Adama 04 mai 2020
update 4 Jun 2020

În Bucovina, tradițiile se află pe mâini bune

Indiferent de perioada din an când alegi să vizitezi Bucovina, sigur vei avea șansa să admiri și chiar să cumperi ouă încondeiate de la meșterii populari din zonă. Acest meșteșug se transmite din generație în generație, iar modelele și tehnica de execuție oferă unicitate ouălor, iar valoarea acestora este recunoscută la nivel mondial. Nu demult am vizitat Mănăstirea Moldovița, un sfânt lăcaș situat în comuna cu același nume din județul Suceava. Aici nu erau la fel de multe tarabe ca la celelalte mănăstiri din zonă, însă meșteșugarii nu puteau să lipsească. Astfel l-am cunoscut și pe tânărul Paul Daniel Boșutariu, nu avea tarabă, doar o băncuță mică pe care stătea cuminte și aștepta cumpărători chiar la intrarea pe drumușorul ce duce spre mănăstire.

M-am apropiat de el în ideea de mă uita la ouăle așezate în cofraj și să-mi aleg unul dintre ele. M-a întâmpinat cu căldură și zâmbetul pe buze, foarte „dezghețat“, după cum se spune în zonă, și mi-a explicat că unele ouă sunt creația lui, altele ale bunicii. Acela a fost momentul în care mi-a stârnit curiozitatea și am vrut să aflu mai multe despre el. L-am întrebat de unde are această pasiune și bineînțeles dacă ceilalți îi apreciază munca. „Am învățat de la ambele mele bunici cum să încondeiez ouă, care la rândul lor știu ce și cum să facă de la bunicile lor. La mine în familie toate femeile încondeiază ouă, din generație în generație. Bărbații nu fac acest lucru, eu sunt primul care a îndrăznit. Încondeiez ouăle ținând cont și de motivele tradiționale care se regăsesc în zonă, dar încerc să fac și alte combinații, să aduc și modele noi, practic încerc să reinterpretez unele dintre ele“, a povestit Paul.

La cei 13 ani, Paul este încă pe băncile școlii generale, iar de loc este din satul Paltinul. Nu știe exact ce vrea să devină când va fi mare, dar este sigur că nu se va desprinde de meșteșuguri și tradițiile locale.

Bunica sa, doamna Ecaterina Saghin, este un meșter popular cunoscut în Bucovina și cu siguranță este unul dintre cei importanți susținători ai lui Paul. Atunci când merge la târguri și expoziții, pe lângă obiectele dumneaei, expune și ouăle încondeiate de nepotul său. Pe lângă ouăle vândute de bunica sa, Paul încearcă să le comercializeze atunci când este în vacanță, mai cu seamă de Sărbători, turiștilor care vizitează Mănăstirea Moldovița. Unele au motive geometrice, altele florale, fiecare e unic și reprezintă cu siguranță o parte din sufletul tânărului meșteșugar. Încondeiază chiar și ouă din lemn, iar cel mai interesant mi s-a părut cel pe care apare un sfânt lăcaș, poate chiar sfânta Mănăstire Moldovița. Avea expus și un ou de struț, atent lucrat, iar prețul era de 200 de lei, iar Paul a explicat imediat de ce costă atât: „Doar oul simplu costă 50 de lei, apoi se adaugă prețul cerii, al ustensilelor, adică tot ce avem nevoie ca să îl facem frumos. La el se lucrează cam 3 zile, deci așa se ajunge la cei 200 de lei.“ Un preț rezonabil, spun eu, dacă stăm să ne gândim cât de meticuloasă este această îndeletnicire, dar mai ales cât este de frumos.

Am achiziționat ouă încondeiate atât de el, cât și de bunica Ecaterina, iar apoi am plecat cu gândul împăcat că în Bucovina se vor găsi și peste ani și ani ouă încondeiate, ouă autentice, cu modele unice. Dacă ajungeți în Bucovina, să nu ezitați să vizitați Mănăstirea Moldovița, iar de-l întâlniți pe Paul, să zăboviți câteva clipe alături de el, vă v-a impresiona cu siguranță!

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 50-51

Semnificațiile și tradițiile lui Făurar

Februarie este cea mai scurtă lună din an, iar denumirea populară provine de la meșterii făurari care ascuțeau și pregăteau uneltele pentru muncile agricole. Tot în această perioadă se formau poduri de gheață peste ape, fără cuie și fier. E semn de primăvară, noaptea-i rece, ziua-i tot mai cald, iar bufnițele și pițigoii revin la viață. De îngheață și bate vântul, anul va fi mănos și vara secetoasă; dacă apa curgătoare e caldă, e semn că vin geruri năprasnice; de plouă și tună, în vară se anunță grindină și furtuni. Încă de la începutul lunii, gospodarii presară gunoi în livezi, fac curățenie pe lângă casă, pregătesc altoii și florile pentru grădină.

Încă din prima zi a lunii, țăranii țin sărbătoare pentru protejarea recoltelor, celebrându-l la această dată pe Sfântul Mucenic Trifon – patronul insectelor dăunătoare, în popor cunoscut și ca Trif Nebunul sau Triful Viermilor. Următoarea zi este Întâmpinarea Domnului însă, dincolo de sărbătoarea creștină, la sate se ține Ziua Ursului sau Stretenia. Se spune că ursul iese din bârlog. Dacă e soare se sperie de propria umbră, intră înapoi și e semn că iarna se va prelungi; dacă e înnorat rămâne afară, își strică bârlogul, așadar e semn de vreme bună. Este ziua în care anotimpul rece se confundă cu cel cald, păsările încep să se cuibărească, se dă de pomană, boii nu se pun la treabă și nu se aruncă cenușa din sobă, că altfel vor veni lupii.

În data de 10 februarie se sărbătorește Sfântul Mucenic Haralambie, zi în care nu se lucrează pentru a fi apărat de boli, pentru a avea culturi sănătoase și casa ferită de primejdii. Se dă de pomană, se sfințesc colaci care, împreună cu aghiasma, au rolul de a feri animalele de boli. Pe 11 februarie este ziua Sfântului Mucenic Vlasie Episcopul, protectorul păsărilor și al femeilor gravide.

Se spune că păsările migratoare se întorc, iar agricultorii nu fac treabă tocmai pentru ca să nu aibă stricăciuni provocate de înaripate.

Pe 24 februarie se sărbătorește Dragobetele – logodnicul păsărilor, patronul dragostei sau cap de primăvară ori fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și cu suflet bun, zeu al iubirii care seduce fetele. În această zi păsările încep să își facă cuib, nu se sacrifică niciun animal, iar fetele și băieții au motiv de bucurie. În unele zone din țară se obișnuia ca tinerii să meargă la cules de ghiocei și viorele în pădure; fetele se întorceau alergând, urmate de feciorii care le îndrăgeau. În alte zone, încă de dimineață, tinerii adunau zăpada, o lăsau să se topească, iar cu apa obţinută se spălau pe cap pentru a avea părul frumos. Dragobetele sărută fetele! este sintagma zilei și motiv de sărbătoare. Tineretul din sat se aduna cândva pentru a sărbători, a dansa și a mânca, adică a-și face Dragobetele după cum se spunea, tocmai pentru ca să fie feriți de boli, iar restul anului să fie îmbelșugat. Gospodinele trebuie să facă curat în casă, în semn de prosperitate, iar dacă pupăza se aude cântând se vestește un an spornic și bun.

În funcție de perioada în care se sărbătorește Paștele, în primele luni ale anului începe și Postul Mare și se țin diverse tradiții, uneori încă din februarie, alteori din martie. Anul acesta obiceiurile vor putea fi puse în practică începând cu luna martie, dar despre acestea vom detalia în următorul material al rubricii Calendarul popular.

Loredana Larissa SOFRON

Ruptul sterpelor

An de an, în cea de-a doua duminică a lunii mai, în Maramureş satul Bogdan Vodă se pregăteşte de sărbătoare cu răpăit de tobe şi vuiet de bucium. Este „Ruptul sterpelor“, cea mai veche şi completă sărbătoare pastorală, care ne leagă de străvechile datini ale dacilor liberi de pe aceste meleaguri. Sărbătoarea marchează începutul sezonului pastoral prin activităţi practice şi juridice şi este un bun prilej pentru o frumoasă petrecere câmpenească unde se bea, se mănâncă şi se joacă pe rupte după melodii păstoreşti tradiţionale.

Pe tărâmul lui Bogdan Vodă

Nu departe de actuala intrare în satul Bogdan Vodă (fost Cuhea) se găsesc vestigiile fostei rezidenţe princiare a celui care a trecut Pasul Prislop pentru a întemeia Moldova şi al cărui nume comuna îl poartă cu mare fală. Situat la jumătatea fru­moasei Văi a Izei, la intersecţia drumului ce se bifurcă înspre Ieud şi Vişeu de Jos, Bogdan Vodă devine, la jumătatea lunii mai, gazda uneia dintre cele mai străvechi datini. Ceea ce în Ţara Oaşului este cunoscută drept „Sâmbra oilor“, maramureşenii au denumit-o „Ruptul sterpelor“. Şi parcă anume pentru a se respecta proverbul conform căruia petrecere fără lăutari nu se poate, cam în aceeaşi perioadă are loc festivalul „Floare mândră de pe Iza“, concurs de muzică populară organizat în satul Şieu. Având în vedere că numai 2 km despart cele două sate, aceste manifestări ajung să se contopească într-o singură sărbătoare, prilej de voie bună ce se întinde pe mai bine de o săptămână. În care trase de boi sau de cai, în maşini umplute ochi, pe biciclete sau pe jos, puzderie de oameni din satele alăturate şi chiar mai îndepărtate se grăbesc să prindă începerea sărbătorii, sâmbătă, dis-de-dimineaţă. După numeroase activităţi practice (închiderea ţarinelor, repararea stânei, tunsul oilor, înţărcatul mieilor etc.) şi juridice (plata păşunatului, asocierea proprietarilor, însemnarea oilor, alegerea ciobanilor etc.) se măsoară şi se crestează pe un răboj de lemn laptele de la oile fiecărui simbriaş. Pe baza acestui semn se calculează apoi cantitatea de brânză cuvenită fiecăruia, la spargerea stânei. Aceste activităţi sunt însoţite de numeroase ritualuri menite să apere stâna şi ciobanii de forţele malefice, pe timpul păşunatului.

Practici şi ritualuri magice

Aprinderea „Focului viu“, afumarea ciobanilor şi a oilor, alungarea prin strigăte şi zgomote a „vrăjitoarelor“ care fură sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau strica laptele prin practica magică „Cucu-Răscucu“, purificarea oilor şi a stăpânilor de oi prin stropirea cu apă sfinţită, scăldatul ritual în apa curată a Izei sau spălatul cu roua plantelor, prepararea unor alimente rituale sau pronunţarea de formule magice fac parte din obiceiurile locale ale sărbătorii.

Pentru majoritatea curioşilor şi a sutelor de gură-cască veniţi să petreacă aşa cum se obişnuieşte la oricare altă sărbătoare, „Ruptul sterpelor“ se încheie cu o mare petrecere câmpenească unde se mănâncă preparate specifice (balmoşul, mămăliga fiartă în lapte cu adaos de unt, mielul fript haiducesc, colacii de Sângiorz, caşul de la prima mulsoare etc.), se cântă, se bea şi se joacă după melodii păstoreşti specifice.

Paul Rogojinaru

Americanii, cuceriţi de tradiţiile româneşti

Obiceiurile, datinile, dansurile şi cântecele populare din Bucovina au fost prezentate la sfârşitul anului 2014 în Statele Unite ale Americii de către Ansamblul Folcloric „Plaiurile Dornelor“ din Vatra Dornei şi de solistul de muzică populară Eusebiu Gafiţa.

În perioada 15 noiembrie - 3 decembrie 2014, un grup folcloric din cadrul Ansamblului „Plaiurile Dornelor“, alcătuit din 11 elevi (dansatori şi instrumentişti), coordonaţi de profesorii Dorin Pardău şi Vasile Moroşan, directorul Clubului Copiilor Vatra Dornei, au fost prezenţi în nord-estul SUA, unde au participat la un amplu schimb de experienţă cultural-educativ organizat de Folk Arts Center of New England, Boston – Massachusetts.

Dorneni i-au învăţat pe americani dansuri populare

În decursul celor 17 zile ale turneului nord-american, tinerii artişti dorneni au susţinut nouă ateliere de lucru şi spectacole în diferite spaţii culturale, şcoli, colegii şi universităţi din statele Massachusetts, Maine, New Hampshire şi zona metropolitană Boston. Programul pregătit pentru publicul american a fost alcătuit din suite de jocuri populare, piese instrumentale şi grup vocal, reprezentând principalele zone folclorice ale României: Ţara Dornelor, Bucovina, Moldova, Muntenia şi Banat. O parte specială a spectacolelor, foarte apreciată, a fost Alaiul obiceiurilor de iarnă din Bucovina, care a cuprins colinde, pluguşorul, jocul căiuţilor, jocul ursului, jocul caprelor şi cel al măştilor. Au fost prezentate şi expoziţii cu obiecte de artă populară şi proiecţii cu scurtmetraje şi imagini din România.

„În programul stabilit de organizatori au fost incluse o vizită la prestigioasa universitate Massachusetts Institut of Technology şi un atelier de lucru împreună cu membrii Clubului internaţional de dans din cadrul universităţii. Un alt moment important a fost şi prezenţa timp de o oră, în direct, în studioul postului de radio WUNH, la emisiunea Worlds of Music. Foarte importante au fost atelierele de lucru realizate împreună cu elevii americani, membri ai clubului de dans Mladost şi formaţia instrumentală Mierlita, grupuri care şi-au exprimat dorinţa de a rămâne în legătură permanentă cu elevii români şi în viitor, chiar dacă distanţa foarte mare îi desparte, pentru a iniţia proiecte cultural-educative comune. Foarte interesantă a fost ziua de joi, 27 noiembrie, când elevii români şi profesorii lor s-au aflat printre cei 28 de invitaţi ai dnei Arlene Ferguson la masa de Ziua Recunoştinţei, sărbătoare tradiţională importantă a poporului american“, ne-a spus prof. Vasile Moroşan, directorul Clubului Copiilor Vatra Dornei.

Cea mai importantă şi mai emoţionantă zi a turneului a fost duminică, 30 noiembrie, când reprezentanţii comunităţii românilor din Boston, împreună cu Folk Arts Center of New England, au organizat un amplu eveniment dedicat zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Manifestările s-au desfăşurat timp de patru ore, într-o sală aparţinând armatei SUA. Pe lângă jocurile şi cântecele populare româneşti, artiştii dorneni au pregătit cântece vechi patriotice, colinde şi obiceiuri de iarnă din Bucovina. Pentru că în sală s-au aflat foarte mulţi copii născuţi în America, ei au învăţat de la tinerii dorneni primii paşi ai jocurilor populare româneşti, Alunelul, Coasa, Hora, iar părinţii şi-au reamintit Braşoveanca.

Colaborarea româno-americană va continua

Românii din Atlanta au avut bucuria de a petrece Crăciunul la şezătorile la care a participat fălticeneanul Eusebiu Gafiţa, elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti“ din Bucureşti, secţia canto tradiţional, clasa profesoarei Loredana Streche, solist vocal şi solist instrumentist la Orchestra Populară „Gheorghe Zamfir“ din cadrul aceluiaşi colegiu, condusă de prof. dirijor Nicolae Falcuie şi la Orchestrele Hora Bucureşti & Ciocârlia Junior, condusă de prof. dirijor Lucian Goiana. Eusebiu Gafiţa i-a încântat pe românii de peste Ocean cu doine şi balade acompaniate de sunetul viorii lui, cântece de joc, colinde şi un concert de pricesne susţinut în Biserica Ortodoxă „Sfinţii Împăraţi“ din Atlanta.

„A fost o onoare şi o experienţă deosebită această plecare în America şi de aceea ţin să-i mulţumesc pentru invitaţie domnului Florian Ion. Înainte de a pleca în America m-am întâlnit la Fălticeni cu învăţătorul Gheorghe Popa, cel care a înfiinţat Festivalul „Şezătoarea copiilor“, la care m-am făcut remarcat în urmă cu câţiva ani. De la învăţătorul Popa am luat CD-uri şi DVD-uri cu activitatea copiilor din Fălticeni, pentru a le duce tinerilor din SUA. De la Doina Baciu de la Radio Iaşi am dus în America CD-uri şi DVD-uri ale unor artişti consacraţi din zona Moldovei, printre care şi ale solistului Sorin Filip, cel care a pus o cărămidă de bază la cariera mea muzicală. De la biserica din satul părinţilor mei, Mihăieşti, părintele paroh Florin Axinia a trimis o felicitare Bisericii Ortodoxe Române din Atlanta, o icoană şi câteva daruri sfinte“, ne-a spus Eusebiu Gafiţa.

Talentatul solist sucevean ne-a spus că această colaborare cu partea americană va continua. În urma discuţiilor cu câţiva oameni de seamă din comuna Horodniceni s-a iniţiat un proiect de bună colaborare între comunitatea românilor de acolo şi localitatea suceveană, având ca finalitate o înfrăţire între aceste comunităţi. Deja preotul paroh George Acsente de la Biserica Ortodoxă Română Atlanta a luat legătura cu preotul Florin Axinia de la Parohia Mihăieşti pentru o viitoare colaborare.

Eusebiu Gafiţa, sursă de inspiraţie pentru americani

Eusebiu Gafiţa le-a câştigat inimile americanilor, dovadă fiind intenţia lor de a-l invita pe sucevean la câteva festivaluri din America.

„Eusebiu a fost pentru noi o sursă de inspiraţie, cum să ne creştem şi să ne educăm copiii. Este rezultatul nenumăratelor ore de repetiţie şi studiu şi multă trudă din partea părinţilor care l-au dus la repetiţii şi s-au sacrificat pentru fiul lor. Nădăjduiesc că şi Eusebiu s-a simţit bine între noi, cei care ne petrecem viaţa departe de scumpa noastră ţară, între românii din comunitatea din Atlanta, statul Georgia. Doresc ca această relaţie a noastră să fie doar începutul a ceea ce va urma. Dorim să îl avem pe Eusebiu şi la festivalurile noastre de aici, din Atlanta, din octombrie“, a precizat preotul George Acsente la finalul concertului de Crăciun din Atlanta.

Principalul proiect la care lucrează în prezent Eusebiu Gafiţa este lansarea celui de-al doilea album al său care conţine melodii populare autentice, interpretate vocal, şi piese interpretate la vioară.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS