Curiozități despre berze

Lumea necuvântătoarelor este de-a dreptul fascinantă și, oricât am crede noi că știm despre ceea ce ne înconjoară, mereu avem ceva nou de descoperit. De exemplu, la noi în țară puteam vedea berze începând cu primele săptămâni de primăvară, însă în ultimii ani multe dintre exemplare au ales să nu mai migreze și să rămână pe teritoriul românesc chiar și iarna.

Așa că vă propun să aflăm mai multe lucruri interesante despre aceste păsări.

De exemplu, știați că barza este o pasăre mută? De fapt, singurul sunet pe care o barză îl scoate este un clămpănit prin lovirea maxilarelor.

Berzele sunt păsări migratoare, ce zboară cu viteza de 90 km/oră, iar într-o singură zi pot parcurge peste 200 km/oră. Dacă alte păsări pot fi ușor confundate între ele, berzele sunt unice ca aspect. Ele au picioarele lungi și ciocul roșu, penele albe și remigele negre. Inițial, puii au atât ciocul, cât și picioarele negre, după care picioarele devin roșii-maronii, iar după nouă săptămâni culoarea ciocului se pigmentează treptat în roșu. O barză depune 3-4 ouă pe an, pe care le clocește alternativ împreună cu masculul. După aproximativ 32 de zile are loc eclozarea ouălor, care se petrece separat, la intervale de două zile. O barză poate ajunge și la vârsta de 30 de ani, iar pe parcursul vieții consumă o gamă foarte largă de viețuitoare: micromamifere (șoareci, chițcani), șopârle, șerpi, amfibieni, păsări de talie mică (în special pui, uneori și ouă), insecte de talie mare, dar și pești.

Încă din cele mai vechi timpuri, barza este sursa multor povești și credințe populare. De exemplu, pe vremea romanilor berzele erau considerate păsări sfinte, iar în unele zone această cutumă încă se respectă.

În trecut, adepții islamului venerau berzele și făceau un pelerinaj anual la Mecca în timpul migrației. Mitologia greacă și cea romană prezintă berzele ca modele de devotament parental. Scriitorul roman din secolul al III-lea e.n. Aelian, citând autoritatea lui Alexandru din Myndus, consemna în De natura animalium că berzele îmbătrânite zboară spre insulele din ocean, unde se transformă în oameni, ca răsplată pentru evlavia față de părinții lor.

Fără doar și poate, cel mai cunoscut mit despre berze este acela conform căruia ele aduc copiii nou-născuți. Cu siguranță știți sintagma: „l-a adus barza“, însă știți și de unde provine? Ei bine, este vorba despre o legendă veche ce a fost adusă în fața cititorilor de scriitorul Hans Christian Andersen într-o poveste numită Berzele. Conform folclorului german, berzele găsesc copiii în peșteri sau mlaștini și îl cară într-un coş pus în spate sau pe care îl ţin în cioc până la gospodăria unde este dorit un copil. Mai apoi este oferit mamei ori este lăsat pe coșul de fum.  De la acest mit s-au dezvoltat și alte idei, precum cea bine împământenită la noi, care spune că, acolo unde barza-și face cuib, în respectiva familie se va naște un copil în cel mai scurt timp, ori că acel cuib aduce noroc casei pentru că acea casă este ferită de fulger și foc.

Știați că… în timpul zborului berzele pot dormi fără a cădea timp de zece minute? Ori că în Polonia trăieşte un sfert din populația mondială de berze albe?

Larissa DINU