ipso martie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 2 Mar 2021

Orondis Ultra Pack. Forța supremă pentru combaterea manei viței-de-vie

Începând cu anul 2021, viticultorii vor putea accesa Pachetul ORONDIS™ ULTRA, o soluție inovatoare ce combină două fungicide excepțional de puternice pentru combaterea manei viței-de-vie.

Mana viţei-de-vie, produsă de ciuperca Plasmopara viticola, are o răspândire generală şi este una dintre bolile majore la viţa-de-vie. Pot fi afectate toate părţile verzi ale plantei. Severitatea bolii este variabilă de la an la an, iar în funcţie de condiţiile climatice şi intensitatea atacului poate duce la: defolierea plantelor, distrugerea parţială sau totală a inflorescenţelor şi a boabelor. Atacul are impact semnificativ atât asupra calităţii strugurilor şi vinului, cât şi asupra cantităţii recoltei. Ciuperca iernează sub formă de oospori în frunzele infectate căzute pe sol toamna. Primăvara, când condiţiile devin favorabile, oosporii germinează, provocând primele infecţii (inecţii primare).

Pentru ca infecţia primară să aibă loc sunt necesare următoarele condiţii: solul să fie umed sau să existe prezenţa apei libere, temperatura să fie peste 11°C şi să existe organe verzi ale plantei. Din mo¬mentul provocării infecţiei până la apariţia simptomelor bolii este necesară o perioadă de timp (incubaţie) care este mai lungă sau mai scurtă în funcţie de temperatură.

Ciuperca atacă toate părţile verzi ale plantei. Pe frunze apar pete decolorate de culoare gălbuie numite „pete untdelemnii“ în dreptul cărora, în funcţie de umiditate şi temperatură, apare după o perioadă de timp un puf albicios. Mai târziu, petele se necrozează, se usucă şi ţesutul se rupe sau capătă aspectul de zdrenţuit. Atacul pe frunzele bătrâne, toamna, se caracterizează prin pete mici, colţuroase, brune, care dau aspect de mozaic, numindu-se „frunze mozaicate“. Pe lăstarii tineri, inflorescenţe, rahis, cârcei, atacul se manifestă prin brunificarea părţilor atacate şi uscarea lor.

Pe boabele tinere, când umiditatea aerului este ridicată, apare puful alb (conidioforii şi conidiile de atac) denumit „Rot – Gris“ (putregai gri). Pe boabele formate, atacul se manifestă prin brunificarea acestora, evoluând spre mumifieri, fără apariţia fructificaţiilor ciupercii. Boabele atacate se desprind uşor de rahis şi cad. Această formă de atac se numeşte „Rot-Brun“ (putregai brun). Organele tinere sunt mai susceptibile la atac şi pe măsură ce îmbătrânesc, sunt mai puţin receptive la atacul ciupercii.

Ce este pachetul Orondis™ Ultra?

Orondis™ Ultra Pack este un pachet dimensionat pentru 5 hectare de viță-de-vie, alcătuit din 2 fungicide excepționale, fiecare cu mod de acțiune diferit împotriva manei: Orondis™ și Pergado®. Cele 2 fungicide au un efect sinergic și constituie un standard în combaterea eficientă a manei viței-de-vie (Plasmopara viticola). Înainte ca boala să se dezvolte, cele două moduri puternice de acțiune lucrează în paralel:

  • în primul rând oxatiapiprolin prezintă un nou mod de acțiune, întrerupând mișcarea lipidelor între pereții plasmei;
  • mandipropamid inhibă regenerarea peretelui celular al sporilor;
  • împreună, cele două fungicide oferă un control puternic și de lungă durată al manei viței-de-vie.

Descrierea ORONDIS™

Orondis™ este un fungicid preventiv, curativ şi antisporulant, sistemic acropetal şi translaminar pentru controlul manei la vița-de-vie. Oxatiapiprolin aparţine grupei izoxazolinelor și este o substanţă activă nouă, dintr-o grupă nouă, cu un nou mod de acţiune care combină acţiunea biochimică şi genetică prin influenţa modulatoare asupra proteinei OSBP (oxysterolbinding protein) din celulele ciupercii, care controlează transcripţia genelor, cu efect regulator asupra metabolismului lipidic celular.

Zoosporii expuși la oxatiapiprolin își pierd viabilitatea la scurt timp de la aplicare și nu mai sunt capabili de germinare. Inhibarea completă a germinării zoosporilor are loc în decurs de 2 ore de la expunerea la oxatiapiprolin. Oxatiapiprolin stimulează dezvoltarea rădăcinii şi a sistemului foliar, nu influenţează vinificaţia şi nu are efect negativ asupra proprietăţilor organoleptice ale vinului.

Orondis™ trebuie să fie aplicat întotdeauna în amestec cu fungicide cu mod diferit de acţiune. Se vor aplica cel mult două tratamente cu Orondis™ (sau orice alt produs care conține substanțe active din grupul FRAC-49) pe sezon pentru vița-de-vie.

Descrierea PERGADO®

Syngenta Orondis locurile unde actioneaza

Pergado® este un fungicid care, datorită modului de acţiune inovativ, oferă protecţie de lungă durată împotriva manei la o gamă largă de culturi. Pergado® pătrunde rapid prin stratul superficial al frunzei, se translocă translaminar şi protejează în acelaşi timp faţa superioară şi inferioară a frunzei. Substanța activă, mandipropamid, este foarte activă împotriva germinaţiei sporilor şi inhibă creşterile miceliului în timpul perioadei de incubaţie.

Pergado® este recomandat să fie aplicat preventiv împotriva manei la doza de 0,6 l/ha. Intervalul dintre tratamente este de 10 zile în condiţii climatice şi de presiune a bolii normale. În condiţii de presiune ridicată a bolii, intervalul se va scurta la 7 zile.

Acţiunea puternică şi persistentă a produsului asigură un nivel înalt de combatere a manei. Datorită rezistenţei deosebite la spălare, oferă siguranţă în programul de combatere a manei.

Avantajele pachetului ORONDIS ULTRA

  • Orondis™ este excepțional ca tratament preventiv, controlând toate etapele cheie ale ciclului de viață al agentului patogen chiar și la o rată foarte mică și cu un control constant al bolii.
  • Mod de acțiune nou și eficacitate dovedită de Pergado® în protecția ciorchinilor.
  • Oxatiapiprolin se mișcă încet prin plantă; aceasta, combinată cu puterea sa excepțională, oferă un control de lungă durată, protecție a frunzelor în curs de dezvoltare, precum și a noilor creșteri.
  • Atât Orondis™, cât și Pergado® sunt excelente din punctul de vedere al rezistenței la ploaie, protejând planta de boli chiar și după ploaie.
  • Combinația a două fungicide cu efect complementar și excepțional de puternice.
  • Sistemie, distribuire bună și excelent în protecția ciorchinilor.

Recomandări de aplicare:

  • Se recomandă pentru etapele de la lăstar 20-25 cm, până după înflorit.
  • Intervalul dintre tratamente se va adapta în funcţie de condiţiile climatice, presiunea de infecţie şi evoluţia culturii.
  • Se recomandă alternarea fungicidelor pentru combaterea manei (de ex. Ridomil®, Orondis™, Pergado® F).
  • Ordinea de realizare a amestecului:

1. Apă (jumătate de volum în sprayer)

2. Pergado®

3. Se amestecă foarte bine între 3 și 5 minute

4. Orondis™

5. Restul de apă

Află mai multe despre pachetul ORONDIS ULTRA de la reprezentanții Syngenta și de pe website-ul companiei, pe www.syngenta.ro.

Un nou tip de mană amenință culturile de floarea-soarelui

Pentru fermierii români, floarea-soarelui reprezintă una dintre cele mai practicate culturi. Practic, de aproape un secol a devenit una dintre culturile tradiționale. La acest lucru au contribuit mai mulți factori. Unul dintre ei, probabil cel mai important, este acela că se potrivește foarte bine cu condițiile pedoclimatice ale țării noastre. Apoi, în timp, consumatorii români și-au adaptat obiceiurile, fiind influențați de cultivarea acestei oleaginoase. Uleiul de floarea-soarelui este preferat de departe la noi față de uleiurile de rapiță, măsline, porumb, dovleac, struguri sau palmier, așa cum se întâmplă în alte țări europene.

În lume, România este a patra cultivatoare de floarea-soarelui, iar în cadrul Uniunii Europene se situează pe primul loc, cu o suprafață medie cultivată de minimum un milion de hectare anual și cu o producție totală de peste trei milioane de tone. Randamentul mediu s-a ridicat la peste 2,9 tone/hectar în ultimele sezoane, așa cum o demonstrează statisticile oficiale: (vezi tabel în revistă).

Floarea-soarelui se mai caracterizează și prin faptul că are o piață internațională relativ constantă, dată de arealul său de utilizare și de cultivare, în zona mediteraneană și în Balcani. De aici rezultă și prețul relativ constant, cu variații destul de mici de la un an la altul.

Avantaje, dar și amenințări

Totuși, din cele arătate până acum nu trebuie să se înțeleagă cum că floarea-soarelui ar fi cultura perfectă, care, odată adoptată, permite gospodarilor să doarmă liniștiți la umbră. Dimpotrivă, la fel ca toate celelalte plante din cultura mare, și floarea-soarelui prezintă o serie de riscuri și de incertitudini. Ele sunt generate fie de rotația în asolament scurt sau cu o altă plantă oleaginoasă, fie de condițiile climaterice (primăveri umede, precipitații persistente, temperaturi mai scăzute decât normalul perioadei). De asemenea, există și o serie de boli, dăunători sau buruieni care atacă această cultură. Rățișoara porumbului (adică temunul tanimecus dilacotiles), mana sau lupoaia (orobanche ramosa) sunt doar câteva exemple în acest sens.

Soluții pe măsura problemelor

Tocmai pentru a putea păstra constante producțiile de floarea-soarelui specialiștii caută în permanență hibrizi rezistenți la atacurile acestor dăunători, pe de o parte, și noi molecule care să distrugă bolile și fungii, pe de altă parte. Până acum cu succes. De cea mai mare notorietate în acest sens se bucură exemplul luptei cu temuta orobancehe (lupoaia), care este endemică în zona Câmpiei Române. Această plantă parazită, care se dezvoltă în mod predilect pe floarea-soarelui, producea pagube în culturi de până la 40-50%, putând chiar depăși aceste valori. Însă hibrizii utilizați la ora actuală au o toleranță deosebit de ridicată la infestarea cu lupoaie, astfel încât pagubele nu mai apar.

Din nefericire, nu la fel se întâmplă și în cazul atacului tanimecus. Deși poate ceva mai mici decât în cazul porumbului, și la floarea-soarelui pagubele cauzate de această insectă sunt însemnate în perioada de la răsărire și până la atingerea unui anumit stadiu de dezvoltare. Despre acest dăunător am vorbit și încă vom mai vorbi.

Atunci când părea că nimic nu ar mai putea să-i surprindă pe fermieri, un nou dușman, mana florii-soarelui (Plasmopara halstedii), cu un potențial distructiv la fel de mare, s-a ivit. Ceea ce ani de-a rândul a apărut ca o problemă care nu trebuie neglijată, desigur, dar este o chestiune minoră, a intrat brusc în rândul problemelor majore.

Mana – o problemă ce tinde să devină majoră

Primele simptome de agresivitate au fost observate în 2017, în Italia, după care, în 2018, au fost identificate probleme în Franța și Spania. În sezonul 2019 situația a devenit mult mai problematică: infecții puternice au fost observate în România, Bulgaria, Grecia, Turcia (Sud) și, din nou, în Italia și Franța.

Mana florii-soarelui este o ciupercă care face parte din familia Oomycete și prezintă două faze de infecție. Infecția primară (sistemică) este cea mai periculoasă și apare în zona rădăcinii, provocând o încetinire imediată a dezvoltării plantei afectate, până la moartea completă a acesteia. Evident, acest lucru are un impact direct asupra scăderii producției.

Chiar și în situația în care nu duce la distrugerea completă a rădăcinii și la moartea plantei, infecția primară este urmată de infecții secundare, care conduc la deteriorarea ulterioară a aparatului foliar, fără influență negativă asupra producției.

În funcție de gradul de atac, daunele asupra producției pot fi cuantificate într-un procent ce variază între 10-50% (ajungându-se la 100%, dacă infecția primară este puternică și afectează întreaga solă).

Soluții cu probleme

Singurii factori care pot fi influențați pentru prevenirea acestei boli îi reprezintă toleranța genetică și tratamentul cu fungicid al seminței. Dar în actualul context de reglementare din cadrul UE obținerea unor hibrizi cu toleranță genetică reprezintă un proces care poate dura mai mulți ani. Suficient de mulți ca mana să facă prăpăd...

Tratamentele foliare nu pot acoperi daunele provocate timpuriu la nivelul sistemului radicular al plantei. De aceea, pentru protecția rădăcinilor și dezvoltarea armonioasă a plantelor mai rămâne o singură soluție: tratamentul cu fungicid al semințelor. Cea mai practică, răspândită și eficientă metodă este tratarea industrială a semințelor de floarea-soarelui. Numai că și în această situație există o problemă.

În prezent, în România există o singură substanță activă autorizată pentru tratamentul semințelor pentru controlul manei (metalaxil-m) care, pe lângă faptul că a demonstrat o scădere a eficacității în unele zone ale Europei, ar putea determina în curând probleme legate de apariția fenomenelor de rezistență din partea agentului patogen. Dezvoltarea rezistenței unei ciuperci patogene, spun specialiștii, poate fi evitată sau întârziată prin alternarea sau amestecul produselor cu mod diferit de acțiune.

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS