Primăvara știm cu toții că atât fermierii, cât și gospodarii își pregătesc terenurile pentru a-și planta legumele. Fermierii speră să aibă o producție mare pe care să o poată valorifica la un preț avantajos, pe când gospodarii își doresc să aibă întotdeauna legume proaspete pe masă. Indiferent de suprafața pe care doriți să o cultivați, trebuie să știți cum să o faceți într-un mod corect și care sunt legumele valabile pentru această perioadă.

La începutul primăverii putem planta: morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi, ceapă, usturoi, arpagic, mazăre, spanac, salată pentru căpățână.

Morcov

Morcovul se dezvoltă de minune acolo unde au crescut dovlecei, castraveți, varză, ardei, vinete, tomate, fasole sau mazăre. Terenul trebuie ales în zona în care există mult soare. Solul trebuie să fie fertil, drenat și afânat. Specialiștii recomandă ca PH-ul solului să cuprindă valorile de 5,8-7 pentru o producție mare. Dacă îl cultivați în grădină, atunci săpați terenul de semănat manual. Dacă aplicați îngrășăminte toamna, nutrienții pot fertiliza pământul pe toată durata iernii. Îngrășământul va fi apoi amestecat cu solul în timpul săpatului. Semințele de morcovi germinează la temperaturi începând cu 5 grade Celsius – în acest caz germinarea durează 17 zile. Iar la 25 grade Celsius germinează în 7 zile. Distanța pentru semănarea semințelor de morcovi este de 6 cm între plante, 20 cm între rânduri și 2 cm adâncime. Morcovii sunt iubitori de apă, de aceea necesită o irigare frecventă. Atunci când apar primele frunze trebuie să răriți straturile de morcovi. În luna iunie deja te poți bucura de recoltă.

Pătrunjel

Semințele de pătrunjel au nevoie de o temperatură minimă de 3 grade Celsius pentru a germina, iar temperatura optimă de vegetație este de 20-22 grade Celsius. Solul necesită afânare, dar și să fie bogat în humus, cu un pH slab acid – neutru.

Pentru a se dezvolta, pătrunjelul necesită o udare constantă. Însă, după semănat trebuie să ținem cont să nu le facem udarea direct pentru a nu deranja semințele din sol. Înainte de semănare, semințele se țin în apă caldă 24 de ore și se plantează cu o distanță de 6 cm între ele. Pentru fertilizarea solului se pot utiliza îngrășăminte. Frunzele se recoltează prin tăierea rozetei de frunze sau prin smulgerea plantei din sol. Acestea trebuie recoltate când timpul este uscat.

Mărar

Terenul de plantare a mărarului trebuie să fie unul însorit, iar PH-ul solului e necesar să atingă valoarea de 7. Solul necesită să fie mărunțit, grăpat și curățat de bolovani și buruieni. Semințele se plantează la o adâncime de 3 cm și distanța dintre ele de 50 cm. Pentru a stimula dezvoltarea culturii, plantele de mărar trebuie rărite după răsărire. Distanța optimă dintre plante după rărire trebuie să fie de 20 cm. Se recomandă plantarea mărarului în intervalul lunilor aprilie – mai deoarece temperatura optimă de germinație trebuie să atingă pragul de 22 grade Celsius. Mărarul se recoltează când atinge aproximativ 15 cm.

Leuștean

Semințele de leuștean germinează în aproximativ 3 săptămâni, la temperaturi de 15-21 de grade Celsius. Solul în care poate fi plantat leușteanul trebuie să fie lutos sau lutos-nisipos, bogat în humus. Irigarea la leuștean se poate face prin picurare. Spațiul de plantare trebuie să fie de 30 cm între tufe și rândurile la distanțe de jumătate de metru. Recoltarea poate fi făcută după 3 luni.

Ridiche

Germinarea semințelor de ridiche se face la temperaturi de 7 grade Celsius. De asemenea, pentru dezvoltarea tuberculilor de rădăcină trebuie să țineți cont de o lumină optimă.

Udarea se poate face prin picurare în solarii. În cazul în care nu va primi o cantitate corespunzătoare de apă, atunci riscați să pierdeți cultura deoarece rădăcinile vor crăpa. Solul trebuie să fie afânat cu un pH neutru și bogat în humus. Ridichea se seamănă pe rânduri la o distanță de cca 11 cm între ele și maximum 1 cm adâncime. După 5 săptămâni de la înființarea culturii puteți obține recoltă.

Ceapă

Ceapa nu este plantă pretențioasă atunci când vine vorba de lumină. Ceapa verde se poate dezvolta și atunci când este semănată într-un loc mai întunecos. Însă, pentru formarea bulbului de ceapă uscată, lumina este esențială. Ceapa este preten­țioasă la căldură. Dacă temperaturile înregistrează -8 grade Celsius, atunci riscați să înghețe bulbii. Solul trebuie să fie nisipos, cu o componență mare de lut. Plantarea se face pe teren modelat câte 4 rânduri la distanță de 28-30 cm între ele și 4 cm între plante pe rând. Adâncimea de plantare trebuie să fie de 4 cm. Recoltarea se poate face manual sau mecanic.

Liliana POSTICA

Se recomandă tratament la CEAPA  - pentru a combate musca cepei ( generatia a II-a ) şi bolile foliare astfel :

• tratamentul 1 -  se va efectua in perioada 22 – 28 iunie 2020;
• tratamentul 2 – la un interval de 7 – 15 zile faţă de tratamentul anterior, în funcţie de regimul de precipitaţii.

• NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau VONDOZEB – 0,2% sau CURZATE MANOX – 0,25% + DECIS 25 WG 0,003%  sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% sau LASER 240 SC – 0,04 % + ARACET – 0,12%.

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante :

Luati masurile ce se impun pentru protectia  mediului inconjurator !

- produsele se solubilizeaza separat, se omogenizeaza si apoi se pulverizeaza ;

- resturile de solutii sau apa rezultata in urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie sa ajungă in apropierea apelor de suprafața, sanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp linistit fără vânt.  Nu aplicați tratamentul daca viteza văntului este mai mare

de 4-5 m /s.

- cititi cu atentie eticheta produsului pe care il folositi ;

- la realizarea amestecurilor se verifica compatibilitatea pesticidelor, fizica si chimica.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR”, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI .

- Respectati  cu  strictete  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protectie a albinelor si a animalelor !, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Min.Mediului ; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locala şi 127/1991 al ACA din Romania, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

          Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

CULTURILE DE LEGUME (tomate, ardei, castraveți, vinete, ceapă, varză) se vor trata pentru combaterea manei, alternariozei, altor boli foliare, afide, altor dăunători astfel:

• ACROBAT MZ 69 WG – 2,0 kg/ha (0,2%) sau MELODY COMPACT 49 WG – 0,2% (2,0 kg/ha) sau EQUATION PRO – 0,4 kg/ha (0,04%) + TOPSIN 70 WDG – 0,07%-0,1% + ACTARA 25 WG – 0,06 kg/ha sau MOSPILAN 20 SP – 0,06 kg/ha sau CALYPSO 480 SC – 0,08 l/ha sau CORAGEN – 0,175 l/ha.
• ARMETIL COBRE – 0,25% (2,5 kg/h) sau DITHANE M-45 – 0,2% - 0,25% (2,0 kg/ha – 2,5 kg/ha) sau RIDOMIL GOLD MZ 68 WG - 0,25% (2,5 kg/h) + TOPSIN 70 WDG – 0,07%– 0,1% + ACTARA 25 WG – 0,06 kg/ha sau MOSPILAN 20 SP – 0,06 kg/ha sau CALYPSO 480 SC – 0,08 l/ha.
• CURZATE MANOX – 0,25% sau BRAVO 75 WP – 0,2% (2 kg/ha) sau ZEAMĂ BORDELEZĂ Tip MIF – 0,5% + TOPSIN 70 WDG – 0,07%– 0,1% + ACTARA 25 WG – 0,06 kg/ha sau MOSPILAN 20 SP – 0,06 kg/ha sau CALYPSO 480 SC – 0,08 l/ha.

Tratamentul se va efectua în 27 iunie – 02 iulie 2019.

Insecticidele se vor aplica doar în cazul prezenței dăunătorilor în culturi.

La toate rețetele de tratament se poate adăuga îngrășământ foliar în concentrațiile recomandate de producător.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Se recomandă tratament la ceapă – pentru a combate musca cepei (generația a II-a) și bolile foliare astfel:

• tratamentul 1 – se va efectua în perioada 31 mai 2019 – 06 iunie 2019;
• tratamentul 2 – la un interval de 7-15 zile față de tratamentul anterior, în funcție de regimul de precipitații.

NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau VONDOZEB – 0,2% sau CURZATE MANOX – 0,25% + DECIS 25 WG 0,003% sau CALYPSO 480 SC – 0,02%. + ARACET – 0,12%.

La toate rețetele de tratament se poate adăuga îngrășământ foliar în concentrațiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie sa ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecția plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală și 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare si îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistrița-Năsăud

Luna mai reprezintă un vârf al activității în agricultură. În această lună încep să se coacă primele fructe autohtone, căpșunele, să se recolteze florile unor plante medicinale sau aromatice ori să se manifeste o sumedenie de boli sau dăunători. Toate acestea cer atenție și eforturi din partea fermierilor.

Căpșunele sunt foarte sensibile la secetă

Căpșunele sunt primele fructe care se coc în mediu neprotejat în condițiile din țara noastră. În luna mai deja primele fructe încep să ajungă la piață. Dar, pentru ca acestea să aibă o calitate corespunzătoare, trebuie întrunite o sumedenie de condiții.

Un element specific al căpșunului este că are dimensiuni reduse și un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Din acest motiv este deosebit de sensibil la lipsa de nutrienți și la secetă. Specialiștii spun că există patru fenofaze în care lipsa de apă suficientă, chiar și pe o perioadă foarte scurtă, are un impact devastator asupra culturilor, putând să le distrugă în proporție de până la 80%. Acestea sunt formarea inflorescențelor, formarea și creșterea fructelor, maturarea fructelor și perioada de după recoltare. Așa după cum se poate lesne observa, două sau chiar trei dintre aceste etape se parcurg în timpul lunii mai.

În concluzie, imediat ce se observă semnele lipsei de apă, trebuie aplicate irigații. În general, pe perioada de la înflorire și până la recoltare, căpșunii au nevoie de patru-cinci reprize de udare, fiecare dintre ele cu o normã de 400 m.c/ha, adică 40 litri/m².

Mai puțin azot și mai mult calciu

În ceea ce privește necesarul de nutrienți, în această perioadă, pentru o producție bogată și de calitate sunt recomandate fertilizările foliare. În prima fază, de formare a fructelor, este foarte importantă asigurarea unui echilibru judicios între azot, fosfor și potasiu. Pe măsură ce fructele se măresc, scade necesarul de azot, în schimb crește cel de fosfor și potasiu. Foarte important este și calciul, a cărui absență determină o sensibilitate la mucegaiuri și o capacitate redusă de păstrare.

În perioada de coacere a fructelor se renunță complet la fertilizarea cu azot, în schimb se administrează calciu la șapte-zece zile.

La căpșuni se aplică în cursul lunii mai cel puțin două tratamente fitosanitare. Scopul acestora este combaterea putregaiului cenușiu, cel mai mare dușman al căpșunilor, care poate compromite până la 80% din recoltă, a pătării albe a frunzelor și a făinării. Împotriva acestora se folosesc fungicide sistemice și de contact pe bază de tiofanat-metil, fenhaxamid, clorotalonil sau alte substanțe specifice.

Pentru combaterea paraziților, precum afide sau păduchi de plante, păianjenul roșu, cărăbușul de mai, viermi albi, viermii sârmă, trips, viespea neagră, gărgărița neagră, gândacul păros, nematozii galicoli, limaxul cenușiu și păduchele negru, se folosesc insecticidele sistemice în fazele mai timpurii de dezvoltare și de contact în perioada apropiată recoltării.

Ceapa și usturoiul, aliați ai căpșunilor

Pentru cei care doresc o cultură de căpșuni bio există și soluția combaterii dăunătorilor folosind metoda culturilor intercalate. Între rândurile de căpșuni se cultivă usturoi și ceapă de arpagic. Prezența acestor două plante are proprietatea de a îndepărta cea mai mare parte dintre acești dăunători.

O altă tehnică pentru a reduce semnificativ riscul apariției putregaiului cenușiu este mulcirea. În siste­mele de culturi intensive și/sau comerciale, aceasta se face cu folie neagră. Dar aplicarea foliei negre presu­pune și existența unui sistem de irigații cu picătura. Atât folia de mulci cât și sistemul de irigații trebuie instalate înainte de răsădirea căpșunilor. În culturile de mici dimensiuni sau în cele deja existente, mulcirea se poate face foarte bine cu paie de grâu. Condiția este ca acestea să fi fost bine uscate și să nu fie mucegăite. Avantajele mulcirii sunt multiple. În primul rând nu permit contactul direct al căpșunelor cu pământul, ceea ce face ca ele să rămână curate. Riscul apariției Botrydis (putregaiului cenușiu) este redus semnificativ. De asemenea, apariția și dezvoltarea buruienilor sunt semnificativ reduse.

În fine, foarte important pentru a avea o cultură de căpșuni sănătoasă și productivă este ca terenul să fie păstrat curat. Acest lucru se realizează prin prașila manuală sau mecanizată. Cu aceeași ocazie se realizează și tăierea stolonilor care apar. Deși unii îi privesc ca pe o metodă de întinerire a culturii, adevărul este că nu fac decât să scadă performanțele și productivitatea. Practica a demonstrat că noi culturi, realizate din stoloni provenite de la culturile de bază, alăturate, nu au dat producții mai mari de 4-5 t/ha, față de 20-22 tone, cât au produs culturile-mamă.

Raționalizarea apei – cheia unor arome puternice

Mai este luna de start a producției și pentru culturile de plante cu frunze aromatice. Și acestea au o tehnologie mai aparte datorată specificului lor. Pentru că partea consumată o reprezintă frunzele, care rețin cea mai mare parte a substanțelor provenite din sol și din tratamente, nu trebuie utilizate substanțe de sinteză. Nici fertilizarea cu produse organice nu este recomandată în perioadele de vegetație a plantei. În situații speciale se pot utiliza fertilizanți foliari organici, în special din categoria celor cu aminoacizi. De asemenea, pentru ca aromele specifice să fie pregnante este important să fie acoperit necesarul de microelemente al plantelor.

Pe de altă parte, o chestiune sensibilă este și cantitatea de apă pe care culturile o au la dispoziție. În mod excepțional, la astfel de plante cel mai bine este să fie udate aproape de minimul necesar. Prea multă apă face ca aroma să se „dilueze“, în timp ce prea puțină determină o dezvoltare lentă și un randament scăzut.

Prașila este și ea o operațiune importantă în cultura plantelor aromatice. Buruienile trebuie îndepărtate încă de la apariție, astfel încât plantele să poată beneficia atât de substanțele hrănitoare din sol, cât și de lumină și aer.

Potasiul, calciul și microelementele, esența principiilor active

O altă categorie de culturi ale cărei rezultate se concretizează în luna mai sunt anumite plante medicinale, de la care se recoltează florile. E de la sine înțeles că la astfel de plante orice fertilizare cu substanțe de sinteză este exclusă. Nici fertilizarea organică nu își are locul, cu excepția celei de toamnă. Ceea ce este impor­tant pentru astfel de culturi este îndepărtarea buruienilor, pentru a permite ca plantele să absoarbă cât mai mult dintre principiile active existente în sol.

La fel de important este ca pe o plantă să existe mai puține flori care să concentreze principiile active. Acest lucru se realizează păstrând o concentrație de azot mai apropiată de limita inferioară. Dacă există mai mult azot, atunci se vor forma mai mulți muguri, dar florile vor fi de calitate inferioară. În schimb, potasiul, calciul și microelementele sunt cele ce asigură un conținut ridicat de principii active în floare!

Alexandru GRIGORIEV

Din ce în ce mai mult localitatea dâmbovițeană Lungulețu s-a impus ca unul dintre bazinele legumicole importante din sudul României. Probabil că și acest lucru a atârnat greu în balanță atunci când specialiștii de la Syngenta au hotărât ca acolo să prezinte noutățile cu care vor ieși pe piața semințelor de legume în acest an.

Varză timpurie și varză specială pentru sarmale

Cea mai importantă și mai practică noutate este că de-acum înainte Syngenta va avea și un catalog digital, accesibil de pe orice dispozitiv, care poate accesa Internetul – calculator, tabletă, telefon mobil etc. În acest mod, toți cei interesați vor putea afla rapid despre ceea ce apare nou pe piață. În plus, acest catalog va include și imagini din culturi, actualizate permanent, a promis Ramona Grama, manager de marketing al Diviziei de legumicultură.

Pentru că varza este unul dintre produsele care au făcut celebră localitatea, prezentarea a început cu noii hibrizi ai acestei plante. Jetodor F1 este destinat culturii în câmp deschis sau în spații protejate. Perioada de creștere este de aproximativ 55 de zile. Căpățâna nu are o densitate foarte mare, dar este voluminoasă. Greutatea medie este de 1,5-1,7 kg și este rezistentă la înflorire. Tot extratimpuriu este și hibridul Bolikor F1, care ajunge la maturitate în 57-60 de zile. Este caracterizat de o căpățână perfect rotundă, formată din frunze foarte fine, de culoare verde-deschis, și un cotor scurt. Greutatea medie este de 1,8-2 kg. Dintre hibrizii timpurii, o noutate este Kilagreg, care ajunge la maturitate în aproximativ 70 de zile. Căpățâna cântărește în jur de 3 kg și este recomandată mai ales pentru consumul în stare proaspătă.

Tot un hibrid timpuriu, care a început să facă istorie, este Sarmalin. Așa cum îl arată și numele, este recomandat pentru sarmale datorită frunzelor sale fine și dulci. Crește în aproximativ 80 de zile și este tolerant la arsura bacteriană. Plantele au un ritm rapid de creștere și formare a căpățânii. Este recomandată mai ales pentru murat, dar și consumului în stare proaspătă. Se pretează foarte bine culturii de toamnă, chiar și celei mai întârziate.

Boli noi, soluții inteligente

Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă producătorii de varză, în ultimii ani, este hernia verzei. Această boală, produsă de o ciupercă, determină apariția unor tumori care împiedică circulația sevei în plantă, mai ales în rădăcini. Plantele tinere se atrofiază, iar cele mature prezintă frunze îngălbenite sau albastru-verzui. Sporii ciupercii care produce boala supraviețuiesc în sol peste 15 ani, așa că rotația culturilor nu este o soluție eficientă. Tocmai din acest motiv, specialiștii Syngenta au creat hibrizi rezistenți la această boală. Pe piața românească sunt disponibili Kilagreg, pe care l-am prezentat deja, și Kilaherb, care este tolerant și la atacul thrips.

O noutate utilă pentru cei care se ocupă de creșterea tomatelor în câmp este hibridul Firmus. Acesta are o creștere determinată, motiv pentru care nu are nevoie de palisaj. Perioada de vegetație este de 110-115 zile. Fructele sunt de tipul „prunișoare“ și se coc cam în același timp. Caracteristice le sunt dulceața, culoarea roșu-aprins și fermitatea. Un avantaj al acestui hibrid este că leagă foarte bine chiar și în condiții de temperaturi ridicate, nu sunt afectate de arsurile solare și au toleranță ridicată la virusul petelor de bronz și la pătarea pustulară.

Ardei și ceapă pentru toate gusturile

Pentru cei care vor să cultive ardei gras, fie în câmp, fie în spații protejate, noutatea este Beniel, un hibrid care produce fructe verzi, care devin roșii la coacere. Fructele sunt uniforme, cu dimensiuni de 10/10 cm, cu pulpa groasă. Acestea sunt rezistente atât pe plantă, cât și după recoltare. Pentru ardeii kapia, recomandarea rămâne Kornelya, deja cunoscut și apreciat de fermieri.

Și ceapa pentru cultivat în câmp este un domeniu unde Syngenta poate oferi variante interesante cultivatorilor. În ofertă se regăsesc trei soiuri, fiecare cu avantajele sale. Dacă Bratko poate oferi producții mari când se utilizează tehnologii de nivel înalt, Bosko este tolerant la condiții extreme de temperatură și oferă producții bune chiar și cu tehnologii mai rudimentare. Banko oferă căpățâni mari, grele și care se pretează bine depozitării. Pentru ceapă, densitatea de semănat recomandată este de un milion semințe/ha.

De un interes deosebit s-a bucurat și prezentarea soluțiilor de combatere a bolilor și dăunătorilor, domeniu în care Syngenta are un renume solid. Amănunte despre ele pot fi aflate, așa cum am spus, din catalogul digital.

Ceea ce este cel mai important de reținut este faptul că firma Syngenta rămâne în continuare același partener solid și de încredere al fermierilor care doresc calitate și performanță!

Alexandru GRIGORIEV

Proprietăţile curative şi antiseptice ale bulbilor de ceapă au fost folosite din vremurile străvechi în medicina neconvenţională pentru combaterea multor boli. Considerată timp îndelungat un mijloc universal de protecţie şi remediu curativ, „verdeaţa şarpelui“ sau „iarba şarpelui“ este cunoscută în special pentru gustul său iute. Cu toate că în lume sunt cunoscute peste 400 de specii de ceapă, din această diversitate în calitate de culturi legumicole sunt cultivate doar 6 specii, dintre care cea mai răspândită este ceapa comună. În condiţiile noastre se cultivă ceapa pentru salată (ceapa-batun, ceapa-eşalot, ceapa-verde etc.), iar legumicultorii amatori cultivă pe suprafețe mici și ceapa-şinit, ceapa mirositoare și alte specii de ceapă decorativă. În schimb, dintre aceste specii, un tânăr curajos din satul Goșmani, comuna Români din județul Neamț, a lăsat culturile clasice din ferma părinților și a început să cultive o suprafață semnificativă cu ceapă batun.

Ceapa batun: plantă perenă, fără bulbi

Andrei Andrei este curajosul cultivator care vede în aceasta o cultură de calitate, valoroasă doar în sistemul clasic: „Ceapa batun sau ceapa de iarnă este o plantă perenă, fără bulbi. În primul an de vegetaţie la plante apar frunze tubulare mari, de culoare verde-închisă, iar în anii ulteriori plantele formează tulpini florifere. De altfel, pe un singur loc ceapa batun creşte 4-6 ani. Printre altele, o calitate valoroasă a acestei cepe este că ea poate da frunze verzi primăvara devreme, atunci când pe masa consumatorilor lipsesc legumele proaspete. Este o cultură pe care o poți cultiva mai ușor datorită tehnologiei de cultivare. Totodată, am introdus-o în asolament pentru a putea beneficia de un proiect european. Momentan este o cultură nouă pentru mine și până îi învăț secretele trebuie depusă multă muncă. Datorită faptului este o cultură destul de scumpă am început să o cultiv doar pe o suprafață de un hectar, dar voi mări suprafața în anii următori! Anul trecut am avut o producție de 12 t/ha, iar anul acesta estimez o producție de 8 t/ha datorită unei sole unde am întâmpinat probleme tehnologice, întârziind plantatul, în cele din urmă. Deocamdată am în cultură ceapa (plata) din arpagic și urmează ca anul acesta să cultiv și ceapa din sămânță.“

Tehnologie clasică și rezultate pe măsură

Un alt motiv pentru care Andrei a ales această cultură este faptul că este rezistentă la frig, suportând îngheţuri de până la -25°C, iar tehnologia de cultivare este una simplă: „Frunzele ei încep să crească la temperatura de 1°C, când se topeşte zăpada. Două-trei plante se pot despărţi de tufă şi se pot planta în sol la o distanţă de 15 cm. Pentru menținerea unei umidități optime (75-80%) recomand să se facă 5-6 udări cu norma de 300 m3 de apă la hectar. În schimb, în al doilea an, primăvara devreme, câmpul se boronește cu grape ușoare, în scopul înlăturării de pe plante a frunzelor uscate și distrugerii crustei de la suprafața solului. Pe suprafațe mici acest procedeu se face în mod natural cu ajutorul greblei. Tunsul frunzelor verzi începe în luna aprilie, această operație fiind repetată de 2-3 ori, pe măsura creșterii din nou a acestora. Termenul când au fost tăiate ultima oară frunzele are o mare influență asupra recoltei și a faptului cât de repede vor crește acestea în anul viitor, precum și asupra rezistenței plantelor la frig. De aceea ultimul tăiat trebuie făcut nu mai târziu de luna septembrie. După fiecare tuns al frunzelor de batun este necesar să se aplice fertilizări suplimentare ale plantelor. Concomitent se udă.“

Dintre celelalte procedee agrotehnice sunt necesare afânările intervalelor dintre rânduri și plivitul buruienilor pe rând. Plantele de doi și trei ani ale cepei batun pot fi folosite în calitate de material săditor la cultura forțată a cepei verzi în teren adăpostit. La pregătirea materialului pentru plantarea în acest scop, înainte ca plantele să fie săpate din pământ, frunzele se taie la o jumătate din lungime, iar bulbii se scot și se păstrează la o temperatură de 0-1°C. După aceasta ei se plantează prin metoda „de pod“, ca și la cultura forțată a cepei obișnuite. Prețul de cost al batunului este de 2-3 ori mai mic în comparație cu cultura forțată a cepei obișnuite pentru cozi.  Pentru obținerea semințelor, în cel de-al treilea an frunzele nu se taie; astfel plantele formează tulpini florifere, înfloresc și produc semințe. Recoltarea se face în câteva etape, pe măsura maturizării inflorescențelor. Treieratul și curățirea semințelor de batun sunt la fel ca și la ceapa obișnuită.

Beneficiile asupra organismului

În conformitate cu normele ştiinţific argumentate, un adult trebuie să consume anual nu mai puțin de 12 kg de ceapă, din care 3 kg sub formă de frunze verzi. Conform studiilor, componenţa biochimică a bulbilor şi frunzelor verzi diferă de la soi la soi. Conţinutul substanţei uscate în soiurile iuţi constituie 14-21%, în soiurile semiiuţi – 9-13%, a zahărului în bulbi – de la 4,5 până la 11,7%, iar în frunze acesta variază de la 0,3 până la 1,7%. Un conţinut sporit de acid ascorbic se atestă în frunzele verzi (27-32 mg/100 g), în bulbi fiind considerabil mai mic (4,1-0,4 mg/100 g). Pentru a satisface necesităţile organismului în vitamina C este suficient un consum de 50-70 g frunze de ceapă sau 30-50 g de bulbi. Ceapa conţine, de asemenea, 2,8-4,5% de substanţe azotate, 0,05-0,12 mg/100 g de vitamina B1, 0,02-0,07 mg/100 g de vitamina B2, iar conţinutul acidului nicotinic şi pantotenic variază între 0,2-0,6, respectiv 0,08 mg/100g.

Gustul specific amărui, iuţimea şi mirosul cepei se datorează prezenţei uleiurilor eterice, al căror conţinut variază, în funcţie de soi, de la 20 până la 90 mg/100 g de masă verde. Soiurile de ceapă dulce dețin acest gust nu pentru că au un conţinut sporit de zahăr, ci din cauza conţinutului scăzut de uleiuri eterice. Soiurile iuţi au un conţinut mai mare de zahăr, care este însoţit de cantităţi sporite de uleiuri eterice.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru cultura ecologică, soiurile de ceapă trebuie să răspundă câtorva cerințe: să aibă rezistență ridicată la viroze, bacterioze și micoze; să prezinte adaptabilitate la condițiile de mediu; să ofere capacitate mare de producție; să nu aparțină organismelor modificate genetic; să aibă rezistență la transport, păstrare și manevrare.

Pregătirea solului și înființarea culturii

Toamna se desființează resturile culturii anterioare prin discuire și se execută o arătură la 28-30 cm, iar primăvara terenul va fi afânat superficial și modelat în straturi înălțate, cu coronament de 104 cm (solul nu este obligatoriu să fie modelat în brazde). În gospodărie toate aceste lucrări se fac manual, iar brazdele vor avea dimensiunea dorită (de la 0,50 la 1,00 m). Înainte de plantare, pentru prevenirea atacului de mană, arpagicul se tratează termic, prin menținerea, timp de 8 ore, la temperatura de 30-35 grade Celsius.

• Plantarea se efectuează primăvara cât mai devreme, în luna martie (prima decadă în sudul țării, ultima decadă, în nord), la următoarele distanțe:
  • pe teren modelat, 4 rânduri pe brazdă, la distanța de 28 cm între rânduri și 6-8 cm între plante pe rând, cu zone de protecție la rigole de 10 cm; în benzi de câte 2 rânduri, la 34 cm distanța între benzi, 25 cm între rânduri pe bandă și 7 cm între plante pe rând;
  • pe teren nemodelat, în benzi de câte 5 rânduri, la distanța de 25 cm și 7-8 cm între plante pe rând sau în rânduri (fără benzi), la 25 cm între rânduri și 8-10 cm între plante pe rând.

Adâncimea de plantare este de 4-5 cm pe solurile ușoare și de 2-3 cm pe solurile compacte (vârful trebuie să rămână afară). Pentru un hectar se folosesc 500-600 kg de arpagic.

Lucrări de îngrijire: prășitul se execută ori de câte ori este nevoie, prin afânarea solului la 6-8 cm, irigarea, în caz de secetă, fertilizarea fazială cu produse din gama F231, Cropmax, Bionat.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Bolile cele mai întâlnite la cultura de ceapă sunt putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă, mana cepei, alternarioza, putregaiul alb, putregaiul cenușiu, iar ca dăunători, nematodul bulbilor, tripsul cepei și gândacul roșu.

Pentru combaterea bolilor culturii cepei ecologice se pot utiliza următoarele metode:

• biologice, folosind Trichodex 25 WP și Trichosemin 25 PTS pentru combaterea putregaiului;
• biochimice, cu preparate minerale precum hidroxid de cupru (Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP, Kocide 101), în concentrație de 0,4 %, pentru combaterea manei ori oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU, Oxicig 50 PU), în concentrație de 0,4-0,6 %, pentru mană;
• fungicide minerale: decoctul de coada-calului, purinul de urzică vie, infuzia de mușețel și macerat de usturoi. Ceapa în sine conține substanțe care o feresc de anumite boli.

Pentru combaterea dăunătorilor sunt utilizate mai multe măsuri, printre care:

• metoda biologică – plante contra insecte, bazată pe însușirea unor plante de a secreta substanțe repelente sau distrugătoare pentru dăunători (pelin, muștar negru, fenicol, levănțică, busuioc, ricin, urzică vie etc., se cultivă printre rândurile de ceapă, din loc în loc);
• metode biochimice, prin folosirea insecticidelor minerale precum Alaun (pitră acră), făina de bazalt, săpun de potasiu, sulfat de aluminiu sau prin utilizarea unor insecticide vegetale obținute din urzica vie, ferigă, pelin, leurdă, usturoi etc.

Maria BOGDAN

Condițiile climatice din ultimele zile au favorizat apariția și dezvoltarea manei la culturile de ceapă.

Pentru a trate culturile specialiștii recomandă produsele: FASTAC 10 EC - 0,02% + RIDOMIL GOLD MZ 68 WG - 0,25% sau alte produse similare omologate.

Perioada optimă de tratament: Când plantele au 2-3 frunze se fac două tratamente la interval de 10-14 zile.

Se recomandă:

-  Strângerea tuturor resturilor vegetale după recoltare și distrugerea lor

- Controlul culturii pe toată perioada de vegetație iar plantele atacate trebuie distruse

- A se citi cu atenție eticheta produselor ce urmează a fi utilizate

- A se respecta cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor

Se vor respecta prevederile legale ale Ord. nr. 45/1991 al MAA 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor 68/05.02.1992, al Ministerului Mediului 15.b/3404/1991 al departamentului pentru administratie locala și 127/1991 al Asociației Crescătorilor de Albine din România privind unele măsuri pentru protecția familiilor de albine împotriva intoxicațiilor cu pesticide mai ales în perioada de înflorire.

Sursa

Oficiul Fitosanitar Timiș

Efectuați tratamentul T2 pentru cultura de ceapă din arpagic și T1 pentru cele înființate prin semănat direct sau răsad.

Efectuați tratamentul imediat ce conditțile meteo permit acest lucru și folosiți unul dintre produsele de protecția plantelor:

• Acrobat MZ 69 WG – 0.2 %
• Aliette 80 WG – 0.3 %
• Previcur Energy – 0.1 %
• Ridomil MZ 68 WG – 0.25 %
• Ortiva – 0.075 % (0,75 l / ha) sau Ortiva Top – 1.0 l / ha
• Manoxin C 50 PU – 0.4% sau alt produs omologat cu efect similar.

Poate fi completat cu un insecticid împotriva dăunătorilor Musca cepei și usturoiului,T2 G1, Gărgărița cepei T2 G1, tripsul (Trips tabaci) T1.

Insecticide recomandate: Actara, Laser, Karate Zeon, Kohinor (Talent) Reldan, Mospilan (Krima) Novadim Progress (Sinoratox 400 SC) sau altele avizate.

Alte recomandări importante:

1. pentru aderența soluției se adaugă obligatoriu Aracet – 0.2 % sau alt produs cu proprietăți de lipire a soluției pe frunze (Spur, Nu-Film, Silwet Gold etc.)

2. tratamentul se efectuează dus-întors pentru a acoperi întreaga suprafață cilindrică a frunzelor;

3. tratamentul următor după 10-12 zile funcție de produsul folosit;

4. intervalul între tratamente se adaptează în funcție de presiunea de infecție, dezvoltatea culturii și de condițiile climatice;

5. la presiune de infecție ridicată numărul de zile până la următorul tratament se reduce la 7;

6. se efectuează 2-3 tratamente utilizând produse cu s.a. diferite;

7. dacă utilizați produse de contact tratamentul se repetă după 5-7 zile.

Ceapa verde pentru consum curent nu se tratează.

La prepararea soluției se vor respecta concentrațiile și dozele recomandate.

Citiți cu atenție toate informațiile de pe eticheta produselor de protecția plantelor ce urmează a fi utilizate. În cazul tratamentului complexat efectuați în prealabil un test de combatibilitate.

Folosiți produsele de protecția plantelor cu responsabilitate, în siguranța pentru sănătatea oamenilor, animalelor, albinelor, peștilor și mediului înconjurător.

Oficiul Fitosanitar Cluj

Dacă în numerele trecute ale revistei Lumea Satului scriam despre tehnologia ecologică de cultivare a roșiilor și castraveților, de data aceasta continuăm seria articolelor dedicate culturilor ecologice cu ceapa, prazul și usturoiul.

Ceapa

Deși originală din Asia Centrală, unde se află și astăzi în flora spontană, ceapa este amplu răspândită în Rusia, Bulgaria, Spania, Franța și Italia, iar la noi o regăsim în mai toate zonele țării, ocupând o suprafață importantă. Considerată o legumă a sănătății și longevității pentru virtuțile sale terapeutice, tonice și antiinfecțioase ceapa, mulțumită conținutului său bogat în sulfură de alil, poate fi folosită la prepararea decocturilor și maceratelor pentru tratarea diverselor boli.

Ca particularități botanice și biologice ceapa este o plantă bienală sau trienală în funcție de tehnica de cultură. Având o înrădăcinare superficială, ea este pretențioasă la umiditate mai ales în prima parte a perioadei de vegetație. Ceapa preferă solurile ușoare, humifere, neîmburuienate, permeabile, iar premergătoarele favorabile sunt legumele vărzoase și cucurbitaceae. Pentru a împiedica atacul de muscă al cepei, respectiv al morcovului este obligatorie asocierea culturii de ceapă cu morcovul sau ridichi.

Soiurile preferate de cultivatorii români sunt grupate după destinația acestora în cultură astfel:

La pregătirea terenului trebuie menționate următoarele lucrări: nivelarea de întreținere, modelarea terenului, semănatul fals. Plantarea se face numai pentru arpagicul mărunt, nu cel mare deoarece riscăm apariția în primăvară a tijelor florale. Cantitatea necesară de arpagic de care aveți nevoie este de 600-700 kg/ha, cu o densitate de 700.000-950.000 plante/ha în cazul plantării mecanizate și de 450.000-550.000 plante/ha la plantarea manuală. În cazul culturii prin răsad aceasta se realizează la finele lunii martie, începutul lunii aprilie folosindu-se o cantitate de sămânță de 3-4 kg/ha, epoca optimă de plantat fiind cuprinsă între 1-15 mai. În acest caz densitatea este de 400.000-450.000 plante/ha, cu o distanță între rânduri de 35 cm, iar între plante pe rând de 5-6 cm.

Combaterea buruienilor se realizează manual în 2-3 treceri sau mecanizat cu cultivatorul. De asemenea, se recomandă și combaterea buruienilor cu flacăra, operațiune pentru care sunt necesare 6 butelii/ha. Atenție, solele cultivate cu ceapă nu se fertilizează în anul înființării culturii, ci recomandat ar fi să se efectueze cu 1-2 ani mai devreme. Irigarea se face numai în condiții de secetă, cu norme cuprinse între 150-200 mc apă/ha.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la ceapă

Recoltarea se face la maturitatea tehnologică, adică atunci când prima folie de învelire a bulbililor începe să-și schimbe culoarea spre galben ruginiu și peste 20% din plante au tulpinile frânte

Prazul

Una dintre cele mai vechi legume în cultură, prazul își are originea în țările învecinate Mării Mediterane. El se cultivă pentru bulb și în special pentru tulpina falsă ale cărei calități terapeutice reprezintă un bun tonic al sistemului nervos, un diuretic apreciat pentru efectul laxativ, dar și un excelent antiseptic în ameliorarea furunculelor și înțepăturilor de insecte. Soiurile cultivate în România sunt Camus, care oferă o producție de 20-25 t/ha, și Axima, cu 25-30 t/ha. Culturile premergătoare favorabile sunt solanaceae, bostănoase. Datorită sistemului radicular puternic fasciculat prazul exploatează bine solurile profunde, humifere cu textură mijlocie și se asociază bine cu spanacul, salata, țelina și morcovul. În schimb, prazul are pretenții mari față de umiditatea din sol și este sensibil la excesul de apă.

Plantarea se realizează în perioada 20-30 mai, până la 10 iunie cel târziu, iar schema de plantare prevede 35 cm între rânduri și 10-15 cm distanța între plante pe rând la o adâncime mai mare decât a fost în răsadniță.

Buruienile se combat prin prașile manuale, iar dăunătorii (de regulă tripșii) se elimină cu ajutorul capcanelor adezive de culoare bleo, dacă avem cultura în solar, sau prin jet puternic de apă rece pe partea inferioară a frunzelor.

Usturoiul

Venit din Asia Centrală și răspândit în Europa, Asia și America de Nord, usturoiul este astăzi folosit grație conținutului în uleiuri eterice și fitoncide atât în arta culinară, cât și în industria farmaceutică pentru proprietățile sale vermifuge, antiseptice și ca stimulativ al apetitului și al secrețiilor gastrice.

Deși este o plantă perenă, el se comportă în cultură ca plantă anuală. Cu un sistem radicular superficial, acesta nu suportă umbra și este mai pretențios față de umiditate decât ceapa. Înmulțirea se realizează prin bulbili, iar premergătoarele cele mai bune sunt mazărea și fasolea, timpul de revenire pe aceeași solă fiind de 4 ani ca urmare a atacului de nematozi. Datorită sistemului radicular fasciculat preferă solurile aluvionare, ușoare și permeabile.

Usturoiul se cultivă prin plantat manual toamna (septembrie-octombrie) sau primăvara, respectând o normă de 600-800 bulbili/ha, pe 2 rânduri, cu o distanță de 25 cm între rânduri, 5-6 cm între plante și o adâncime de 2-4 cm.

Buruienile se îndepărtează prin prașile manuale, iar pentru combaterea putregaiul alb al usturoiului se recomandă mulcirea solului între plantele cultivate și amplasarea rândurilor pe direcția N-S. Atenție însă la apă, usturoiul este foarte sensibil la excesul de apă; acest lucru poate duce la apariția Botrytis alli, o boală destul de păgubitoare, dar care poate fi combătută cu un decoct de coada calului aplicat timp de 3 zile.

Dr. ing. Elena CATANĂ

După mulţi ani şi incursiuni în istorie, cercetătorii de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău au ajuns la concluzia că ceapa de Buzău este un hibrid sintetic, la obţinerea căruia participă un număr mare de genitori (populaţii locale), care se încrucişează liber între ei. Se recomandă cultivarea ei oriunde în lume, dar nu şi producerea de sămânţă. Aceasta trebuie obţinută numai în zona de origine, în microclimatul în care s-a format şi a evoluat, a afirmat Costel Vînătoru, şeful Laboratorului de ameliorare la SCDL Buzău.

Domnia sa a precizat că nu se poate vorbi de soiuri, deşi selecţia conservativă se realizează după schema de selecţie specifică soiu­rilor. În cadrul fiecărui soi se găseşte un număr mare de genotipuri care gravi­tează în jurul lui, unele chiar vizibil fenotipic şi care se încrucişează liber între ele.

Cercetătorul consideră că ceapa este prin excelenţă alogamă, luând naştere astfel hibrizii sintetici care manifestă fenomenul heterozis somatic. Practica a demonstrat că, atunci când exigenţele alegerii fenotipice au crescut în procesul de selecţie, productivitatea a scăzut mult, deoarece numărul genotipurilor implicate în procesul de hibridare a fost mic, scăzând astfel baza ereditară.

„Un efect negativ în ceea ce priveşte îngustarea benzilor genetice l-au avut de multe ori şi inspectorii aprobatori, care nu au înţeles întotdeauna până unde trebuie mers cu toleranţa variabilităţii principalelor caracteristici fenotipice. Un dezastru şi mai grav a fost provocat de cei care au scos din arealul legumicol Buzău aceste creaţii şi au produs sămânţă în alte locaţii, sărăcind astfel informaţia genetică în descendenţă şi intensitatea fenomenului heterozis“, a spus interlocutorul nostru.

„Sârbii“ legumicultori erau bulgari

„Cultivarea cepei în acest areal geografic se practică de foarte mult timp. La început, s-a însămânţat pe domeniile Episcopiei Buzăului, boierilor locali şi pe suprafeţe restrânse, în gospodăriile populaţiei. În timp, odată cu evoluţia agriculturii, aceasta a ocupat suprafeţe însemnate în fermele agricole de stat. Putem culege date privind evoluţia şi modul de cultivare a acestei creaţii endemice de la cultivatorii tradiţionali, locali, denumiţi în zonă „sârbi“, care însă, în realitate, sunt bulgari de origine, stabiliţi aici în mai multe etape“ – ne-a declarat cercetătorul.

Domnia sa a adăugat că prezenţa bulgarilor în arealul buzoian este dovedită cu mult timp înainte de marile migrări, începute în secolul al XVIII-lea şi încheiate după semnarea păcii de la Adrianopole, în 1829.

Şi astăzi, la Buzău, grădinarii tradi­ţionali în vârstă îşi amintesc de schimburile comerciale făcute de părinţii lor cu fraţii de peste Dunăre, un loc special ocupându-l comerţul cu sare, deoarece acest zăcământ lipseşte cu desăvârşire în Bulgaria, iar Buzăul deţine zăcăminte importante.

Nu se ştie exact dacă ceapa de Buzău a fost adusă de aceşti colonişti bulgari sau au găsit-o aici. Cert este că ei au cultivat-o şi au pătruns în tainele ei tehnologice, păstrând-o până astăzi.

Cum s-a înroşit „Botul de Vulpe“

Vînătoru ne-a povestit că ţăranii din zonă şi-au păstrat biotipurile lor, nefiind atraşi în mod deosebit de creaţiile SCDL, mai ales pentru faptul că acestea impuneau practicarea unor tehnologii mecanizate, dotare de care ei nu dispuneau. Ei au preferat, în general, un biotip alungit alb, denumit popular „Bot de Vulpe“. Pentru mulţi legumicultori era singura sursă de existenţă. Aşa că au dorit să câştige mai mult şi au încercat să-şi vândă producţia şi în Ardeal. Însă acolo nu au avut succes, fiind preferată ceapa roşie. Interesant este că, fără a avea cunoştinţe de genetică, sătenii buzoieni au cultivat la un loc, lăsând să se încrucişeze liber ceapa lor tradiţională cu ceapa roşie din Ardeal.

„Astfel, în competiţie tacită cu staţiunea, cultivatorii buzoieni au obţinut un biotip îmbunătăţit, valoros. Acesta, prin selecţie îndelungată, s-a stabilizat, fiind cultivat acum pe scară largă în bazinul legumicol Buzău. S-a remarcat în special prin culoarea specifică roşu-violet, gust şi aromă deosebite“, a menţionat şeful Laboratorului de ameliorare.

Conform relatării sale, diseminarea acestui rezultat în rândul cultivatorilor s-a făcut într-un ritm destul de lent, întrucât cei care au efectuat aceste hibridări libere nu au dezvăluit secretul lor şi celorlalţi. Ba mai mult, au lansat şi o serie de diversiuni, spunând că au obţinut această frumoasă culoare cultivând „Botul de Vulpe“ la un loc cu sfecla roşie sau cu alte plante care au o culoare asemănătoare. A fost o capcană în care au căzut chiar şi unii specialişti mai creduli.

Şi în prezent ţăranii folosesc tehnologia de cultivare tradiţională, prin răsad, cu multe particularităţi tehnologice specifice, pe care nu le dezvăluie şi altor cultivatori, din conservatorism.

Ce au crezut cercetătorii

Şeful Laboratorului de ameliorare al SCDL Buzău ne-a mai spus că date importante, care fac referire la ceapa de Buzău, se găsesc şi în literatura de specialitate, mai ales în scrierile eminentului profesor I. Maier, publicate după anii 1950, care a numit-o populaţie locală.

Mai târziu, după anul 1957, controversata ceapă a fost luată în studiu aprofundat de cercetătorii Staţiunii Experimentale Legumicole Buzău.

În anul 1959, ing. Grigore Ţeruş, întemeietorul actualei SCDL, a susţinut un referat ştiinţific de excepţie privind cultivarea cepei de Buzău prin semănat direct. Însă, în lucrarea sa nu a abordat aspecte de genetică şi ameliorare. Cercetările întreprinse de acesta au vizat, în special, aspectele tehnologice, iar datele înregistrate atunci au rămas neschimbate până în prezent.

Ulterior, cercetările de genetică şi ameliorare au fost preluate de titanul cercetării buzoiene, dr. ing. Chiru Cristea, care în anul 1971 a obţinut primul soi de ceapă de apă, Aurie de Buzău, constituind o premieră în domeniu pentru România. Din păcate astăzi, din neglijenţa unor iresponsabili, autenticitatea acestei creaţii valoroase s-a pierdut.

Merită însă să amintim că dr. Chiru Cristea, odată cu obţinerea acestei creaţii, a identificat prin cercetările sale de lungă durată, (1957-1967) trei biotipuri distincte şi numeroase forme intermediare în ceapa de Buzău. Astfel putem vorbi de mai multe populaţii locale de ceapă. Aceste rezultate spectaculoase le-a dat publicităţii în anul 1971 (volumul I, ICLF Vidra, Anale, pag. 121-132).

„Cristea denumeşte convenţional cele trei biotipuri cu A, B şi C, în proporţie de 17%, 47% şi respectiv 31%, precum şi alte forme intermediare în proporţie de 23%. În urma lucrărilor intensive de ameliorare, folosind ca germoplasmă tot ceapa de Buzău, acelaşi valoros cercetător, în anul 1977, a obţinut din linia 2/59 cel mai valoros soi de ceapă românesc, numit Diamant. Această creaţie biologică, cu o constituţie genetică bine definită, deţine şi în prezent supremaţia în rândul realizărilor româneşti la această specie“ – a afirmat Costel Vînătoru.

Traian Dobre

Calendarul cu ceapă este pentru locuitorii satelor din Bucovina cea mai sigură prognoză meteo.

La vârsta de 84 de ani, Iustina Vasiluţ din Poiana Stampei face în fiecare an calendarul de ceapă, încă de când era copil, şi spune că nu a dat greş niciodată.

Mai mult decât atât, obiceiul este moştenit de la bunica sa care făcea calendarul şi a fost continuat şi de mama sa. De la doamna Iustina am aflat că pe 31 decembrie se aleg şase cepe „nu din cele mai mari“ care se aşază una după alta şi câteva foi de hârtie. Se scriu pe fiecare foaie de hârtie câte trei luni ale anului (un trimestru), apoi se aşază foile de hârtie de o parte şi de alta a celor şase cepe, în sensul acelor de ceasornic.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Silviu Buculei
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013