Prunul

Temperatură: Prunul este oarecum exigent față de căldură, comportându-se favorabil în zona de câmpie și dealuri mici. În zona colinară, cu excepția soiului Grase românești, prunul are recolte instabile și de slabă calitate. Temperaturile orare optime sunt cuprinse între 18 și 33°C, cu minime absolute de 8°C și maxime de 36°C; în afara acestor intervale, creșterea încetează. La ger rezistă până la -35°C, cu următoarele valori ale organelor vegetative: muguri florali – minus 31-33°C; flori în faza de buton alb – minus 3,3-3,5°C; flori deschise – minus 2,2°C (la minus 5°C se distrug în masă, cu afectarea recoltei de până la 90%); fructele curând formate – minus 0,5-1,1°C.

Apă: Cerințele față de apă ale prunului sunt mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase, cu peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci și prelungite din timpul înfloritului compromit destul de frecvent producția. Comportamentul față de secetă este oarecum favorabil pentru unele soiuri – Agen, Anna Späth, Renclod D`Althan, Tuleu gras, Stanley etc. – care produc satisfăcător, dar fructele sunt de calitate inferioară. În general, în zonele de stepă, silvostepă și unde există păduri de stejar se recomandă irigarea pomilor.

Lumină: prunul are cerințe nu foarte mari, cel puțin nu la fel de mari precum speciile nuc, cireș, cais, piersic și păr; cultivat însă pe versanți mai puțin însoriți, produce fructe de slabă calitate.

Sol: specia are cerințe mici față de sol, valorificând bine sau satisfăcător aproape toate zonele de la noi. Cele mai bune terenuri sunt cele cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8-7,4). Totuși, prunul nu tolerează solurile sărăturoase și nici pe cele cu exces de calciu.

Mărul

Temperatură: se dezvoltă și fructifică bine în zonele cu temperatura medie anuală de 8-11°C. Temperaturile orare optime ale mărului sunt cuprinse în intervalul 14-27°C, cu minime de 8°C și maxime de 33°C, limite dincolo de care procesele de creștere încetează. Pomii rezistă la ger până la minus 36°C, iar florile au toleranță diferită: când apar petalele în primul boboc din inflorescență îngheață la minus 2,2°C, iar la minus 4,4°C bobocii sunt distruși în totalitate; când sunt deschise degeră la minus 2,2°C și sunt compromise la minus 3,9°C, cu afectare de 80-90% a producției.

Apă: mărul are pretenții mari, necesitând 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile de iarnă și cel puțin 550 mm pentru cele de toamnă și vară. Nu suportă excesul de umiditate, dar nici seceta, fie ea pedologică sau atmosferică.

Lumină: cerințele sunt mai mici comparativ cu alte specii, dar oricum, pe versanți, este preferată pentru înființarea plantațiilor expoziția sudică, sud-estică și sud-vestică.

Sol: crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recolte mari, de calitate și constante se obțin pe terenuri fertile, profunde, bine structurate, lutoase, suficient de umede, cu o reacție moderat spre slab acidă (pH 5,0-7,0). Apa freatică este de preferat să fie sub 2,0-2,5 m adâncime; portaltoii vegetativi, în perioadele ploiase, au mult de suferit dacă pânza freatică se ridică la 1,2 m adâncime.

Maria BOGDAN

Despre măr se știe că s-a cultivat din Antichitate în Europa și Asia, ulterior răspândindu-se pe toate continentele. Încercări de ameliorare au fost semnalate în Franța, prin anii 1600, când s-au obținut, prin selecție, primele soiuri (clona Renet). Cel care a creat însă un soi de măr științific, prin hibridare controlată, este britanicul Thomas Andrew Knight (1759-1835), al doilea-lea președinte al Royal Horticultural Society. Să admitem că, pentru pomicultură, aceea este perioada de naștere a ameliorării, programul fiind extins apoi în toată lumea; prin anii 1990 erau înregistrate 57 de programe de ameliorare derulate în 25 de țări. Astăzi, există numai în rețeaua de stat peste 70 de centre de ameliorare a mărului, la care se adaugă un număr neprecizat – dar cu siguranță mare – de centre private cu același profil.

Unele cifre spun că în lume există peste 7.500 de soiuri de mere ( circa 60-65 în România, recunoscute oficial). Potrivit International Society for Horticultural Science, numai în perioada 1991-2001 au fost create 586 noi soiuri de mere (280 în Europa, 106 în America de Nord, 91 în Asia, 84 în Oceania, 12 în America de Sud, 3 în Africa).

Adevărul este că și provocările sunt mari în sensul în care cercetătorii caută să obțină variante rezistente genetic la boli (rapăn, făinare, arsură bacteriană, cancerul mărului, putregaiul coletului etc.) și dăunători (păduchele lânos și păduchele galicol), dar care să satisfacă și pretențiile tot mai mari ale consumatorilor.

Fructul ideal...

În privința calității, un fruct ideal se pare că ar trebui să aibă, cumulativ, următoarele caracteristici: greutate peste 100 g sau calibru de 70 mm; culoare intensă a epidermei (galben, verde, roșu), fără rugozitate; un conținut de acid malic sub 4,5 g pentru mere dulci și, peste aceste limite, pentru merele acide; 12 și 18% conținut în zahăr (măsurat în scala Brix); coacere din august și până în decembrie. Calitățile gustative sunt date de crocanță, suculență, aromă, aciditate etc., o combinație greu de obținut întotdeauna. Atenția producătorilor și amelioratorilor pentru consumatori a mers până într-acolo încât au studiat și preferințele în funcție de vârstă și s-a ajuns la concluzia că există trei profile de fructe: merele ferme, crocante, suculente pentru persoanele tinere (18-34 ani); fructele dulci, aromate, suculente pentru persoanele de vârstă medie (35-55 ani); merele aromate, nu foarte dulci, cu pulpa moale pentru cei cu vârsta mai mare de 55 ani.

Într-o lucrare comună pentru prun și măr, realizată de specialiști de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului, sunt citați omologii italieni Sansavini S., Donati F., Costa F., Tartarini S. care, în 2004, ar fi propus 4 tipuri ce corespund consumatorilor:

• mere pentru desert destinate piețelor din Europa și America (fruct mare, aspect și formă atrăgătoare, monocrom, textură fină, pulpă suculentă, gust dulce-aromat, echilibrat, păstrare bună), tipologie căreia îi corespund Golden Delicious, Red Delicious, Jonagold și derivatele lor, unele clone colorate din grupul Gala;
• mere cu gust răcoritor pentru piața europeană centrală și de nord (suculență, aciditate, aspect atrăgător, mărime și formă corespunzătoare, mono sau bicolore, cu pulpa moale sau compactă) gen Elstar, Boskoop, Gloster, Granny Smith;
• mere de desert pentru piața din Asia, respectiv China, Coreea și Japonia (gust dulce, aciditate slabă, fermitate ridicată, suculentă și bună capacitate de păstrare) de tipul Fuji și soiuri derivate;
• mere de calitate superioară specifice Australiei și SUA (formă și culoare deosebită, raport excelent între fermitate și suculență, dulci, dar și cu un conținut ridicat în acizi), așa-zisele „soiuri de club“ din gama Braeburn, Pink Lady, Honeycrunch etc.

Maria BOGDAN

Focul bacterian (Erwinia amylovora)

Atacă în principal mărul, părul, gutuiul, dar plante gazde sunt și murul, zmeurul, precum și specii ornamentale. Se răspândește, local, prin intermediul ploii cu vânt, al insectelor (albine, viespi, muște, furnici sau afide care se hrănesc cu exudat) și, la depărtare, principalul vector sunt păsările migratoare. Focul bacterian este o boală care evoluează imprevizibil, cu o mare viteză de propagare și agresivitate a bacteriei, ce poate distruge o livadă într-un singur sezon.

Simptome

Pe flori, boala se manifestă prin veștejirea, brunificarea sau înnegrirea acestora, exemplarele atacate rămânând totuși atașate de plantă. Lăstarii și ramurile tinere infestate devin maronii, se usucă, iar vârful se îndoaie, formând ceea ce popular se numește „cârja păstorului“. La urmă, lăstarul se brunifică la măr și se înnegrește la păr. Frunzele prezintă fie pete necrotice, cu extensie de la marginea limbului, fie înnegrirea pețiolului și a nervurii mediane, căpătând o formă ca și când ar fi pârlite de un foc, de unde și denumirea bolii. Acestea rămân atașate de pom, făcând posibilă depistarea lejeră a infecției. Fructele, atacate atunci când sunt verzi, devin de asemenea maronii, apoi se înnegresc, se stafidesc, rămân atârnate de crengi, cu aspect mumificat. Netratată, boala se extinde la ramurile mai groase, pe șarpante și trunchi, provocând ulcere, care duc până la urmă la compromiterea întregului pom.

Tratamente

Măsuri preventive: detectarea precoce a focarelor noi, efectuarea de lucrări agrotehnice adecvate (se vor evita tăierile severe, fertilizarea excesivă cu azot), irigare moderată, utilizarea de soiuri rezistente sau tolerante, eliminarea plantelor-gazdă din flora spontană, îndepărtarea lăstarilor de pe portaltoi și cei lacomi de pe șarpante, îndepărtarea părților afectate și arderea lor imediată.

Măsuri curative: tratamentele chimice se efectuează în faza de repaus a pomilor, prefloral și postfloral, uneori în timpul vegetației, utilizând Alcupral 50 PU – 0,2% pentru tratamentul prefloral și 0,04% pentru postfloral, zeamă bordeleză – 0,5% prefloral, Airone SC –  3 l/ha, toamna, după căderea frunzelor și primăvara, la deschiderea mugurilor până la terminarea înfloririi, Badge – 2,9 l/ha toamna, după căderea frunzelor și primăvara, la deschiderea mugurilor până la terminarea înfloririi, Champ 77-2 km/ha, în timpul vegetației, preventiv și curativ etc.

Proliferarea mărului (Apple proliferation phytoplasma)

În afară de măr, boala mai poate afecta caisul, cireșul, prunul, părul, vița-de-vie și câteva specii de flori, printre care crinul. Apple proliferation phytoplasma se transmite prin altoire, alipiri de rădăcini, iar pe cale naturală, prin intermediul unor cicade. Între infecție și apariția primelor simptome pot trece 6-7 luni, chiar 3-4 ani. Semnele atacului apar cu precădere în livezile în declin și în anii cu stress climatic, cum ar fi seceta. Boala, care înlesnește ori se asociază cu făinarea, determină reducerea cantitativă și calitativă a recoltelor, iar în final se ajunge la uscarea pomilor. Cele mai sensibile soiuri par a fi Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop.

Simptome

Boala se manifestă pe ramuri, frunze, fructe, flori, muguri. Simptomul tipic este așa-zisa „mătură“ (de vrăjitoare), produsă prin dezvoltarea precoce a mugurilor axilari și formarea unui număr mare de lăstari secundari slab dezvoltați, subțiri. Frunzele afectate apar mai devreme decât de obicei, se dezvoltă mai slab, sunt înguste, dantelate, prezintă culoare verde-deschis, cu aspect clorotic. Stipelele (cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari) sunt anormal de mari, au codița scurtă și pot fi în număr de patru, în loc de două. Fructele rămân mici, turtite, cu pedunculul foarte subțire și mult alungit, pulpa este spongioasă, cu gust fad.

Măsuri

Măsurile sunt doar cele preventive care țin de: utilizarea altoilor și portaltoilor sănătoși, asigurarea unui agrofond corespunzător (îngrășăminte, irigații, lucrări de întreținere executate la timp), eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră, tăierea și arderea „măturilor din ramuri“, în livezile bătrâne.

Declinul părului (Pear Decline phytoplasma)

În afară de gutui, plante gazdă mai pot fi gutuiul, mărul și piersicul. Produce pagube importante, pomii afectați putându-se usca în câțiva ani de la infectare sau pot supraviețui producând fructe puține și mici. Boala se transmite prin materialul de plantare infectat, altoi sau portaltoi, iar pe cale naturală, prin intermediul insectelor.

Simptome

La degradarea rapidă, fructele rămân mici, nu se dezvoltă, frunzele se ofilesc și se usucă, iar după câteva săptămâni pomul este distrus în totalitate. În cazul degradării lente, pomul devine sensibil, creșterea terminală este redusă, frunzele puțin numeroase rămân mici, rigide, cu marginile ușor răsucite spre exterior, de culoare verde-deschis, anormal de roșii toamna, când cad prematur. La infectarea precoce înflorirea este abundentă, dar ulterior puține dintre ele produc fructe; acestea nu se dezvoltă. În câțiva ani, vor crește foarte multe mlădițe, care dau senzația de tufe de frunze.

Măsuri

Utilizarea altoilor și portaltoilor toleranți pentru această micoplasmă, materialul săditor să provină din zone în care nu s-a semnalat prezența bolii în ultimii trei ani, lucrări agrotehnice corespunzătoare (irigații, fertilizare, combaterea buruienilor).

Maria BOGDAN

Măr: Limita de rezistență la ger a pomului este de -40°C. În sezonul de repaus specia însumează între 400 și 1.200 ore de frig, calculând teoretic regimul termic din grupa 0-7°C. Florile rezistă la -5°C în faza de boboc, la -1,6°C și până la -2°C în faza de deschidere, iar fructele abia formate suportă temperaturi de -1,1°C.

Păr: Rezistă, iarna, la -28°C, prag dincolo de care pomul are de suferit. Așa-zisul necesar de frig oscilează, de la soi la soi, între 600 și 800 de ore. Mugurii de rod degeră la -23°C, -26°C, iar ramurile anuale, la -26/-28°C. Florile în faza de buton au de suferit la temperaturi mai scăzute de -3,3% (cu daune minore), iar când sunt deschise degeră la -2,2 °C. Uneori rezistența ajunge și la -4,4°C, caz în care apar totuși pierderi de producție.

Prun: Pomul rezistă la temperaturi de -35°C, iar necesarul de frig este de 800-900 de ore în toată perioada de repaus. Mugurii florali suportă geruri de până la -31 către -33°C. Spre deosebire de măr și păr, florile sunt sensibile la ploile reci, ceață persistentă și brume târzii de primăvară. În faza de boboc, rezistă la -3,3 până la -5,5°C, iar când sunt deschise total degeră la -2,2°C. La -5,5°C recolta este compromisă în proporție de 90%. Fructul abia format este distrus, în funcție de soi, la temperaturi de 0,5°C până la -1,1°C.

Cireș: Mugurii florali fac față temperaturilor negative de până la -20°C. La geruri mai mari (-24°C) este posibil ca aceștia să fie distruși în masă. Florile încă nedeschise rezistă la -2,8°C. Potrivit practicienilor, temperaturile mai scăzute de -4,4°C duc la compromiterea lor în proporție de 85-90%. În faza de deschidere, minimele agreate nu pot depăși -2,2°C (la -3,9°C recolta este compromisă aproape total). Pomul suportă în anotimpul rece temperaturi de până la -27°C.

Vișin: Mugurii florali rezistă iarna până la -29°C. Florile încă nedeschise (buton alb) suportă pană la -2,8°C (la -4,4°C, 90% dintre butoni sunt pierduți), iar când sunt complet deschise, degeră la temperaturi mai scăzute de -2,2°C.

Cais: Mugurii florali încep să degere la -20/-22°C. În perioada de buton alb, florile rezistă la -4,4°C, cu o pierdere de recoltă de 10%; la temperaturi de -10%, paguba este de 90%. Când sunt deschise, tolerează temperaturi de -2,7°C (pierderi de 10%) și până la -5,5°C (pierderi de 70-90%). Fructele abia formate suferă la temperaturi cuprinse între zero grade și -2,8°C.

Piersic: Pomul rezistă la minime de -25°C, iar mugurii florali la temperaturi de -24°C. Ca și la cais, înghețurile de primăvară, după o perioadă de căldură, sunt mai periculoase decât gerurile din repausul obligatoriu. Butonii florali rezistă la -3,9°C, dar pentru o perioadă scurtă de timp florile deschise suferă la -2,7/-3,3°C, iar fructele abia formate sunt distruse la -2,2°C.

Nuc: Se comportă bine la geruri de până la -24 sau -26°C. Soiurile cu fructificare terminală sunt afectate la valori termice de -25°C până la -27°C (la aceste temperaturi degeră mugurii micști și amenții), la temperaturi mai joase de -28 sau -29°C au de suferit ramurile anuale, iar la 30°C până la -33°C degeră ramurile multianuale; pomii tineri sunt compromiși în totalitate la aceste temperaturi. Soiurile cu fructificare laterală, provenite din zone mai calde ale globului, încep să sufere la -20/22°C, fiind distruse complet la -26/28°C. În timpul înfloritului, pierderile încep de la minime de -2°C.

Maria BOGDAN

Știați că vestitul măr Jonathan este soi de bază doar în România și Ungaria, preferat în consumul intern, dar care nu are pic de succes la export? Producătorii europeni au renunțat la poate cel mai vechi soi din lume din cauza termenului redus la păstrare. De asemenea, știați că, din principalele opt grupuri de soiuri de măr, cinci își au originea în Statele Unite ale Americii?

Grupul Jonathan (cu derivatele ulterioare Jonathan M41, Watson, Jonathan de Szatmarcseke) a fost descoperit în SUA, prin anul 1800. Vreme de un secol a fost cel mai cultivat soi din lume, dar după anii 1900 a pierdut competiția cu Red Delicious. În Europa, doar România și Ungaria l-au adoptat ca soi de bază, fiind preferat în consumul intern; dacă vreți, la noi este un fel de „măr național“.

Descriere: gust excepțional al fructului, echilibru perfect zahăr/aciditate, aromă specifică puternică, pieliță intens colorată în roșu. Pomul prezintă plasticitate, adaptabilitate pe orice tip de sol și în condiții climatice diferite, este puțin sensibil la ger, coroana poate fi condusă fără dificultăți, soiul prezintă precocitate în rodire, fructifică de-a lungul anilor constant, productivitatea este ridicată.

Dezavantaje: este sensibil la făinare și arsură bacteriană. În plus, odată cu intensivizarea culturii, care urmărea și cantitate și calitate deopotrivă, soiul nu a dat randamentul așteptat de pomicultori. Pe de altă parte, fermierii urmăresc și păstrarea cât mai îndelungată a fructelor, iar Jonathanul rezistă 1-2 luni, după care începe să-și piardă aspectul comercial (apar pete brune și depresiuni la suprafață, care se brunifică ulterior).

Grupul Red Delicious: A fost obținut în SUA în primele decenii ale secolului trecut; în prezent, ocupă locul I în producția mondială de mere. În Statele Unite este grup de bază în producție, iar în Italia, al doilea cel mai preferat soi. Sunt utilizate toate variantele ameliorate: Starkrimson Delicious, Redsupr, Delicious, Vellspur Delicious, Ace spur Delicious, Topspur Delicious, Redchief, Super Chief Sandidge, Red King, Jeromine, Starkspur Ultra Red.

Descriere: fructul roșu, cu intensități de culoare diferite și dungi longitudinale închise, este dulce, dispune de aromă puternică, se păstrează bine și este rezistent la manipulare. Prezintă aspect comercial. Soiul are o prodictivitate ridicată, iar alternanța de rodire poate fi eliminată prin normarea la tăierile de fructificare.

Dezavantaje: din cauza conținutului redus de suc nu se pretează la prelucrare industrială, iar prin păstrare pulpa devine făinoasă. Are intrare mai târzie pe rod și o rezistență redusă la ger, florile fiind sensibile și la temperaturi de 0°C, periclitându-se, astfel, legarea fructelor. Este sensibil, de asemenea, la rapăn.

Grupul Golden Delicious: a fost obținut tot în SUA și ocupă locul al II-lea pe piața mondială de fructe după Red Delicious. Soiul, cu diversele sale varietăți (Lysgolden, Belgolden, Reinders, clona B), constituie baza sortimentului în Franța, Spania și Italia.

Descriere: fructul este atractiv, de culoare alb-verzui, galben la maturitatea de consum, pulpă gălbuie, dulce, puțin acidulată, aromată; se păstrează bine în condiții clasice de depozitare, cu atmosferă controlată. Pomul se pretează la orice formă de coroană, rodește abundent, intră precoce pe rod.

Dezavantaje: este foarte sensibil la rapăn și făinare, iar aplicarea excesivă a tratamentelor pe bază de cupru în condiții de însorire accentuează rugozitatea pe pielița merelor, provocând un aspect comercial neplăcut. Umiditatea insuficientă la păstrarea în depozit duce la deprecierea calității merelor prin deshidratare.

Grupul Jonagold (variante roșu deschis-Goldpurpuriu, New Jonagold, Jonica King Jonagold, Jonabel, Highwood și roșu aprins spre închis- Jonagored, Jonagored Supra, Decosta, Jamured, Romagold, Jonaweld, Narvajo NPspur, Dalingny, Dalings, Dalinjeam, FirstRed, Rubinstar): a fost obținut în SUA, în 1943, din genitorii Golden Delicious și Jonathan. În Belgia este soi de bază, fiind răspândit deopotrivă în Olanda, nordul Italiei, Germania, Ungaria și Marea Britanie.

Descriere: pomul are vigoare supramijlocie, intră timpuriu pe rod, se pretează la tăieri moderate, este sensibil la rapăn și făinare. Fructul este mare, conic, de culoare galben-verzuie, acoperit 35-40% cu roșu deschis. Gustul este excelent. Rezistă la păstrare îndelungată, fiind pretabil și la prelucrare industrială.

Dezavantaje: pomul este sensibil la ger, iar fructul la arsuri solare.

Grupul Idared: a fost obținut în anul 1926, în SUA, din încrucișarea soiurilor Jonathan cu Wagner. Este răspândit în Ungaria, Polonia, Elveția și Austria.

Descriere: pomul prezintă vigoare mijlocie, înflorește eșalonat, timpuriu, intră precoce pe rod, are productivitate constantă, superioară soiurilor din care provine. Este sensibil la rapăn și făinare. Fructul ușor acrișor, fără arome deosebite, este mijlociu spre mare, bicolor, acoperit cu un strat subțire de ceară. Se păstrează poate cel mai bine, până prin iunie-iulie.

Dezavantaje: fructul este sensibil la loviri mecanice, deci presupune atenție sporită la manevrare.

Grupul Gala (Royal Gala, Imperial Gala, Mitchgala, Regal Gala, Rega Queen Gala, Gala Gored, Gala Must, Scarlet Gala, Galaxy,Gala Tardiva, Jugala, Mondial Gala): a fost obținut în 1962, în Noua Zeelandă. Are pondere însemnată pe piața globală, răspândindu-se rapid în Franța, Elveția, Italia.

Descriere: pomul de vigoare mijlocie are o capacitate mare de rodire, motiv pentru care este nevoie adesea de rărirea fructelor. Rodește timpuriu întâi pe nuielușe, apoi pe țepușe. Este foarte sensibil la rapăn și arsura bacteriană, tolerant la făinare. Înflorește tardiv, ceea ce face ca soiul să scape de riscul înghețurilor târzii de primăvară. Fructul are la bază pielița galbenă, acoperită integral cu roșu-orange, dar majoritatea varietăților sunt colorate în roșu intens. Pulpa este crocantă, suculentă, cu gust dulceag, aromat.

Dezavantaje: rezistență scăzută la boli, tendință de crăpare a mărului la nivelul cavității pedunculare; la recoltare există un procent mare de fructe substas, ceea ce aduce dificultăți la valorificare, mai ales că soiul nu se pretează nici la prelucrare industrială.

În afară de aceste cele mai importante 6 grupuri, în lume se mai cultivă soiuri din Grupul Elstar (Olanda) și Fuji (obținut în Japonia), ultimul cu mare răspândire în China.

Maria BOGDAN

La măr se vor aplica trei tratamente astfel:

- tratamentul I - pentru combaterea gărgăriţei florilor de măr (Anthonomus pomorum), insectelor minatoare, ouălor de afide și acarieni, păduchelui din San-Jose, păduchelui lânos, făinării cu unul dintre următoarele amestecuri de pesticide:

1. CALYPSO 480 SC – 0,02% + MICROTHIOL SPECIAL – 0,3% + KUMULUS DF – 0,3% sau KARATHANE M 35 CE – 0,06% sau SULFOMAT 80 PU – 0,3% sau  SULFOLAC 80 WG – 0,3% ; 
2. POLECI – 0,03% - 0,05% + KUMULUS DF – 0,3% sau KARATHANE M 35 CE – 0,06%  sau SULFOLAC 80 WG – 0,3%; 

Tratamentul se va efectua în perioada 29 martie - 04 aprilie 2018, atunci când 10-15% din mugurii florali sunt dezmuguriţi (bracteele sunt distanțate și la vârf se vede ușor culoarea verde-argintiu)

ATENŢIE – Tratamentul se va începe pe versanții sudici și cu soiurile timpurii iar perioada de avertizare se va prelungi cu numărul de zile cu ploi, temperaturi scăzute și vânt puternic.

- tratamentul II – se va efectua la începutul înfrunzitului mugurilor florali (urechiușa de șoarece) dacă plouă cel puțin 0,3 mm și temperatura atmosferică este mai mare de 6 grade Celsius. Tratamentul se va încheia în 4-6 zile. În cazul în care lipsește unul dintre criteriile de mai sus tratamentul nu se efectuează.

- tratamentul III – se va efectua între fazele de răsfirarea inflorescenței și înfoierea corolei (perioada se poate prelungi  până  când 0,5% din inflorescențe au câte un boboc înflorit) – acest tratament trebuie efectuat fiind considerat tratament cheie în prevenirea și combaterea rapănului.

Pentru combaterea rapănului, făinării, focului bacterian, moniliozei, bolilor de scoarță și muguri, insectelor minatoare și defoliatoare, gărgăriței mugurilor (Sciaphobus squalidus) (tratamentul II și III) se va interveni cu:

1. ZEAMA BORDELEZĂ TIP „MIF“– 0,5% sau CHAMP 77 WG– 0,2 % sau FUNGURAN OH 50 WP –0,3% sau KOCIDE 2000 – 0,25% sau ALCUPRAL 50 PU – 0,3% + SHAVIT 25 EC – 0,05% sau KUMULUS DF – 0,3% sau KARATHANE M 35 CE – 0,06%  + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG  0,025% - 0,03%;
2. MERPAN 50 WP– 0,25% + KARATHANE M 35 CE – 0,06% + DECIS 25 WG – 0,003%;
3. CLARINET - 0,1% + DECIS 25 WG – 0,003%

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

• Se vor utiliza doar produse de protecția plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.
• Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală și 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Constituie contravenții următoarele fapte:

• nerespectarea prevederilor art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 privind introducerea pe piață și utilizarea produselor de protecție a plantelor autorizate;
• nerespectarea de către utilizatori a prevederilor art. 67 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 privind menținerea evidenței pe o perioadă de cel puțin 3 ani a produselor de protecție a plantelor pe care le utilizează;

SURSA: Oficiul Fitosanitar Bistrița-Năsăud

Spectacolul naturii la Bacău! O colecție de germoplasmă cu peste 700 de soiuri și hibrizi de măr, a societății comerciale Fructex SRL, sparge gura târgului, în defavoarea rețelelor de magazine „oficiale“. Și asta pentru că Frutex și-a luat obligația să realizeze cercetare, dar și să-și mențină patrimoniul de cercetare. Pentru cei interesați de materialul săditor al soiurilor din colecție, prof. dr. ing. Ioan Viorel Rați ne stă la dispoziție cu sfaturile și serviciile societății.

O veche tradiție

– Care este povestea acestei colecții impresionante?

– În anul 1988 în România existau trei centre de cercetare pentru ameliorarea și crearea de soiuri de măr, respectiv: Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Voinești, Bistrița și Institutul de Cercetare pentru Producție Pomicolă Pitești-Mărăcineni. În acest context, în luna iulie a anului 1988 am fost detașat de la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bacău la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bistrița pentru a prelua activitatea domnului Ivan Ion, cercetător, ameliorator și reputat creator de soiuri care a ieșit la pensie. În perioada următoare, pomii altoiți în colecția de măr au parcurs câmpul doi și trei de pepinieră. Astfel, în primăvara anului 1991 pomii erau pregătiți pentru plantare deoarece schițele de altoire și întreaga tehnologie de îngrijire și etichetare au fost urmărite de mine. În toți acești ani am recoltat materialul, ambalat, etichetat și l-am distribuit pentru plantare la cele trei centre. În schimb, în vara acestui an am primit sarcina să mă ocup de înmulțirea tuturor soiurilor de măr existente în colecții, pe rețeaua stațiunilor, a unor hibrizi de perspectivă și a soiurilor noi din sortimentul internațional. A fost o vară fierbinte, cu foarte multă agitație pentru procurarea ramurilor altoi, precum și pentru urmărirea schemei de altoit și altoitul. Astfel, la sfârșitul lunii august s-a încheiat activitatea cu un bilanț de peste 700 de soiuri și hibrizi.

Colecții de germoplasmă, cu valoare națională

Obiectivele pe care noi le urmărim în colecție vizează: stabilirea unui sortiment de soiuri cu rezistență la boli; stabilirea sortimentului pentru zonare, în condițiile Podișului Central Moldovenesc, pentru fiecare grupă de coacere; selecția unor hibrizi pentru lucrări de ameliorare și crearea de soiuri noi; promovarea celor mai bune soiuri în concursuri de degustare și expoziții. Totodată, o preocupare a colectivului nostru este stabilirea unei tehnologii pentru producția de mere în sistem certificat ecologic.

– Din ce an este colecția și ce pe suprafață?

– Suprafața totală a colecției este de 1 ha, având vârsta de 27 de ani. S-au plantat câte 3-5 pomi, din fiecare soi, în rânduri duble la o densitate mare, portaltoiul pe care erau altoite soiurile fiind de vigoare mică. Țin să precizez că producția de mere se remarcă printr-o mare diversitate, care derivă în funcție de epoca de coacere, producția specifică pentru fiecare soi, formă, mărime și culoare. Primele fructe se coc după 20 iunie ale fiecărui an, la soiurile extratimpurii de măr de vară, și se încheie cu recoltarea soiurilor de iarnă, la începutul lunii octombrie. După epoca de coacere, soiurile din colecție sunt împărțite în patru grupe de vară (20 iunie - 20 august), vară-toamnă (21 august - 30 octombrie), toamnă (septembrie - decembrie) și iarnă (ianuarie - iunie). În acest an, producția recol­tată a depășit 50 de tone/ha din cele 700 de soiuri.

Noi soiuri la omologare

– Ce soiuri ați evidenția din colecția dumnea­voastră?

– Normal este să promovăm ceea ce s-a creat ca soi la Bacău, de către colectivul nostru de cercetare. Aceste soiuri sunt Amalia și Caterina, care se încadrează în grupa vară-toamnă. Cu aceste soiuri dorim să convingem consumatorii de mere că nu este firesc să consume mere de iarnă, pe care de fapt le pun la dispoziție supermarketurile tot timpul anului. Astfel, după data de 20 august, apar aceste soiuri foarte frumoase și savuroase, care întrunesc condițiile de piață și vin cu aportul de vitamine, săruri minerale, cu prospețime și gust pe întreaga durată de consum la categoria vară-toamnă

(20 august - 30 octombrie). Dacă sunt depozitate în spații frigorifice, durata de consum poate fi prelungită. De asemenea, putem exemplifica un hibrid de vară obținut de către colectivul nostru, care se recomandă pentru perioada 10 iulie-15 august, fructele acestuia sunt de culoare roșie spre violaceu, cu un strat gros de pruină, mari și gustoase; pomul este de vigoare mică, productiv, realizând producții mari în fiecare an. Totodată, în colecție există foarte multe soiuri românești, care sunt rezultatul activității de cercetare de peste 50 de ani din țara noastră: Romus, Frumos de Voinești, Delicios de Voinești, Ardelean, Generos, Voine etc. Pe lângă acestea, există soiuri din sortimentele internaționale, creații mai vechi, dar și creații mai noi, remarcându-se soiurile cu rezistență genetică la boli, în principal la rapăn: Florina, Topaz, Red Topaz și Golden Orange.

– Unde valorificați producția și cum stați cu forța de muncă?

– În afară de activitatea de cercetarea a mărului în colecție, în societatea noastră există și activitate de producție de fructe, în principal măr. Avem depozite care ne permit valorificarea merelor pe o durată mai mare de timp. Principalii beneficiari sunt societăți comerciale care valorifică merele intern pe piețe din Brașov, Vrancea, Buzău și Galați, fiind clienți consacrați, care cunosc soiurile și cu care păstrăm o relație de mai mulți ani. Forța de muncă este o problemă generală, care ne afectează și pe noi. Având o tradiție de mulți ani de activitate în pomicultură, am întreținut relații permanente cu forța de muncă din zonele limitrofe, care au căpătat experiență și încredere. Totodată, i-am specializat pe aceștia deoarece avem echipe care permit executarea unor lucrări spe­cifice, atât cât avem nevoie. Criza lipsei de forță de muncă o simțim în special în campaniile de recoltare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cea mai mare manifestare dedicată mărului, organizată în Moldova, se desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, la Fălticeni. Iniţiativa organizării Târgului Mărului o are administraţia locală, care îşi doreşte ca prin această manifestare să ajute pomicultorii să promoveze mărul, unul dintre cele mai importante branduri din această zonă. Un număr de 43 de pomicultori din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni, dar şi din alte localităţi ale judeţului au prezentat şi au oferit spre vânzare, în cadrul unei expoziţii, aproape 50 de soiuri de mere, pere, gutui, sucuri de mere.

Preţuri mici, fructe de calitate

În cadrul târgului s-au găsit soiuri noi de mere care abia au intrat pe piaţă, soiuri clasice prezentate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, Centrul de Dezvoltare Fălticeni, cum ar fi soiurile Rădăşeni, Fălticeni, care şi-au găsit menirea în sortimentul zonei, mai ales pentru calităţile deosebite ale acestora evidenţiate prin productivitate şi calitatea deosebită a fructelor, dar şi pentru o anumită rezistenţă în câmp la bolile specifice, soiuri rezistente genetic la boli, în special la rapăn, care îşi dovedesc viabilitatea în cultura pomilor în sistem biologic şi ecologic, dar şi mere din soiuri foarte vechi, care au fost uitate, dar care sunt extrem de valoroase, păstrate până astăzi într-o livadă din Solca administrată de Hildegard Eisenhauer Strugariu.

Pe lângă producătorii de mere, la a XV-a ediţie a târgului de mere de la Fălticeni au mai participat producători de material săditor certificat şi autorizat pentru înfiinţarea de livezi sau pentru plantarea în gospodărie, producători de siropuri, dulceţuri şi băuturi alcoolice obţinute din fructe, apicultori, meşteri populari.

Cei care au dorit să cumpere mere au avut de ales dintr-o diversitate extrem de mare de soiuri, printre care Ionathan, Idared, Golden, Delicios, Generos, Florina, Wagner, Red Delicious sau Ionagold, Rădăşeni, Fălticeni. Preţurile au variat în funcţie de soi şi calitate, de la 1,5 lei la 2 lei kilogramul, cele mai cumpărate fiind merele Idared, Golden şi Golden delicios. Pentru cantităţi mari preţurile s-au negociat, pornind chiar şi de la 1-1,2 lei/kg.

Renet şi Rădăşeni, soiuri care se pretează consumului pentru diabetici

Cele mai scumpe, 3 lei/kg, au fost merele Renet şi Rădăşeni. Merele Renet, deşi sunt mai puţin atrăgătoare şi lumea nu se înghesuie să le cumpere, sunt recomandate a fi consumate de persoanele cu diabet datorită conţinutului scăzut de zahăr, dar şi pentru plăcinte şi prăjituri cu mere. Şi soiul Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C, în timp ce Fălticeniul este un soi neîntrecut din punctul de vedere al calităţilor gustative.

Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente, fiind rezistente la rapăn şi făinare şi se pretează pentru producţia ecologică. Într-un an bogat în precipitaţii în perioada verii pe aceste două soiuri s-au aplicat maximum 12 tratamente într-un an de producţie, merele obţinute apropiindu-se de merele ecologice.

Performanţa în pomicultură se face cu livezi tinere şi cu soiuri noi

Pomicultorii fălticeneni susţin că anul 2018 este unul dintre cei mai buni din punctul de vedere al producţiei în unele livezi, în funcţie de soi, sistem de irigaţii, sol, aceasta fiind dublă faţă de media anuală. Cu o producţie de mere cuprinsă între 30 şi 70 tone la hectar, proprietarii de livezi susţin că anul acesta este un blocaj pe piaţă. Chiar dacă există două forme locale de asociere, Asociaţia Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni şi Cooperativa „Livezile” Fălticeni, lupta pentru a intra pe piaţa marketurilor este una foarte grea anul acesta din cauza producţiei mari din ţară şi a preţurilor mici cu care vin merele din Polonia.

Preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, Mircea Costişevschi, ne-a explicat că pentru a face performanţă în pomicultură trebuie înfiinţate livezi tinere cu soiuri noi, mult mai productive şi rezistente la dăunători și să se asigure irigarea prin picurare şi plase antigrindină.

„Din cele peste 300 de hectare pe care le deţin membrii asociaţiei, o parte din livezi sunt înfiinţate înainte de 1989 şi în momentul de faţă trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru a avea o producţie bună. S-au înfiinţat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, iar producţiile sunt foarte bune“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Mulţi pomicultori cu suprafeţe mici nu găsesc depozite unde să lase cantităţile mari de fructe în perioada sezonului rece. În bazinul pomicol Fălticeni–Rădăşeni mulţi fermieri au construit din bani europeni sau din resurse proprii depozite cu instalaţii automate pentru climă şi umiditate, dar care, spre deosebire de alţi ani, sunt deja pline şi nu mai este loc pentru micii fermieri.

Merele pentru industrie merg la sucuri şi ţuică

Pomiculturii sunt nemulţumiţi de preţurile primite din partea unităţilor de procesare. Spre comparaţie, în 2017, când recolta a fost cu mult mai mică, pentru kilogramul de mere livrat la industrializare se plătea chiar şi 70 de bani, pe când acum, când pomii sunt plini de fructe, preţurile pornesc de la 25 de bani/kg. „La acest preţ nici nu merită să le mai culegi, pentru că nu se justifică. Cu banii primiţi nu plăteşti salariul culegătorilor pe care şi aşa îi găsim foarte greu“, susţin oamenii livezilor.

Pe lângă cazanele de ţuică care cu greu vor mai face faţă la atâta marfă, o soluţie sunt fabricile de suc de mere. Fraţii Onea, cunoscuţi producători de mere din Fălticeni prin prezenţa cu fructe şi cu suc de mere în marile lanţuri de hypermarketuri din ţară dar şi pe rafturile magazinelor din străinătate, recunosc că există un blocaj în piaţă din cauza producţiei mari, dar problema merelor de industrie au rezolvat-o. În urmă cu câţiva ani au achiziţionat o linie de procesare modernă pe care fac sucuri pentru care au contracte cu câteva lanţuri de supermarketuri din ţară, dar şi la export în ţările Uniunii Europene. Ca ei procedează tot mai mulţi pomicultori, numai în Fălticeni existând trei fabrici de suc de mere.

Cinci secole de pomicultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni era cunoscut încă din secolul al XV-lea, când se făcea comerţ de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informaţii în cronica lui Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei“, despre livezile de la Rădăşeni şi Fălticeni. În 1908 a fost înfiinţată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădăşeni, care a avut un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea bazinului pomicol. Între anii 1933 şi 1935, în zonă au luat fiinţă încă opt pepiniere particulare, iar în 1939 Pepiniera Fălticeni-Rădăşeni a fost transformată în Staţiunea Experimentală Pomicolă, care în anul 1957 a devenit Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă. Statul a acordat o deosebită atenţie dezvoltării şi modernizării acestei unităţi; în anul 1989 staţiunea  dispunea de 850 ha teren, dar din cei peste 120.000 de hibrizi creaţi de la înfiinţare au fost selectate 28 de „elite“ şi un număr însemnat de portaltoi la măr, păr, vişin. Tot în domeniul pomiculturii s-a înființat în 1945, prin unirea unor suprafeţe de pământ (expropriate în baza Legii agrare din 22 martie 1945) Gospodăria Agricolă de Stat Şoldăneşti, care şi-a mărit patrimoniul cu suprafeţele confiscate în 1948, care aparținuseră Casei Regale. În anul 1974 a fost înființată Asociaţia Economică Intercooperatistă Pomicolă, care în 1981 devine a treia unitate pe ţară într-un clasament al unităţilor similare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Bazinul pomicol Fălticeni se situa printre primele opt centre pomicole din ţară, cu o suprafaţă de circa 1.500 de hectare.

Silviu BUCULEI

Anul acesta, în zona Munteniei, cu precădere în gospodăriile țărănești, a fost... ploaie de mere. În livezile comerciale, de asemenea, producția ar putea atinge recordul ultimilor ani, dar aici tăierile au calibrat din timp recolta. Oamenii spun că n-au mai văzut de zeci de ani asemenea încărcătură de rod. Drept este că pomii, în lipsa lucrărilor corespunzătoare, s-au reglat de unii singuri: multe mere au picat înainte de maturitate, prezentând fie atac de dăunători, fie cădere fiziologică; fructele pur și simplu nu au mai reușit să crească la dimensiunile caracteristice soiului, fiind astfel imposibil de comercializat. Dar chiar și așa, piața ar putea fi suprasaturată numai cu producția autohtonă de fructe.

Chestiunea este însă alta: o astfel de producție, cu precădere acolo unde nu s-au realizat tăierile, epuizează pomul, așa că s-ar putea ca la anul el să fructifice foarte puțin. Dacă vom avea și o primăvară cu geruri ori brume târzii, e posibil ca unele soiuri (în cazul mărului, mai ales cele de toamnă) să nu mai rodească deloc. Fenomenul acesta este denumit alternanța sau periodicitatea de rodire. Ce trebuie făcut în general pentru evitarea rodirii alternative ne spune ing. Ștefan Domide, proprietarul unei suprafețe de 10 ha viță-de-vie și pomi fructiferi, în satul Chițorani, Prahova: „Anul acesta, acolo unde am reglat rodul din tăierile de producție (n.n. – efectuate în februarie), am o recoltă excelentă, calitativ și cantitativ.

La câțiva pomi, unde n-am mai efectuat această operațiune, este covor de mere pe jos. Evident că recolta este slabă calitativ și nu mă pot folosi de ea. Ce este de făcut? În primul rând trebuie să știm că pomii diferențiază mugurii de rod pentru recolta următoare la sfârșitul creșterii intensive a lăstarilor, atunci când frunzele de lângă muguri sunt mature. La măr, primii muguri care încep diferențierea (florali sau vegetativi) sunt cei de pe pintenii de 2 ani, iar ultimii – cei de pe ramurile anuale.

În acest an, umiditatea ridicată din lunile iunie și iulie a întârziat acest proces. Ei bine, în plantațiile cu producție excesivă pomul nu mai are resurse ca, pe lângă hrănirea fructelor, să alimenteze și formarea mugurilor de rod pentru anul următor.

Deci este foarte posibil ca, pe alocuri, în condițiile de supraproducție din 2018, mai ales acolo unde nu se fac anual tăierile de rodire, să apară alternanța, deci să avem mai puțină producție (sau deloc) anul următor. Alternanța de rodire se evită prin tăierile anuale de producție (rodire) corecte. Un specialist știe să dozeze perfect, prin tăiere, cantitatea optimă de muguri de rod, în raport cu vârsta ori starea pomului și caracteristicile speciei și/sau a soiului.

În anii cu înflorire abundentă și legare viguroasă se va efectua, în plus, operațiunea de rărire a fructelor, când acestea ajung la dimensiunea unei măsline, prin îndepărtarea celor mai puțin viguroase.

Calibrarea se face, de asemenea, orientativ. Aparatul foliar trebuie păstrat, de asemenea, în stare de sănătate perfectă deoarece acesta este cel care hrănește atât fructul, cât și mugurii de rod“.

Maria Bogdan

Viermele merelor (Cydia pomonella) iernează în stadiul de larvă în crăpăturile scoarței pomilor, sub frunzele căzute, în depozitele de păstrare a fructelor etc. Dezvoltă două generații pe an. Atacul primar se manifestă la fructele tinere, unde larvele primei generații fac rosături super­ficiale în pieliță. Păgubitor este atacatul secundar, când larvele pătrund în fruct, formează galerii până la casa seminală, consumând pulpa și semințele.

Păduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus): dăunătorul dezvoltă două-trei generații pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe ramurile pomilor. Atacul vizează fructul, frunzele și ramurile. Preferențial atacă părțile lemnoase ale mărului, pe care le înțeapă cu rostrul, sugând conținutul celular al acestora. Pe fructe, păduchele se localizează în zona pedunculară și calicială; în jurul înțepăturilor se formează pete roșii. Fructele rămân mici, fără aspect comercial. Pomii tineri se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni au vegetație anemică, frunze etiolate, ramuri degarnisite, producție scăzută; după câțiva ani, aceștia se usucă progresiv, de la vârf către bază.

Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) are o singură generație pe an, iernează în sol, ca larvă în interiorul unui cocon. Atacul este cauzat de larve; acestea fac galerii superficiale în zona caliciului, pielița fructului devine rugoasă, se brunifică, se adâncește, fructele își pierd aspectul comercial. Când fructele cresc, larvele pătrund în pulpă, sapă galerii până la loja seminală, consumă semințele și pulpa din jur, iar fructele, cu timpul, cad.

Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella): insecta dezvoltă 3-4 generații/an și iernează în stadiul de pupă, în frunzele atacate, căzute la sol. Larvele rod mezofilul frunzelor sub forma unei mine cu aspect marmorat. Epiderma superioară se bombează, se pătează, iar cea inferioară se brunifică. La un atac masiv, întreaga suprafață a frunzei este acoperită cu mine, frunzele cad prematur, pomii se degarnisesc, iar fructele își încetează creșterea.

Gărgărița florilor de măr (Anthonomus pomorum) iernează ca adult, în jurul coletului, în stratul superficial de sol ori sub scoarța exfoliată a pomilor și dezvoltă o generație pe an. Larvele consumă în totalitate organele interne ale florilor, care nu se mai deschid și se usucă, bobocii florali atârnând mult timp pe ramuri.

Păduchele verde al mărului (Aphis pomi) iernează sub formă de ou pe ramurile subțiri, la baza mugurilor ori sub scoarță, dezvoltând 8-12 generații pe an. Coloniile de păduchi preferă partea inferioară a frunzelor din vârful lăstarilor, unde se hrănesc cu seva suptă din țesuturi. Frunzele înțepate se răsucesc, se îngălbenesc și se usucă. Părțile atacate sunt umplute cu excremente dulci (roua de miere), pe care se instalează fumagina. La un atac puternic, pomii se debilitează și produc fructe mici, fără aspect comercial.

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) dezvoltă 8-12 generații/an și iernează ca forme radicicole în zona coletului și ca larve, pe părțile aeriene ale pomului. Păduchii colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii și rădăcinile, pe care le înțeapă, sugând sucul celular. În locurile înțepăturilor celulele se hipertrofiază, apar umflături mici, până la tumori canceroase. Dăunătorul se recunoaște ușor după secreția ceroasă, filamentoasă, de culoare albă, care acoperă colonia.

Acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) este polifag, iernează sub formă de ou și dezvoltă 5-6 generații pe an. Atacă frunzele, al căror țesut se depigmentează, apărând un colorit alb-argintiu, ruginiu la sfârșit. Frunzele cad prematur, iar diferențierea mugurilor – implicit producția viitoare – este influențată negativ.

Maria BOGDAN

La MĂR – se va aplica un tratament după recoltarea fructelor împotriva rapănului, făinării, moniliozei, bolilor de scoarţă şi colet, focului bacterian, paduchelui din San-Jose, paduchelui lânos,  acarieni, afide, insecte defoliatoare şi minatoare.

La PRUN – se va aplica un tratament în perioada căderii frunzelor împotriva ciuruirii, moniliozei, bolilor foliare şi de scoarţă, păduchelui din San-Jose, afide, acarieni.

La CIREŞ şi VIŞIN – se va aplica un tratament în perioada căderii frunzelor împotriva bolilor de scoarţă, moniliozei, bacteriozei, ciuruirilor, păduchelui din San-Jose, acarieni, insecte defoliatoare şi minatoare.

La PĂR – se va aplica un tratament dupa recoltarea fructelor împotriva rapănului, moniliozei, bacteriozei, bolilor de scoarţă şi colet, focului bacterian, păduchelui din San-Jose, păduchelui lanos, acarieni, afide, psilide, insecte defoliatoare şi minatoare.

Speciile mai sus menţionate se vor stropi cu unul din următoarele amestecuri de pesticide şi se va avea în vedere să se efectueze o îmbăiere totală a pomilor, atât a aparatului foliar cât şi a organelor lemnoase, inclusiv a coletului.

1.  ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP ,,MIF'' – 0,5% + MOSPILAN 20 SG 0,025% – 0,03%;
2. ALCUPRAL 50 PU – 0,3% +  DANTOP 50 WG – 0,02% sau DECIS MEGA 50 EW – 0,015%;
3. CHAMPION 50 WP – 0,3% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau  MOVENTO 100 SC – 1,875 l/ha;
4. FUNGURAN OH 50 WP – 0,3% + ACTARA 25 WG – 0,01%;

În livezile de păr unde este prezent un atac puternic al focului bacterian pentru combatere se recomandă în perioada de repaus vegetativ (în ferestrele de iarnă cu temperaturi pozitive și lipsite de precipitaţii) un tratament cu FUNGURAN OH 50 WP în concentraţie de 3,0% .

Împotriva rozătoarelor mici din culturile de cereale păioase de toamnă, culturi agricole perene, plantații pomicole și pajiști naturale se vor lua următoarele măsuri:

• Aplicarea de momeli toxice cu: BROMAKOL  25-50 g momeli/galeria activă;

Momelile se împrospătează după 7 zile, folosind aceleaşi doze.

Pentru protecţia vânatului şi prevenirea degradării în urma ploilor se recomandă ca momelile

toxice să se aplice în tuburi confecţionate din materiale impermeabile.

Recomandări:

Pe suprafețele unde s-au efectuat tratamente se vor instala tăbliţe de avertizare „TEREN OTRĂVIT“

Luați măsurile ce se impun pentru protectia mediului înconjurător!

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR”, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectati  cu  strictete  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor si a animalelor !, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

SURSA: OFICIUL FITOSANITAR BISTRIŢA-NĂSĂUD

Până pe 25 iunie se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar la măr pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor: păduchele de San-Jose (Quadraspidiotus p.) generația I, afide și a bolilor: rapăn (Venturia inaequalis) (tratamentul IV), făinare (Podosphaera leucotricha) (tratamentul V).

Folosiți unul dintre produsele sau amestecurile de mai jos, după caz:

INSECTICIDE

FUNGICIDE

Alte recomandări:

Tratamentul se repetă la interval de 10-12 zile.

Perioada de avertizare se va prelungi cu câte zile au fost nefavorabile stropirii (prezența precipitațiilor).

Folosiți numai produse de protecția plantelor omologate în România și provenite din surse autorizate. Citiți cu atenție prospectul produselor de protecția plantelor înainte de utilizare și respectați recomandările.

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de protecție a plantelor, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și animalelor.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Brașov

 Condiţiile climatice din ultimele zile au favorizat apariţia şi dezvoltarea dăunătorului / bolii: vierme mere +pâduche lânos + larve miniere +acarieni+ defoliatoare + rapăn + făinare care poate / pot cauza pierderi importante la culturile: măr.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului: al IV-lea la Măr (tr. I G.I pt. vierme măr.).

Folosiţi unul dintre produsele sau amestecurile de mai jos, după caz :

1.CALYPSO 480 = 0,02% + BELLIS = 0,08% + MILBECNOCK EC = 0,075% sau

2.KARATE ZEON = 0,015% + SAFRAN 1,8EC = 0,15% + SCORE 250 EC = 0,015% sau

3. VOLIAM TARGO = 0,08% + SCORE 250 EC = 0,015% sau

4.CALYPSO 480 SC = 0,02% + ENVIDOR 240 EC = 0,04% + STROBY DF = 0,013% sau

5.NOVADIM PROGRESS = 0,1% + DITHANE M-45=0,2% + KUMULUS DF = 0,3% sau

6. RELDAN 22 EC = 0,15% + MILBECNOCK EC = 0,075% + TOPSIN 500 SC = 0,14%. sau

7. AFFIRM = 0,3% + VERTIMEC 1,8% EC = 0,15% + CLARINET = 0,1% sau

8. CORAGEN = 0,01% + APOLLO 50 SC = 0,04% + BELLIS = 0,08% sau

9. INSEGAR 25 WG = 0,03% + MILBECNOCK EC = 0,075% + EMBRELIA = 0,1% sau

Perioada optimă de tratament: Fenologic când fructul este cât aluna.

Alte recomandări: Cantitatea de soluţie 1.500 l/ha.

Nu se tratează când temperatura depășește 25°C

Atenție! se pot utiliza și alte produse de protecția plantelor omologate pentru bolile și dăunătorii amintiți.

SURSA: OFICIUL FITOSANITAR ALBA

Condiţiile climatice din ultimele zile pot favoriza apariţia şi dezvoltarea dăunătorului / bolii: paduchele din San-Jose +Afide + Larve Miniere / Rapăn + Făinare care pot cauza pierderi importante la cultura mărului

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului : al VII la Măr (tr.I G.1 pt. Păduchele.din San-Jose).

Folosiţi unul din produsele sau din amestecurile de mai jos, după caz :

1. PYRINEX 25 CS = 0,3% + STROBY DF = 0,01%-0,13%.
sau
2. MOSPILAN 20 S G = 0.03% + SCORE 250 EC = 0,015%
sau
3. MOVENTO 100 SC = 0,13% + TOPSIN 500 SC = 0,14%
sau
4. DECIS 25 WG = 0,003% + ORIUS 25 EW = 0,05%
sau
5. ACTARA 25 WG = 0,01% + CLARINET = 0,1%
sau
6. PYRINEX QUICK = 0,1% + DITHANE M 45 = 0,2% +TOPSIN M 70 = 0,07% .

Perioada optimă de tratament: 11.06.-15.06.2016

Alte recomandări: La utilizarea insecticidelor recomandate, stupii de pe o rază de 3 km se vor închide 48 de ore

Tratamentul nu se execută la temperaturi mai mari de 25°C.     

Luați măsuri ce se impun pentru protecția mediului înconjurător.Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de protecția plantelor, pe cele de sănătate şi securitatea muncii, de protecția animalelor.

Atenţie! Se pot utiliza şi alte produse de protecţia plantelor omologate pentru bolile şi dăunătorii amintiţi!

Dr. Ing. Budrala Nicolae
Oficiul Fitosanitar ALBA