În anul 2000, Sorin Pughiuc s-a hotărât să intre în afaceri și să își deschidă o florărie, pe vremea aceea fiind primul business de acest fel din Dorohoi. Apoi, mult mai târziu, în paralel cu activitatea din florărie, din dragoste pentru frumos, Sorin s-a gândit la un bussines de amenajări peisagistice. Acum, trendul este unul ascendent, astfel că el proiectează grădini 3D și oferă servicii de mentenanță, odată cu evoluția domeniului imobiliar ce se reflectă și în domeniul amenajărilor de grădini private.

Prima florărie din Dorohoi. Florile sunt ca niște cuvinte nerostite, care trezesc pasiuni și transmit emoții

„Sunt născut în luna lui Florar a anului 1968… unii ar zice că demult. Cred că important e cum te simți pe interior. Eu unul mă simt tânăr, dacă luăm în considerare faptul că sunt proaspăt absolvent al Facultății de Horticulură din Iași, promoția 2023. Deci, tânăr! Tânăr cu părul grizonat. Și ca să fie totul conform planurilor și proiectelor mele, am fost admis și la studiile de master în Amenajare Peisagistică Urbană și Teritorial, din cadrul aceleiași facultăți. Cred că o moștenesc pe mama mea, care, din păcate, nu mai este printre noi. Cu siguranță ea mi-a ursit ca arta și frumosul să mă însoțească în drumul prin viață. Și cum poți să pui cel mai bine în practică acest vis, dacă nu cu ajutorul florilor? Florile sunt ca niște cuvinte nerostite, care trezesc pasiuni, transmit emoții și aduc bucurie în sufletele tuturor. Și, plecând de aici… am deschis în anul 2000 prima florărie din Dorohoi. În acea perioada doar în piață se comercializau flori și într-o ofertă limitată. A fost un început timid, cu puține cunoștințe în arta floristică, dar cu un elan tineresc și cu o dorință fantastică de a pune în practică toate visurile și planurile. Nu a fost ușor, dar din feedback-urile clienților se pare că am reușit. Cred că e cursul firesc al unei munci depuse cu dragoste și pasiune. Pentru cei care vor să înceapă un astfel de bussines trebuie să știe de la început că nu este deloc simplu, înseamnă nopți nedormite, înseamnă multă muncă, să dedici aproape tot timpul acestei afaceri. Florile nu sunt ca șuruburile să le muți de pe un raft pe altul. Sunt cu totul și cu totul altceva. Florile înseamnă viață și pentru asta trebuie tratate cu gingășie și respect. Doar atunci când pui suflet pot ieși cele mai frumoase și elegante buchete, cele mai frumoase aranjamente și, în consecință, pot exista și clienți mulțumiți. Pentru că ei, clienții, prietenii florăriei, cum ne place nouă să îi numim, prin mesajele de mulțumire, prin aprecieri, susținere și încurajări ne provoacă să mergem mai departe și să fim din ce în ce mai buni în ceea ce facem“, specifică antreprenorul din Dorohoi.

După florărie a urmat… un bussines în amenajări peisagistice

În paralel cu activitatea din florărie și pornind de la același principiu, din dragoste pentru frumos, Sorin s-a gândit la un bussines de amenajări peisagistice. „Asta s-a întâmplat începând cu anul 2013. Căpătasem suficientă experiență în lucrul cu florile, acumulasem destule cunoștințe din cadrul acestui domeniu și cu ajutorul informațiilor dobândite de pe Internet am dat start cu pași mărunți și acestei activitați. E greu să pornești pe un drum cu multe necunoscute. Nu cred că cel mai important într-un astfel de bussines e despre câți bani ai nevoie ca să poți începe. E despre cât de mult îți dorești, despre cât de mult îți place ceea ce vrei să faci. Nu e foarte complicat să achiziționezi câteva scule, să copiezi tactici și tehnici de pe Internet și să pornești la treabă. Cel mai important este să pui suflet, să faci lucrul de calitate, să reușești să vizualizezi cum va arăta grădina în viitor, să faci totul în așa fel încât să legi relații de prietenie cu clienții, să poți tot timpul să le deschizi poarta grădinii și să te întâmpine cu mulțumire și apreciere. Eu cel puțin așa văd acest bussines. Pentru mine fiecare grădină, fiecare proiect are o poveste. Și ca toate poveștile, acestea trebuie să se încheie frumos… și clientul să fie mulțumit“, mai adaugă Sorin Pughiuc.

Proiectarea grădinii 3D, în trend

Antreprenorul din Botoșani mai adaugă faptul că, în momentul când ia o grădina de la zero și din discuțiile cu clienții, încearcă să proiecteze o amenajare care să corespundă cerințelor lor.

„De cele mai multe ori clientul nu este foarte hotărât și încerc să îl fac să se lase cu toată încrederea pe mâinile echipei noastre. Sigur, acum oricine poate să se inspire de pe internet, unde poate găsi diferite tipuri de amenajări, dar doar un inginer peisagist bine pregătit, cu reale cunoștințe în domeniu și cu experiență va putea găsi soluții sigure și funcționale care să se potrivească spațiului, bugetului și nevoilor clientului. Și pentru asta un pas de început este proiectarea grădinii în 3D. Doar așa clientul își poate face o imagine clară asupra modului în care va arăta grădina. Din experiența mea, această reprezentare grafică a modului de proiectare contează foarte mult în relația cu clientul. Sunt beneficiari care cu greu își imaginează cum le va fi transformată grădina“, menționează Sorin Pughiuc.

Serviciul de mentenanță vine la pachet

Pe lângă toate acestea, la fel de important este și proiectarea sistemului automatizat de irigație, declară botoșăneanul. „Fără un astfel de sistem munca noastră ar fi în zadar. Așadar, proiectăm și executăm sistemul automat de irigat de la primul, până la ultimul detaliu. După care executăm lucrările de pregătire a terenului care includ foarte multe operațiuni, lucrările de drenaj, facem toate plantările și, în cele din urmă, montăm rulourile de gazon sau înființăm gazonul prin însămânțare. De asemenea, oferim și serviciul de mentenanță. Nu este suficient să faci grădina, să tai panglica, să bei șampania sau vinul… după buget… și să pleci mai departe. E foarte important să rămână în grija unor specialiști și această operațiune de întreținere.“

Domeniul imobiliar se reflect în amenajări peisagistice

Peisagistica este strâns legată de domeniul construcțiilor care este evident într-o continuă creștere, specifică acesta.

„Domeniul imobiliar se reflectă în evoluția domeniului amenajărilor de grădini private. Dacă e să fac o retrospectivă a celor 10 ani de activitate, pot afirma cu certitudine că cererea este din ce în ce mai mare. Pe lângă importanța creșterii calității ofertei și a lucrărilor, este și sporirea numărului de clienți cu sufletul îndreptat spre autentic și frumos. Cu toate că acest domeniu de activitate este relativ tânăr, se poate vedea clar că recuperează cu viteză“, încheie inginerul peisagist Sorin Pughiuc, antreprenor din Dorohoi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Grădinile de trandafiri au fost multă vreme simboluri ale romantismului și eleganței. Iubiți pentru florile lor mari și parfumul divin, trandafirii sunt vedete în orice grădină și există puține plante care pot rivaliza cu versatilitatea lor. Disponibili într-o varietate de culori, parfumuri, înfloriri repetate sau unice și diverse forme (urcători, pomișori, tufe, teahibrizi, floribuna), există trandafiri de grădină pentru orice loc și pentru orice iubitor de frumos.

Pe vremuri, grădinile de trandafiri cu ziduri erau cunoscute sub numele de mătănii și adesea nu conțineau altceva decât trandafiri. Grădinile de trandafiri formale sunt concepute pentru a aduce un omagiu eleganței clasice a trandafirilor. Adesea, aceste grădini constau din chenaruri simetrice, geometrice, mărginite cu garduri vii tăiate și umplute cu tufe de trandafiri adesea aranjate după culoare. Cu toate acestea, nu trebuie să plantați trandafiri într-o grădină formală, există numeroase moduri pentru a vă bucura de frumusețea și parfumul lor în propria locuință sau grădină, de la cățăratul peste o pergolă, până la ghivece pe terasă.

Mai mult decât atât, practica modernă de grădinărit tinde să favorizeze proiectarea unei grădini de trandafiri, astfel încât aceștia să se afle printre plante perene, bienale și anuale, atât pentru că arată mai contemporan, cât și pentru că ajută la prevenirea apariției anumitor boli la trandafiri.

Grădinile anului 2023 s-au îmbrăcat în culori și arome cu ajutorul unor trandafiri excepționali. Specialiștii în trandafiri de la Famous Roses Spania au realizat un topul 5 al celor mai frumoși trandafiri de grădină care își încântă cultivatorii și admiratorii cu frumusețea lor remarcabilă.

1. Rose Des Cisterciens, eleganță clasică în culori vibrante

Cunoscut pentru forma sa clasică de trandafir și pentru petalele sale vibrante, Rose Des Cisterciens este un veritabil spectacol vizual. Culorile sale pastelate aduc un farmec aparte grădinii, iar parfumul său delicat transformă fiecare colț într-o oază de relaxare și rafinament.

2. Leonardo da Vinci, o capodoperă florală

Inspirat de geniul artistului italian, trandafirul Leonardo da Vinci impresionează prin nuanțele sale unice și forma perfectă a florilor. Petalele sale, dispuse armonios, aduc aminte de creațiile maestrului, iar aroma sa bogată completează atmosfera artistică din grădină. Această creație, această roză care poartă numele lui Leonardo da Vinci, este unică în ansamblul ei, florile sale adunând peste 90 de petale pictate într-un roz bengalez de-a dreptul încântător.

3. Giardina, trandafirul preferat al romanticilor

Giardina este un trandafir care impresionează prin diversitatea culorilor sale și parfumul său inconfundabil. În nuanțe delicate de roz, acest trandafir adaugă o notă de eleganță și prospețime grădinii. Romanticii ne vor spune că Giardina trebuie admirat în nopțile calde de august, când singura sursă de lumină e luna. Sau atunci când se crapă de ziuă și peste florile mari pictate în nuanțe de roz se așterne o lumină albăstruie, liniștitoare. Cu siguranță, un astfel de romantic este și celebrul creator de trandafiri Tantau, care și-a dorit ca Giardina să fie un urcător fără pereche.

4. Zephirine Drouhin, eleganță și rezistență

Zephirine Drouhin se distinge prin flori roz intens și parfumul său subtil, atrăgând privirile și admirația tuturor. Ceea ce îl face și mai special este rezistența sa remarcabilă la boli, făcându-l alegerea perfectă pentru grădinarii care caută frumusețe durabilă.

5. Eric Tabarly (Eden Rose Roșu), o călătorie în lumea petalelor roșii

Cu petalele sale în nuanțe profunde de roșu, Eric Tabarly (Eden Rose Roșu) este o adevărată declarație de pasiune în grădină. Parfumul său intens și rezistența la diverse condiții climatice îl fac preferatul celor care caută un trandafir spectaculos și ușor de întreținut.

Acești cinci trandafiri aduc o varietate de culori și parfumuri, transformând orice grădină într-un colț de rai. Cu eleganța lor distinctă și rezistența lor, acești trandafiri rămân în centrul atenției, aducând bucurie și frumusețe în fiecare colț al casei sau grădinii.

Dacă vă doriți un trandafir celebru în ghiveci sau în gradină, intrați în lumea magică a trandafirilor pe famousroses.es. Aveți de ales dintre peste cele 100 de soiuri de trandafiri medaliați și celebri în întreaga lume. De la trandafiri cățărători și parfumați până la trandafiri de dulceață, de la cei mai mari creatori ai lumii. Medaliați, celebri și cu garanție pentru prindere, soi și culoare, Famous Roses vă oferă cei mai calitativi și rezistenți butași de trandafiri de pe piață. Acești trandafiri de colecție, adevărate opere de artă pentru totdeauna, sunt cele mai inspirate cadouri cu flori care rezistă an de an. (I.B.)

Agricultura urbană s-a transformat în anii recenți, dintr-un concept teoretic, într-un „exercițiu agricol“ implementat practic în multe dintre marile orașe ale lumii. În pofida faptului că acest tip de agricultură implică multe provocări în sensul că trebuie asigurate condiții specifice culturilor și că există doar spații limitate pentru dezvoltarea grădinilor, s-a dovedit că agricultura pe scară mică poate fi posibilă și în marile urbe. Un experiment similar îl desfășoară și specialiștii Facultății de Horticultură din cadrul USAMV București. Aceștia au înființat o grădină biointensivă cu scopul de a demonstra că de pe spații foarte restrânse, de doar câteva sute de metri pătrați, se pot obține suficiente fructe și legume pentru autoconsum. Prof. univ. Viorica Lagunovschi, unul dintre inițiatorii acestui proiect, ne-a vorbit despre structura acestei grădini.

Soluții pentru îmbunătățirea structurii solului

Dorința de a crea o grădină urbană biointensivă, spune prof. univ. Viorica Lagunovschi, a pornit de la ideea de a valorifica suprafețele mici, urbane, pe care să le transformăm în „oaze“ atractive și frumoase, dar și productive. Experimentul practic al acestei idei a presupus înființarea unei grădini urbane pe amplasamentul vechilor solarii. Primul obiectiv a fost îmbunătățirea structurii solului în care predomina cărămida fostelor construcții.

 „Anul acesta am îmbunătățit structura solului utilizând un produs pe bază de zeolit care a adus un aport de microelemente, dar și îngrășăminte. Am venit în completare cu un produs pe bază de leonardită în stare pură care intervine în structura solului și aduce la nivelul rădăcinii plantelor substanțele blocate în sol. Toate produsele pe care le-am utilizat în grădina biointensivă sunt destinate agriculturii ecologice, au certificat de produs ecologic. Pe 100-200 mp, lucrurile pot fi ușor rezolvate, fără intervenții prea mari sau cu substanțe chimice. Pericolul cel mai mare într-o grădină îl reprezintă buruienile, de aceea am venit cu soluții la îndemâna oricui. Este indicat să cultivăm, spre exemplu, lucernă timp de doi-trei ani pentru că, în afară de azotul pe care îl aduce în sol, îi imbunătățește foarte mult și structura. Sistemul radicular al lucernei poate ajunge și până la un metru și jumătate adâncime. Din observațiile pe care le-am făcut în această grădină, foarte multe dintre speciile cultivate aici copiază traseul rădăcinilor de lucernă. O altă recomandare pentru suprafețele mici este bobul, o plantă legumicolă înrudită cu mazărea și fasolea. Această plantă eliberează azot în sol, ceea ce înseamnă că prin cultivarea bobului vom avea un sol îmbogățit în azot și, ca urmare, în anul următor nu trebuie să mai facem fertilizări masive. Rezervele de azot care rămân după cultivarea leguminoaselor sunt destul de consistente, dar există însă o condiție. Aceasta impune ca, după terminarea recoltării, să nu smulgeți rădăcinile, ci să le tăiați de la suprafața solului. Rădăcinile leguminoaselor trebuie să se descompună în sol pentru a elibera azot.“

Combaterea dăunătorilor în mod natural

În grădina biointensivă de la USAMV există o evidență foarte exactă a speciilor cultivate în fiecare an, astfel încât să poată fi realizată o rotație a culturilor.

„În cazul tomatelor, despre care știm că au probleme fitosanitare, lucrăm cu 18 varietăți – avem și soiuri și hibrizi. Am plantat și soiuri românești de la stațiunea de cercetare de la Buzău, dar avem aduse și din străinătate. Cu tomatele suntem foarte grijulii în sensul că în fiecare an le plantăm în altă parte pentru că altfel bolile și dăunătorii se vor înmulți extraordinar de mult. Încercăm, de asemenea, asocierea plantei cu altele. Deși unele asocieri de plante din grădina USAMV au fost făcute pe baza informațiilor din literatura de specialitate, altele le-am făcut intuitiv. Printre plantele de tomate avem și crăițe, florile pe care probabil că legumicultorii le iubesc cel mai mult. Acestea au o caracteristică foarte interesantă prin faptul că degajă în sol niște substanțe care îndepărtează nematozii. Aceștia sunt foarte greu de combătut, singurele substanțe utile în acest sens fiind cele cu grad mare de periculozitate, din grupa a III-a sau chiar a II-a de toxicitate, foarte poluante. Am încercat, spre exemplu, să vedem cum se comportă napul în asociere cu pătrunjelul, iar rezultatele sunt bune. Nu am citit nicăieri până acum în literatura de specialitate despre această asociere, probabil că vom fi primii care scriu despre asta.

În plus, un obiectiv al grădinii de aici este să avem biodiversitate. Ne dorim să avem insecte aici, chiar dacă unele sunt considerate dăunătoare. Ce soluții am găsit în acest sens? Spre exemplu, una dintre extremele grădinii este închisă cu un rând de lavandă. Aceasta înflorește foarte frumos și abundent, are un parfum plăcut pentru unele insecte și total dezagreabil pentru altele. Lavanda oferă o protecție extraordinară acestei grădini. O altă latură este închisă cu lophantus, o plantă meliferă extraordinară care atrage multe albine. Și în cazul lavandei și al lophantusului, dar și al gălbenelelor am păstrat aliniamentul pentru că sunt plante perene“, spune dna prof. univ. Viorica Lagunovschi.

Laura ZMARANDA

Cine nu a auzit de liliac, arbustul care înflorește primăvara? Cu siguranță majoritatea dintre noi, însă de liliacul indian cu siguranță mult mai puțini. Ce este liliacul indian? Un arbust originar din Asia, asemănător prin flori cu liliacul atât de întâlnit la noi, dar care înflorește în altă perioadă a anului.

Lagerstroemia indica, căci despre acest arbust este vorba, este tot mai întâlnit în grădinile din sudul și vestul țării. Înălțimea unui astfel de arbust poate ajunge și la 5 metri și este un adevărat spectacol în fiecare anotimp: primăvara este verde complet, cu frunze dese, vara este plin de flori colorate timp de 3 luni, toamna are frunzișul colorat în nuanțe de la galben, la maro și roșu cărămiziu, iar iarna este ochios datorită scoarței care se desprinde.

Frunzele sunt simple, cresc sub formă ovală, de culoare de verde intens, iar florile au aspect bătut în nuanțe de roz, mov, dar și alb, cu aspect de hârtie creponată. Perioada de înflorire este lungă deoarece primele flori se deschid în luna iulie și se păstrează chiar și până la finalul lunii septembrie. Cel mai important aspect de care trebuie să ținem cont la plantare este poziționarea arbustului astfel încât să aibă parte de mult soare, pentru că atunci înflorește mai abundent. Se dezvoltă foarte bine dacă este amplasat în soluri cu umiditate medie și care au un drenaj bun. Necesită udare în perioadele de secetă, însă nu foarte frecvent și nici abundent, iar pentru o înflorire mai amplă, primăvara trebuie aplicat îngrășământ cu eliberare lentă, iar în momentul în care apar primele flori, fertilizarea trebuie oprită pentru că, dacă are parte de prea mult îngrășământ vor fi mai multe frunze și mai puține flori.

În ceea ce privește înmulțirea trebuie cunoscut faptul că se poate realiza prin butași, dar și prin semințe, însă în cel de-al doilea caz este nevoie de mai multă pricepere.

Ca în cazul oricărui arbust, plantarea acestuia poate fi realizată de regulă toamna, însă, dacă este la ghiveci sau container, el poate fi plantat în aer liber în orice moment al anului, cu condiția ca solul să nu fie înghețat.

Trebuie menționat faptul că există și soiuri care se pretează pentru interior, dar atunci înălțimea lui este controlată prin tăieri. În acest caz, are nevoie de un ghiveci bine ales, pe fundul căruia trebuie așezat un material de drenaj, cum ar fi pietrișul. De asemenea, poate fi o alegere ideală și pentru iubitorii de bonsai.

Indiferent de locul în care doriți să țineți liliacul indian sau de dimensiunea pe care doriți să o aibă, trebuie să țineți cont de faptul că are nevoie de multă lumină!

Larissa DINU

Venirea primăverii și a sezonului cald, cu explozii de vegetație dar și cu „alaiul“ de boli și dăunători „pofticioși“ a se hrăni cu fragedele creșteri vegetative, pune în pericol producția de fructe și calitatea acestora. Pomii netratați produc fructe puține, pătate (pline de rapăn) și viermănoase. Pentru preîntâmpinarea acestor neajunsuri se propune o schemă de tratament simplificată aplicată în momentele de vegetație cele mai vulnerabile infecțiilor cu boli și înmulțirii dăunătorilor – în fazele de ouă, larvă și adult. Tratamentele respective se fac preventiv în marea lor majoritate și curativ, acordându-se atenția cuvenită folosirii de produse omologate pentru protejarea albinelor, a mediului și protecția muncii.

Aplicarea tratamentelor la semințoase (măr, păr, gutui)

Dușmanii cei mai periculoși ai semințoaselor sunt: rapănul, făinarea, focul bacterian, moniloza, păduchele din San-José, gărgărița florilor, viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, păianjenii, acarienii, insectele minatoare.

Tratamentul 1

Se aplică de la dezmugurire la buton roz.

Se combat: păduchele din San-José (dacă nu a fost combătut în iarnă), păduchele lânos, acarianul roșu, rapănul, făinarea.

Produsele recomandate:

Fungicide: Dithane Neotec 75 WG în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin 70 WG, în doză de 10 g/10 l apă

Insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 2 ml/10 l apă sau Mospilan 20 SG, în doză de 3 g/10 l apă sau Dimilin 0,02%.

• gărgărița florilor cu Mospilan 20 sau Calypso 480 SC (produse care protejează albinele)
• păduchele din San-José (dacă nu s-a combătut în iarnă), cu Decis sau Faster Delta (cu atenție la protejarea albinelor).

Pentru combaterea gărgăriței florilor care este un dușman periculos nu este bine să ratăm acest tratament.

Tratamentul 2

Se aplică de la deschiderea florilor la căderea petalelor.

Se combat: gărgărița florilor care produce daune de până la 90% în mugurii florali, care iau aspect de cuișoare, puricii meliferi, acarienii, rapănul, făinarea, moniloza, focul bacterian.

Produse recomandate

Insecticide: Calypso 480 SC în doză de 2 ml / 10 l. apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 g/10 l apă.

Fungicide

• Merpan 80 WDG în doză de 15 g/10 l apă sau Bravao SC 2 ml/10 l apă
• dacă este cazul, Thiovit Jet pentru combaterea făinării în doză de 35 g/10 l apă, Aliete 80 WG în doză de 30 g/10 l apă pentru combaterea focului bacterian

Tratamentul 3

Se aplică de la mărimea unei alune la mărimea unei nuci.

Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii de frunze, acarienii, păianjenii.

Produsele recomandate:

Fungicide: Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă, sau Systane Plus 2ml/10 l apă.

Insecticide: Karate Zeon în doză de 1,5 ml/10 l apă sau Calypso 480SC în doză de 2 ml/10 l. a.

Tratamentul 3 se poate repeta de 1-3 ori, dacă este cazul.

Tratamente la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireș, vișin)

Tratamentul 1

Se face în faza de dezmugurire, până la buton alb.

Se combat: moniloza, pătarea roșie, ciuruirea frunzelor și bășicarea frunzelor la piersic, viespile prunului, un dușman care poate compromite total producția de prune, păduchele din San-José, păduchii de frunze, acarienii.

Produse recomandate

Fungicide: Dithan Plus în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă.

Insecticide: Mospilan 20 SP în doză de 2 ml/10 l apă sau Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l apă ori Dimilin 48 SC în doză de 0,02%.

Tratamentul 2

Se face de la începutul înfloririi până la scuturarea petalelor.

Se combat: moniloza, ciuruirea și pătarea frunzelor, bășicarea frunzelor de piersic, viespile prunului, musca cireșelor, păduchii de frunze.

Produse recomandate

Fungicide: Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă.

Insecticide: Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l.apă, Mospilan 20 SG, în doză de 2ml/10 l apă.

Tratamentul 3

Se face de la începutul creșterii fructului până la ½ din mărimea acestuia.

Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roșie a frunzelor, bășicarea frunzelor la piersic, viermele fructelor (atenție la viermele cireșelor), omizile defoliatoare, păduchii de frunze, acarieni, păianjeni.

Produse recomandate

Fungicide: Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă sau Dithane în doză de 20 g/10 l apă.

Insecticide: Calypso 480 SC în doză de

2 ml/10 l apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 ml/10 l apă.

Dacă este cazul, vom folosi Vretimec 1,8 EC în doză de 1,5 ml/10 l apă pentru combaterea acarienilor sau Nissorun 10 WP în doză de 5 g/10 l apă pentru combaterea păianjenilor.

La nevoie, tratamentul 3 se poate repeta de două ori.

Recomandări

Respectați dozele recomandate de pe etichetă și dacă produsul este compatibil cu alte produse. Se va evita amestecul cu produse cuprice (Zeama Bordeleză, Funguran, Champion etc.) Asigurați timpul de pauză de la aplicarea ultimului tratament, a recoltarea fructelor. E necesar să protejăm albinele, anunțând vecinii și deținătorii de familii de albine când intenționăm să facem tratamente. Se va evita păscutul anilalelor în livezi sau în locurile unde s-au făcut tratamentele. Soluțiile rămase nu vor fi aruncate la întâmplare, pentru a nu polua solul și apa. Se vor respecta cu strictețe măsurile de igenă și protecția muncii cu echipament adecvat (mască, mănuși, ochelari, combinezon, cizme.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

O doctorandă a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi testează cele mai bune soluţii ce pot fi aplicate grădinilor de legume care pot fi înfiinţate pe suprafeţe foarte mici.

Astfel, aceasta doreşte să ofere soluţii concrete şi practice celor care au suprafeţe de teren foarte mici, cum ar fi cele din jurul caselor sau chiar celor care locuiesc la bloc şi care îşi pot amenaja o grădină de legume pe balcon, pe o suprafaţă de doar un metru pătrat, pe straturi înălţate.

Tânăra cercetătoare susţine că formarea de straturi înălţate prezintă o multitudine de avantaje, dintre care amintim încălzirea substratului timpuriu (comparativ cu stratul clasic), posibilitatea plantării mai multor specii pe aceeaşi suprafaţă, întreţinerea minimă şi facilă, producţia de legume pentru consum familial şi, nu în ultimul rând, decorul oferit.

De asemenea, o grădină de legume poate fi decorativă, fiind uşor de integrat în amenajarea de ansamblu a unei grădini private de dimensiuni mici.

Roxana Hangan-Istrate, inginer horticol cu specializare în peisagistică, actualmente doctorand în cadrul Facultăţii de Horticultură a USAMV Iaşi, afirmă că cererea pentru grădini de legume în amenajarea grădinilor private este din ce în ce mai mare, de aceea a ales să studieze o serie de posibilităţi de utilizare a unor specii legumicole cu întrebuinţări multiple în conceptul grădinilor urbane şi periurbane. Tânăra urmăreşte să demonstreze că lipsa suprafeţelor mari nu este un motiv care să-i oprească pe adepţii unui trai sănătos bazat pe consumarea produselor obţinute din cultivarea legumelor, aceştia putând avea la dispoziţie o grădină de legume pe balcon, în vase sau doar pe o bucată foarte mică de pământ.

„Prin acest studiu doresc să evidenţiez faptul că o grădină de legume poate fi şi decorativă, astfel fiind uşor de integrat în amenajarea de ansamblu. Suntem în plin proces de dezvoltare urbană, iar lotizările sunt de mici dimensiuni. Acest lucru ne determină să renunţăm la a crea un spaţiu dedicat cultivării speciilor legumicole pentru consum propriu în stare proaspătă, iar intenţia mea principală este aceea de a demonstra că acest lucru, adică lipsa spaţiului, nu se aplică. Se poate crea o grădină de legume pe balcon, în vase sau jardiniere, sau doar pe o bucăţică de pământ de doar un metru pătrat, iar dacă acest strat este şi înălţat, cu atât mai bine“, a precizat Roxana Hangan–Istrate, doctorand al USAMV Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o lume tot mai poluată avem nevoie de o gură de aer proaspăt. Cum? Să grădinărim bio, atât cât se poate. Recurge la câteva trucuri și vei contribui la crearea unui mediu prietenos cu natura. Apa de ploaie, compostul realizat în propria gospodărie și plantarea unor plante aromatice sunt doar câteva soluții care ne pot ajuta în acest sens.

Apa de ploaie – sursa cea mai bună de udat

De cele mai multe ori, chiar dacă respecți rețetele de pământ, de fertilizat, expui planta la lumina de care are nevoie și nu o lași în curent, ea, planta, tot suferă. Care este oare motivul? Îți spunem noi, apa! Apa de la robinet conține o serie de săruri care nu sunt recomandate pentru plante. De aceea ideală este apa de ploaie, care este gratuită și nu afectează mediul. O poți aduna în recipiente mari, atunci când plouă, și o poți folosi, mai apoi, pentru plante, așa cum făceau și bunicii noștri cândva. Chiar dacă apa de ploaie nu mai este atât de pură, ca pe vremuri, tot este mai indicată decât apa de la robinet.

Fă compost, pământ de flori

Este ușor de realizat, dar e nevoie de ceva răbdare până se descompune compostul și de un loc de depozitare. Sapă o groapă în pământ sau pune într-o ladă din lemn resturile vegetale de la plantele pe care le-ai tuns toamna sau primăvara. Adaugă frunzele căzute doar dacă sunt fără boli și dăunători, eventual și câteva resturi menajere precum coji de banane sau de ouă. Lasă-le la descompus și afânează din când în când. Pune pământul obținut la plantele din grădină, balcoane sau terase și ele se vor dezvolta frumos și sănătos.

Alungă dăunătorii cu parfum de plante

Se știe că mulți dăunători nu atacă anumite plante tocmai din cauza mirosului emanat de acestea. Așadar, plantați în grădini sau jardiniere crăițe, levănțică, mușcate printre alte flori și veți avea un decor frumos și nu va trebui să face și tratamente chimice contra dăunătorilor.

• Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi.
• Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
• Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
• Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.

Odată ce temperaturile încep să crească, întreaga natură se pregăteşte să revină la viaţă. Nu degeaba primăvara este anotimpul asociat cu renaşterea sau – poetic spus – cu o adevărată simfonie a culorilor. Şi, dacă în majoritatea cazurilor natura nu are nevoie de contribuţia umană pentru a-şi urma cursul firesc, când vorbim despre grădini acestea au nevoie de ajutorul tău pentru a-şi atinge apogeul înfloririi. Aşadar, dacă eşti pasionat de grădinărit sau dacă îţi doreşti o grădină cât mai vie şi plină de miresme ar trebui să ştii câteva trucuri înainte.

Mai întâi ar trebui să îţi faci un plan de acţiune. Analizează atent grădina, planifică-ţi anumite reparaţii sau îmbunătăţiri, dacă este cazul, şi fă-ţi o listă cu plantele din grădină, cele deja existente şi ce anume doreşti să plantezi anul acesta. Lunile martie şi aprilie sunt cele mai bune pentru lucrări de primăvară. Gândeşte-te la ceea ce vrei să sădeşti, dar orientează-te încă de pe acum la seminţe pentru flori, gazon sau legumele timpurii pe care vrei să le incluzi în grădina ta. Nu uita să îţi planifici şi administrarea de îngrăşăminte. Ia în calcul îngrăşămintele cele mai bogate în azot pentru plantele ce înfrumuseţează prin frunze. De asemenea, îngrăşămintele bogate în fosfor şi potasiu ajută plantele să aibă rădăcini puternice şi să înflorească abundent.

Trebuie să sapi atent pământul pentru a-l oxigena, iar apoi să pui îngrăşământul la baza plantelor sau copacilor pe care vrei să-i ajuţi să se dezvolte cât mai bine. Foloseşte un fertilizant universal pentru a hrăni trandafirii şi alţi arbori şi arbuşti cu frunze căzătoare. Dacă foloseşti un fertilizant solid granulat fii atent să uzi pământul suficient astfel încât acesta să intre în sol.

Încă un truc de care trebuie să ţii cont atunci când îţi îngrijeşti grădina: dezinfectează cu alcool foarfeca cu care tunzi plantele. În felul acesta eviţi transmiterea de boli sau dăunători de la o plantă la alta. Spor la grădinărit şi o primăvară magnifică!

DE REȚINUT...

• Igienizează grădina, greblează frunzele căzute și resturile vegetale;
• copacii și tufele trebuie curățate de crengile și fructele uscate;
• este momentul propice pentru plantarea bulboaselor (lalele, gladiole, dalii);
• fertilizează solul;
• efectuează tratamente contra bolilor;
• atrage păsările în grădină cu ajutorul hrănitoarelor. Micile înaripate te pot scăpa de insectele nedorite.

  ---

Ruxandra HĂBEANU

Dintotdeauna am admirat capacitatea extraordinară a naturii de a lupta pentru supraviețuire. Resemnare nu este un cuvânt care să își găsească corespondent în habitatele sălbatice. Pentru că, indiferent de vitregia evenimentelor și a condițiilor care se desfășoară, plantele și animalele găsesc întotdeauna resurse pentru a-și câștiga dreptul la viață. Chiar și atunci când viața pare imposibilă. Grădina sigilată, care a supraviețuit 60 de ani în condiții aparent austere, este cel mai bun exemplu că natura este acea armonie între haos și ordine.

Se întâmpla în 1960, în ziua Sfintelor Sărbători de Paște. În acea zi David Latimer a plantat semințele unui miracol. Un miracol, așa cum este văzut prin ochii unui om care nu percepe tocmai această forță incomensurabilă a naturii de a supraviețui. Așadar, cum a început povestea grădinii care nu a avut niciun contact cu exteriorul vreme de 60 de ani? Cu o sticlă globulară de 10 litri, compost, apă, rădăcinile unei plante din familia Tradescantia (plante agățătoare) și speranța că din mâna de pământ și rădăcinuțele introduse în sticlă va înflori viața. Și așa a fost. După ce a pus bazele acestui ecosistem David Latimer a sigilat sticla și nu a mai deschis-o până  în 1972, atunci când a adăugat grădinii sale puțină apă. Însă, în afara acestei excepții, sticla nu a mai fost deschisă niciodată. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a păstra permanent sticla în lumina soarelui și de a o roti pe toate părțile astfel încât întreaga grădină să beneficieze de razele soarelui.

A fost suficient ca acest ecosistem plăpând, plămădit dintr-un boț de pământ și câteva rădăcini, să se dezvolte și să ia chipul unei grădini luxuriante. Deși poate părea ciudat că o astfel de grădină sigilată s-a dezvoltat atât de armonios, nu este deloc așa. Pentru că, de fapt, grădina sigilată este un ecosistem perfect care se autosusține. Astfel, lipsa comunicării cu mediul exterior nu este o sentință la dispariție. Însă cum funcționează totul în interiorul sticlei? Aici natura urmează etapele unui ciclu natural în care fiecare element contribuie la supraviețuire. Bacteriile din compost descompun frunzele uscate și eliberează astfel oxigen. Acesta este transformat apoi în dioxid de carbon necesar în procesul de fotosinteză, proces esențial care asigură supraviețuirea plantelor. Apa din interiorul sticlei urmează practic acerflași circuit ca în natură, fiind permanent refolosită, iar noaptea, prin respirația celulară, plantele sintetizează substanțele nutritive de care au nevoie.

Așadar, imposibilul nu există! O dovedește această grădină sigilată care a supraviețuit 60 de ani, acest ecosistem care mimează fără cusur modul de existență a planetei pe care trăim. Grădina sigilată este o micro versiune a plantei Terra.

Laura ZMARANDA

Chiar dacă iarna a sosit, asta nu înseamnă că peisajul din grădină trebuie să fie unul tern. Și în sezonul rece putem avea un peisaj încântător în oaza de relaxare, cu plante verzi sau colorate. Zăpada şi gerul nu le impresionează, iar viscolul nu le deranjează prea mult. Sunteți curioși să aflați care sunt aceste specii?

Ilex este un arbust care face fructe sub formă de bobițe roșii, ideale pentru peisaje rezidențiale. Frunzele sale persistente, de culoare verde închis, și boabele colorate înfrumusețează grădina pe tot parcursul iernii.

Textura medie a acestui arbust se îmbină în peisaj, dar poate fi echilibrat cu unul sau doi arbori sau arbuști. Este o alegere inspirată nu numai pentru aspectul decorativ cu „mărgele roșii“, dar și pentru atragerea păsărilor în grădină. Unde mai pui că planta este rezistentă la boli și dăunători! Cu toate acestea, aveți în vedere că ilexul necesită un sol umed.

De asemenea, bradul, pinul, molidul sau tuia îți mai pot înfrumuseța grădina.

Totodată, puteți opta pentru iasomia de iarnă, un arbust decorativ care poate ajunge la o înălțime de trei metri la maturitate. Aceasta înflorește din luna decembrie până în aprilie, iar florile în formă de steluțe pot fi atât galbene, cât și albe, de aproximativ un centimetru. Rezistă bine în condiții de ger, iar pe vreme mai blândă va înflori.

Aceste plante vor fi punctul de atracție al grădinii și îi vor garanta o culoare proaspătă. Sunt o mulțime de flori care vă pot colora și înveseli decorul exterior pentru că înfloresc în această perioadă rece. Cele mai atrăgătoare culori sunt galben, portocaliu, roșu și albastru de culoare intensă, aprinsă. După cum vedeți, dacă iubiți florile și verdeața puteți avea parte de ele inclusiv în condiții meteorologice vitrege. 

Ruxandra HĂBEANU

Originar din Asia și sudul Europei, Pyracantha (Piracanta) este un arbust decorativ prin flori, fructe și frunze, mai puțin utilizat la noi, dar extrem de răspândit în sudul Italiei, Grecia, Cipru, Turcia și sudul Bulgariei. Este cumva asemănător cu cătina, fiind des confundat cu aceasta, numai că fructul de Pyracantha, consumat accidental în cantități mai mari, este otrăvitor pentru om. Diferența semnificativă dintre cei doi arbuști o reprezintă frunzele, la cătină fiind lanceolate și argintii, iar la Pyracantha, verzi și lucioase.

Pyracantha, cum spuneam, este utilizat – solitar sau în garduri vii – pentru decorarea parcurilor, grădinilor, aleilor, zidurilor. În funcție de soi, arbustul crește între 1,5 și 4 m înălțime, având un diametru între 1,5 și 3 m. Ramurile sunt purtătoare de spini de 1-1,5 cm, iar frunzele sunt verzi-intens, de 2-4 cm lungime, persistente (necaduce), alterne, îngust-lanceolate, glabre și lucioase.

Florile mici, albe, înfloresc în luna mai-iunie, iar fructele – poame mici și globuloase – de culoare galbenă, portocaliu până la roșu, se maturizează în septembrie-octombrie, putând rezista până iarna târziu; ele oferă cel mai puternic element de decor. Planta este foarte rezistentă la îngheț, dar și la căldură, preferă zonele însorite spre semiumbră, însă are nevoie de apă în verile aride. Reușește bine pe solurile aerisite, profunde, dar nu suportă terenul argilos. Se înmulțește prin butași, plantarea efectuându-se toamna sau primăvara, inclusiv în ferestrele iernii, dacă solul nu este înghețat. Distanța de plantare este de minimum 50 cm între plante, în cazul varietăților cu talie mică, și până la 3 m, în cazul soiurilor robuste. Pyracantha se poate tunde ușor primăvara, având grijă la ramurile purtătoare de rod (cele formate din anul anterior), care se scurtează foarte puțin sau deloc.

Maria BOGDAN

Pentru a te bucura pe toata durata toamnei de o grădină frumoasă, aceasta trebuie amenajată cu grijă încă de la începutul sezonului. Acum este momentul optim pentru a face îmbunătățiri importante în acest loc atât de îndrăgit.

Fie că vorbim de grădina cu flori, de legume sau de livadă, în perioada septembrie-octombrie se recomandă igienizarea grădinii, însămânțarea și aplicarea de îngrășăminte. De asemenea, nu trebuie neglijată nici irigarea. Deși plantele își opresc vegetația, ele încă au nevoie de umiditate.

Pomii fructiferi nu trebuie neglijați nici ei. Este momentul ideal pentru sădirea lor. Motivele sunt multi­ple. Spre exemplu, creșterile lăstarilor la pomii plantați toamna vor fi mai mari decât în cazul celor sădiți primăvara. De asemenea, lemnul tânăr va avea timp să se maturizeze și nu va fi expus gerului. Totodată, ploile de sezon vor asigura umiditatea necesară și oferă un contact bun al rădăcinilor cu solul.

Bolile și dăunătorii pot fi distruși și fără utilizarea unor substanțe nocive, atât pentru sol, cât și pentru oameni. Puteți proteja pomii fructiferi folosind metode ecologice care pot fi preparate chiar în propria gospodărie. De exemplu, mirosul puternic de usturoi, tutun, rubarbar și alte plante este respingător pentru unele insecte. Ardeii iuți, alcoolul, sarea și alte substanțe pot arde sau distruge dăunătorii.

Ce te faci cu mulțimea de frunze uscate? Specialiștii ne sfătuiesc să păstrăm această materie. Și asta pentru că în scurt timp se va transforma în îngrășământ. De asemenea, nu trebuie pierdută ocazia plantării și a câtorva flori de care vă puteți bucura în lunile de primăvară. Panseluțele, micșunelele, muscarii și lalelele sunt doar câteva dintre florile care pot fi semănate acum în grădină. Toamna nu înseamnă sfârșitul vegetației. Acest anotimp reprezintă startul pregătirilor pentru primăvara anului viitor.

Ruxandra HĂBEANU

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Începând cu anul 2016, Adriana Stretean deține o plantaţie de trandafiri pentru petale Rosa Damascena Trigintipetala în localitatea Abucea, comuna Dobra, judeţul Hunedoara, din care face dulceață, sirop, oțet și apă de trandafiri. Și toate după rețetele de la străbunica. Antreprenoarea, absolventă de psihologie, drept, management în turism și limba italiană, a renunțat la munca de birou pentru două mii de butași aduși din faimoasa vale a trandafirilor din Kazanlak, Bulgaria. Plantația de trandafiri Dolce Idea România este crescută și îngrijită în regim de agricultură ecologică în curs de certificare.

Readuce aromele naturale ale trecutului

Ce face Adriana Stretean se numește pasiune! Acum, grădina acesteia este mare, iar din toate amintirile copilăriei sale, pe pământul lucrat de străbunica sa, încă din anii ’40, s-a născut un stil de viață, din iubire pentru trandafiri și tot ce este pur, frumos, proaspăt, sănătos, roz și... dulce. „Trandafirii sunt pasiunea mea, aş putea spune dintotdeauna, de când eram copil, iar străbunica mea era încă în viaţă şi avea o grădină mică cu câţiva trandafiri foarte parfumaţi, din care prepara puţine borcane mici de dulceaţă şi câteva sticluţe de sirop, care nouă, strănepoţilor pofticioşi, nu ne erau niciodată suficiente. De aici a început totul și s-a născut o grădină mare de trandafiri, un stil de viaţă, un vis al maturităţii mele, care azi poartă numele de Dolce Idea România. Totul a început în primăvara anului 2016, când am plantat 2.000 de butaşi de trandafiri Rosa Damascena aduşi chiar din Kazanlak, Bulgaria; aceștia au avut un procentaj de prindere de aproximativ 70% ca urmare a lipsei precipitațiilor timp de cinci săptămâni în perioada plantării de primăvară și neasigurării suficiente a necesarului de apă în perioada de creștere-udare unică, după trei săptămâni de la plantare“, precizează antreprenoarea.

Doar îngrăşământ şi insecticid natural

Dolce Idea România este o companie în întregime românească, administrată prin firma Astradis Dolce SRL, iar plantaţia, distileria şi toate celelalte spaţii de prelucrare au fost realizate exclusiv din fonduri proprii, precizează Adriana. „Terenul pe care s-a înființat în urmă cu trei ani plantaţia de trandafiri a fost tot proprietatea străbunicii mele; acesta are o compoziţie a solului argiloasă cu un pH de 7 şi o expunere solară pe toată durata zilei. Chiar în condițiile climatice capricioase din țara noastră, cu ierni deosebit de grele, trandafirii s-au adaptat și aclimatizat de minune pe acest teren, ei dovedindu-se a fi o specie extrem de rezistentă la ger. Trandafirii au fost cultivaţi şi sunt îngrijiţi încă de la început în regim de agricultură ecologică; de aceea folosim doar mijloace mecanice şi manuale de lucru al terenului, îngrăşământ natural şi insecticide naturale, respectiv macerate de ardei iuţi, de usturoi şi ceapă, ceai de boz sau de urzici“, adaugă Adriana Stretean.

În plantația Adrianei, trandafirii necesită lucrări complexe de întreţinere, care se întind anual pe o perioadă de 8 luni (din luna martie până la sfârşitul lunii octombrie sau cel târziu începutul lunii noiembrie), iar lucrările de tăiere se desfăşoară de două ori/an, primăvara şi toamna. „De altfel, lucrările de stropire ecologică preventivă împotriva dăunătorilor înaripaţi (afide) se fac tot de două ori/an, respectiv una primăvara înainte de apariţia bobocilor şi alta după înflorire, perioadă în care trandafirii au o etapă de vegetaţie puternică. Pe de altă parte, îngrăşământul natural se distribuie doar la tulpinile trandafirilor toamna şi apoi se muşuroiesc, iar lucrările solului au loc de 7-8 ori/an. Dintre toate aceste etape de îngrijire, cele mai dificile şi care necesită cele mai multe resurse umane şi financiare sunt culesul trandafirilor şi prelucrarea lor, care se fac exclusiv manual“, mai adaugă Adriana.

În curând... miere, lichior şi ulei esenţial

Plantaţia are în acest moment un număr de 1.355 de plante mature de trandafiri Rosa Damascena Tigintipetala sau trandafirii de Kazanlak, cu vârsta de 3 ani şi 450 de plante noi din acelaşi soi, sădite în luna noiembrie 2018. Suprafaţa totală cultivată este de 6.037 mp, cultura fiind una perenă, iar producţia sezonieră anuală de trandafiri pentru petale se ridică la aproximativ 5-6 tone, mai spune aceasta. „Pentru anul 2021, când vor intra pe rod 1.800 de plante, estimez o producţie sezonieră de 8-9 tone, recoltabilă în 25-30 de zile de la mijlocul lunii mai până la mijlocul lunii iunie. De altfel, noi comercializăm petale proaspete de trandafiri în lunile de înflorire (mai-iunie), butaşi de trandafiri Rosa Damascena (în luna noiembrie), iar cele mai importante produse procesate realizate în acest moment sunt produse rafinate, 100% naturale, printre care dulceaţa de trandafiri, apa distilată de trandafiri, siropul de trandafiri, siropul de trandafiri şi struguri, precum şi oţetul de trandafiri. În acest moment, comercializarea produselor se face în câteva lanţuri de magazine din Sibiu şi Deva şi am început o colaborare timidă cu câteva firme din Luxemburg, Austria şi Italia. În viitorul apropiat, Dolce Idea România va lansa pe piaţă câteva produse noi tot din trandafiri Rosa Damascena, mai precis mierea de trandafiri, liqueurul de trandafiri şi preţiosul ulei esenţial din trandafiri“, a conchis Adriana Stretean, general manager, Dolce Idea România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dacă sunteți în căutarea unor idei care să vă transforme mica grădină într-o oază de relaxare, atunci ați ajuns la sursa potrivită. Chiar dacă dispuneți de un spaţiu restrâns, acesta poate fi pus în valoare şi transformat într-un refugiu primitor în aer liber. Trebuie doar să aflați cum să faceți asta. La urma urmei, vorba grădinarilor: lucrurile bune vin în pachete mici.

Chiar dacă dispuneţi de un buget mic, în rândurile de mai jos veţi găsi o mulţime de idei pe care le puteţi încerca fără să cheltuiţi prea mult. Grădinile mici au o mulțime de avantaje, în primul rând sunt uşor de realizat și de întreţinut, un lucru foarte important, nu-i aşa? De asemenea, micile detalii precum elementele decorative sau sursele de iluminat au un efect mult mai spectaculos în asemenea spaţii.

Creați un perete viu

Grădinile verticale sunt reprezentate de o mulţime de plante înrădăcinate într-o structură atașată de un perete. Se pot folosi o serie de plante perene erbacee, ierburi, arbuști mici, fructe și legume. Pentru a obține un efect cât mai deosebit, încercați să includeți plante aromate și flori de sezon. Însă ar fi bine să vă consultaţi şi cu un specialist cu privire la plantele folosite; acestea trebuie să se potrivească decorului și microclimatului peretelui pe care vor fi cultivate.

Pata de culoare

Chiar și cea mai mică terasă poate fi transformată în ceva excepțional. Pavelarea simplă, cum ar fi travertinul sau piatra tradițională, creează un aspect elegant și rustic. De asemenea, și scaunele sau canapelele pentru grădini au o contribuție importantă în crearea unui decor relaxant. Motiv pentru care optați pentru mobilier tapițat cu burete. Accesoriile puternic colorate, precum nuanțele de turcoaz, portocaliu sau  roz, merg foarte bine împreună în aceste situaţii.

Vopsiți pereţii în alb

Gândiți-vă la decorul exterior ca și cum ar fi cel din interior. Vopseaua albă este adesea folosită într-un spațiu pentru a profita la maximum de proprietățile sale strălucitoare și luminante. De asemenea, și grădinile pot beneficia de acest truc util. Mobilierul de grădină şi zidăria pictată în alb reprezintă o temă frumoasă de vară și oferă grădinii un stil aparte.

Iluzie optică

Nu aveți nevoie de o pajiște pentru a crea o grădină luxuriantă și nici nu sunt necesare covoare de flori. Spre exemplu, pietrișul reprezintă o opțiune de „pardoseală“ excelentă pentru grădinile mici deoarece este ușor de întreținut și creează sentimentul de profunzime. Totodată, adăugați o mulțime de vase de ceramică umplute cu flori. De asemenea, nu uitați să decorați spațiul și cu trei – patru arbuști decorativi, precum magnolia sau iasomia. Adăugaţi şi mobilierul de grădină și veți avea locul perfect pentru a vă bucura de o zi de vară.

Revigorați un spațiu nefolosit

Concluzia finală este că și cele mai mici zone pot fi transformate într-un spațiu decorativ în aer liber. Cu puţină creativitate puteţi înnobila orice. Cireaşa de pe tort a unui balcon sau unei grădini constă în locul unde vă relaxați şi vă beți cafeaua. Aşadar, transformați acel loc într-o zonă vibrantă alegând o masă mică de sticlă sau din metal, rotundă, completată de niște scaune confortabile şi o umbrelă mare pentru a vă compune în totalitate oaza de relaxare.

Ruxandra Hăbeanu

Ciripitul păsărilor ne face, de cele mai multe ori, să ne relaxăm şi să ne aducem aminte cât de importantă este apropierea noastră de natură. De asemenea, se mai zice că orice spaţiu verde fără păsări este ca o zi fără soare deoarece micile necuvântătoare sunt menite să transforme orice grădină într-un vals al bucuriei.

„Dacă dorim să scăpăm de dăunători într-un mod cât mai natural și sănătos, păsările sălbatice ne pot ajuta deoarece majoritatea speciilor sunt insectivore. Spre exemplu, există studii care demonstrează că micile înaripate pot aduce servicii ecosistemice de 315 euro/ha. De asemenea, dacă dorim să le atragem în propria grădină, trebuie să reducem substanțele chimice de sinteză ori să fim mai atenți atunci când le aplicăm. Totodată, este indicat să avem cât mai multe specii de plante în oaza de relaxare deoarece aceasta înseamnă o biodiversitate mare de viețuitoare atrase de plante“, spune Cosmin Mihai, specialist în horticultură.

Dacă vrem să ne bucurăm din plin de ele trebuie să le oferim un habitat prietenos. Spre exemplu, păducelul este un arbust care, pe lângă faptul că este decorativ, reprezintă și o sursă de hrană și de adăpost pentru o mulțime de viețuitoare care trăiesc în simbioză cu celelalte micro și macroorganisme, fie că vorbim de păsări sau de mamifere.

„De principiu, sunt cel puțin patru reguli de care trebuie să ținem cont atunci când vrem să construim sau să achiziționăm o căsuță pentru păsări. Trebuie să îndeplinească rolul de adăpost, să fie o sursă de hrană, de apă și loc de cuibărit. Asta dacă dorim să le ținem cât mai mult timp alături de noi. În ceea ce privește adăposturile pentru păsări, acestea trebuie să îndeplinească cerințele ecologice și biologice ale speciei țintă. Spre exemplu, dacă vrem să atragem un pițigoi mare în grădină trebuie să ținem cont că această pasăre are nevoie de o căsuță cu un orificiu de 32 mm și nu mai mare de atât, pentru că altfel va fi accesibil prădătorilor. De asemenea, țicleanul are nevoie de un cuib cu un orificiu de 35 mm, construit din lemn de rășinoase netratat cu substanțe chimice. Atrag atenția asupra materialului din care este construită căsuța deoarece trebuie să fie din lemn gros, netratat și cu o grosime de 2 cm. De asemenea, mare atenție la căsuțele din magazine pentru că nu toate sunt utile, unele au doar rol decorativ și nu atrag viețuitoarele sălbatice. Recomand ca toamna târziu adăpostul pentru păsări să fie curățat și dezinfectat cu apă caldă și detergent de vase“, explică Cosmin Mihai.

Lăstunul de casă și liliacul, cei mai temuți dușmani ai țânțarilor

Lăstunul de casă este o specie asemănătoare cu rândunica. Micuțul înaripat poate fi aliatul grădinii tale deoarece se hrănește cu insectele zburătoare pe care le prinde în aer. „Dacă vă aduceți aminte, vara trecută majoritatea bucureștenilor au fost «donatori» de sânge pentru că am avut foarte mulți țânțari. Dacă am fi avut rândunele, lăstuni și lilieci prin preajmă probabil că nu am fi fost atât de afectați de prezența țânțarilor“, mai adaugă specialistul. Pe lângă rolul estetic şi cel cu efect de relaxare, păsările mai îndeplinesc și funcția de sanitar al grădinii. Datorită acestor motive este recomandat să atragi cât mai multe prietene de acest fel în propria oază de relaxare.

Ruxandra Hăbeanu

Dacă vă doriți o grădină diferită, care să reflecte simplitate, eleganță și seninătate, atunci grădina japoneză este alegerea perfectă. Această oază verde este special concepută pentru a-ți induce o stare de relaxare și contemplare. Însă, pentru a pătrunde în această atmosferă cadrul vegetal trebuie ales cu mare atenție.

Atunci când plantați rezumați-vă doar la anumite specii de plante, cum ar fi arțarul roșu, bonsaiul, azaleele sau iarba bicoloră. De asemenea, lăsați un spațiu generos între plante deoarece acest lucru poate contribui la crearea efectului unei grădini mai mari. Potrivit specialiștilor, pentru a completa un cadru paradisiac amplasați în gră­dină și un grup de cireși japonezi.

„O grădină japoneză o poți realiza și cu puține elemente. În acest sens putem folosi un bonsai, un aranjament cu piatră și cam atât. Însă grădina japoneză este mult mai complexă, vegetația specifică arhitecturii grădinilor presupunând o mulțime se plante spectaculoase. De obicei cadrul vegetal este compus din bonsai, cireși japonezi, glicină, conifere sau bambuși. De asemenea, există multe varietăți de cireși japonezi, însă cel mai renumit este Prunus Kanzan, cireșul japonez clasic cu floarea roz bătută, dar la fel de frumos este și cel pe alb“, spune Ionuț Olteanu, ing. horticultor și producător de arbori și arbuști.

În concluzie, datorită splendorii și spectacolului oferit, cireșul japonez reprezintă o adevărată bijuterie în orice spațiu verde. Ca să întărim și mai mult aceste calități estetice ale cireșilor, specialiștii recomandă plantarea lor în grupuri.

Glicina, grațioasa grădinii

Glicina, salcâmul japonez sau Wisteria este una dintre cele mai speciale plante căţărătoare. Bogate în ciorchini,  florile acestei plante dau tonul eleganţei oricărei grădini. Dacă vă tentează să creşteţi o boltă de glicină trebuie să aveți în vedere câteva detalii importante.

Wisteria iubeşte soarele, preferă solul fertil, umed şi bine drenat. Dacă solul este în stare proastă, adăugați compost, astfel planta se va dezvolta frumos. Pentru plantare săpaţi o groapă adâncă de aproximativ 45 de cm. Distanţa minimă între plante este de 2 m.

În concluzie, pentru a crea complet atmo­sfera unei asemenea grădini, folosiți vegetația specifică și accesorizați spațiul cu pietre și pietriș. Încercați să legați bucăți de bambus împreună cu sfoară pentru a crea garduri în stil japonez. De asemenea, încurajați mușchii să se răspândească prin colțuri și crăpături. Spațiile verzi de acest gen prezintă adesea diferite nuanțe de verde, iar mușchii sunt deseori folosiți în multe grădini și temple japoneze.

Inițial, grădinile japoneze au fost create și realizate sub puternica influență a grădinilor chinezești, dar, încet și gradat, designerii japonezi au găsit propria lor abordare, dezvoltând o estetică originală în parte datorită culturii japoneze, dar și peisajului natural și aspectului diferit al reliefului japonez, precum și a materialelor locale. Astfel, cu trecerea timpului, grădinăritul și grădinile japoneze au atins acel nivel de autenticitate care le-a conturat o apartenență distinctă.

Ruxandra Hăbeanu

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În ultima vreme se pune tot mai mult accent pe metodele de întreținere a grădinii ecologice. Chiar dacă pare un clișeu, folosirea în mod repetat a substanțelor pentru întreținerea și protejarea plantelor de dăunători poate distruge biodiversitatea din jurul nostru. Dacă vorbim strict de oaza de relaxare, aceasta poate fi tratată și îngrijită cu ușurință cu ajutorul unor trucuri venite direct de la Mama Natură.

„Ierbicide“ ecologice

Dacă dorim să împiedicăm creșterea buruienilor, dar în același timp să protejăm mediul putem aplica pe acestea apă fiartă, extracte pe bază de plante, decocturi, infuzii, plămădeli, sare de potasiu, ulei de parafină, sulf și alte substanțe agreate în sistemul ecologic. De asemenea, chiar dacă gazonul arată senzațional în grădini, acesta trebuie hrănit cu tot felul de substanțe neprietenoase cu mediul pentru a căpăta un aspect proaspăt și perfect. Din acest motiv, specialiștii în realizarea grădinilor ne recomandă un covor verde natural compus din iederă ori trifoi. Acestea sunt la fel de spectaculoase, veșnic verzi și nu necesită timp sau bani pentru întreținere.

Câteva metode ecologice de întreținere a grădinii

• Compostați resturile vegetale și întrețineți solul cu îngrășământ natural
• Îndepărtați părțile deteriorate ale speciilor atacate de boli și dăunători
• Mențineți un covor vegetal permanent, format din iederă ori trifoi.
• Apa de ploaie are un pH neutru, de aceea este indicat să o colectați și să o folosiți pentru udarea grădinii.
• Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi
• Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
• Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
• Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.
• Lucrarea de mulcire a solului poate fi realizată cu ajutorul paielor, scoarței de copac sau prin utilizarea frunzelor uscate.
• Folosiți-vă imaginația și utilizați ghivece din pet-uri sau alte tipuri de ambalaje
• În concluzie, o asemenea grădină are o contribuție benefică și plăcută atât asupra mediului înconjurător, cât și pentru cei care o privesc.

Ruxandra Hăbeanu

Revenirea la natură. Acest slogan bântuia foarte des lumea marilor grădinari englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. În acea perioadă se dorea o schimbare majoră a peisajelor grădinilor. Așadar, aleile drepte, vegetația atent lucrată și detaliile luxuriante ale stilului baroc nu-și mai aveau locul. Era momentul pentru o schimbare! Cred că mai degrabă era vorba de o chemare  a naturii. Așa au luat naștere noile grădini sălbatice. Unul dintre cei mai mari poeți englezi ai secolului al XVIII-lea, Alexandru Pope, a fost primul care a realizat un asemenea spațiu și a creat în parcul Twickenham, din Anglia, un adevărat paradis în voia naturii.

Revenind în prezent și comparând stilurile grădinilor între ele, constatăm că Pope a avut mare dreptate și îl înțelegem perfect de ce a luat o asemenea inițiativă. Grădina liberă, sălbatică, lăsată să crească în mare parte liber, îți creează un sentiment de pace, liniște și naturalețe.

„Toți vrem un «colț de Rai», dar foarte puțini știm cum era în Rai. O grădină sălbatică nu înseamnă dezordine sau ceva neîngrijit, înseamnă diversitate mare de specii de plante autohtone care, pe lângă aspect, oferă și sursă de hrană pentru fluturi, albine, bondari, arici și păsări… Pentru ca o grădină sălbatică să fie funcțională din punct de vedere ecologic și biologic, ea trebuie să ofere, pe lângă surse de hrană și apă, locuri de adăpost și cuibărit pentru viețuitoarele sălbatice, care aduc un plus de valoare grădinii prin cântec și culoare“, spune specialistul în horticultură asist. univ. dr. Cosmin MIHAI.

Prietenii unei grădini sănătoase

Existența micilor chiriași în grădini precum păsările, aricii, albinele, melcii sau chiar liliecii este o binecuvântare. Am putea spune că simpla lor prezență în spațiile verzi contribuie semnificativ la sănătatea vegetației deoarece aceștia asigură o bună funcționare a ecosistemului. Spre exemplu, ariciul se hrănește cu o mulțime de dăunători, la fel și în cazul liliacului. Potrivit unor cercetări, micuțul Batman servește pe noapte aproximativ 2.000 de insecte. Destul de rezonabil, nu?

„Există multe specii de păsări, însă din cauza distrugerii habitatului ele nu mai sunt întâlnite în habitate naturale și au devenit antropofile, așa cum este rândunica. În loc să înțelegem fenomenul și să vedem cum putem trăi în comuniune cu natura, declarăm război naturii din grădină. Rândunica este un excelent zburător care se hrănește în mod special cu insecte cu aripi moi, așa cum sunt muștele și țânțarii. Până acum s-au identificat peste 80 de familii de insecte cu care se hrănește. Prin urmare, dacă aveți probleme cu muștele și țânțarii acasă, împrieteniți-vă cu ele. De asemenea, Pițigoiul mare (Parus major) aduce într-o singură zi la cuib peste 1.500 de omizi. Un serviciu gratis pe care orice grădinar și l-ar dori“, mai adaugă Cosmin Mihai.

Exemplele pot continua cu zeci de specii de păsări utile, dacă și grădina oferă un habitat prietenos. Dar, pe lângă serviciile ecosistemice de a controla populațiile de dăunători, micile înaripate ne aduc mereu bucurie în suflet când le auzim și vedem. Așadar, împrieteniți-vă cu păsările sălbatice din grădina voastră, veți avea numai avantaje de pe urma lor!

Ruxandra HĂBEANU

GALERIE FOTO

Dacă vă doriți un gard ecologic, natural și uneori înmiresmat, atunci gardul viu este alegerea potrivită. Mai mult de atât, această alternativă a gardurilor clasice aduce cu sine o serie de avantaje: ne protejează de vânt, furtună, reține praful, noxele și, în același timp, transformă grădina într-un loc minunat. Cu puțină atenție și efort minim putem obține toate aceste beneficii.

„Gardurile vii au rolul de a îndeplini anumite funcțiuni în ansamblul vegetației, precum separarea unor spații, protejarea sau chiar mascarea unor zone neplăcute. Ele sunt, în general, elemente care ordonează spațiul. Deseori le întâlnim sub forma unor  borduri foarte mici până la garduri înalte, folosite ca ziduri verzi. Prin tunderea lor, gardurile vii devin adevărate piese arhitecturale“, ne explică conf. univ. arh. peisagist, Anca Stănescu

Tuia, mesteacănul și mahonia roșie, trio-ul cu care nu dai greș

Despre mahonia roșie nu se știu prea multe. Potrivit specialiștilor, acest arbust este o specie rustică puțin pretențioasă. În iernile foarte reci, dacă nu se asigură protecție, o parte din frunziș degeră, dar se reface fără probleme în sezonul următor. De asemenea, planta suportă bine tunderea. Mahonia roșie se încadrează armonios în majoritatea tipurilor de grădini.

„Mahonia roșie se caracterizează printr-o culoare intensă și o întreținere foarte ușoară. Timp de două săptămâni se evidențiază prin florile sale galbene care oferă un spectacol cromatic. Apoi, după această etapă apar semințele sale decorative sub formă de ciorchine, de culoare albastru spre mov. În România am văzut și exemplare înalte de 2 m, în primii 4-5 ani creșterea mahoniei fiind foarte lentă. De asemenea, aș mai menționa că este o specie rezistentă, nu am făcut niciun tratament sau fertilizări, este o specie destul de rustică“, spune Ionuț Olteanu, ing. horticultor și producător de arbori și arbuști.

Există nenumărate combinații de specii pentru realizarea gardului viu. Spre exemplu, putem utiliza garduri vii compuse din arbori și arbuști. De asemenea, pentru compunerea lor se folosesc  specii rășinoase. În acest caz, tuia este deseori întâlnită.

„Folosirea tuiei pentru un gard viu este recomandată deoarece rămâne verde tot timpul, are o creștere rapidă și este ușor de întreținut. Această specie este foarte iubită și fixată în mintea beneficiarilor datorită culorii sale intense. Noi, cei care realizăm grădini, mai glumim câteodată și spunem că suntem o țară de «tuiști». Ca să mai dispară din monotonia tuiei am mai venit cu varietăți noi în decor, precum tuia aurie, presociparis, juniperus, chamaecyparis, ca să mai alternăm un pic imaginea instalată de clasica tuie“, adaugă Ionuț Olteanu, ing. horticultor și producător de arbori și arbuști.

Folosirea mesteacănului în realizarea unui gard viu a devenit o nouă modă. Coloritului alb strălucitor al scoarței, forma și transparența coroanei, toate aceste caracteristici fac ca această specie să dea un aspect deosebit zonelor verzi. Mesteacănul poate fi folosit în parcuri, grădini, scuaruri, în grupuri de 3-5 bucăți în amestec cu alte foioase sau rășinoase.

„Încurajez formarea gardurilor vii din mesteacăn, este o alegerea mai curajoasă deoarece impactul vizual este foarte puternic. Aceștia când ajung la maturitate oferă un adevărat spectacol. În alte țări mesteacănii se folosesc atât în designul interior cât și în cel exterior“, mai adaugă Ionuț Olteanu.

Cum plantăm gardul viu?

Dacă dorim să plantăm gardul viu în linie dreaptă trebuie să legăm o sfoară între doi ţăruşi şi să plantăm pe lângă aceasta. Groapa de plantare în cazul plantelor cu balot sau ghiveci trebuie să fie de 1,5 ori mai adâncă şi de 2 ori mai lată decât balotul de pământ. În cazul plantelor cu rădăcină nudă se va săpa un şanţ de cca 40-50 cm lăţime. Se vor planta 3-5 plante bine mocirlite/metru liniar. Pământul scos din groapă se va amesteca în proporţie de 3:1 cu compost sau mraniţă macerată. Înaintea plantării, părţile de rădăcini deteriorate se vor îndepărta, iar plantele se vor păstra timp de 12 ore în apă. Când aşezăm plantele în groapă trebuie să avem grijă ca lăstarii să fie orientaţi spre exterior.

Important: După plantare udați zilnic gardul viu, cel puțin două săptămâni.

Bine de știut...

La gardurile vii cea mai importantă lucrare este tunderea, mai ales în primii ani. Dacă nu se taie regulat, vor ajunge la înălţimea dorită mai repede și nu se vor îndesi. Ulterior se vor forma diferite goluri în coroană care sunt extrem de dificil de corectat, uneori imposibil. Creşterea rapidă împiedică îndesirea bazei.

În cazul gardurilor din foioase, cum ar fi carpenul sau lemnul câinesc, ca remediu împotriva chelirii poate ajuta o tăiere de întinerire radicală. Aceasta constă într-o tăiere masivă la 30 cm deasupra solului, primăvara. Gardul viu din foioase se va tunde în repausul vegetativ.

Evitați tunderea coniferelor în primăvară; dacă doriți să-i tundeți atunci o puteți face la începutul verii sau la sfârşitul acesteia.

Ruxandra HĂBEANU