezistență la păstrare mult mai mare. Producțiile la acest ardei ajung la 60-70 de tone. Avem ardeiul gras cel obișnuit, de culoare galbenă, există și de culoare portocalie și mai avem gogoșarul care se poate consuma ca și celelalte produse atât în stare proaspătă, cât și conservat pe timp de iarnă. Producțiile la solarii se ridică la 100-120 de tone, în funcție de hibrizi și de tehnologia pe care fiecare o aplică și o respectă.“

Din momentul în care legumele ies din solariile domnului Velica consumatorul român riscă să ajungă să plătească de două-trei ori mai mult pentru legumele din piețele agroalimentare din România din cauza intermediarilor care stabilesc prețurile, afirmă producătorii. Cu privire la acest subiect, prețul, Mircea Velica spune: „Avem o problemă cu valorificarea acestor produse la nivel de țară, atât timp cât supermarketurile impun atâtea condiții, anumite criterii, iar noi, fermierii, nu reușim să le îndeplinim și din pricina faptului că nu suntem organizați în asociații de tipul cooperativă, asociații familiare. E un început pentru noi.“

În urma sortării și livrării către supermarketuri numai a legumelor de calitatea întâi, o anumită cantitate îi rămâne fermierului care nu poate să o valorifice superior de unul singur. Toate aceste proceduri se pot face numai într-o fabrică. Dar până atunci, serele pentru testare sunt un început bun în acest demers.

Anca LĂPUȘNEANU

Cea mai simplă metodă de dezinfecție termică este solarizarea, care se bazează pe obținerea naturală a unei temperaturi foarte ridicate la nivelul substratului în perioada cea mai caldă a anului (iulie-august), între două cicluri de cultură. După îndepărtarea resturilor vegetale, solul se udă și se acoperă cu folie transparentă care atrage cel mai mult radiația solară, fixându-se la margini prin îngroparea în sol sau cu ajutorul unor saci cu pământ. Se obține în acest fel o temperatură de 60 °C la adâncimea de 0-15 cm pe întreaga suprafață tratată, temperatură la care microorganismele patogene au de suferit. Durata de acoperire este de 4-6 săptămâni. După acest interval se ridică folia, se lasă solul liber alte 10-15 zile, după care se afânează pentru a fi și aerisit substratul. O altă tehnică, mai dificil de utilizat de micii legumicultori, este folosirea aburului supraîncălzit la 130-140°C; acesta asigură o temperatură la sol, pe o adâncime de 30 cm, de 60-80°C, cel puțin în primele 5-6 ore la tratamentul termic. Lucrarea constă în acoperirea terenului, după eliberarea de resturi vegetale, cu o prelată, fixată la capete cu săculeți umpluți cu pământ sau nisip, sub care sunt introduse furtunurile racordate la dispozitivul de producerea a aburilor. Substratul se menține apoi în repaus 2 săptămâni, după care se îndepărtează folia și se aerisește prin afânare și mărunțire.

Dezinfecția solului ajută, ca măsură preventivă, pentru o serie de boli (Fusarium spp., Verticilium spp, Pythium spp, Rhizoctonia spp) și dăunători (nematozi, viermi sârmă, musca cepei, buha), precum și buruienile (Amaranthus spp., Solanum spp., Malva spp., Galium aparine, Matricaria spp., Senecio spp., Sorghum halepense, Stellaria spp., Taraxacum officinale).

(M.B.)

În drumul nostru spre căutarea unor povești inedite am făcut un mic popas în județul Ialomița. Mai exact, în Fierbinții de Jos. Aici am avut ocazia să-i cunoaștem pe soții Spiridon. Doi tineri dedicați muncii în câmp, care au dezvoltat o afacere cu ajutorul legumiculturii. La prima vedere, ai spune că este vorba de un business relativ simplu, nimic inovator. Însă acesta este bazat pe o tradiție transmisă din generație în generație, pasiune, hotărâre și, nu în ultimul rând, legume de calitate.

„Bunicii și părinții mei s-au născut aici, în Fierbinți, iar ocupația lor de bază a fost agricultura. Cultivăm legume din moși-strămoși. Pământul pe care cultiv legumele acum l-am moștenit de la străbunici. Am preluat exploatația de la tatăl meu, care m-a îndemnat să continui această cale. În 2009 am auzit prima dată de Programul „Tineri Fermieri“. Mi s-a părut interesant, iar în 2010 am accesat fondurile și am început să construim solarii“, povestește Alice Spiridon, legumicultor.

Practic, atunci a fost momentul când totul a început să prindă contur. Au aflat cum este  să începi o afacere profitabilă, care sunt schemele de marketing și care este principala calitate a unui antreprenor de succes în legumicultură. Dacă la început lucrau o suprafață mică de teren, aproximativ 4 ha, acum dețin solarii construite pe 8.000 de metri și 5 hectare, în câmp, de legume. Ardei capia, tomate, broccoli, conopidă, salate și multe altele, toate sunt crescute cu multă dragoste sub brand-ul jucăuș Alice în Țara Legumelor.

„Punem mult accent pe calitate și ne-am asigurat ca întreg fluxul să fie corespunzător. Începând de la asolamentul corect până la produsul final, oferim cele mai bune condiții. De asemenea, folosim combaterea biologică pentru prădători. Încercăm să utilizăm cât mai puține produse chimice și să producem legume sănătoase. Totodată, avem în vedere ca tot lanțul de aprovizionare să fie cât mai eficient. În acest sens, am achiziționat mașini cu frig pentru a menține prospețimea legumelor până când ajung în depozitele marilor rețele de retail“, adaugă tânăra.

Datorită seriozității și calității legumelor recoltate, tinerii au trecut la următorul nivel și primesc cerere de produse tocmai din Olanda.

Combaterea biologică

Agricultura organică este un domeniu în plină dezvoltare în peisajul european, fiind un rezultat direct al interesului crescut al consumatorilor pentru produsele ecologice. Din acest motiv, tinerii își protejează culturile de dăunători prin combaterea biologică. Deoarece există o cerere tot mai mare pe piață de produse sănătoase, fără tratamente chimice, următorul pas în evoluția fermei pare să fie producțiile bio.

„Cei mai aprigi dăunători sunt populația de trips și musculița albă. Mergem pe combatere biologică deoarece prădătorii îți permit o cultură sănătoasă. Odată ce îi lansăm în solarii, ei lucrează zi și noapte, fiind niște paznici permanenți. În plus, folosirea acestora ne permite să recoltăm tot timpul. Nu trebuie să mai avem pauze după anumite insecticide, așa cum făceam în anii anteriori. De asemenea, datorită prezenței lor, am observat că și bolile sunt mai rare. Prima lansare a prădătorilor va fi atunci când 20-30% din plante vor fi înflorite, ca prădătorii să se hrănească cu polenul lor. Următoarea etapă va fi când plantele vor mai crește și se vor uni unele cu altele. În acest fel prădătorii se pot deplasa cu ușurință“, explică Marian.

În viitorul apropiat, cei doi fermieri doresc să-și valorifice producția proprie cu ajutorul unei fabrici de procesare. Astfel vor putea să producă, zilnic, sute de conserve și specialități pentru vânzare. 

Ardeii capia, cea mai rentabilă cultură

Ardeii ocupă un loc important în rândul plantelor de cultură care se găsesc în grădinile oamenilor gospodari de la țară, mai ales că vorbim despre o legumă foarte utilizată în bucătăria românească. Din acest motiv, ardeii au mare căutare pe piață, iar prețul de valorificare este unul destul de bun, este de părere Marian Spiridon. Cultivarea ardeilor este una dintre afacerile agricole care pot oferi legumicultorilor un profit frumos. Totuși, tehnologia de cultură este una cu multe capcane, iar la final prețul de vânzare a ardeilor este mult influențat de aspect și de gustul lor.

„Ardeiul capia este cultura mea favorită deoarece are un preț mulțumitor la raft și îți asigură o parte din che

ltuieli. Să nu uităm că  ardeiul are o întrebuințare largă și poate fi preparat în mai multe variante culinare. Noi putem să-i recoltăm din iunie până în decembrie. Cultura noastră de ardei este protejată de dăunători cu ajutorul combaterii biologice. În acest fel putem livra produse sănătoase, un alt avantaj pe care noi îl putem oferi clienților noștri“, povestește pentru Lumea Satului Marian Spiridon, producător de legume.

În urma acestei vizite am învățat că munca în echipă, implicarea, ambiția și pasiunea pentru ceea ce faci reprezintă calea sigură spre succes.

Ruxandra HĂBEANU

Cristinel Edu din Schitu Golești, județul Argeș, este singurul legumicultor din zonă ce va livra pe piață la sfârșitul lunii mai primele roșii! Legumicultorul de aici a accesat şi Programul Tomata, bani  pe care i-a investit în modernizarea solariilor și în creșterea suprafețelor protejate pentru cultivarea legumelor. L-am vizitat şi noi… şi am reuşit să furăm câteva secrete legate de cultivarea roşiilor româneşti.

Din miner, legumicultor!

Pentru Cristinel Edu aventura aceasta cu legumicultura a început în anul 1997, când lucra la mină. Pe atunci, acesta spune că se dădeau „ordonanţele acelea“, iar el câştiga din legume mai mulţi bani decât câştiga la mină şi aşa a rămas să cultive legume. „Am început cu 1.000 mp, apoi am ajuns undeva la 8 ha, dar din lipsă de forţă de muncă şi mai multe probleme am renunţat şi aşa am rămas la 4 ha. În prezent, am undeva la 1 ha de solarii, nu sunt toate moderne (…), plus unele mai primitive, dar să ştiţi că scot marfă la fel ca cei care au solarii performante, pentru că este foarte important cu ce ajuţi terenul, iar acesta trebuie ajutat foarte mult cu gunoi de grajd, bineînţeles şi cu îngrăşământ cu descompunere lentă, care nu trebuie dat peste măsură (…) totul trebuie făcut ca la carte! Celor care vor să se apuce de legumicultură le spun doar atât: «Prima dată vă trebuie şcoală!» Nu poţi să ajungi doctor dacă nu ai şcoală, nu poţi să ajungi legumicultor doar pentru că îţi dă statul nişte bani, trebuie să ai şi cunoștințe, dăruire şi înclinaţie“, spune legumicultorul argeşean.

În tot acest timp, acesta a investit undeva la aproape 6 miliarde lei din buzunarul propriu, iar bani de la stat i-au venit doar 9.000 de euro, în trei programe de tomate. „Această construcţie m-a costat foarte mult, undeva la 800 de milioane, şi un total de 500 milioane investiţi în solarul acesta“, explică Cristinel Edu.

Etrilul, substanţa cancerigenă care păcăleşte consumatorul

Roşiile din solar erau semănate încă din luna ianuarie, iar legumicultorul mărturiseşte că preferă să se coacă pe cale naturală. „De obicei, omul intervine cu o substanţă care se numeşte etril. Cu toate că aceasta este scoasă de pe piaţa românească pentru că s-a constatat că este cancerigenă, oamenii totuşi o folosesc. Nu are cum să se coacă roşiile acestea mici; ele sunt mari la primul etaj şi apoi din ce în ce mai mici, aşa se coc pe cale naturală. Nici toamna nu se coc roşiile acestea aşa; dacă nu ajung la maturitate, nu are cum să se coacă. Şi, mai mult decât atât, formează «ţâţa» aceasta; ale mele nu au deoarece sunt polenizate cu bondari. Cele care au «ţâţa» mai lungă sunt polenizate cu un stimulent care nu este convenţional pe piaţă, deci nu e Tomato Stim, este un stimulet pe care îl fac dintr-un erbicid cu alcool, astfel le stimulează“, ne explică legumicultorul.

De-a lungul anilor a încercat 40 de soiuri de roşii

Legumicultorul de la Schitu Goleşti specifică că roşia trebuie să aibă gust, de aceea de-a lungul timpului acesta a încercat 40 de soiuri de roşii, nu soiuri autohtone, deoarece nu au rezistență la boli. Pot să vă garantez că acestea au gustul de acum 40 de ani, sunt foarte bune, sunt testate, am căutat să fie şi rezistente la boli, să aibă coaja subţire, gust autentic deoarece acest lucru contează foarte mult. Sunt ca la mama acasă, aşa le spun celor care mă întreabă şi vor să guste. Dar apare concurenţa la piaţă şi automat îţi diminuezi afacerea; eu, fiind singur aici, am căutat să fiu mai secretos în privinţa a tot ceea ce am testat. Pot spune că am testat fel şi fel de culturi, nu-mi pare rău de ceea ce fac, am investit 6 miliarde, nu mă gândesc să îmi scot banii acum, vreau doar să am afacerea pentru viitor. În fiecare an, banii pe care îi câștig îi investesc atât în casă, cât şi în solarii deoarece toţi avem familie, toţi avem copii, greutăţi şi bănci“, mai mărturiseşte acesta.

Pe viitor, legumicultorul vrea să producă 100 de tone de roşii

La sfârşitul lunii aprilie, când l-am vizitat, argeşeanul se pregătea pentru perioada imediat următoare, când va ajunge cu roşiile pe piaţă. „În două săptămâni o să duc roşii la piaţă, neintervenind cu stimulenţi; aş putea şi eu foarte frumos să cumpăr un litru de etril, dar Dumnezeu ne-a creat să nu ne păcălim unii pe alţii, ci să fim cinstiţi. Eu am clienţii mei, toţi de aici din zonă mă cunosc, am vândut mii de răsaduri, le duc marfă bună, nu mă vait de vânzare, poate nu am eu producţie câţi clienţi am. Anul acesta îmi doresc să obțin undeva la 60-70 de tone de roşii şi pe viitor îmi propun să produc 100 de tone de roşii. Indiferent cu cât ai da kilogramul, ai profit; de ce să intervin eu cu nişte stimulenţi de coacere; dacă vreau să se coacă roşia, există potasiu“, mărturiseşte cultivatorul.

Capcanele şi bondarii

Pentru gustul de odinioară, legumicultorul nu foloseşte tratamente fitosanitare, evită aceste otrăvuri. „Le vedeţi frumoase, o singură dată le-am dat de mană, nu trebuie să se stea cu otravă pe roşii. De exemplu, pentru Tuta absoluta mulţi administrează la greu insecticid, dar pentru acest dăunător există momeli, de aceea trebuie să îţi cumperi capcane. Odată le-am dat de mană, insecticide nu am folosit deloc deoarece am bondari la ele, (…) de păianjen nu am ce să le fac. Planta este ca şi omul, dacă are o hrănire adecvată; roşia consumă foarte puţin azot, ea consumă mai mult fosfor şi potasiu, fosforul ajută floarea să lege şi potasiul ajută la coacere fructelor.

Cultura de leuştean se vinde foarte bine iarna

Acesta spune că a plantat de toate şi că este universal, nu are doar roşii, ci şi salată, ceapă verde, ridichi, usturoi, pătrunjel, mărar, sfeclă roşie, morcovi. „De exemplu, pe aici prima dată a fost salată, printre salată am semănat roşii, am recoltat salata, au rămas roşiile. Pentru la anul am cumpărat leuştean, termin de aici cu roşiile, pun leuştean (…), vreau să produc leuştean pentru că am văzut că iarna este foarte scump. Practic, vreau să scot două culturi plătite, deoarece consum foarte multă energie, de aceea trebuie să fie şi profitul pe măsură“, încheie Cristinel Edu, legumicultor din Schitu Golești, județul Argeș.

Beatrice Alexandra MODIGA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Dezinfectarea serelor și solariilor este una dintre operațiunile care au devenit de o deosebită importanță în ultimii ani. Pe de o parte pentru că tot mai mulți dăunători au ajuns și în regiunea țării noastre, iar pe de altă parte pentru că ciclul lor de reproducere s-a scurtat, astfel încât infestează spațiul mult mai repede. În mediile protejate, așa cum sunt serele și solariile, iarna gerul nu poate distruge toți dăunătorii culturilor, căci perioada în care acționează, dacă există, nu este suficient de lungă.

În aceste condiții, dezinfectarea devine o condiție fără de care nu se poate practica agricultura în spații protejate. Doamna Valeria Tudor, care conduce centrul de testare a hibrizilor al firmei Seminis, ne-a spus că, „la ora actuală, dezinfectarea trebuie făcută în fiecare an. În caz contrar, producția din cel de-al doilea an riscă să fie pierdută din cauza bolilor și a dăunătorilor existenți atât pe structura solarului, cât și în sol“. Așadar, iată câteva reguli care trebuie urmate atunci când se face această operațiune.

Nici instalația de irigare nu trebuie neglijată

Prima dintre operații constă în dezinfectarea structurii și învelișului serei sau solarului. Este de la sine înțeles că această operațiune se desfășoară în perioada în care nu mai există niciun fel de cultură. Se poate utiliza o gamă foarte largă de substanțe, cu concentrații destul de puternice. Se pulverizează pe toți stâlpii și pe toată suprafața de acoperire, într-o cantitate suficientă ca substanța să pătrundă chiar și în cele mai mici și mai ascunse spații și să distrugă toate depozitele de dăunători, fie ei insecte sau fungi. După pulverizare, sera se închide și se păstrează astfel timp de două-trei zile.

Odată cu dezinfectarea structurii și a foliei, trebuie făcută și dezinfectarea sculelor cu care se lucrează în solar. La fel de importantă este și instalația de irigare. Aceasta reprezintă, de cele mai multe ori, principala cale de răspândire a unor dăunători. De altfel, unii specialiști cred că tripsul a ajuns în România tocmai prin intermediul unor astfel de instalații, second-hand, aduse din Spania sau Olanda!

Trebuie să mai adăugăm că dezinfectarea instalațiilor de irigat trebuie făcută și la interior, lucru simplu de realizat, dar care necesită atenție. În timpul operațiunii trebuie urmărit ca substanța utilizată să nu se dilueze prea mult, astfel încât să devină ineficientă.

Solul, principala rezervă de dăunători

După dezinfectarea structurii trebuie să urmeze dezinfectarea solului. Nu spunem nicio noutate dacă reamintim că în sol se adună cea mai mare parte dintre larvele insectelor dăunătoare și din sporii ciupercilor care afectează legumele. Dacă nu sunt distruse, ele se vor dezvolta imediat ce noi răsaduri vor fi plantate și vor avea condiții prielnice.

Deși poate părea un fel de misiune imposibilă, dezinfectarea solului este o operațiune destul de simplă. Ba chiar există mai multe feluri în care poate fi făcută. Prima dintre metode, cea mai simplă, este împrăștierea pe suprafață a unor substanțe și înglobarea lor la o adâncime cuprinsă între 15 și 30 cm. După aceea solarul se sigilează pentru câteva zile. În această perioadă se păstrează o temperatură de peste 6°C și se asigură o umiditate de aproximativ 60% față de cea din perioada de producție. Respectiva substanță se descompune și emite gaze care, traversând stratul de sol, distrug toate insectele sau fungii existenți.

O altă modalitate, mai eficientă, constă în stropirea pământului din spațiul protejat cu o soluție pe bază de formol. Imediat după aceea, se acoperă cu folie și se sigilează sera pentru câteva zile. Formolul este unul dintre cele mai sigure și mai eficiente dezinfectante cunoscute, astfel încât nu se pune problema ca vreun dăunător să îi reziste.

Chiar și pământul se poate opări

În sfârșit, o a treia metodă este mai prietenoasă cu mediul și nu utilizează substanțe chimice, dar necesită o instalație specializată. Este vorba despre sterilizarea solului folosind abur fierbinte. În acest fel, toți dăunătorii sunt distruși prin opărire. Dezinfecția termică constă în folosirea aburului supraîncălzit, la 135-140°C. Scopul urmărit este acela de a realiza timp de 5-6 ore temperatura de 80°C la adâncimea de 30 cm în sol. Dacă temperatura aburului este de 110-115°C, timpul în care se asigură  temperatura de 80°C la 30 cm adâncime în sol trebuie crescut la 10-12 ore.

Traveele se acoperă cu prelate de polietilenă fixate pe margini și la capete cu săculeți din plastic umpluți cu nisip sau cu pământ. Sub prelate sunt introduse furtunuri, racordate la un dispozitiv ce deservește mai multe rânduri.

După dezinfecția termică solul se lasă în pauză timp de 10-15 zile pentru refacerea florei microbiene.

De fapt, după expirarea timpului de acțiune pentru fiecare dintre metodele utilizate, solul se afânează, iar sera se aerisește. Solul se lasă în pauză timp de 14 zile.

Potrivit specialistului, dezinfectarea solasrului trebuie făcută în fiecare an, pentru că numai astfel putem avea certitudinea că vom putea valorifica terenul la întreaga lui capacitate.

După cum ne-a spus Valeria Tudor, cheltuielile pentru dezinfectarea unui solar, inclusiv dezinfectarea solului, se ridică la aproximativ 1.000-1.200 lei/mia de metri pătrați. Adică, dacă e să socotim în tomate, de exemplu, prețul a aproximativ 400 kg. În schimb, așa este evitată pierderea de producție provocată de dăunători și boli.

Alexandru GRIGORIEV

Jalbă Constantin, un tânăr antreprenor, a început un business cu sere de legume în urmă cu trei ani în primul sat înființat de germani în Dobrogea, satul Malcoci, județul Tulcea. De anul acesta vrea să se ocupe și de cultivarea legumelor în câmp deschis și să investească în utilaje, pentru o eficientizare corectă a muncii sale.

De la novice la producător cu experiență

Constantin a început acest business în anul 2016 și spune că este o afacere de familie. Acesta dețin două sere cu o suprafață totală de 3.000 mp, în care produce diverse sortimente de legume (tomate, castraveți, dovlecei, ardei, ridichi, salată etc.) și verdețuri (pătrunjel, mărar, ceapă verde, usturoi verde etc.), în diferite perioade ale anului. Terenul pe care sunt amplasate serele are o suprafață totală de 8.000 mp, astfel încât în perioadele calde ale anului cultivă legume și în câmp deschis. Serele au o structură din lemn și sunt învelite cu o folie de foarte bună calitate, cu o grosime de 200 microni pentru a asigura condiții optime plantelor. „Am pornit afacerea din fonduri proprii, cu aproximativ 100.000 lei, iar ulterior am obținut și o finanțare din fonduri europene. Pot spune că sunt începător în acest domeniu, însă mă documentez permanent pentru a găsi cele mai gustoase și productive soiuri de legume. De altfel, îmi cresc propriile răsaduri și iată că în acest an reușesc să țin pasul cu producătorii experimentați. Colaborez cu câteva lanțuri de magazine de pe piața locală, astfel încât produsele ajung proaspete și în scurt timp la consumatori“, spune Constantin.

De la seră la cultivarea legumelor în câmp

Cu toate că nu a fost așa de la început deoarece a întâmpinat și câteva probleme, legumicultorul de la Malcoci a răzbit cu voință și multă muncă. „Din cauza lipsei de experiență, perioada de început a afacerii mele nu a fost una profitabilă, dar odată cu experiența crește și profitul. Deși la prima vedere cultura plantelor și legumelor pare o afacere ușoară, pot să vă asigur că necesită foarte multă răbdare, atenție, organizare, planuri bine puse la punct, informare permanentă și, nu în ultimul rând, voință și putere de muncă. Dacă ții cont de toate acestea cu siguranță vei avea o afacere profitabilă“, mai adaugă antreprenorul. „Planurile de viitor sunt multe, iar pe unele dintre acestea deja le pun în practică“, precizează legumicultorul, mai ales că vrea să își extindă activitatea. „Începând cu acest an mă ocup și de cultivarea legumelor în câmp pe o suprafață de 3 ha, cu ceapă, pepeni și roșii. De asemenea, îmi propun să investesc în utilaje pentru a-mi ușura și eficientiza munca“, a încheiat Constantin Jalbă, legumicultor în localitatea Malcoci, județul Tulcea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dorința de a mânca legume cu gust, cultivate în România, se resimte tot mai mult în ultimii ani, mai ales de când pe rafturile din supermarket și chiar pe cele din piețe au apărut produse din import, unele mai puțin gustoase, dar foarte aspectuoase. Chiar dacă producătorii români și-au dorit să poată comercializa legume o perioadă mai lungă, acest lucru nu a fost posibil din cauza condițiilor climatice de la noi din țară. Însă, odată cu lansarea programului de sprijin pentru tomate în spații protejate, lucrurile au început să se schimbe, iar roșiile românești au fost gata de comercializare încă din prima parte a lunii mai.

Ajutorul de minimis

Programul de susținere a tomatelor a debutat în 2017, atunci când 8.026 de producători agricoli au beneficiat de 3.000 euro/an/beneficiar pentru a realiza investiți astfel încât să poată livra roșii în piață mult mai devreme decât de obicei, iar în 2018 numărul beneficiarilor a ajuns la 16.550. Drept dovadă că programul a avut succes, și în acest an producătorii pot beneficia de acest sprijin, considerat de mulți dintre ei crucial în menținerea pe piață.

Județul Teleorman este unul dintre acele județe în care s-au înregistrat printre cei mai mulți beneficiari, mai exact 343 de beneficiari în primul an și 571 de beneficiari în 2018, după cum ne-a precizat directorul executiv adjunct al Direcției pentru Agricultură Județeană. „Această formă de sprijin a fost foarte bine primită de producători și bineînțeles de consumatori pentru că au avut la dispoziții roșii românești pe o perioadă mai lungă decât de obicei. Legumicultorii și-au primit banii imediat după ce au depus documentele justificative, de aceea cred că în acest an credem că vor aplica pentru acest sprijin în jur de 700 de persoane“, a mai declarat Stelian Găină.

Fonduri investite în centrale

Pentru a fi printre primii fermierii care aduc pe piață roșii românești, producătorii din județul Teleorman au semănat răsadurile de roșii încă din luna decembrie, iar la vizita noastră în solarii acestea mai aveau doar două săptămâni până la plantarea în solar.

Viorica Ciocănel din comuna Bragadiru a beneficiat încă din 2017 de sprijinul pentru tomate, iar în această perioadă a investit în solarii, așa cum poate nu a reușit să o facă în cei aproximativ 20 de ani de activitate. Lucrează alături de familia ei 53 de ari, unde cultivă roșii, vinete și castraveți. „Unele solarii sunt încălzite cu centrale și am reușit să achiziționăm o centrală în primul an. A fost mai dificil pentru că sunt și costurile pentru combustibil destul de mari, cred că au depășit 10.000 lei. În decembrie am semănat răsadurile, iar la jumătatea lunii februarie vor fi mutate în solar; cred că la începutul lui mai vom avea roșiile gata de comercializare. Acest program a fost bine-venit pentru noi, pentru că din surse proprii ne-ar fi fost mult mai greu să facem astfel de investiții și să avem solarii încălzite. Sperăm să mai țină câțiva ani, așa cum s-a promis“, a declarat Viorica Ciocănel.

Un alt legumicultor cu state vechi din localitatea Bragadiru care a beneficiat de acest sprijin este Viorel Matei. Acesta lucrează aproximativ 1 ha pe care cultivă doar legume în solar – roșii, castraveți, vinete și fasole. „În acest moment am 6 centrale, deci încălzesc în 37 de ari. Primele centrale le-am achiziționat în urmă cu 3 ani, unele dintre ele le modific acum pentru a fi mai performate. Investiția în acest moment ajunge la 800.000 lei; am investit încet, câte puțin în fiecare an. Încerc să câștig timpurietate, astfel încât să pot avea și un preț mai bun în primă fază, chiar dacă acest lucru presupune și costuri mai mari pentru că plata combustibilului pentru centrale este destul de mare. Clar acest sprijin de 3.000 euro ne ajută foarte mult și putem să ne dezvoltăm și noi afacerea“, a afirmat legumicultorul.

Condiții pentru obținerea banilor

Pentru a o obține cei 3.000/ha, beneficiarii trebuie:

– să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp;

– să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să facă dovada producției realizate prin documente justificative privind comercializarea producției;

– să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate în anul de cerere;

– să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai inclusiv și/sau noiembrie-20 decembrie, inclusiv.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Pentru obținerea unor răsaduri viguroase, sănătoase și pentru evitarea pierderilor provocate de boli și dăunători în sere, solarii și răsadnițe, vă recomandăm respectarea următoarelor măsuri de prevenire și combatere:

1. Amplasarea răsadnițelor se va face în locuri adăpostite, însorite și pe cat posibil nu în același loc ca în anul precedent. - Înainte de utilizare se va face dezinfecția tocurilor răsadnițelor, ramelor, uneltelor cu produse pe bază de cupru: ZEAMA BORDELEZĂ TIP,,Mif” – 2%; CHAMP 77 WG – 0,3%; ALCUPRAL 50 PU – 0,2%.

• Amestecul de pământ va fi pregătit cu 5-7 zile înainte din nisip curat, mraniță bine fermentată si cernută. Pământul va fi luat din locuri unde nu s-au erbicidat culturile, de preferință din lucerniere, miriști sau mușuroaie. Dacă amestecul de pământ este refolosit, se va dezinfecta obligatoriu, eficientă fiind zeama bordeleză tip ,, Mif” = 0,5%. Se va respecta timpul de pauză până la semănat 12-14 zile, timp în care amestecul se acoperă cu prelată și se lopătează de 3-4 ori.
• Dacă nu s-a făcut dezinfecția solului cu această soluție, înainte de semănat cu 5-7 zile, amestecul de pământ se poate trata cu unul din produsele: CAPTAN 80 WDG = 0,15% prin prăfuire; sau prin stropire cu soluție de Previcur energy - 0,1% sau Topsin 500 SC - 0,07%, 3-4 l soluție/mp împotriva putregaiului plantelor, mană, putregaiul rădăcinilor.

2. Patul germinativ, atât în răsadnițe cât și în sere sau solarii, imediat după semănat se stropește la suprafață cu 3 l/mp de semănătură cu: Previcur energy = 0,1%; sau Topsin 500 SC = 0,14%; sau Merpan 80 WDG = 0,125 % sau FOLPAN 80WDG - 0,15% sau TRIUMF 40 – 0,3% .
3. Tratarea chimică a seminței: DITANE M 45 2g/kg sămânță sau Previcur energy = 2 ml/kg sămânță.
4. Deoarece bolile răsadurilor sunt favorizate de temperaturi ridicate și exces de umiditate se vor lua măsuri de aerisire zilnică, în special în perioada amiezii, dar fără a provoca șocuri mari de temperatură, care să sensibilizeze răsadurile.
5. Plantele răsărite sau repicate se vor trata săptămânal cu unul dintre produsele: Previcur energy = 0,1% sau Acrobat MZ 69 = 0,2% sau Aliette 80WG= 0,2% sau Champ 77 WP = 0,2% sau Ridomil Gold MZ 68 WG = 0,25% sau Topsin 500 SC = 0,15%. Se vor utiliza 15-20 litri suspensie/100 mp., la interval de 6-7 zile.

Cele mai bune rezultate se vor obține dacă se amestecă un produs cu acțiune preventivă cu un altul cu acțiune curativă (la doza jumătate pentru fiecare produs de contact). Produsele de protecția plantelor vor fi alternate pentru a nu crea rezistență.

6. La apariția focarelor de boală, cum ar fi căderea plăntuțelor, plantele bolnave se smulg și se distrug, iar golurile se dezinfectează chimic:

• PREVICUR 607 SL - tomate, castraveți - 0,15%; ardei, vinete 0,2%;
  • sau
• PROPLANT 72, 2 – 0,15-0,25% (ardei, vinete, tomate).
  • sau
• PROPLANT 80 WDG - tomate 0,15% sau FOLPAN 80 WG = 0,15% (tomate răsad);

• MERPAN 80 WDG - 0,15% (4-5 l soluție / mp, pentru combaterea căderii plăntuțelor, mana de sol, putregaiul rădăcinilor;

6. Pentru stimularea răsadurilor de legume se recomandă unul din produsele: Atonik = 5ml/10 litri apă sau Stabilan (1 litru soluție/mp) sau Cycogan 400 = 0,1% ( 1 litru sol./mp).;

Alungirea exagerată a răsadurilor poate fi stagnată, prin tratarea plantelor, după apariția celei de-a treia perechi de frunze adevărate, alternând, cu produse pe bază de cupru.

7. La apariția dăunătorilor se va efectua și combaterea acestora:

• Coropișnița se combate cu produsul COROCID FORTE - 5 Kg/ha sau SINTOGRILL SUPER - 0.3 grame/mp. sau COROCID SUPER - 20 kg/ha; (Administrate pe sol cu o ușoară încorporare pentru combaterea coropișniței) și META GOLD 3% = 7 kg/ha sau ALLOWIN - 5 kg/ha sau Agrosan B = 1,5 gr/mp - (fără încorporare în cazul melcilor) tratamentul se aplică înainte de plantare și TRIKA EXPERT = 10-15 kg/ha (în cazul viermilor sârmă)
• La apariția melcului fără cochilie, în special la răsadurile de ardei, varză și salată, care sunt preferatele acestui dăunător, se intervine cu: Optimol = 5 kg/ha cu 7 zile înainte de plantat/semănat, (produsul Optimol este repelent pentru șoareci și cârtiță)
• La depistarea afidelor, musculiței albe de seră sau a acarienilor se vor efectua tratamente cu Karate zeon = 0,02% sau ACTARA 25; (0,20- 0,80 kg/ha), iar pentru acarieni: Vertimec 1,8% EC – 0,1%; MATCH 050 EC 0,10 – 0,20 %; MOSPILAN 20 SP – 0,025 %,

ATENŢIE! SE POT UTILIZA ŞI ALTE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR OMOLOGATE PENTRU BOLILE ȘI DĂUNĂTORII AMINTIȚI!

Citiți cu atenție prospectele produselor de protecția plantelor înainte de utilizare! Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător !

Respectați cu strictețe perioadele de remanentă a produselor de protecția plantelor utilizate, a normelor de lucru, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor si a animalelor conform Protocolului de colaborare nr. 3242/F/21.10 2016 dintre MADR – ANF si ROMAPIS, Ordinului comun nr. 45/1991/127/68/15b/1991 al Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Asociației Crescătorilor de albine, din România, Ministerului Transporturilor, Ministerul Mediului, Departamentului pentru Administrație locală, privind unele măsuri pentru protecția familiilor de albine împotriva intoxicațiilor cu pesticide si a Legii nr. 383/2013 a apiculturii si Legea nr. 280/2015, privind modificarea Legii apiculturii.

Fermierul va tine evidenta la zi, după efectuarea fiecărui tratament fitosanitar/erbicidat, prin completarea într-un registru, după modelul de mai jos:

Nume si prenume fermier/soc. comercială......
Domiciliu fermier/sediul social al societăți .....
(Comuna, județul)
Ferma (nume/număr, adresa).....
Ambalajele clătite se depozitează in magazii și se returnează distribuitorului.

Atenționare! Fiecare utilizator de PPP (persoane fizice sau juridice) trebuie să dețină registrul privind evidența tratamentelor fitosanitare după următorul model:

Sursa: OFICIUL FITOSANITAR ALBA

Temperaturile înregistrate în această perioadă favorizează dezvoltarea organismelor dăunătoare specifice culturii de legume în spații protejate. Autoritatea Națională Fitosanitară recomandă fermierilor monitorizarea atentă a culturii în scopul aplicării la timp a tratamentelor fitosanitare. Măsura se recomandă pentru a crește randamentul producțiilor preconizate a fi obținute, mai cu seamă că producătorii de tomate în spații protejate, beneficiari ai schemei de ajutor de minimis prevăzută în Programul de Guvernare, trebuie să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp.

Astfel, la depistarea moliei miniere a tomatelor (Tuta absoluta), musculiței albe de seră (Trialeurodes vaporariorum), omidei fructelor (Helicoverpa armigera) sau a musculiței miniere (Liriomyza trifolii) pot fi efectuate tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor omologate:

• VOLIAM TARGO – 0,8 l/ha,
• ALVERDE – 1,0 l/ha,
• NUPRID AL 200 SC – 1,0 l/ha
• AFFIRM – 1,5 kg/ha,
• ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha

Toate tratamentele fitosanitare se înregistrează în registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor, cu respectarea timpului de pauză de la ultimul tratament până la recoltare.

Pauza este necesară întrucât la analiza probelor de tomate pentru determinarea reziduurilor de pesticide, rezultatele acestora să fie conforme cu normele de siguranță alimentară care să nu pună în pericol sănătatea consumatorului.

Timp de pauză recomandat:

• VOLIAM TARGO  - 3 zile
• ALVERDE           - 3 zile
• NUPRID 200 SC   - 3 zile
• AFFIRM              - 3 zile
• ACTARA 25 WG  - 3 zile

Pentru orice apariție suspectă de organisme dăunătoare producătorii agricoli sunt rugați să se adreseze inspectorilor fitosanitari din județele în care au amplasată cultura.

Sursa: madr.ro

Dacă pentru mulți fermieri ideea unui solar îngropat pare un lucru imposibil, pentru soții Enescu din Buhuși, județul Bacău, a reprezentat o provocare la care au răspuns cu multă trudă și curaj. Astfel, Elvis și Manuela, foști emigranți, cu cei doi fii ai lor Eduard și Manuel așteaptă sfârșitul anului pentru a lua o decizie: să se extindă, să facă reconversie sau să se întoarcă în a doua patrie a lor, Italia.

Solarul îngropat de la Buhuși, viitor al legumiculturii bio

Povestea unui astfel de solar îngropat are rădăcini adânci, dar a luat viață anul trecut și pare a fi o provocare pentru familia Enescu, care a lăsat pentru moment țara adoptivă, Italia, pentru țara mamă. Iată ce spune Elvis, „stâlpul de rezistență“ al acestui solar: „În anul 2004, pe când eram în Italia, am cumpărat o casă cu teren și o livadă de cireș și vișin; acest colțișor a devenit pe zi ce trece locul unde visele noastre începeau să se materializeze. Mult mai târziu, în anul 2014, când casa era aproape gata, am hotărât să renunț la munca din Italia și să mă întorc în România fără soție pentru a mă extinde în sectorul agricol cu un solar, pe care l-am construit singur după un proiect propriu, pe care l-am studiat mult, iar singurul ajutor la proiectare a fost al unui inginer din Italia, care m-a ajutat la calcularea rezistenței la greutate a zăpezii pe timp de iarnă, dar și la alegerea materialelor.

În România consumul de roșii este aproape dublu față de țările UE

De altfel, având în vedere că la acea vreme România intrase în UE, familia Enescu și-a făcut multe planuri cu fondurile europene, dar realitatea din România a fost alta: „Văzând asta, am început construcția solarului pe bani proprii. Astfel, ne-am pus pe treabă! În anul 2016 am terminat solarul și am avut prima producție, care nu a fost pe măsura așteptărilor deoarece, recunosc, am făcut și multe greșeli. În următorul an am adus-o și pe soția mea în țară pentru a avea un sprijin valoros și un ajutor pentru a putea vinde produsele noastre pe piața orașului. De aici a început totul. În acest an am făcut toate studiile de piață, din toate punctele de vedere: client, preferințe, putere de cumpărare și am avut un real succes cu produsele noastre gustoase deoarece nu am folosit fertilizanți de sinteză chimică și ne-am încăpățânat să mergem înainte pe această idee. Știam că într-o zi foștii prieteni și vecini, care ne știau de copii sau adolescenți, ne vor descoperi și că vom avea succes. Dar toți acești ani de studii de piață i-am făcut pe banii aduși din Italia, fără a avea profituri. Anul acesta am renunțat la hibrizi aproape de tot și am cultivat doar soiuri de roșii care conform studiilor făcute de mine, sunt cele mai dorite legume din România. De altfel, sunt studii care arată că țara noastră, față de UE, consumă roșii aproape dublu. De aici și ideea de a cultiva soiuri vechi de roșii românești și din alte zone ale regiunii balca­nice. Solarul nostru are un mare potențial datorită faptului că este îngropat și acest lucru îl descopăr de la un an la altul. De altfel, putem cultiva soiuri de roșii mai sensibile în solar cu o timpurietate ridicată. Să nu uităm că pământul este un acumulator termic care te ajută și toamna târziu.“

Investiție de peste 30.000 de euro pusă la încercare

Solarul îngropat de la Buhuși este o afacere de familie care a ajuns la o investiție de peste 30.000 euro, fiind posibil doar din fonduri proprii. Munca depusă începe să fie răsplătită greu, dar sigur cu culturi fel de fel, doar bio: „Reușim să menținem o astfel de afacere prosperă cu foarte multă muncă, seriozitate și calitate, dar și datorită terenului pe care nu l-am ales, ci doar a fost o coincidență că se potrivea pentru solar. Astfel, în acest an am ajuns să cultivăm roșii, ardei galben, roșu și kapia, varză, ceapă verde, salată și spanac italian, cu care am avut mare succes anul trecut. De altfel, mai avem: pătrunjel, leuștean, țelină, mărar, bietole, cicorino, busuioc, cimbru, cartof, măr și pe viitor avem în gând și căpșuni, zmeur, mur, cais și prun. Despre solar pot să vă spun că are o deschidere de 14 m, un util de 10 m și o lungime de 100 m.“

Produse bio doar pentru cei cu buzunarul mare

Valorificarea produsele se face în piața orașului Buhuși și uneori în târgurile săptămânale din împrejurimi. Elvis ne spune că produsele bio sunt costisitoare și nu oricine ajunge să-și permită legume sănătoase, ținând cont de salariile din țară. Sfaturile și nemulțumirile se contopesc deopotrivă! Astfel, munca devine cheia succesului, iar lipsa muncitorilor în zonă dă probleme de cap fermierului nostru, la început de drum: „Menționez că în primul an nu am ieșit pe plus, dar mă declar mulțumit că am studiat piața. Acest tip de afacere ar merita dacă românii ar câștiga mai mult. Din acest motiv noi vrem să vindem celor care își permit astfel de produse bio. Celor care doresc să pornească de la zero acest tip de afacere le recomand să fie pregătiți pentru multă muncă și sacrificiul de a nu fi tot timpul cu familia. Printre altele, sunt întristat de faptul că în zonă nu avem cu cine munci deoarece oamenii se mulțumesc cu ajutoarele de la stat.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Articolul de față este realizat pe baza informațiilor furnizate de echipa prof. univ. Ioan Stamatin din cadrul Facultății de Fizică (Universitatea București) și face parte dintr-o serie de materiale dedicate proiectelor inovatoare pe care aceștia le-au dezvoltat în cadrul Centrului 3NanoSAE. Conceptul bioreactorului a apărut în contextul proiectului FC-Farm (Băleni, județul Dâmbovița) al cărui scop a fost implementarea unui sistem modular, dimensionat în funcție de necesități și care să asigure autonomie termică serei sau solarului pe timp de iarnă. În rândurile următoare vă prezentăm date tehnice cu privire la acest bioreactor.

Dimensionarea

Practic, bioreactorul este o structură cilindrică, putând fi folosit nu doar pentru a produce biogaz, ci și energie termică. Pentru o cantitate de circa 50 tone de compost, volumul calculat al bioreactorului este de 70 mc, înălțime 2,5 m, iar diametrul de cca 6 m. Bioreactorul experimental de la Băleni a fost alimentat cu 35-40 tone de deșeuri vegetale sub formă de vreascuri și uscături sortate din pădure. Densitatea compostului variază în funcție de starea de elaborare: mărunțirea (calitatea rumegușului). Densitatea inițială poate fi de 0,3 kg/mc, iar după umidificare poate ajunge la 1 t/mc. La un compost de o bună calitate, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 0,6-0,7 t/mc, iar perioada pentru preparare este de circa 18 luni de fermentare. Trebuie avut grijă să se menţină un raport suficient de ridicat de umiditate (40%-50%) la orice moment în întreaga perioadă de elaborare, fiind necesar un sistem automat de udare.

Încărcarea și impregnarea cu apă

Experimentul celor de la Facultatea de Fizică a arătat că un metru³ de deșeuri lemnoase sub formă de rumeguș poate absorbi și reține circa 700 de litri de apă pe o perioadă de trei zile. Impregnarea se realizează pe măsură ce reactorul se încarcă. La fiecare 20 cm strat de încărcare se udă până la punctul de saturație. Excesul de apă ce se colectează la baza reactorului se drenează și se recirculă periodic prin pulverizare peste reactor, prin intermediul unui sistem de pompare.

Producerea de energie termică din fermentare

Bioreactorul construit în solarul de la Băleni a fost izolat termic cu baloți de paie. Pe parcursul fermentării compostului din uscături se degajă caldură, temperatura medie ajungând la 60°C. Căldura este rezultatul proliferării și activității bacteriilor.

Experimental s-a demonstrat că, folosind bioreactorul de 50 tone, se poate produce apă caldă la 600°C (la intrare 100°C) la o rată de 4 l/min pentru 6 luni fără a interveni în bioreactor pe perioada de funcționare. Bioreactorul de 50 tone poate încălzi o incintă de 100 mp pentru cel puțin 6 luni. Un bioreactor cu amprenta la sol de 23-25 mp pentru o masă de încărcare de 17.000-20.000 kg, echipat cu 2-3 turnuri asigură încălzirea unui solar dublu inflat de 100-110 mp și volum de 200 mc.

Materia primă

Pentru alimentarea bioreactorului se folosesc vreascuri și uscături rezultate din curățarea pomilor, arbuștilor, resturile vegetale din seră sau solar. Spre exemplu, în pădure pe o suprafață de un hectar pot fi obținute din curățarea materialului lemnos neutilizabil circa 50 tone.

Materia primă folosită pentru alimen­tarea bioreactorului trebuie mărunțită și este de preferat ca acest lucru să se realizeze cu ajutorul unei mașini de răzuit și nu prin metoda de zdrobire-tăiere.

Dimensiunea vreascurilor mai mari de 10 cm necesită mașini de mărunțire de putere mare, dar este o metodă nerecomandabilă. Este de preferat să se folosească vreascuri și resturi lemnoase de dimensiuni medii-mici. Spre exemplu, dacă fragmentele sunt lungi și subțiri (grosimi de 1 mm) permit penetrarea și reținerea apei în condiții optime.

Laura ZMARANDA

Propunerile vin din partea unei echipe de cercetători ai Centrului 3NanoSAE, condusă de profesorul universitar Ioan Stamatin. Această echipă și-a propus să găsească soluții pentru încălzirea serelor și solariilor pe timp de iarnă, soluții care să poată fi replicate cu ușurință de orice agricultor. Și au reușit să își atingă obiectivul. Prin proiectul lor, FC - Farm, au demonstrat că este posibil să realizezi un sistem modular, care poate fi dimensionat (adăugând panouri solare, module de pile de combustie etc.) astfel încât să crești energia generată și, implicit, capacitatea serei.

15°C la interior, -10°C afară

„Am început prin a căuta un partener alături de care să cercetăm mai mult felul în care putem folosi panourile solare și fotovoltaice în agricultură. Am găsit un astfel de partener în compania E-laborator Feeria din Băleni – Dâmbovița, care dorea implementarea unui nou concept de sere bazat pe surse de energie sustenabile – pile de combustie, energie solară, biomasă – și pe apă reciclată fără conținut de pesticide, erbicide și alte toxine similare. Odată ce am avut solarul, unul dublu inflat, am început proiectul de cercetare și am instalat, cred, peste 300 de senzori cu ajutorul cărora am monitorizat radiația solară, ultravioletele, bioxidul de carbon, umiditatea. Practic, voiam să aflăm cum să construim o seră sau un solar care să aibă variația de tempe­ratură aproape constantă, indiferent de anotimp.“

„Proiectul a durat trei ani și s-a ajuns la o combinație interesantă a mai multor tipuri de surse de energie, spune profesorul Ioan Stamatin, cel care a condus proiectul de cercetare. Principalul element folosit pentru a crește temperatura în interiorul solarului a fost panoul termosolar. Potrivit profesorului Stamatin, acesta funcționează similar unei sobe. Datorită materialelor ușoare din care este realizat, polistiren cu îmbinare pe rășini și placă din aluminiu, panoul poate fi mutat oriunde. Placa de aluminiu, înnegrită cu vopsea pe bază de negru de fum sau de graffit (este permisă orice vopsea neagră), se poate încălzi până la 90-100°C. Aerul rece care intră în contact cu placa se ridică prin convecție (o formă de transmitere a căldurii specifică doar gazelor și lichidelor care depinde de prezența materialelor), se încălzește și iese afară ca aer cald.

Nu este necesar un ventilator care să ajute la circulația aerului pentru că panoul realizează singur acest lucru prin diferența de temperatură, aer rece și cald. Aerul cald este trimis în seră și se recirculă până se ajunge la o temperatură fixată inițial din termostat. Cantitatea de energie care vine de la soare pe metru pătrat este de 1.000 de wați.

„Nu vorbim despre panourile solare de 1.000-2.000 de euro, ci despre simple panouri termosolare cu recirculare de aer. Cu două panouri termo-solare montate în interiorul solarului am reușit să menținem în perioada decembrie-februarie o temperatură de cca. 15°C, în vreme ce afară erau –10°C.“

În completare, panouri fotovoltaice și bioreactor

În cadrul proiectului s-a realizat și un bioreactor care este practic o structură cilindrică de 2-3 metri. Ideea, spune profesorul Stamatin, nu a fost aceea de a produce biogaz, ci de a folosi energia termică produsă de activitatea electrobiochimică a microorganismelor termofile (fermentație). Bioreactorul, care poate avea orice dimensiune, 10-20-30 de tone, a fost izolat termic cu baloți de paie, iar în interiorul lui temperatura ajungea la 60-70°C. În solar a contribuit cu un surplus de 4-6°C. În primăvară-vară bioreactorul poate fi demontat, iar îngrășământul rezultat poate fi reutilizat apoi în seră sau solar. În octombrie poate fi reasamblat, astfel încât în noiembrie să fie dat în folosință. În descrierea proiectului de cercetare se arată că, pentru a contribui la sustenabilitatea și autonomia solarului, s-a optat și pentru instalarea unui sistem fotovoltaic Off Grid cu o putere instalată de 3,0 kW. Acest tip de sisteme sunt recomandate în zone unde lipsește cu desăvârșire energia electrică sau în zone unde au loc întreruperi de curent frecvente. Un sistem fotovoltaic cu o putere instalată de circa 3 kW este suficient pentru a acoperi toate nevoile serei pentru că are o capacitate de producție de circa 10 kWh media zilnică anuală. Acumulatorii solari stochează până la 7.2 kWh energie, care poate fi folosită pe timp de noapte sau de vreme nefavorabilă, atunci când panourile fotovoltaice nu mai pot fi utilizate. În vederea stocării eficiente a agentului termic în cadrul proiectului a fost achiziționat și un boiler mixt de încălzire și stocare, cu o capacitate de 500 litri și o putere termică de 25kW.

Practic, aceste trei componente – panoul solar, bioreactorul și panoul fotovoltaic – se completează. Panoul care încălzește și recirculă aerul ajută la creșterea progresivă a temperaturii în interiorul solarului. Printr-o prestabilire din termostat a temperaturii, când se ajunge la gradele solicitate această recirculare se oprește și intră în funcțiune celelalte sisteme. „Prin această combinație – panou solar, bioreactor, panouri fotovoltaice – am reușit să creăm o temperatură minimă de 10°C și maximă de 20-25°C. Putem să facem și invers, să răcim.“

„Scopul proiectului a fost ca instrumentele folosite de noi să poată fi reasamblate de oricare legumicultor într-un alt concept. Practic, dacă ai solar sau seră îi poți asigura încălzirea pe timp de iarnă printr-un panou termosolar. Prețul unui astfel de panou este de aproximativ 500 de euro. Poți veni în completare cu un sistem de panouri fotovoltaice și un bioreactor. Suplimentul de electricitate poate fi folosit pentru funcționarea unui boiler electric care să încălzească apa. Și atunci sera sau solarul pot deveni sustenabile, cu costuri net mai reduse. Astfel prețul legumelor de solar ar fi constant.“

„Cred că am reușit să demonstrăm prin acest proiect că soluțiile propuse de noi sunt viabile. Dar parcursul de la o soluție viabilă la implementare la nivel industrial presupune existența, în primul rând, a unui prototip de seră sau solar care să funcționeze câțiva ani în condiții normale. Să treacă testul câtorva anotimpuri. Proiectul nostru s-a derulat pe trei ani, dar practic o singură iarnă a funcționat. “

Laura ZMARANDA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO