reclama youtube lumeasatuluitv
update 25 Jan 2020

Erbicidarea de toamnă devine o necesitate - Corteva Agriscience™ are soluția: erbicidul Bizon™

Cu toţii resimțim astăzi efectul schimbărilor climatice. Aceste schimbări afectează inclusiv culturile, buruienile, bolile şi dăunătorii. Am avut o primăvară foarte capricioasă, care a debutat cu o vreme extrem de secetoasă în lunile martie şi aprilie, cu diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte, cu temperaturi mult sub 0°C în unele zone.

Toate acestea, pe lângă culturile de cereale slab dezvoltate, au făcut ca şi combaterea buruienilor în această primăvară să fie o adevărată provocare, fiind afectată inclusiv eficacitatea erbicidelor. În majoritatea zonelor ţării, culturile de cereale semănate toamna au răsărit în primăvară. În consecinţă, şi o serie de buruieni problemă care ar fi trebuit să răsară în toamnă au răsărit în primăvară.

De aceea, este foarte importat să scăpăm de concurenţa buruienilor problemă precum: iarba vântului, toate speciile de veronica, turiţa, macul, samulastra de rapiţă, rocoina (care încep să răsară în toamnă şi continuă răsărirea sau dezvoltarea în ferestrele iernii şi primăvara devreme), prin aplicarea, încă din toamnă, de produse cu o activitate prelungită la sol.

Unul dintre aceste produse este Bizon™, erbicid cu un spectru foarte larg de combatere și efect de lungă durată împotriva buruienilor problemă din culturile de cereale păioase.

Bizon™ este un erbicid postemergent, selectiv pentru cereale păioase, cu aplicare în toamnă pentru combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale. Datorită efectului combinat al celor 3 substanțe active (diflufenican, penoxsulam și florasulam), Bizon™ are acțiune atât la nivelul solului, cât și la nivel foliar, având un efect foarte bun chiar și în condiții mai puțin favorabile.

Erbicidul Bizon™ se aplică toamna, în postemergență, la culturile de grâu și orz de toamnă, triticale, secară, în doză de 1.0 litru/ha, începând cu faza de o frunză până la 3 frați ai culturii tratate (BBCH 11-23), cu excepția culturii de secară, unde se aplică până la 3-4 frunze (BBCH 11-14), iar buruienile dicotile să nu depășească faza de 4 frunze.

Se va aplica un singur tratament pe sezon, pe aceeași suprafață.

Cantitatea de soluție recomandată: 200-300 litri/ha.

Înainte de aplicarea produsului în cultura de secară de toamnă se recomandă consultarea deținătorului autorizației cu privire la cât de sensibil este soiul de secară cultivat.

Produsul Bizon™ se aplică atunci când temperatura aerului este cuprinsă între 5°C și 25°C, pe plantele neatacate de boli și dăunători, neafectate de îngheț, secetă și umiditate excesivă. Nu sunt restricții pentru cultura postmergătoare.

Aplicarea în toamnă a produsului Bizon™ reduce competiția buruienilor cu plantele de cultură, pentru hrană și apă, încă din primele stadii de vegetație, asigurând un start mai bun al culturii de cereale și o trecere mai bună peste iarnă.

Erbicidarea din toamnă cu Bizon™ oferă un spor de pro­ducţie de 10%, generând un plus de aproximativ 100 euro/ha comparativ cu erbicidarea de primăvară.

Bizon™ menţine cultura curată până la recoltare!

Ion MUTAFA, Category Marketing Manager
CP – Herbicides – Corteva Agriscience Romania

Grădina de lângă casă: ce, când, cum, unde semănăm (VII) - Trucuri cu erbicide

Așa cum spuneam la sfârșitul episodului trecut, vom continua să trecem în revistă câteva mici trucuri care să facă mai ușoară îngrijirea florilor. Este limpede pentru oricine că, indiferent cât de mult am vrea să evităm asta, tot felul de buruieni sau plante nedorite își vor face apariția în straturile cu flori. Și atunci chestiunea cea mai importantă este să scăpăm de ele cât mai simplu și cu pagube colaterale minime.

Cel mai simplu este ca, pur și simplu, să smulgem planta nedorită. Numai că, atunci când este vorba despre un puiet de prun sălbatic, corcoduș sau vreo plantă cu rădăcină adâncă ori foarte ramificată, smulgerea sa înseamnă distrugerea unor flori din jur. Tăierea n-ar face decât să îi întârzie dez­voltarea și eventual să îi crească vigurozitatea. În acest caz, soluția o reprezintă un erbicid. Cel mai indicat este produsul Round-up gel, special creat pentru horticultură. În lipsa lui se poate utiliza orice alt erbicid universal, preparat într-o concentrație mai mare, aproape dublă față de cea prescrisă pentru aplicarea obișnuită, prin pulverizare. Cu o pensulă convenabilă ca dimensiune, vom aplica erbicidul pe frunzele și pe tulpina plantei pe care dorim să o îndepărtăm. Totul este să fim atenți ca picături de pe pensulă sau de pe buruiană să nu se prelingă pe florile din jur. De asemenea, e preferabil să facem această operațiune într-o zi fără vânt.

Vestitorii primăverii

Primele flori de primăvară sunt ghioceii, brândușele și toporașii. Toate acestea sunt plante de bulb, perene. Plantarea bulbilor se face din toamnă, în locuri însorite, la o adâncime situată sub limita de îngheț. De fapt, alegerea adâncimii potrivite este o artă. Cu cât adâncimea este mai mică, cu atât florile vor răsări mai repede, dar riscul de îngheț peste iarnă e mai mare. Bulbii plantați mai adânc vor răsări mai târziu, în schimb vor avea tijele mai lungi și mai viguroase.

După înflorire, plantele se usucă și dispar până în anul următor. Cu toate acestea, bulbul se divide în mai multe părți, care vor genera tot atâtea plante. De aceea este recomandabil ca măcar o dată la doi-trei ani, după ce plantele s-au uscat, să dezgropăm bulbii și să-i replantăm. Această operațiune rezolvă cel puțin două probleme. Prima dintre ele este aceea că afânează pământul din jur, facilitând dezvoltarea viitoarelor plante. A doua chestiune rezolvată este că le rărește. Dacă se îndesesc prea mult, în timp ajung să își împiedice reciproc dezvoltarea și, în ani, să dispară.

Următoarele flori de primăvară – care apar, în funcție de vreme, în a doua jumătate a lui martie și la începutul lui aprilie – sunt narcisele, zambilele și unele lalele. Și aceste plante se îngrijesc relativ ușor. De fapt, narcisele nu au nevoie de niciun fel de îngrijire, fiind plante perene.

În schimb, bulbii zambilelor și cei ai lalelelor sunt ceva mai pretențioși. Ei trebuie dezgropați și răriți cel puțin o dată la doi ani. Dezgroparea se face după ce planta s-a uscat, în general în luna mai. Replantarea se face de regulă toamna, în octombrie, sub adâncimea de îngheț.

Farmecul colorat al bănuților...

gradina casa flori 2

O altă floare ce apare primăvara și care este foarte decorativă și, în același timp, total nepretențioasă este părăluța sau bănuțul. Cunoscute și sub numele de năsturași sau cocoșei, Bellis perennis, sunt plante perene ce cresc sub formă de rozetă, cu o înălțime cuprinsă între 5 și 25 de centimetri. Florile colorate în alb, galben, roz închis sau roșu apar grupate în capitule și sunt prezente în lunile aprilie și mai. Frunzele tinere se folosesc și în salate, cărora le dau o aromă specifică.

Părăluțele se pot folosi atât în straturi sau ronduri, ca plante acoperitoare de teren, cât și în gazon. Preferă spațiile însorite și un sol bine aerist și drenat, reavăn. Udarea se face cu moderație. Înmulțirea se face prin rizomi sau prin semințe. Înmulțirea prin rizomi se realizează prin divizarea tufei, recomandabil primăvara sau după trecerea perioadei de înflorire. Semințele se seamănă vara, din iulie până în august. Germinarea durează 9-10 zile. Când ajung la stadiul de trei-patru frunze, plantele noi se răsădesc la distanțe de 13-15 cm în grădini, sere sau pepiniere. În sfârșit, în primăvară, în februarie-martie, sau toamna, în septembrie-octombrie, se răsădesc din nou în grădină, la distanțe de 20-25 cm.

...și parfumul subtil al „lacrimilor Evei“

Vândută pe străzile Franței în data de 1 Mai, plantă națională a Finlandei, lăcrămioara este o pre­zență discretă și parfumată în grădinile noastre.

Vechile cărți astrologice au pus planta sub dominația lui Mercur, de când Maia, fiica lui Atlas, a devenit mama lui Mercur (cunoscut și ca Hermes). În „limbajul florilor“, lăcrămioara înseamnă întoarcerea fericirii. Legenda povestește despre afecțiunea lăcrămioarei pentru o privighetoare, care s-a întors după ce planta a înflorit în luna mai.

În unele legende creștine se spune că lăcrămioara provine din lacrimile Evei, dupa ce a fost alungată împreună cu Adam din Rai. În același timp, alte legende spun că lacrimile Fecioarei Maria s-au transformat în lăcrămioare când a plâns la Crucea lui Iisus.

Lăcrămioara este un simbol al umanității în picturile religioase. Se spune că planta este a doua revenire a lui Iisus pe Pământ. Puterea bărbatului de a visa la o lume mai bună a fost de asemenea atribuită plantei. Aceasta este o plantă erbacee, perenă, care se extinde pe suprafețe mari prin rizomi. Noile tulpini ale plantelor se formează la capătul stolonilor, vara. Planta înfrunzește primăvara, din rădăcinile rămase în pământ pe timpul iernii și care continuă să se extindă. Tulpina plantei are o înălțime de aproximativ 15-30 cm și este încadrată de una sau două frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25 cm. Tulpina cu flori are în general două frunze și inflorescența în formă de ciorchine, alcătuită din 5-15 flori la capăt.

Florile sunt albe (rareori roz pal), au formă de clopoței, măsoară 5-10 mm în diametru și au un parfum îmbietor. Planta înflorește de la începutul primăverii până la începutul verii. Fructul de lăcrămioară este de culoare roșu aprins și măsoară 5-7 mm în diametru. Conține câteva semințe de culoare albicioasă sau maronie. Când se usucă capătă o culoare translucidă și sunt rotunde, având dimensiunea de 1-3 mm.

Lăcrămioara nu se poate înmulți prin polen, iar coloniile formate dintr-o singură tulpină nu produc semințe. Este folosită și pentru proprietățile sale medicinale. Este utilizată pentru îmbunătățirea memoriei, tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și a amețelilor. Atenție, însă: deoarece planta este extrem de toxică, infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se folosesc numai sub stricta supraveghere a medicului. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

99,6% dintre germani sunt contaminați cu reziduuri ale erbicidului glifosat. Dar noi?

Raportul Euractiv Germania, publicat în 7 martie a.c., citează cel mai recent studiu realizat în Germania cu privire la reziduurile din erbicidele care conțin glifosat, o substanță despre care se știe că este precursoare a cancerului la om și care este acceptată în continuare, din păcate, pentru folosință în agricultură. Glifosatul ajunge în organismul uman prin intermediul apei potabile și a hranei. Trei sferturi din populația germană a fost contaminată de controversatul erbicid, potrivit studiului realizat de Fundația Heinrich Böll. Raportul a analizat reziduurile de glifosat din urină și a ajuns la concluzia că 75% din grupul țintă a prezentat niveluri care au fost de cinci ori mai mari decât limita legală a reziduurilor acceptate în apa potabilă. La o treime din populație s-au găsit niveluri care au fost de 10 până la 42 de ori mai mari decât ceea ce este în mod normal admisibil.

Glifosatul a fost înregistrat în analizele de urină a 99,6% din eșantionul de 2.009 de persoane monitorizate în studiu. Cele mai semnificative valori au fost găsite la copii și adolescenți cu vârsta de la zero la 19 ani, în special la cei crescuți în ferme. Studiul mai arată că persoanele care consumă carne au dovedit niveluri mai ridicate de contaminare cu glifosat decât vegetarienii sau veganii.

„Studiul a confirmat constatările Agenției Federale de Mediu în ceea ce privește găsirea reziduului de gli­fosat în urina majorității populației“, a declarat medicul veterinar Monika Krüger, care a supervizat studiul. Ancheta a fost cea mai mare de acest gen realizată vreodată. Harald Ebner, inginer genetician și specialist în politici bioeconomice din partea Partidului Verzilor din Germania, a avertizat că „aproape fiecare dintre noi a fost contaminat cu otravă pentru plante; este clar că autorizații noi până în 2031 nu ar mai trebui emise“. Comisia Europeană a solicitat recent reînnoirea autorizațiilor până în anul 2031!!!

Cu toate acestea, analiza științifică a glifosatului este încă în curs de desfășurare, studiile fiind realizate de către Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), precum și – într-un studiu comun – de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Ebner a solicitat atât ministrului german al Agriculturii, Christian Schmidt, cât și ministrului Mediului, Barbara Hendricks, să se opună Comisiei.

Președintele Agenției Federale de Mediu (UBA), Maria Krautzberger, nu a fost surprinsă de concluziile studiului, subliniind că agenția a înregistrat constatări similare în propria anchetă, făcută însă la o scară mai mică. Prezența glifosatului în urină nu este surprinzătoare, având în vedere utilizarea pe scară largă a acestui compus. UBA a solicitat cercetări suplimentare care urmează să fie întreprinse, spunând că substanțele „probabil cancerigene“ nu ar trebui să fie autorizate ca „pesticide“ de legislația UE. Pe de altă parte, Institutul Federal pentru evaluarea riscurilor (BfR) nu a găsit niciun risc pentru sănătatea umană în concluziile studiului. Autoritatea a recunoscut că reziduuri de glifosat în concentrații scăzute sunt de așteptat a fi găsite, însă a susținut că acest compus este excretat rapid în urină și, ca urmare, nu prezintă niciun risc pentru sănătatea oamenilor.

La data scrierii acestui material, UE a amânat reautorizarea controversatei substanțe toxice, glifosatul, erbicidul cel mai utilizat în lume în acest moment. Amânarea se datorează revoltei Guvernelor Italiei, Franței, Suediei și Țărilor de Jos, care s-au opus unui nou permis de încă 15 ani la o reuniune în care Comisia Europeană a sperat să pună din nou ștampila pe decizia de reaprobare a utilizării glifosatului. Marea Britanie este absentă din lista guvernelor care fac opoziție reaprobării erbicidului, știut fiind că Guvernul Marii Britanii este un susținător al agrobusiness-ului corporate, fiind lider al mișcărilor care susțin reducerea standardelor care protejează sănătatea publică.

Oare când se va face un studiu asemănător cu cel al nemților și în România? Sănătatea noastră nu contează? Că doar și la noi se folosește, masiv, glifosatul.

Patrik Antonio Scoruș, student IMAPA, USAMV

Erbicidarea de toamnă la grâu, nerentabilă pentru fermieri

Toamna lui 2013 prezintă deocamdată condiţii prielnice pentru înfiinţarea culturii grâului. Totul depinde acum de felul în care este aplicată tehnologia, începând de la asolament, lucrările solului, fertilizare, încadrarea în epoca de semănat, calitatea materialului biologic, semănat, lucrări ulterioare până la venirea iernii. Este bine să fie reţinute câteva aspecte: monocultura este contraindicată sau este acceptată succesiunea de 2 ani; epoca optimă de semănat a grâului de toamnă este 1-15 octombrie; pentru fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha; semănatul în perioada optimă dă posibilitatea grâului să înfrăţească şi să se călească, fortificându-se pentru perioada de iarnă; aplicarea îngrăşămintelor chimice trebuie făcută pornind de la realitatea că o tonă de grâu consumă 20-25 kg.s.a. azot şi 14-17,5 fosfor.

Erbicidarea preemergentă

În 2013, una dintre marile companii de producere a seminţelor a venit cu o nouă provocare, cea de combatere a buruienilor printr-o erbicidare de toamnă, sub motivaţia că „buruienile au aceeași evoluție, necesități ca și plantele de grâu, «mănâncă» aceeași cantitate de nutrient, de aici şi pierderi de elemente nutritive din cauza competiției; sunt focar de boli și dăunători“. Perioada de aplicare este imediat după semănat şi se combat buruienile problemă, cum ar fi iarba vântului, traista ciobanului, muşeţelul, albăstriţa, nemţişorul de câmp etc.

Aplicaţii practice

Să vedem însă cum pregătesc doi dintre fermierii cu mare experienţă şi rezultate constant foarte bune recolta de grâu din această toamnă şi dacă vor aplica erbicidarea preemergentă:

Ing. Constantin Voinea, com Albeşti-Paleologu, Prahova:

1. Cultură premergătoare: floarea-soarelui şi rapiţă (în lipsa terenului pentru o structură corectă, grâul după grâu poate merge doar pentru un singur an, cu compensările necesare de nutrienţi).

2. Epoca de semănat: după 1 octombrie.

3. Pregătirea solului şi semănatul: un disc supergreu şi semănat cu maşină complexă, care asigură tocarea resturilor vegetale, afânare şi mărunţire sol, semănat, tăvălugit.

4. Norma de sămânţă la hectar, în funcţie de soi, între 170-200 kg/ha.

5. Fertilizarea cu 200 kg/ha complex NPK 19-47-0 (doza corectă ar fi de 300 kg/ha, dar există restricţii financiare).

6. Erbicidarea de toamnă nu se execută. „Am auzit de această soluţie, dar am mai multe argumente tehnice, economice şi ştiinţifice să nu o fac decât să o aplic“, declară fermierul.

Ing. Viorel Matei, preşedintele Asociaţiei cultivatorilor de cereale şi plante tehnice Timiş:

1. Cultură premergătoare: pe 65% din suprafaţă soia, floarea-soarelui şi porumb, pe restul grâu după grâu, cu un supliment de tratare a seminţei fungicid + insecticid şi avantajul pregătirii excelente a solului.

2. Epoca de semănat: după 1 oc­tombrie – finalizare la jumătatea lunii (semănatul mai devreme conduce la o masă vegetativă sporită care favorizează atacul bolilor şi dăunătorilor).

3. Pregătirea terenului: varianta 1, după premergătoare care lasă solul cu multe resturi vegetale şi în con­diţiile pedologice din zona Cenadului, se practică dezmiriştit – scarificare la 25-30 cm-grapă sau combinator – semănat + tăvălugit; varianta 2, după grâu de exemplu, dezmiriştit – arat – 1 sau 2 discuri – semănat + tăvălugit.

4. Norma de sămânţă la hectar: în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului, MMB şi densitatea dorită, între 200-270 kg/ha, doza fiind calculată de fiecare fermier în parte.

5. Fertilizare: în funcţie de planta premergătoare, de tipurile de îngrăşământ aplicate anterior, capacitatea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, potenţialul productiv urmărit şi posibilităţile financiare, se aplică îngrăşăminte complexe NPK 18-40-0, 20-20-0, 15-15-15, unde este nevoie şi de potasiu, 250 kg/ha.

6. Erbicidare preemergentă: nu se execută „Recomandarea ţine de raţiuni pur comerciale. Am auzit/ văzut şi eu indicaţiile specialiştilor, dar ingineri suntem şi noi. Nu ne lăsăm furaţi de „glumele“ care le aduc lor profituri imense“, declară fermierul.

Orientări noi pentru o erbicidare eficientă. Porumbul, o cultură sensibilă la îmburuienare

Pentru a avea siguranţa obţinerii unor producţii mari la această cultură, specialiştii recomandă aplicarea unor tehnologii care să asigure şi un maxim de eficienţă. Pe lângă lucrările specifice privind înfiinţarea şi întreţinerea acesteia, o atenţie deosebită trebuie acordată protecţiei culturii, în mod deosebit combaterii buruienilor, ştiut fiind faptul că porumbul este una dintre culturile cele mai sensibile la îmburuienare.

Momente optime pentru erbicidare

Daniel Daia, director regional în cadrul firmei BASF, de pildă, susţine că cea mai importantă regulă ce trebuie respectată pentru ca lucrarea de erbicidare executată înainte de răsărire să-şi atingă scopul o constituie pregătirea terenului.

Pentru această fază, Daniel Daia recomandă Frontier Forte. Este un erbicid cu acţiune sistemică pe bază de dimetenamid-P, din grupa amidelor. Buruienile în curs de germinare absorb substanţa activă prin coleoptil. Cantităţi mici din produse sunt preluate de radiculă (traseu secundar), dar pentru o bună solubilizare a substanţei active este nevoie de umiditate.

În condiţii de secetă, Frontier Forte se poate aplica înainte de semănat, cu încorporare la 3-4 cm adâncime, iar în condiţii de umiditate, după semănat, dar înainte de răsărirea culturii şi a buruienilor.

Doza omologată este de 0,8 l/ha pentru soluri uşoare cu sub 2% humus, 1,2 l/ha pentru soluri medii, cu 2-3% humus şi 1,4 l/ha pentru soluri bogate, cu peste 3% humus. Momentul optim al aplicării este în primele 3-4 zile după semănat.

În opinia specialistului, în postemergenţă „trebuie intervenit cât mai repede posibil“, iar erbicidul să fie aplicat cu buruienile „la vedere“, adică atunci când sunt în faza de vegetaţie în care sensibilitatea la produsul aplicat este maximă.

Combaterea buruienilor în momentul optim conduce la eliminarea competiţiei între tinerele plante de porumb și buruieni, pentru rezervele de apă, substanţele nutritive.

„În postemergență, cultura de porumb poate fi erbicidată cu un pachet de produse care combat toată gama de buruieni, la o singură trecere. Este vorba de Rekord care conține Kelvin Top (nicosulfuron) şi se aplică în doză de 1 l/ha; Cambio (bentazon și dicamba) – 2 l/ha şi Dash (adjuvant) – 0,6 l/ha. Produsele amintite se prezintă ambalate separat.“

DUO System

Pentru terenurile infestate puternic cu buruieni graminee, în special cu costrei din rizomi, Daia recomandă DUO System. Aceasta este o soluţie nouă, o alternativă a sulfonilureelor pentru combaterea gramineelor, formată din hibrizi DUO rezistenţi la Stratos Ultra şi erbicidul propriu-zis. Comparativ cu alte erbicide, acesta are avantajul că poate fi aplicat în stadii mai avansate de dezvoltare a porumbului. Doza: graminee anuale şi costreiul din seminţe – 1,5 l/ ha Stratos Ultra şi 1 l/ha Dash; graminee perene (din rizomi) – 2 l/ha Stratos Ultra şi 2 l/ha Dash. Pentru combaterea gramineelor anuale şi a costreiului, erbicidarea se face în faza de 3-4 frunze a buruienilor, iar în cazul gramineelor perene, când acestea ajung la aproximativ 20 cm înălţime.

Principalele buruieni din cultura de porumb

- Abutilon theophrasti – teișor.

- Amaranthus retroflexus – știr sălbatic.

- Ambrosia elatior – ambrozie.

- Chenopodium album – lobodă porcească, spanac sălbatic.

- Cirsium arvense – pălămidă.

- Convolvulus arvensis – volbură, rochița-rândunicii.

- Echinochloa crus-galli – iarbă bărboasă, mohor înalt.

- Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare.

- Setaria viridis – mohor.

- Solanum nigrum – zârnă.

- Sorghum halepense – costrei, bălur.

- Xanthium strumarium – scaietele popii, cornuţi.

Un nou erbicid marca Syngenta

Syngenta Agro a scos pe piață erbicidul Elumis, noutatea acestui an având ca substanțe active mesotrione și nicosulfuron. Are acțiune multiplă, în principal foliară, dar și radiculară și antigerminativă, ceea ce-l recomandă împotriva buruienilor greu de combătut, cu frunză lată şi îngustă, anuale şi perene, cu aplicare printr-o singură trecere. Se poate aplica postemergent, în doză de 1-2 l/ha, într-un interval larg, de la două la opt frunze ale plantelor de porumb. În cazul buruienilor anuale, doza este de 1,5 l/ha, dar este suficientă o doză mai mică, în stadii timpurii de creștere a lor.

Respectiva firmă mai recomandă tratamentul cu Gardoprim Plus Gold (metaloclor, terbutilazin), care reprezintă una dintre soluţiile companiei, în preemergenţă, în doză de 4-5 l/ha.

Lumax, un alt erbicid al firmei Syngenta, are trei substanţe active (mesotrione, S-metolaclor, terbutilazin) şi combate buruienile monocotiledonate şi dicotiledonate anuale, parțial perene. Se foloseşte în post­emergenţă timpurie în doză de 3-3,5 l/ha. Se aplică împreună cu un adjuvant nonionic, pentru creşterea eficacității împotriva buruienilor deja răsărite.

Alte erbicide recomandate: Banvel, Casper, Milagro, Callisto în postemergenţă, în funcţie de specificitatea solei şi tehnologiei utilizate.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS