Crescătorii de ovine vor primi un sprijin financiar de 1 leu/kg pentru lâna comercializată, potrivit unei hotărâri adoptată în ședința de Guvern de joi, 13 iulie 2017.

Este vorba de o schemă de ajutor de minimis care are o finanțare de 36 de milioane de lei, iar banii se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinație Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale prevăzute pe anul 2018.

Valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăși suma de 15.000 de euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual (2018) și în cele două exerciții financiare precedente (2016, 2017).

Derularea sprijinului se face prin direcțiile pentru agricultură județene sau a municipiului București.

Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc într-o singură tranșă anuală. Beneficiarii sunt persoanele fizice care au atestat de producător, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, persoanele juridice și orice forme asociative cu personalitate juridică. De asemenea, beneficiarii trebuie să dețină o exploataţie  de ovine înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor și să facă dovada comercializării cantității de lână pentru care solicită acordarea sprijinului.

Sursa: madr.ro

  • Pesemne că... nu!

În 1990, la un efectiv de 14 milioane de ovine, România producea 38 de milioane de tone de lână. Cel puțin așa spun cifrele păstrate în arhiva Institutului Național de Statistică. Toată cantitatea era utilizată în industria ușoară românească. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale, furnizorul de date pentru statistica INS, a încetat din anul 2003 să mai colecteze indicatorul „producția de lână“. Ultima raportare este de 16,8 mil. tone, la un efectiv de 7,44 milioane de ovine. Probabil încă de atunci a început să se audă despre ciobanii care dau foc lânii, la margine de drum.

Ce se mai întâmplă astăzi cu acest produs? Asta dincolo de promisiunile fanteziste, cum ar fi aceea că statul ar putea colecta lâna pentru a confecționa 12 milioane de plăpumi pentru săracii României! În general, la efective mici, lâna este valorificată în gospodării, fiind folosită ca materie primă pentru țesut și obiecte de vestimentație. La efective mari, depinde de la caz la caz: cei din vestul țării o livrează intermediarilor pentru export în Ungaria, Germania, Italia, Spania; cei din sud ori din Moldova o trimit, dar tot prin intermediari, înspre Turcia. Există și o a treia categorie de crescători care nu se zbat să-și găsească un cumpărător, nu se intere­sează de calitate (lână curată, albă), nu sunt mulțumiți de preț și atunci se întâmplă ca produsul să fie aruncat ori să fie ars. Fermierii care au rasa Merinos n-ar trebui să aibă deloc probleme. Anglia și Germania caută o asemenea lână și și-au trimis cumpărătorii în România; condiția este ca fibra să fie de o anumită calitate, iar lâna să fie cât de cât curată. Prețul la Merinos este unul atractiv: peste 5 lei/kg!

Problema prețului mic

De fapt, cum spuneam, mai mult se pune problema prețului. Crescătorii afirmă că, la 1-1,5 lei/kg, nu merită să facă efortul de a transporta lâna ori de a căuta cumpărători. Întreaga situație s-ar putea schimba de la anul dacă statul, așa cum au promis liderul PSD, Liviu Dragnea și ministrul Agriculturii, Petre Daea, introduc lâna în sistemul de subvenții (1 leu pentru fiecare kilogram vândut cu documente). Sau, peste câțiva ani, n-ar trebui să mai existe nici problema cumpărătorului, dacă statul va construi, din fondul suveran de investiții, centre de preluare a lânii.

Posibilități de valorificare pe piața internă

oi la tuns lana

Până la momentul când promisiunile vor deveni fapte, crescătorii trebuie să se descurce pe această piață oarecum haotică. Ce soluții au în afară de intermediari? În primul rând, în Transilvania, lângă Sibiu, un afacerist turc a deschis un centru de colectare și prelucrare, cu o capacitate de 10.000 tone pe sezon. Teoretic, numai acest centru ar putea prelua jumătate din lâna produsă în țară. Numai că patronul, dacă tot are de unde alege, selectează produsul de calitate (îngrijită, curată, de o anumită dimensiune a fibrei), iar nu toți fermierii sunt foarte atenți la acest aspect ori nu toate rasele au lână de calitate. Lâna de la Sibiu ia apoi drumul Turciei, Chinei, Pakistanului, Angliei, Portugaliei, Spaniei etc. La Bacău, un investitor a început să construiască o fabrică de material termoizolant din lână, dar aceasta nu va putea, în prima fază, să absoarbă mai mult de 20-30 tone de lână/an. În rest, valorificarea se face fie prin centre sau unități de prelucrare mai mici, fie prin intermediari. Sau nu se face deloc. Se aruncă.

Ce spun fermierii

Vasile Turculeț, de la Asociația crescătorilor montani din România, filiala Bistrița-Năsăud, a oferit explicații suficiente, pesemne valabile în toată țara, astfel că astăzi ne vom rezuma la a-l cita doar pe domnia sa: „Lâna o valorifică fiecare crescător prin mijloace proprii. Am văzut ajutorul acela de minimis în fază de proiect (acordarea subvenției de 1 leu/kg, dacă se face dovada vânzării), să zicem că este bun, însă prezintă și vulnerabilități, mă rog, este altă discuție. La ora la care discutăm (n.n. 19 mai) produsul nu este valorificat, sunt oameni care încă mai tund, însă în zona noastră vin intermediarii la noi să cumpere. Dacă te duci tu la un achizitor de lână asta înseamnă să folosești mijloace proprii de transport, care reprezintă cheltuială. Dacă vine el la tine să-ți ceară lâna la poartă, transportul este treaba lui. Dacă lâna este vândută de la poartă înseamnă una, dacă mergi tu la achizitor, e alta. Din acel preț mic să mai plătim și transportul e pierdere sigură, nu te alegi cu nimic. Dvs. mă întrebați dacă se mai aruncă lâna. Se mai aruncă, este un aspect real, dar problema este puțin mai complexă. Toată lumea vorbește despre lână la modul general. Și despre preț tot la modul general. De exemplu, lâna albă, care poate fi vopsită, are un preț. Lâna de «Bucălăi» sau «de Petroșani», care prezintă fibre colorate, nu se caută. Achizitorii centrului de prelucrare de la Săpânța vin și se uită la culoare și la calitate. Acum, crescătorii care țin neapărat la rasele cu lâna tărcată, asta e, suportă consecințele (în general această lână este aruncată ori se arde). Poftim, și mie îmi place mărul pădureț, dar dacă nu se vinde, cultiv soiuri care se caută pentru că vreau să câștig. Așa și cei care doresc rase cu lână colorată! Și lâna albă se vinde diferit. Dacă este grosieră, cu 42-44-48 de microni, de la Țurcană, de pildă, se apropie de 2 lei/kg. Dacă este semifină, cum ar fi Țigaie sau Cap negru de Teleorman, cu grosime de 32-41 de microni, prețul se ridică. Dacă avem Merinos, orice varietate de Merinos, cu fibra fină, sub 19 microni, folosită pentru stofe de marcă, în general englezii caută așa ceva, prețul este dublu sau triplu față de rest. Depinde de achizitor, fiindcă și pe această piață se joacă, fiecare vrea să-i rămână lui câștig mai mare. Pe urmă, lâna albă a oilor crescute la câmpie diferă ca preț de cea a animalelor de la munte. Asta fiindcă prima e murdară, plină de «cornuți» (n.n. scaietele popii), un fel de scai ce nu putrezește, iar cel care cumpără se uită și la așa ceva. Flora de la munte nu are această plantă, deci și lâna e curată. Diferența de preț este de 20 de bani în favoarea lânii oilor de la munte. Bine, la toate acestea se adaugă cheltuiala cu tunsul. Dacă socotești plata, hrana, băutura ori ce-i mai dai tu omului care te ajută, mai suporți eventual și transportul la achizitorul central, e limpede că nu mai rămâi cu nimic.“

Efective de oi

lana tabel 1

Producția de lână

lana tabel 2

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 30-31

În data de 31 mai 2017, ministrul Petre DAEA i-a primit pe reprezentanții unei societăți comerciale din județul Bistrița, având ca obiect principal de activitate exploatarea și prelucrarea lemnului. Aceștia s-au arătat interesați de valorificarea lânii de oaie, în vederea utilizării acesteia în domeniul construcțiilor, in special a celor din lemn, ca material termoizolant.

În acest sens, reprezentanții companiei caută soluțiile cele mai bune din punct de vedere tehnic pentru izolarea clădirilor, crescând astfel rentabilitatea activităților de creștere a oilor, venind în sprijinul sectorului ovin. În același timp, există convingerea că acest produs natural, lâna, o resursă extrem de valoroasă, prezintă o serie de avantaje, fiind vorba de produse naturale, față de cele sintetice utilizate în prezent.

De asemenea, investitorii doresc să identifice și alte modalități de prelucrare și valorificare a lânii, cum ar fi fabricarea îngrășămintelor sau extragerea lanolinei pentru industria cosmetică și farmaceutică, în vederea extinderii domeniului de activitate.

MADR sprijină și încurajează aceste inițiative, elaborând în acest sens un proiect de act normativ, prin care vrea să asigure un ajutor de minimis în valoare de 1 leu/kg crescătorilor de ovine care comercializează lână. Scopul măsurii este de a impulsiona creșterea numărului de efective și eficientizarea economică a exploatațiilor. De asemenea, această schemă de minimis va stimula înființarea centrelor de colectare a lânii, va crea noi locuri de muncă și va stabiliza veniturile crescătorilor de ovine.

În prezent, un procent însemnat de crescători de ovine exploatează această specie pentru producţia de lapte care este utilizat în exploataţii sau în unităţi specializate, cu precădere pentru obținerea brânzeturilor, mai ales telemea, caş, brânzeturi frământate, urdă sau cașcaval, produse la care se realizează un randament foarte bun.

Caracteristicile laptelui de oaie (după unele date statistice) sunt reprezentate de conținutul ridicat în substanțe proteice 5,7%, în cazeină 4,6%, lactalbumină/lactoglobulină 1,1%, lactoză 4,5%. Conținutul de calciu din laptele de oaie este între 162 și 259 mg / 100 g, este bogat în grăsimi 6,7%, iar aportul de fosfor, sodium, magneziu, zinc, fier şi grupul de vitamine B este de 1,5-2 ori mai nutritiv și mai bogat decât laptele de vacă.

Laptele de oaie are o dublă importanţă: biologică – când reprezintă alimentul indispensabil în primele săptămâni de viaţă a mielului și comercială – când poate reprezenta o importantă sursă de venituri. Din acest punct de vedere deosebim laptele supt, adică cel consumat de miel și laptele marfă, destinat comercializării.

Producția cantitativă și calitativă de lapte de oaie este determinată de mai mulți factori a căror acțiune se îmbină în așa manieră încât este dificil a determina cu certitudine aportul fiecăruia dintre ei, respectiv:

• factori genetici, care includ rasa, individul, prolificitatea, metabolismul fiecărui animal, configuraţia, forma şi dezvoltarea ugerului, vârsta corelată cu perioada de lactaţie;

• factori de mediu respectiv temperaturile ridicate (temperaturile cele mai favorabile pentru procesul de secreție normală a laptelui fiind cuprinse între 5 și 21°C), ploile şi umiditatea excesivă pot provoca o diminuarea producției de lapte cu 5-30%;

• calitatea nutritivă a furajelor şi modul lor de administrare (se recomandă ca pentru producerea unui litru de lapte să fie asigurate 0,7 U.N. și 85 g proteină digestibilă, peste necesarul de întreținere a funcțiilor vitale);

• asigurarea permanentă a apei potabile;

• condiţiile de zooigienă şi microclimat din saivane sau în țarcurile din pășune;

• igiena şi sistemul de muls;

• calitatea personalului îngrijitor;

Pentru îmbunătățirea producției de lapte se recomandă desfășurarea unei intense activități de selecție în rândul raselor autohtone, extinderea controlului producției de lapte, alegerea riguroasă a berbecilor folosiți la monta naturală sau pentru însămânțări artificiale, efectuarea unor încrucișări de infuzie cu berbeci din rase specializate pentru producția de lapte.

O condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate, cantitativ şi calitativ, este starea de sănătate a ovinelor, aceasta fiind o preocupare importantă a serviciilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populaţiei de bolile transmisibile de la animale la om, protecţia şi bunăstarea animalelor, asigurarea pieţei de consum cu produse animaliere cu origine cunoscută şi salubre, activităţi care se desfăşoară în contextul unui larg cadru legislativ specific.

În baza responsabilităţilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de ovine, serviciile sanitare veterinare oferă o serie de servicii cu referire la:

• asigurarea bazei umane şi materiale necesare pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare de prevenire şi combatere a bolilor la animale;

• evaluarea şi monitorizarea exploataţiilor care deţin ovine, implementarea legislaţiei privind identificarea, înregistrarea şi mişcarea animalelor;

• supravegherea clinică a stării de sănătate a efectivelor, prin examene clinice şi inspecţii la exploata­ţiile comerciale şi în exploataţiile nonprofesionale de la gospodăriile populaţiei;

• măsuri de supraveghere şi prevenire a unor boli transmisibile prin vaccinări profilactice, tratamente antiparazitare preventive şi curative, diagnosticul unor boli prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale în acest scop;

• monitorizarea și certificarea circulaţiei ovinelor, a produselor și a subproduselor obținute de la acestea;

Realizarea acestor acţiuni, care în principal sunt în interesul crescătorilor de animale, nu poate fi eficientă decât printr-o colaborare permanentă între crescătorii de animale, asociaţiile de profil şi medicii veterinari, respectându-se cu stricteţe legislaţia din domeniu.

Crescătorii de ovine care doresc să valorifice producţia primară sau produsele obţinute prin procesarea producţiei primare trebuie să obţină de la DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare cu amănuntul, care stabileşte: codul producătorului, produsele care se valorifică, cantitatea, locul de comercializare şi aria de distribuţie.

Această înregistrare este necesară pentru a se putea monitoriza şi controla respectarea normelor şi regulilor de igienă, trasabilitatea şi siguranţa alimentelor de către toţi crescătorii de ovine care produc, procesează, depozitează şi comercializează lapte şi produse din lapte de oaie, în scopul protejării sănătăţii publice.

În condiţiile în care crescătorii de ovine sunt înregistraţi la DSVSA judeţeană, cu centrul de prelucrare a laptelui integrat în exploataţie (stâna) sau independent şi implicit pentru vânzare cu amănuntul, aceştia pot să comercializeze produsele din lapte de oaie la consumatorul final, la alte unităţii autorizate, în pieţe agroalimentare de pe întreg teritoriul României, precum şi cu ocazia expoziţiilor, târgurilor sau a altor manifestări organizate de diferite autorităţi sau organizaţii profesionale în cadrul legal.

Cu referire la importanţa şi rolul crescătorilor de animale (de ovine în situaţia în discuţie) sunt multe aspecte de menţionat ținând cont de contextul social şi economic al acestei activități, fapt ce obligă autorităţile competente să acorde un sprijin real, concret, cu referire la funcţionarea asociaţilor pe specii de animale şi produs, facilităţi pentru amenajarea de puncte de sacrificare, unităţi de procesare a laptelui, a cărnii şi a subproduselor obţinute de la ovine, facilităţi pentru asigurarea hranei pe tot parcursul anului, identificarea de beneficiari interni, în spaţiul intracomunitar şi în ţări terţe pentru comercializarea berbecuţilor şi a unor produse finite (brânzeturi, preparate din carne de oaie cu caracteristici tradiţionale), sprijin financiar etc.

Dr. Ioan PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 36-37

Ediția a 35-a a Târgului Mare de Primăvară de la Răcășdia, judeţul Caraş-Severin, a adunat peste 60 de producători și comercianți din această zonă a țării, dar și aproape 7.000 de vizitatori, cu produse tradiționale, cu ierbicide, pesticide, semințe, îngrășăminte, păsări, animale mari și mici etc.

Proprietarii celor mai frumoase exemplare au primit premii în bani de la Asociația Crescătorilor de Vaci din Răcășdia, unul dintre organizatorii manifestării, alături de Primăria și Consiliul local din localitate și Direcția Agricolă Caraș-Severin.

Prezent la acest eveniment, ministrul Daea a declarat după vizita efectuată: „Aceste târguri tradiţionale sunt excepționale din punctul meu de vedere, mai ales în aceste zone şi nu numai. Am stat de vorbă cu crescătorii de animale, de păsări, cu cei care produc în această zonă pe suprafeţe mici. Să aibă încredere în ceea ce am spus – subvențiile vor veni la timp şi ne dorim ca în continuare să colaborăm în aşa fel încât oamenii să fie satisfăcuţi de munca lor. Să găsească soluţii pentru valorificarea produselor, au un exemplu aici la Cooperativa Agricolă Prisăcarii – Hercules din Mehadia, unde au peste 11.000 de familii de albine şi stau acum în faţa unei oferte din Franţa pentru a valorifica producţia pe care o obţin. Le-am explicat şi crescătorilor de oi ce trebuie să facă, să-şi procure berbeci de rasă, care sunt cuprinşi în Registrul Genealogic, în aşa fel încât să aibă un berbec de rasă la 35 de oi, pentru a putea beneficia de sprijinul cu plata voluntar, care înseamnă un plus de subvenţie.“ În ceea ce priveşte valorificarea lânii, ministrul Daea a precizat: „În programul de guvernare avem şi acest obiectiv de a face în partea a doua a anului, pe baza fondului suveran de investiţii, centre de colectare în aşa fel încât să preluăm acest produs – lâna. Începând cu acest an şi continuând an de an vom dezvolta aceste centre de prelucrare şi valorificare a lânii. Eu nu mă joc cu vorbele şi nici cu cifrele… Cu ajutorul de minimis nu mai putem continua. Pentru pierderile de anul trecut nu avem un răspuns favorabil, îmi pare rău şi am regretul că nici pentru apicultori nu este.“

Text și foto Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 32

Carnea de ovine și de caprine este cu precădere consumată de țările asiatice și câteva țări europene cu tradiție în creșterea acestora ca Spania, Franța, Anglia, Cehia, Grecia, Italia, dar și România. În țara noastră, de exemplu, capra este popular cunoscută ca vaca săracului, fiind ușor de întreținut în sistem tradițional de micii fermieri datorită puterii mari de adaptabilitate în condiții rustice, pe pășunile și izlazurile marginale, cu o bună rezistență la îmbolnăviri în clima secetoasă. Ovinele sunt crescute de două milenii pe aceste meleaguri, iar transhumanța încă se mai practică în zona Sibiului, Branului, Brașovului.

evaluare evaziva animale

Evaluarea calității cărnii la ovine și caprine în vederea atingerii atributelor genetice importante pentru selecție și reproducție se poate efectua prin utilizarea unei tehnologii noi, moderne, noninvazive, metoda cu ultrasunete sau ecografică. Această metodă este eficientă, rapidă și în conformitate cu noile reglementări europene care încurajează reducerea numărului de animale sacrificate în scop experimental, constituind o alternativă pentru clasificarea și aprecierea calității carcaselor la caprine și ovine. Metoda ecografia a fost utilizată pentru prima oară în România la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, unde s-a efectuat un studiu comparativ între metoda clasică prin sacrificare și cea ecografică, măsurătorile fiind efectuate cu un ecograf Echo Blaster 64 echipat cu sonda LV 7.5 65/64, TELEMED ultrasound medical systems. În urma studiului s-au obținut corelații mari între măsurătorile pe carcasă și cele ecografice: cantitatea de carne din jigou a fost foarte strâns corelată cu suprafața ochiului de mușchi Longissimus Dorsi (0.90), cu profunzimea mușchiului LD (0.76) și perimetrul mușchiului LD (0.85). Imaginile au fost înregistrate și analizate cu un software Echo Wave II 1.32. Animalele pot fi analizate in vivo, fără a fi necesară sacrificarea lor în vederea obținerii de informații referitoare la cantitatea și calitatea producției de carne. Indivizii analizați sunt contenționați în poziție corectă, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă. Măsurătoarea se efectuează în zona lombară, la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi (LD), între a 3-a și a 4-a vertebră lombară și în dreptul celei de a 12-a coaste, situate perpendicular pe coloana vertebrală la 5 cm distanță de aceasta. Între cele două puncte de măsurare se află o pondere importantă a mușchiului LD, care ne oferă informații prețioase și exacte cu privire la cantitatea și calitatea cărnii în carcasă. Parametrii ecografici vizați sunt grosimea stratului de grăsime subcutanată, profunzimea mușchiului LD, suprafața ochiului de mușchi LD și perimetrul mușchiului LD. Aceste măsurători sunt înregistrate în timp real prin imaginea ecografică și de aceea putem spune că este o metodă rapidă și eficace de obținere a parametrilor ecografici. Se pot efectua de timpuriu în viața animalului, începând de la o vârstă fragedă după înțărcare. Astfel, putem lua rapid decizia de a selecționa sau nu indivizii analizați fără a mai aștepta o perioadă mai lungă de testare, care este costisitoare și presupune și sacrificarea animalelor. Metoda ecografică ne permite astfel selecția indivizilor valoroși, utilizarea lor la reproducție, transmițând calitățile superioare la descendenți.

Cristina LAZAR

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 36

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul lor de gazde pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator, cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Rombendazol 10 la sura Romvac

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbirea avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei, la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea in­ternă a câinilor din gospodărie, cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 26

Creșterea oilor și a caprelor reprezintă un segment important al zootehniei românești. Fie și numai din acest motiv, fermierii care lucrează în această ramură nu puteau fi exceptați de la sprijinul acordat pentru desfășurarea activității.

Ajutorul Național Tranzitoriu

Conform Ordinului MADR nr. 619/2015 cu modificările şi completările ulterioare, Ajutorul Național Tranzitoriu (ANTZ) se acordă numai fermierilor crescători de animale înscrişi în evidenţa APIA cu cod unic de identificare.

ANTZ pentru această schemă se acordă fermierilor crescători de ovine/caprine, pentru femelele de ovine şi/sau femelele de caprine identificate conform legislaţiei în domeniu care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) efectivul din exploataţia înregistrată în RNE să fie de minimum 50 de capete de femele ovine/25 de capete de femele caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului în care se depune cererea unică de plată;

b) la data solicitării ANTZ efectivul de femele ovine/femele caprine pentru care se solicită ANTZ să fie înscris în RNE;

c) efectivul de femele ovine/femele caprine pentru care se solicită ANTZ să fie menţinut în exploataţia/ exploataţiile cu cod ANSVSA menţionate în cerere pe perioada de reţinere de 100 de zile de la data-limită de depunere fără penalizări a cererii unice de plată;

d) să deţină registrul individual al exploataţiei cu cod ANSVSA, completat şi actualizat.

Sunt eligibile la plată inclusiv femelele de ovine şi/sau femelele de caprine care în perioada celor 100 de zile au intrat, respectiv au ieşit din exploataţiile deţinute de acelaşi beneficiar sau în exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care au fost transferate temporar pentru păşunat.

Sprijin cuplat pentru ovine

Sprijinul cuplat (SCZ) pentru ovine poate fi solicitat de către fermierii activi pentru un efectiv cuprins între 150 şi 500 de capete de femele ovine şi/sau berbeci, inclusiv, pe beneficiar, cu excepţia celor din UAT-urile din zona montană definită în „Lista zonelor eligibile M10, M11, M13“ a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020, unde minimul de capete pentru care se poate acorda SCZ scade la 60.

În plus, crescătorii mai trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) animalele din exploataţie pentru care beneficiarul solicită SCZ să aibă vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului de solicitare;

b) animalele din exploataţie pentru care beneficiarul solicită SCZ să aibă vârsta de maximum 8 ani la femele, respectiv 6 ani la berbeci, la data-limită de depunere a cererii unice de plată, fără penalizări;

c) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data-limită de depunere a cererii unice de plată

d) să deţină registrul individual al exploataţiei completat

e) animalele pentru care se solicită SCZ trebuie să fie menţinute pe o perioadă de reţinere de 100 de zile de la data-limită de depunere a cererii unice de plată, fără penalizări, în exploataţia/exploataţiile cu cod ANSVSA menţionată/menţionate în cerere;

f) berbecii pentru care se solicită SCZ trebuie să fie înscrişi în registrul genealogic al rasei;

g) efectivul de femele ovine înscrise în registrul genealogic al rasei pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un berbec înscris în registrul genealogic al aceleiaşi rase la 35 de femele ovine;

h) efectivul de femele ovine neînscrise într-un registru genealogic pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un berbec cu certificat de origine la 35 de femele ovine.

Solicitanţii cu un efectiv mai mare de 500 de capete femele ovine şi/sau berbeci bene­ficiază de SCZ calculat la nivelul a maximum 500 de capete femele ovine şi/sau berbeci.

Crescătorii trebuie să prezinte documen­tele care atestă că sunt fermieri activi.

Sunt eligibile la plată inclusiv animalele care în perioada celor 100 de zile au intrat sau au ieşit din exploataţiile cu cod ANSVSA deţinute de acelaşi beneficiar sau din exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care au fost transferate temporar pentru păşunat.

Sprijin cuplat și pentru capre

SCZ pentru creşterea caprinelor se acordă fer­mierilor activi care îndeplinesc cumulativ urmă­toarele condiţii:

a) solicită SCZ pentru un efectiv de minimum 50 şi maximum 500 de capete de femele caprine şi/sau ţapi de reproducţie, inclusiv, pe beneficiar, în exploataţii cu cod ANSVSA, care au vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului de solicitare a SCZ;

b) solicitanţii cu un efectiv mai mare de 500 de capete de femele caprine şi/sau ţapi de reproducţie beneficiază de SCZ calculat la nivelul a maximum 500 de capete de femele caprine şi/sau ţapi de reproducţie;

c) femelele caprine şi/sau ţapii de reproducţie din exploataţie cu cod ANSVSA pentru care beneficiarul solicită SCZ să aibă vârsta de maximum 8 ani femelele şi, respectiv, 6 ani ţapii de reproducţie, la data-limită de depunere a cererii;

d) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, dar nu mai târziu de prima zi a perioadei de reţinere.

e) să deţină registrul individual al exploataţiei cu cod ANSVSA, completat şi actualizat;

f) femelele caprine şi/sau ţapii de reproducţie pentru care se solicită SCZ trebuie să fie menţinute/menţinuţi, pe o perioadă de reţinere de 100 de zile de la data-limită de depunere fără penalizări a cererilor unice de plată, în exploataţia/exploataţiile cu cod ANSVSA menţionată/menţionate în cerere;

g) ţapii pentru care se solicită SCZ trebuie să fie înscrişi în registrul genealogic al rasei;

g1) efectivul de femele caprine înscrise în registrul genealogic al rasei pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un ţap înscris în registrul genealogic al aceleiaşi rase la 35 de femele caprine;

g2) efectivul de femele caprine neînscrise într-un registru genealogic pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un ţap cu certificat de origine la 35 de femele caprine.

Ca și în cazul ovinelor, solicitantul trebuie să prezinte și documente care atestă că este fermier activ.

Sunt eligibile la plată inclusiv animalele care în perioada celor 100 de zile au intrat sau au ieşit din exploataţiile cu cod ANSVSA deţinute de acelaşi beneficiar sau din cele în care au fost transferate temporar pentru păşunat.

Documente specifice pentru ovine și caprine

Documentele specifice pentru acordarea SCZ pentru ovine, respectiv caprine, sunt cele care atestă îndeplinirea condițiilor de acordare. Concret, este vorba despre:

a) adeverinţa eliberată de asociaţia/agenţia acreditată pentru înfiinţarea şi menţinerea registrului genealogic al rasei, prin care se confirmă înscrierea berbecilor/ţapilor/oilor/caprelor, pentru care se solicită SCZ, în registrul genealogic al rasei şi respectarea raportului de maximum 35 de femele ovine/ caprine la un berbec/ţap, avizată de către ANZ prin oficiile pentru zootehnie judeţene.

b) adeverinţa eliberată de oficiul pentru zootehnie judeţean, prin care se confirmă respectarea raportului de maximum 35 femele ovine/caprine neînscrise într-un registru genealogic la un berbec/ţap cu certificat de origine.

Termenul de depunere a Registrului genealogic este 1 septembrie 2017, iar termenul de înscriere a ovinelor în registru este 1 septembrie 2017. Condițiile de eligibilitate trebuie îndeplinite la data limită, 15 mai 2017, fără penalități. Sursa de finanțare pentru ANTZ este bugetul național, iar pentru SCZ este Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 34-36

Începând cu data de 28 martie 2017, România va relua exportul de ovine și bovine către Israel, conform unui comunicat de presă transmis de ANSVSA.

Această decizie este urmarea măsurilor ferme întreprinse rapid de ANSVSA pentru a redeschide exportul și a minimiza efectele economice negative generate de impunerea restricțiilor. Concret, președintele ANSVSA a convocat, în data de 2 martie, un grup de specialiști ai Autorității, împreună cu care a stabilit un plan de măsuri prin care să se remedieze cât mai curând neconformitățile semnalate de autoritățile israeliene, dar care să ofere și garanția respectării și menținerii cerințelor și standardelor solicitate de importatori.

Acest plan de măsuri a fost prezentat părții israeliene de către președintele instituției, dr. Geronimo Brănescu, care, alături de o delegație de specialiști, s-a deplasat în Israel pentru a informa despre acțiunile care au fost demarate în regim de urgență, pentru a debloca, în cel mai scurt timp, exportul de ovine și bovine din România.

Demararea și implementarea tuturor acestor măsuri a fost supervizată și verificată personal, de către președintele Autorității, dr. Geronimo Brănescu.

Răchiți, Botoșani, o comună suburbie a municipiului reședință de județ. Sau, mai degrabă, după aspirațiile ultimilor ani, o structură administrativă a Zonei Metropolitane Botoșani, situată la 4 km și 5 minute de mers cu mașina de oraș, cu o dezvoltare corespunzătoare a infrastructurii. Cândva, localitatea se chema Popăuți, nume pe care l-a împrumutat și mănăstirea cu același nume din Botoșani. Acesta a fost păstrat și de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor, unica unitate din țară care se ocupă de cercetarea rasei de ovine Karakul. De fapt, despre aceasta din urmă vom scrie astăzi, fiindcă acolo s-au petrecut multe lucruri bune – cândva și multe lucruri mai puțin bune și neplăcute – astăzi.

Ca să ne dăm seama despre ce este vorba, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți (SCDCOC) este cea care, în perioada 1948-1988, a creat rasa de oi Karakul românesc sau Karakul de Botoșani. Discutăm deci despre 40 de ani de cercetare până la omologarea rasei și alți 28 de ani de obținere a altor linii (sur, alb). 68 de ani pe care azi s-ar putea să-i aruncăm pe fereastră! Sau poate nu? Karakulul românesc era o rasă scumpă (la propriu), căutată pentru calita­tea pielicelelor de miei și pentru producția de lapte, rezultată prin încrucișarea dintre Țurcana neagră ori brumărie și Karakulul negru sau brumăriu adus deunăzi vreme din Germania și URSS. Mai ales pielicelele (negre, brumării sau comor) erau căutate pentru calitatea lânii (buclată) și, din câte vă amintiți, erau frecvent folosite în industria confecțiilor (paltoane, haine, căciuli, mănuși). Astăzi, e drept, nu mai sunt solicitate în industria autohtonă, poate pentru că n-o mai avem, ci în cea din afară. Atât cât mai sunt solicitate. Fiindcă directorul stațiunii ne spunea că nu mai întreabă nimeni de ele!

O unitate de elită redusă la 10-12% din patrimoniul de altădată

SCDCOC Popăuți a fost înființată în anul 1909, din Ordinul Ministerului Agriculturii și Domeniilor Statului, profilul inițial fiind creșterea taurilor de rasă pentru ameliorarea varietății moldovenești a rasei de vaci Sură de stepă. Prin anii 1940 și-a schimbat destinația odată cu noua misiune de a obține rasa de oi Karakul românesc sau de Botoșani. La începutul anului 1990, unitatea avea în jur de 10.000 ha și un efectiv de 17.000 capete oi. În 2014, cifre care se păstrează cu aproximație și astăzi, SCDCOC mai avea 1.163 ha, 1.100 capete de femele adulte ovine din rasa Karakul de Botoșani, 150 capete de femele adulte caprine, 750 capete de tineret ovin și caprin. În 27 de ani deci s-au pierdut aproape 9.000 ha și 15.000 de capete de animale. Rețineți aspectul: nu oricare animale, ci de rasă! Pe lângă activi­ta­tea pură de cercetare dedicată în totalitate Karakului de Botoșani, unitatea lucrează și pe linia ameliorării pajiștilor naturale și organi­zării unor pajiști cultivate, cu o compoziție floristică adecvată zonei și a exploatării prin pășunat cu ovinele. Dispune, de asemenea, de un sector de producție, organizat în ferme zootehnice și vegetale, ce asigură necesarul de material genetic (reproducători și material seminal) și semințe de categorii biologice superioare pentru zona de N-E a Moldovei. Ca toate stațiunile din țară, SCDCOC Popăuți a trecut în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (ASAS), legislația prevăzând un regim de funcționare care a condus, ca mai peste tot, la mari probleme ce țin de subfinanțare și la acumularea unor datorii importante. Au fost perioade în care angajații nu și-au primit leafa cu lunile! Unitatea, se cunoaște acest aspect, se autofinanțează și n-a primit un leu subvenție de la stat de zeci de ani. Singurii bani care au venit sunt pe proiectele sectoriale, în cadrul unui program gestionat inițial de ASAS și mai apoi de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Tentativă eșuată de a lăsa stațiunea fără teren

De parcă nu erau de ajuns aceste probleme (pierderea efectivului, a terenurilor, subfinanțarea, datorii istorice la bugetul statului, acumulate în timp, adică până prin 2014, de 1,35 milioane de lei, aspect care limitează posibilitatea accesării fondurilor europene), SCDCOC Popăuți se confruntă și cu un scandal intern, dus inclusiv la Direcția Națională Anticorupție, între conducerile succesive și o parte a salariaților (inclusiv cercetători), scandal purtat și înspre Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“. Dar până a vorbi despre scandalul intern trebuie să mai amintim două lucruri:

• în 2014 a existat propunerea (nu știm limpede ce interese sunt acolo și cine a venit cu o astfel de idee. Se vehiculează că ar fi fost vorba despre conducerile politice de atunci ale CJ Botoșani) ca suprafața stațiunii (1163,02 ha) să treacă din domeniul public al statului și administrarea ASAS, prin SCDCOC Popăuți, în domeniul public al județului Botoșani și administrarea Consiliului Județean Botoșani. Comisiile de specialitate de la Camera Deputaților au dat aviz negativ și au propus plenului să respingă proiectul. Salariații stațiunii s-au opus cât de tare au putut ei acestei tentative și, până la urmă, transferul terenului a fost zădărnicit;

• tot în 2014, SCDCOC reclama faptul că nu poate recu­pera 147 ha deținute abuziv de o firmă. Firma a câștigat un pro­ces cu stațiunea pentru că ar fi avut un contract de concesiune, cu trei acte adiționale, încheiat cu una dintre conducerile anterioare ale unității de cercetare. Directorul de astăzi, dr. ing. Atanasiu Traian Ștefan, ne declara că instanța de fapt a constatat că toate variantele de contracte, inclusiv cel de 10 ani, au expirat înainte de pronunțarea sentinței, respectiv din 2013, iar stațiunea a trecut la evacuarea forțată a firmei de pe terenurile unde a amenajat inclusiv niște construcții. Evacuarea se tranșează, chiar în clipa în care scriem, în instanță.

Acuzații grele la adresa conducerii

Revenind la scandalul intern, acum sunt alte plângeri la instituțiile de control. Unii salariați spun că fostul director drd. ing. Ionică Nechifor, susținut de conducerea ASAS, dar și de structurile politice din Botoșani, s-a aflat în stare de incompatibilitate pentru că ar fi deținut o afacere cu profil de activitate similar cu cel al stațiunii (n.n. – starea de incompatibilitate a fost pronunțată în mai 2015, atunci când s-a organizat primul concurs pentru postul de director). Aceștia îl contestă și pe noul director, dr. ing. Atanasiu Traian Ștefan. Iată ce se spune într-o scrisoare semnată de mai mulți angajați, adresată organelor de anchetă: „Faptele pe care vi le relatăm în acest memoriu îl vizează pe noul director al SCDCOC Popăuți – Botoșani, Atanasiu Traian Ștefan, din Iași, care ar fi lucrat la stațiunea din Bacău, numit în această funcție pe data de 26 octombrie 2015, în urma unui concurs trucat, organizat cu aranjamente de către Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), pe data de 9 octombrie 2015, aranjamente făcute de către președintele ASAS, Sin Gheorghe(...), și de către președintele Secției de Zootehnie a ASAS, Simionescu Dumitru (...) După știrea noastră, Atanasiu a fost numit, în mod nelegal, director la Popăuți pentru că și el, ca și Nechifor în 2013, se află în stare de incompatibilitate și în conflict de interese. Ca și Nechifor, el deține o firmă particulară care are legătură cu profilul de activitate a Stațiunii Popăuți.“ Salariații mai spun că ASAS ar intenționa să desființeze stațiunea, să ducă matca de Karakul la Bacău, iar lor să le fie contractele de muncă desfăcute. Dr. ing. Gheorghe Hrincă, cercetător-biolog gradul I, distins recent cu Premiul Academiei de Științe Agricole și Silvice, cu care noi am discutat telefonic, spunea că stațiunea „a intrat pe mâini rele“, că „patrimoniul genetic este pe cale de a fi pierdut“, că sunt intenții clare ca ea să fie desființată, că echipele manageriale nu au făcut altceva decât să ducă în sapă de lemn unitatea, dar mai ales rezultatul cercetărilor de aproape 70 de ani. Și, atenție!, domnia sa spune că specialiștii au fost efectiv siliți să plece: „Am fost nouă cercetători. Cum a venit Nechifor, cum au plecat. Oamenii aceștia, cu președintele ASAS în frunte, ruinează stațiunea. Eu lucrez aici de 38 de ani, avem niște creații biologice, avem varietăți de culoare, linii, dar ei au adus alt material reproducător, ce să mai discutăm, noi acum nu mai avem rasa ca atare, a fost distrusă! Fiecare trage de patrimoniul unității, de terenuri, sunt interese care-mi scapă.“

Directorul respinge absolut tot ce i se pune în cârcă

Am avut un dialog și cu directorul dr. ing. Atanasiu Traian Ștefan, care a ținut să precizeze dintr-un început că este director de aproape 15 luni, mai precis din octombrie 2015. Ca urmare, n-ar fi corect să răspundă pentru ceea ce s-a întâmplat înainte în stațiune. Sub aspectul suprafețelor, domnia sa spunea că, în comparație cu alte unități din țară, SCDCOC Popăuți stă chiar bine, cu 1.163 ha. Probleme a găsit o mulțime: de exemplu, unitatea nu a fost reorganizată conform Legii nr. 45, care ar permite finanțarea de la bugetul statului ori accesarea proiectelor europene, procedurile fiind în curs de desfășurare abia acum; datoriile acumulate în timp, la bugetul statului, nu au fost anulate, s-au mai plătit o parte dintre ele, dar între timp s-au mai adăugat și altele; cele două proiecte sectoriale, unul condus de domnia sa și altul de colegul Hrincă, s-au diminuat ca valoare, din cauza unor întârzieri la depunerea unor documente; întreaga infrastructură este veche și ar trebui înlocuită (de exemplu, o avarie la conducta de apă a făcut ca aprovizionarea să fie făcută din exterior) etc. I-am solicitat șefului SCDCOC să răspundă punctual la acuzațiile colegilor săi:

1. Există starea de incompatibilitate?

– Am o întreprindere Individuală cu două obiecte de activitate. La cel care avea tangență cu activitatea stațiunii-cercetare, creșterea ovinelor și caprinelor – am renunțat prin notariat înainte de a ajunge director. Am rămas doar cu consultanța, dar de când sunt director n-am desfășurat nicio consultanță, că n-am avut timp. Dar eu nici măcar n-am ascuns că am firmă.

2. Este adevărată intenția dvs. și a ASAS de a închide SCDCOC?

– Nici vorbă! Eu nu știu de așa ceva. Dimpotrivă, dl Sin este cel care ține foarte mult ca unitatea să fie menținută, să existe, dat fiind istoricul său și unicitatea stațiunii la nivel național.

3. Dvs. cu fostul director inițiați acțiuni care fac concurență stațiunii?

– În ceea ce mă privește, nu.

4. Doriți să mutați Karakulul la Bacău?

– Exclus!

5. Ce anume faceți, din moment ce se spune că distrugeți stațiunea?

– Eu zic că mă lupt să mențin totul la linia de plutire. Și mă străduiesc să corectez ceea ce a fost în neregulă. Credeți că din cauză că aș vrea să distrug stațiunea am produs, în 2016, cereale cât să nu mai fie nevoie să cumpărăm, în comparație cu anii trecuți, când stațiunea dădea o grămadă de bani pe porumb? Dimpotrivă, sper să aducem finanțări, proiecte, să reconfigurăm și să modernizăm unitatea. Pe urmă, și eu sunt cercetător și țin la fel de mult la ce s-a făcut și facem încă pentru rasa Karakul. Dar vă spun ce nu ne face nouă bine, exact această tensiune, exact aceste veșnice reclamații; în loc să ne ocupăm de ferme, de stațiunea în sine, ne pierdem vremea pe drumuri și de dat explicații. Și vă mai spun un aspect. Eu, din nefericire, sunt bolnav, am obezitate. Aș avea nevoie să-mi văd de sănătate, să am liniște. Or, de când sunt director, m-am mutat la stațiune, într-un birou, nu știu dacă, însumat, am mers acasă 30 de zile într-un an și patru luni. Asta spune ceva. Și numai de liniște n-am parte, o dată din cauza problemelor dificile, presante de management ale unității, a doua oară din cauza atmosferei create de unii oameni, în mod special de domnul Hrincă“.

Despre alte acuzații nu dorim să discutăm, fiindcă revista noastră păstrează o anumită ținută.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 38-41

Antraxul (cărbune, dalac, buba neagră) este o boală infecțioasă care se transmite de la animale la om, fiind o zoonoză deosebit de gravă. Incidența acesteia este legată de frecvenţa îmbolnăvirilor la animale. Boala este produsă de o bacterie (Bacillus anthracis) care rezistă în mediul exterior, timp îndelungat, sub formă de spori. Sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări, antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie sunt animalele bolnave care elimină, prin toate secreţiile şi excreţiile, germeni sub formă vegetativă care se transformă în spori, în contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune, furaje, apă, iar prin intermediul vântului și apelor de suprafață sau freatice pot difuza pe suprafețe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor sau sacrificarea animalelor bolnave se răspândește un număr mare de germeni în mediul exterior, care în contact cu aerul sporulează şi rezistă un timp îndelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

Contaminarea animalelor are loc fie pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, fie pe cale respiratorie, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă însă şi contaminarea transcutanată prin diferitele leziuni ale pielii.

Contaminarea omului se realizează odată cu manipularea animalelor bolnave, a produselor provenite de la acestea, a cadavrelor şi, mai rar, prin consumul de carne.

Infecția cutanată este forma cea mai frecvent întâlnită la om și este localizată, în general, pe mâini și față sub forma unei pustule (buba neagră). Contaminarea se face mai rar și pe cale respiratorie (antraxul pulmonar sau boala scărmănătorilor de lână).

carboromvacSemnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularități privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii mucosangvinolente sau hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree sangvinolentă, urinare cu sânge, cord accelerat, pocnitor, pulsul slab, filiform. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, iar animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se baloneză imediat, iar la nivelul cavităţilor naturale (nazală, bucală, anală) apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi pe aspectul cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.

Profilaxia

Cea mai importantă măsură în profilaxia antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC, care a demonstrat o mare eficienţă profilactică, preîntâmpinând apariţia bolii la animalele vaccinate.

Așadar, vaccinarea anticărbunoasă la bovine, ovine, caprine şi cabaline este una dintre măsu­rile de prevenție absolut necesare în sezonul de primăvară sau în cazuri de necesitate.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 26

Tot mai mulți fermieri din țara noastră optează pentru creșterea ovinelor pentru lapte, iar în prezent există numeroase rase dintre care pot alege pentru a-și asigura producția zilnică scontată. Una dintre acestea este Awassi, o rasă care, deși este recomandată și pentru carne, producția de lapte de aproximativ 300 de litri în 250 de zile de lactație face ca acesta să fie principalul motiv pentru care ovinele se regăsesc și în fermele de la noi.

Istoric și specific

Awassi este una dintre cele mai vechi rase de ovine, iar astăzi se regăsește cu precădere în țări precum Israel, Siria, Iordania, Iran, Irak și Arabia Saudită, dar și în Europa în țările din bazinul Mării Mediterane - Spania, Franța, Italia, Grecia sau Albania. În țara noastră este întâlnită în special în fermele din zona de câmpie deoarece nu tolerează clima rece și umedă.

Ovinele Awassi s-au format într-o perioadă mai lungă, în zonele de semideșert, motiv pentru care se adaptează foarte bine în ariile în care climatul este mai secetos. Corpul oilor este îngust și lung, coada lată, iar la baza ei are o cantitate de grăsime ce poate atinge câteva kilograme, asemeni rasei Karakul. Capul este îngust și lunguieț, iar urechile sunt mari și atârnă, iar berbecii au coarnele bine dezvoltate. Greutatea femelelor este cuprinsă între 55-65 kg, iar a berbecilor poate ajunge și la 110 kg. Lâna este groasă, dar neuniformă, dispusă în șuvițe de 36-38 microni, iar culorile pot varia de la alb la nuanțe de maro și chiar negru. Deoarece corpul nu este uniform acoperit cu lână, cantitatea obținută la tundere este de aproximativ 2 kg la oi și 3 kg la berbeci.

awasi oi a

Producția medie de lapte obținută este de 200-300 litri în 200-250 zile de lactație și are coeficientul de grăsime cuprins între 5,5-6,5%. În țara de origine, Israel, la ovinele obținute prin selecție controlată și care beneficiază de pășuni îngrijite s-au înregistrat și producții de peste 500 de litri, iar recordul a depășit 1.000 de litri.

S-a constat faptul că rasa dispune de caracteristici fiziologice puternice, deci rezistența la boli și paraziți este una ridicată. Chiar și în condițiile unor deplasări pe distanțe lungi între pășuni, ovinele s-au dovedit a nu prezenta probleme speciale. Se adaptează ușor în alte medii de creștere, însă singura condiție de care au nevoie pentru o bună dezvoltare și apoi o bună producție de lapte este temperatura, care nu trebuie să fie prea scăzută. De asemenea, fiind o rasă ce provine din zone cu temperaturi mai ridicate, Awassi valorifică foarte bine și pășunile mai uscate, cum de multe ori, din cauza secetei, s-au constat a fi și în zonele de câmpie din țara noastră. Astfel, datorită potențialului ridicat de producere a laptelui chiar și în condiții dificile, ovinele au fost adesea selecționate pentru încrucișări cu rase asiatice, europene sau afri­cane, motiv pentru care a devenit a doua cea mai cunoscută rasă de oi de lapte după Friesian de Est sau Friză.

Încrucișare cu rase autohtone

În țara noastră, ovinele Awassi au fost importate în special pentru realizarea de hibrizi cu rasele locale, iar procesele de încrucișare s-au desfășurat în special în stațiunile de creștere a ovinelor de la Bacău și Rușețu. În toate variantele s-a constat o creștere semnificativă a producției de lapte, iar cei mai reușiți hibrizi au fost obținuți în urma încrucișărilor cu rasele Țigaie, Merinos de Transilvania sau Țurcană Albă.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 38

Interviu cu Ştefana Constanţa, secretar general al Federaţiei Oierilor de Munte din România şi preşedinte al Asociaţiei Agricole Ţara Loviştei din Făgăraş.

Locul trei în Europa la numărul de ovine şi... probleme

– O doamnă cu două funcţii de conducere. Este foarte important că o femeie a ajuns lider al ciobanilor.

– O femeie despre care se spune uneori că este aprigă, pentru că insistă ca problemele oierilor să fie rezolvate. Este frumoasă viaţa de cioban, dar în ultimul an parcă toată lumea vrea să ne dea în cap şi să înjumătăţească numărul oilor din România. Care sunt motivele pentru care se vrea acest lucru nu ştiu. Probabil pentru că România este pe locul trei în Europa ca număr de oi. Tocmai de aceea ar trebui ca oierii să trăiască foarte bine şi să aibă nişte venituri nemaipo­menite. Dar nu se întâmplă aşa. Şi să vă spun de ce. Spre exemplu, noi producem carnea de miel cu 10 lei, dar o vindem cu 6 lei. În ultimul timp, din cauza faptului că preţul mieilor nu se mai plăteşte la încărcarea în camion au proliferat hoţii. Oamenii îşi dau animalele, dar nu mai primesc plata pentru ele. Sunt sute de oieri în toată ţara care încă au de încasat bani. Vă spun că anul trecut au fost cazuri când ciobani s-au sinucis pentru că nu şi-au mai primit banii. Presiunea a fost foarte mare şi la asta s-a adăugat faptul că anul 2016 a fost dezastruos. Subvenţiile nu s-au dat la timp, mieii nu s-au vândut. La un moment dat se ajunge la disperare, îţi ajunge cuţitul la os.

„Cineva încearcă să obţină supremaţia“

– Sunt probleme care ar putea fi rezolvate dacă ar exista o punte între oieri şi autorităţi.

– Vă dau un exemplu. O lege care se dă la nivel central este interpretată altfel în fiecare judeţ de către autorităţile locale. De aici întârzieri şi greşeli. Plus că legile nu sunt făcute întotdeauna în interesul nostru. Ar trebui să fie un consiliu consultativ nu numai la nivel de Parlament şi comisii de agricultură, ci chiar la nivel de preşedinţie pentru ca atunci când se promulgă legile să fim întrebaţi, pentru că se strecoară greşeli cum s-a întâmplat la Legea vânătorii. În 2015 am fost toţi oierii în Bucureşti şi ni s-au promis multe, dar nu s-a făcut nimic. Suntem în aceeaşi situaţie. Ştiţi de ce? În primul rând Legea vânătorii încalcă Constituţia României pentru că trece peste cel mai sfânt drept al nostru, acela al proprietăţii. Vine fondul cinegetic până în curtea casei noastre. Îmi povestea un cioban care se ocupă şi de cultivarea legumelor că au intrat vânătorii şi i-au călcat în picioare cultura. Nu se poate aşa ceva. Se lucrează în dispreţ faţă de fermierul român. Eu înţeleg că vânătoarea este o pasiune, un sport, dar oieritul este o tradiţie milenară. Deci cum este posibil să se spună că după 6 decembrie nu mai trebuie să scoatem animalele din adăposturi până aproape de Sf. Gheorghe ca să nu stresăm fauna sălbatică? Spre exemplu, dacă am în grădina mea iepuri, nu mai am voie să îmi culeg roadele ca să nu îi stresez? Cineva încearcă să obţină supremaţia, să ajungem să cerem voie să ieşim pe proprietatea noastră.

„Gulerele albe“ şi subvenţiile

– Se poate găsi o cale de compromis sau o rezolvare a acestei situaţii?

– La Legea vânătorii nu este vorba doar despre faptul că lupii şi urşii fac prăpăd în turmele noastre, iar mistreţii distrug sute de hectare de teren, ci şi că aceste pagube nu sunt plătite de nimeni. Am făcut nenumărate intervenţii, am solicitat ca despăgubirile să fie reale, iar Ministerul Mediului să dea banii în maximum 30 de zile şi să şi-i recupereze ulterior de la vânători. Pentru că aceştia, în loc să folosească banii pentru a hrăni animalele sălbatice, astfel încât să nu mai atace gospodăriile, se războiesc cu câinii ciobanilor şi îi împuşcă. Am impresia că prin această lege se urmăreşte ca ciobanii să dispară. Pentru că ei sunt şi paznicii munţilor şi văd multe lucruri care nu sunt la locul lor. Au început să vadă că habitatele animalelor sălbatice sunt distruse de cei care taie pădurile la ras. Noi mergem în munte ca să facem controlul oficial la ovine şi trecem prin păduri. Atât cât mai sunt. Şi vă spun, plâng de fiecare dată. Este bătaie de joc şi nu ştiu cine va fi în stare să îi stopeze. Dacă nu se vor opri, România o să ajungă deşert. Probabil că de asta trebuie să dispară şi oierii. Plus că ciobanii iau păşunile. Şi de ce să nu fie „gulerele albe“ sau „băieţii deştepţi“ cei care iau subvenţiile, nu? Pe ei nu îi interesează oieritul, dar vor miliardele pentru păşuni.

• Din nefericire, 30% dintre medicii veterinari concesionari, să nu zic mai mult, îşi bat joc de oieri şi munca lor. Pentru că fermierii nu au avut dreptul să aleagă medicul cu care voiau să colaboreze, degeaba protestează în cazul în care acesta nu face lucrările aşa cum ar trebui. Vă spun, unii sunt în stare să te scoată afară pe uşă dacă le ceri o chitanţă. Dar eşti legat de ei, nu ai ce face. Fără avizul medicilor veterinari oierii nu pot vinde şi nu pot lua subvenţii, pentru că depind de formularele lor. Am discutat și la ANSVSA şi cu preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari ca de anul acesta să ne putem alege medicul veterinar, pentru că o conlucrare bună între el şi fermier înseamnă siguranţa sănătăţii animalelor şi, implicit, siguranţa produselor pe care le consumăm.

• Relaţia liderilor ciobanilor cu autorităţile române este aparent de comunicare. Părerea mea este însă că nu-i pasă nimănui de soarta noastră. Ne ducem de zece ori cu o problemă până se rezolvă. Şi în primăvara 2016 am avut multe probleme. Vă dau un singur exemplu. Vor fi zeci de asociaţii care nu îşi vor lua banii de la APIA, şi nu din vina lor, ci pentru că personalul din DSV-uri sau medicii conce­sionari nu şi-au făcut datoria de a trece animalele pe Ro-ul păşunii. O condiţie pe care am fost obligaţi să o îndeplinim ca să fim consideraţi fermieri activi, aşa cum se cere în Uniunea Europeană. Pentru că medicii veterinari au uitat să treacă animalele pe Ro-ul păşunii, vor fi sancţiuni multianuale nu numai pentru asociaţii, ci şi pentru membrii lor. Vă spun, oierii vor fi puşi în situaţia să vândă tot ce au şi tot nu vor putea plăti penalizările impuse.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 32-33

Statisticile spun că sectorul românesc de creştere a ovinelor este printre primii lideri europeni. Totuşi, oierii invocă lipsa unei viziuni clare în ultimii 25 de ani, a unor programe pe termen lung şi a unor legi care să îi ajute. Concluzia lor este că, deşi oieritul poate scoate România din unele situaţii de criză, deocamdată sunt multe lipsuri. Asta nu a împiedicat însă realizarea unor performanţe extraordinare în materie de progres genetic. Ciobanii români au motive de mândrie. Ştiaţi, spre exemplu, că Breaza de Haţeg, o varietate a Ţurcanei, „bate“ la producţia de lapte rasa franceză de oi Lacaune, renumită pentru recordurile sale? Pentru a da şi mai multă greutate acestei realizări, Pavel Iovăneasă şi Mircea Petresc, preşedinte şi vicepreşedinte ai Asociaţiei Zonale a Crescătorilor de Ovine „Retezatul Haţeg“, vor să obţină omologarea acestei varietăţi.

Regina Ţurcanelor

Asociaţia Zonală a Crescătorilor de Ovine „Retezatul Haţeg“ a fost înfiinţată în 2008 şi a pornit la drum doar cu 12 oieri. Cei doi reprezentanţi ai ei spun că şi-au dorit înfiinţarea asociaţiei în primul rând pentru a avea un cuvânt de spus la nivelul federaţiilor şi chiar la nivelul ministerului. „Haiduceşte nu poţi face faţă, de aceea sper să înţeleagă toată lumea cât de importantă este asocierea. Unirea înseamnă putere, un loc pe piaţă şi la masa discuţiilor.“ Mesajul lor a prins, pentru că astăzi asociaţia are aproximativ 20.000 de exemplare de Ţurcană Brează. O rasă despre care dl Petresc şi dl Iovăneasă spun că este regina Ţurcanelor. Lucru confirmat în parte şi de faptul că în turmele oilor din Haţeg ponderea acestei varietăţi este de peste 90%. Genealogia Brezei de Haţeg arată că este o varietate ce s-a format de-a lungul anilor prin izolare reproductivă, având în descendenţă Ţurcana Românească. Rezultatul acestei selecţii a fost obţinerea unor exemplare foarte rezistente, adaptate foarte bine pentru zona montană, submontană şi de deal. O varietate a cărei faimă a făcut ca şi ciobanii de la câmpie să o aducă în turmele lor.

O varietate care va rezista în faţa raselor străine

În opinia preşedintelui şi vicepreşedintelui Asociaţiei Zonale a Crescătorilor de Ovine „Retezatul Haţeg“, Breaza de Haţeg este una dintre cele mai bune oi autohtone pentru lapte, nu doar pentru că se obţine o cantitate mare de lapte pe zi, ci şi pentru că are o lactaţie prelungită. În plus, din fătări se obţin mulţi miei gemeni, iar în cazul furajării de calitate sporul lor zilnic de creştere este foarte bun.

„Dacă vom reuşi să omologăm această varietate a Ţurcanei, Breaza de Haţeg, va fi o realizare importantă, pentru că la nivel de ţară nu avem încă o rasă autohtonă de lapte. Sperăm să obţinem cât mai repede omologarea, pentru că în momentul în care avem un certificat de origine vom şti exact ce trebuie făcut pe viitor“, spune dl Iovăneasă. Dar tot domnia sa completează spunând că există un interes, altul decât cel promovat oficial, de a se aduce în ţară rase străine. Fervoarea cu care sunt prezentate aceste rase, spune dl Iovăneasă, nu înseamnă însă neapărat că sunt atât de bune pe cât sunt de lăudate.

În consecinţă, ciobanii din Haţeg, naţionalişti convinşi, vor păstra această rasă din moşi-strămoşi. Mai mult decât atât, vicepreşedintele asociaţiei, dl Mircea Petresc, se declară optimist cu privire la viitorul acestei varietăţi. Breaza de Haţeg nu doar că va rezista în faţa raselor importate, dar în momentul de faţă poate concura cu succes chiar şi cu rasa franceză specializată pe lapte, Lacaune. Afirmaţia nu este una forţată, ci are în spate semnalele pozitive transmise de tot mai mulţi străini care şi-au manifestat dorinţa de a cumpăra exemplare din această varietate. Experimentele acestor transferuri au arătat că, practic, nu există nicio diferenţă între Breaza de Haţeg şi Lacaune. Oaia românească a fost furajată după modelul intensiv în care sunt crescute oile Lacaune, a fost mulsă mecanic şi a dat o producţie de lapte mai mare decât oaia franceză.

Interviu crescatori de oi

Mircea Petresc: „Ar trebui ca în funcţiile de conducere, poate nu ca secretari de stat, dar cel puţin consilieri să fie aleşi şi reprezentanţi ai clasei muncitoare, în cazul de faţă ai oierilor. Atunci am avea într-adevăr o viziune obiectivă şi pe termen lung pentru acest sector.“

Pavel Iovăneasă: „Un om care vine din sector cunoaşte foarte bine problemele şi nevoile celor care cresc ovine. Sunt tineri cu pasiune pentru oi, care au studii superioare şi sunt bine pregătiţi pentru funcţii de conducere, dar care, din diferite motive, încă nu au ajuns acolo. Sper, totuşi, că acest lucru se va întâmpla şi că aceștia vor contribui la dezvoltarea sectorului.“

Mircea Petresc: „Din păcate, Ministerul Agriculturii nu ne solicită des punctul de vedere. Într-adevăr, au loc nişte întrevederi periodice, dar concluzia noastră este că nu prea se ţine cont de ele. Cel puţin în anii trecuţi, când erau probleme cu boala limbii Albastră, am propus nişte soluţii, dar am constatat, chiar la întoarcerea spre casă, deci la scurt timp de la întâlnire, că în cadrul legislativ stabilit de ministru nu se ţinuse cont de absolut nimic din ce spusesem noi la acea întâlnire.“

Pavel Iovăneasă: „În opinia mea, preţul pe produs este mai important decât subvenţia. Aceasta din urmă ar trebui să fie un bonus. Singura care ne mulţumeşte este producţia de lapte şi derivatele ei. Deocamdată, preţurile de valorificare la miei sunt scăzute, lâna şi pieile fiind cumpărate la un preţ derizoriu. Pentru că în Europa a început să se folosească lâna la termoizolaţii, asociaţia noastră s-a implicat într-un proiect euro­pean prin care se vrea înfiinţarea unor centre de colectare, spălare, uscare şi sortare lână care apoi să fie folosită la termoizolaţii. Astfel sectorul ovinelor va fi salvat în ceea ce priveşte lâna. Sperăm ca acest proiect multinaţional să obţină finanţare europeană, asociaţia va suporta partea de cofinanţare şi, dacă vom reuşi, va fi primul de acest fel în România.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 34-35

Cele două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră, provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă, la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, o bacterie cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate rămâne în stare latentă în glanda mamară, un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate atât de animalele bolnave cât și de cele animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături și paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apărea forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant sau condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii, Staphylococcos aureus, este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se trans­mite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșietică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică. Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice. Profilaxia specifică se bazează pe folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor, AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (vaccinuri care conțin germeni inactivați de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus). În profilaxia curentă, vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai. Înainte de vaccinare este recomandată deparazitarea animalelor cu ROMIVERMECTIN sau ROMBENDAZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 30

Să renunți la traiul confortabil din București pentru a trăi la țară printre oi. Cred că este o alegere pe care nu mulți ar îndrăzni să o facă. În mod surprinzător, am descoperit în Brăteștii de Jos, comuna Văcărești, județul Dâmbovița, o tânără care exact asta a făcut. Absolventă a Facultății de Drept, cu speranțe mari în realizarea unei cariere de succes ca avocat, Mihaela Voicu a renunțat la toate ambițiile sale din Capitală pentru a reveni în satul natal. S-a întors acasă pentru a prelua afacerea începută de tatăl său în urmă cu doi ani, o fermă cu 200 de oi. Spune că a trebuit să continue ce a făcut el. Nu s-a îndurat să vândă totul. Inițial și-a propus să rămână aici doar doi ani, însă au trecut patru. Acum mărturisește că administrarea fermei de oi este o misiune pe care doar o femeie puternică o poate îndeplini.

40.000 de euro din fonduri europene

Pentru că a preluat de la tatăl său o turmă îmbătrânită, prima decizie ca administrator a fost aceea de a reîntineri și mări efectivul. Pe lângă cele 200 de exemplare, a mai cumpărat încă 100, iar astăzi are 250 de oi tinere de la care obține zilnic în jur de 40-50 de litri. Producția variază în funcție de sezon (oaia are lapte primăvara, iar din iulie producția scade). Ca să își susțină activitatea a accesat fonduri europene pe Măsura 112. A primit astfel 40.000 de euro, bani pe care i-a folosit pentru achiziționarea de utilaje necesare furajelor (cositoare, presă, greblă etc.). Spune că era o investiție necesară pentru că în primul an doar baloții au costat-o cca 6.000 de lei. O altă parte din bani a folosit-o pentru a-și înmulți efectivul și pentru a mai cumpăra trei hectare de teren, astfel încât acum are în proprietate personală cca 10 hectare. Spre deosebire de alți beneficiari ai fondurilor europene, nu a avut parte de experiențe neplăcute, fiind ajutată de toate instituțiile implicate și tot acest proces a durat foarte puțin. Practic a depus proiectul în decembrie, iar în aprilie primea deja prima tranșă de bani. Problemele au început ulterior, iar cele mai stringente sunt legate de lipsa forței de muncă – Mihaela spune că este foarte greu să găsești oameni serioși și consecvenți – și desfacerea produselor.

Cheltuieli mari, prețuri mici

Mihaela Voicu crescator de oiMihaela Voicu spune că, în pofida investițiilor pe care le-a făcut, afacerea familiei permite doar „un trai de azi pe mâine“.

„Reușim să fim deasupra costurilor de producție, dar nu foarte mult. Fără salariul meu și al tatălui, cheltuielile lunare sunt de cca 6.000 de lei lunar. Am crezut că atât timp cât vom produce mâncare vom rezista, dar este foarte greu. Pe lângă faptul că sunt cheltuieli importante, nu avem unde desface produsele. Din laptele obținut facem doar telemea și urdă pe care vin clienții și le iau de aici. Dacă aș plăti pe cineva să vândă în piață plusul de 3-4 lei pe care l-aș obține la produs ar fi practic salariul celui care vinde. Și atunci tot nu am făcut nimic. Ca să nu mai vorbim de alte avize și autorizații de care ar trebui să mă ocup.“ În plus, spune administratorul fermei din Văcărești, și prețurile de valorificare sunt la limita costurilor de producție, uneori chiar mai joase. Produsele sale se vând cu 15 lei/kg, în vreme ce „brânza bulgărească despre care se spune că ar fi produsă din nu știu ce prafuri“ se vinde cu 7 lei. Și atunci, raportat la nivelul de trai al românului, este lesne de înțeles care este alegerea consumatorului.

„În momentul în care nu mai am bani, sunt nevoită să dau producția en-gros către cineva de la București care ia cu 10 lei/kg telemea de oaie maturată. O să caut soluții pentru a valorifica direct producția de lapte. Astfel aș reduce costurile cu producerea brânzei și cu transportul, pentru că uneori, presată de lipsa banilor, sunt nevoită să duc eu marfa clienților. Din nefericirea, în Dâmbovița există o singură unitate care preia lapte, și nu de oaie. Ar fi o performanță să reușesc să valorific direct laptele.“

Ciobanii nu vor să se asocieze

La întâlnirea cu Mihaela am abordat și subiectul asocierii. Am aflat astfel că ferma sa este înscrisă într-o asociație a crescătorilor de oi, dar că acest lucru nu a ajutat-o nicicum. În cele din urmă a renunțat să mai cotizeze către asociație – plătea cca 1 leu pe cap de oaie – pentru că i se părea o cheltuială nejustificată. Spune în schimb că ar exista o soluție mai eficientă, aceea ca ciobanii din zonă să achiziționeze împreună un tanc de răcire în care să fie colectat laptele de la nivelul comunei. Așa ar putea convinge fabricile de procesare a laptelui să vină și spre această regiune.

În cei patru ani de activitate s-a gândit la tot felul de soluții pentru a-și dezvolta afacerea și pentru a o face mai rentabilă. Însă nu a îndrăznit să pună în practică toate proiectele pe care le-a gândit.

cresterea oilor DB

Ca alternativă, m-am gândit și la înființarea unei făbricuțe de procesare care să îmi permită diversificarea gamei de produse. Un astfel de proiect este însă foarte costisitor – o linie de procesare care să transforme zilnic în smântână, iaurt și brânză cca 400-500 litri de lapte costă în jur de 100.000 de euro. Nu aș avea încredere să mă împrumut la bancă pentru a face această investiție, iar dacă accesezi fonduri europene tot trebuie să ai niște bani puși deoparte.“

• În ferma Mihaelei se valorifică lapte și brânzeturile obținute, dar și carne de oaie și curcan. Kilogramul de carne de oaie-carcasă se dă cu 12 lei, iar mielul de 5 ani îl vinde cu 20 de lei/kg în viu și en-gros cu 17 lei. Pentru Sărbătorile Pascale de anul viitor o să aibă spre vânzare în jur de 200 de miei. O parte dintre ei vor fi vânduți de la poarta fermei, o altă parte va fi trimisă spre abatorizare, iar carnea va fi vândută unei carmangerii.

• Autoritățile susțin crescătorii de oi prin sprijinul cuplat de cca 5,60 lei și prin subvenția de 4,80 lei. Pentru o muncă atât de mare nu este suficient, spune dna Voicu, dar pe de altă parte nici nu consideră ca fiind în regulă „să întinzi mâna la stat pentru că practic banii aceștia tot din taxe și impozite vin. Ideal ar fi să fim ajutați să ne valorificăm produsele și să vindem la prețuri echitabile.“

• Tunsul unei oi costă între 3 și 5 lei, iar producția de lână în ferma de la Brăteștii de Jos este de cca 2-3 tone. Însă nici lâna și nici pieile nu sunt valorificate, pentru că aceste produse nu mai sunt căutate. În urmă cu 4-5 ani a reușit să vândă 100 de piei pe care a primit 1.500 de lei. Nu a mai reușit însă această performanță.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 32-33

În urmă cu mai bine de două secole, prin încrucișarea raselor de oi Norfolk Horn și Southdown, a rezultat rasa Suffolk. În prezent este una dintre cele mai apreciate rase de carne din întreaga lume, iar în țara noastră tot mai mulți fermieri aleg să crească aceste oi, pure sau metiși. A devenit repede apreciată pentru că este rasa cu cea mai rapidă creștere dintre toate rasele de carne, dar și pentru că, conform celor mai mulți dintre crescătorii de ovine, carnea este mai gustoasă și nu are mirosul atât de pregnant.

Recunoscută oficial ca rasă pură în anul 1810, Suffolk este rezistentă la paraziți, iar datorită picioarelor cu construcție puternică rezistă chiar și la temperaturi scăzute. Din acest motiv poate fi crescută pe pășuni sau stabulație, mizând pe aceleași rezultate. Față de alte oi, acestea au capul și picioarele negre, nu au coarne, iar lâna este scurtă și deasă. Deși poate părea că lâna nu este folositoare, datorită elasticității este folosită în realizarea păturilor. Un alt avantaj pe care îl au față de alte rase este prolificitatea reproducerii. Oile au construcția osoasă masivă în zona bazinului și astfel asigură fătări mai ușoare. De la împerechere și până la fătare trec în medie 150 de zile și nu de puține ori, la o singură naștere, rezultă 2-3 miei. Greutatea acestora este cuprinsă între 4,5 și 5,4 kg, iar la maturitate greutatea berbecilor poate ajunge și la 130 kg, iar a oilor până la 84 kg.

oaie din rasa Suffolk

Metisarea cu berbeci Suffolk

Dacă de-a lungul vremii Suffolk a devenit una dintre rasele de bază din fermele de peste hotare, în țara noastră agricultorii aleg berbecii din această rasă pentru a realiza încrucișări între rase. Cel mai adesea, hibridarea se realizează cu oi din rasele Țigaie sau Țurcană Românească. Motivul pentru care se optează pentru realizarea acestor încrucișări este faptul că mieii se maturizează rapid și pot fi vânduți și neînțărcați. În condițiile în care Paștele se sărbătorește mai în iarnă și sunt mai puțini miei de vânzare în piață, fermierii care cresc Suffolk pot fi avantajați. Conformația mieilor ce provin din încrucișarea berbecilor Suffolk cu oi din alte rase este mai robustă, iar în anumite cazuri s-a constatat chiar și îmbunătățirea calității laptelui. Carnea are un conținut mai scăzut de grăsime și colesterol, iar dacă este vorba de rasă pură berbecuții au conținutul de carne cu 30% mai mult față de cei din rasele românești.

Loredana Larissa SOFRON

Sursă: Suffolk Sheep Society Ltd

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 32

Având în vedere susținerea publică a M.A.D.R. și a Guvernului României, reiterată de Ministrul Achim IRIMESCU, în prezența Premierului Dacian CIOLOȘ, la “Forumul Internațional al Alimentației: Investim în viitorul agriculturii”, care a avut loc în data de 8 iulie 2016, la București:

“Anul 2016 este momentul în care Europa se preocupă de eficientizarea investițiilor în sectorul agroalimentar pentru a asigura o creștere economică durabilă în perspectiva lansării unor dezbateri legate de viitoarea PAC. Contextul actual, cu toate schimbările pe care le va aduce în viitor BREXIT, ne obligă să identificăm soluții eficiente care să asigure fermierilor noștri piețe de desfacere, oportunități   și șanse egale de dezvoltare și atragere a tinerilor către agricultură.”,vă   facem cunoscut   parteneriatul   dintre   ROM   Sélection  și  Mouton   Vendeen (organizațiile crescătorilor de ovine din zona muntoasă a Franței) și Federația Oierilor de Munte din Romania, implicit Federația Națională „PRO AGRO”, într-un proiect agreat și susținut de M.A.D.R. încă din cadrul târgului SOMMET DE L’ELEVAGE, din Franța inițiat din anul 2015.

Astfel, în perioada 5-8 iulie 2016, cu sprijinul Ambasadei Franței, a avut loc în România,  vizita unei delegații din Franța, formată din reprezentanți ai crescătorilor de ovine din rase specializate de carne, care au fost oaspeții Federației Oierilor de Munte din România. Ca urmare a acestei vizite, a fost convenit un Protocol de colaborare, care să pună bazele unui parteneriat Franța – România, pentru a achiziționa berbeci pentru reproducție din rasele specializate de carne Vendeen și Alba din Masivul Central  în scopul metisării cu rasele Țurcana și Țigaie din România, pentru a facilita dezvoltarea și îmbunătățirea carcaselor, în vederea deschiderii pentru carnea de miel a pieței din Franța, Germania și a acoperirii deficitului din acest sector de pe piața Europei de Vest.

Colaborarea se va deschide încă din acest an,  iar până la 30 august 2016, vor sosi în fermele oierilor din România berbeci pentru reproducție din Franța, în 2017 se vor deschide în România cel puțin 2 ferme pilot, astfel că începând cu 2018 să asiguram toate condițiile pentru exportul cărnii de miel în Franța și piețele din Europa de Vest.

În cadrul parteneriatului FRANȚA-ROMÂNIA, Federația Oierilor de Munte din România, este deschisă colaborării cu toți oierii din România, iar cei care sunt interesați să intre în acest proiect și să înceapă încă din acest an prin achiziționarea berbecilor de reproducție (termen 31 iulie 2016), pot obține caracteristicile celor două rase și informații suplimentare de la reprezentanții F.O.M.R. la numerele de telefon: 0744 432718 – Ing. Eugen Petru GONȚEA, Președinte F.O.M.R. și 0760 876020 – Constanța ȘTEFAN, secretar general F.O.M.R.

****

Federația Oierilor de Munte din România – F.O.M.R. este înființată din 2007, are în componența sa 102 de asociatii județene și locale membre, din rândul crescătorilor de ovine și caprine și are ca principale obiective:

• Implementarea unui Program de Ameliorare Genetică pentru Scrapie la Ovine și revigorarea investițiilor în material genetic autohton de reproducție de calitate superioară;

• Implicarea în inițiativele de deblocare a exporturilor de carne de proveniență ovină pe noile piețe din Europa de Vest și Orientul Mijlociu;

• Modificarea legislației pentru a oferi posibilitatea crescătorilor de a-și apăra efectivele de animalele de prădătoare mari, precum lupii și urșii, nemaifiind în situația de a deține un număr restrâns de câini în stână;

• Facilitarea înscrierii animalelor pentru SPRIJINUL CUPLAT PE ZOOTEHNIE, prin inscrierea in Registrul genealogic pe baza geneticii paternale;

• Simplificarea legislației muncitorilor sezonieri prin folosirea timbrelor tipizate lunare;

• Responsabilizarea și întărirea rolului asociațiilor agricole în activitatea de creștere a animalelor și sporirea încrederii fermierilor în ideea de asociere, etc. .

Deși acum are 300 de oi și 100 de berbecuți, Liviu Poparad, fermier din Sâmbăta de Jos, se jură că este și va rămâne cartofar, ca mulți alți agricultori din Țara Făgărașului. Saivanul oilor este chiar lângă Herghelia de la Sâmbăta de Jos, doar un pârâu și ceva grâu îi desparte. Iar sediul fermei este peste drum de ruinele castelului Brukenthal, aflat în curtea aceleiași herghelii.

A început acum 36 de ani cu 2 mieluțe primite în dar

De atunci le-a tot înmulțit. Dar cultivarea cartofului i-a adus cele mai mari satisfacții de-a lungul anilor. A câștigat bani frumoși și pe vremea „împușcatului“, dar și acum. Nu se poate plânge, mai ales că „anul acesta cartoful s-a vândut la un preț dublu față de anul trecut și a fost și o recoltă bună“, susține fermierul născut în Drăguș. Nu îi prea înțelege pe marii cultivatori de cartof care se tot plâng că e vai și amar. „Măcar să aibă puterea să recunoască că datorită cartofului ne-am ridicat“, spune fermierul cu mâinile bătătorite de muncă.

Dar, vorbind despre oi, anul trecut și-a construit un alt saivan (celălalt saivan i-a luat foc chiar în joia Paștelui, „cu voia cuiva“, susține Liviu Poparad) pentru iernatul oilor. Un saivan generos, care l-a costat o spinare de bani, cu o suprafață construită de 800 metri pătrați (40 m x 20 m). Chiar pe terenul de 47 ha comasat pentru această activitate. A supraînsămânțat pajiștea şi a târlit din loc în loc pentru a-i ridica valoarea. Acum așteaptă să culeagă roadele. Oile sunt Țurcane, dar a cumpărat berbeci de Carabaș din Serbia (cu 1.700 lei, inclusiv transportul) ca să le metiseze cu scopul declarat de a crește valoarea carcasei. După ce înțarcă berbecuții, în luna iulie, o să introducă berbecii mai devreme în turmă ca să obțină 3 fătări la doi ani. E un deziderat de urmat într-o fermă de oi pentru carne pentru creșterea profitului.

Liviu Poparad, un ardelean atipic

L-am cunoscut la Poiana Brașov, la o conferință a cartofarilor organizată de Federația Națională CARTOFUL din România împreună cu INCD pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov și Centrul de Comunicare al Fermierilor din România. Mi-a plăcut atitudinea lui combatantă și când am auzit că este și din Sâmbăta de Jos, unde tot voiam să ajung să văd la el acasă calul lipițan, mi-am zis că împușc doi iepuri dintr-o dată.

Poparad are 64 de ani și e plin de viață pentru un proaspăt pensionar (are o pensie de 750 lei). Este tatăl a două fete. „Cea mare are două facultăți și este jurista Spitalului Făgăraș, iar cea mică este inginer protecția mediului, dar are o afacere conexă turismului, adică o spălătorie modernă și un atelier de croitorie prin care deservește aproape toate pensiunile din zonă, dar și Unitatea Militară de la Cincu“, spune mândru de copiii săi Liviu Poparad.

Dacă nu l-aș fi cunoscut dinainte aș fi putut spune că vine ori din Oltenia, ori de undeva de prin Buzău. E genul „Speddy Gonzales“. Chiar și la vorbă. Nici nu apuc să pun întrebările că, aproape instantaneu, de parcă ar fi la vreun examen cu termen limită pentru răspuns, începe să mitralieze cu răspunsurile. Poate unde avea și mult de lucru.

Dacă tot vorbim de sfârșitul campaniei de semănat trebuie să spun că fermierul făgărășean a însămânțat cele aproape 60 ha de teren arabil cu cartofi (18 ha cu soiuri de la Agrico - Riviera, Carera, Evolution, Arizona), grâu (20 ha cu soiuri extratimpurii ungurești, care au un procent mare de gluten și dau producții locale de circa 5.000 kg/ha), porumb (10 ha), ovăz (5 ha) și pe 3 ha lucernă. Mai avea de plantat și arpagicul pe 2,5 ha pentru a încheia campania de primăvară.

„Cartoful mi-a adus aproape tot ce am“

Cartoful, zootehnia și turismul definesc Țara Făgărașului. De altfel, când spun Țara Făgărașului mă gândesc aproape instantaneu la cutia albă de carton din copilărie (cu munții albaștri desenați pe ea) cu renumita brânză Făgăraș (brand existent și acum), dar și la cartoful de aici. Mai ales că acum a devenit și el un brand vândut în retail de grupul de producători cu același nume condus de Cleonic Sucaciu (unul dintre vicepreședinții FN C - R). Iar Liviu Poparad susține că „aici, în Țara Făgărașului, cine a cultivat cartoful are bunăstare. Tot ceea ce vedeți am făcut datorită cartofilor!“ Chiar dacă de formație este tehnician veterinar (a funcționat 27 de ani pe această funcție în localitatea Voila), abia de curând s-a reîntors la matcă. Acum a luat și mioare pentru care a cumpărat 40 ha de pășune vecine cu drumul național, cu terenurile lui Cleonic Sucaciu, liderul grupului de producători de cartof „Țara Făgărașului“, dar și cu terenul fraților Șoneriu de la CarmOlimp. Din păcate, ca mai peste tot în România, are probleme cu tulburările de posesie. „Oamenii nu vor să înțeleagă că nu mai suntem în comunism și că proprietatea trebuie respectată. Dar și mai grav este că autoritățile reacționează slab și ne lasă pe mâna celor care s-au obișnuit că noi, ca proprietari, nu putem să facem mai nimic să ne apărăm proprietatea“, își spune oful fermierul.

Parcul de utilaje este pe măsura afacerii

Are 2 tractoare U 650 și încă trei mai mici (un DT 450, un L 450, dar și un John Deere vechi, luat la second-hand, de toată frumusețea). Deține tot felul de freze pentru pregătirea terenului, pluguri și discuri românești, o mașină de scos cartofii, una de plantat (pe patru rânduri), dar și un sortator. Utilaje pentru tratamente, cositoare, greblă mecanică, dar și multe scule pentru a interveni rapid atunci când apar defecte. Inclusiv un strung. Anul trecut a avut la cartofi o producție medie de 30-35 t/ha. Are o hală de 1.000 t unde, împreună cu alți doi asociați, își depozitează cartofii. Prețul a fost mai mult decât bun și nu se poate plânge de venituri. Mai ales că „am vândut foarte bine și absolut toată recolta. Dacă aș mai fi avut vreo 4-500 t nici că mai aveam nevoie de vreo subvenție. Doar într-o singură zi am încărcat 45 t“. De trei ani a ieșit din grupul de producători, dar se gândește serios să intre în Dor de Gust deoarece consideră că a venit vremea când trebuie să se concentreze doar pe producție“, își detaliază hotărârea Liviu Poparad. De asemenea, își dorește să stea cât mai mult cu oile, poate să se apuce și de fluierat și de doinit. Doar e în țara mioriței!

Tudor CALOTESCU

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 38-40

Aceasta este opinia unui tânăr întreprinzător care ne-a răspuns la întrebarea de ce să folosim lâna pentru a ne izola casele?

Pentru că este mai ieftin, mai sănătos și pentru că avem materie primă din abundență. Sunt concluziile unei discuții cu Lucian Stanciu, absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti, un antreprenor care a avut curajul să „spargă gheața“ cu un proiect unic în România. În urmă cu trei ani schița pe hârtie conceptul unei fabrici în care lâna să fie transformată în izolatori termici. Teoria s-a transformat în practică, iar după trei ani de experiență, Lucian Stanciu admite că au apărut și neprevăzute în ecuația sa, dar că proiectul merge bine. „Suntem puțin înaintea pieței pentru că nu există încă o cunoaștere a calității izolatorilor de lână, dar este o afacere rentabilă, care va mai crește.“

Un proiect cu „notă“ socială

utilitate lana oaie

Dar cum a început totul? Simplu. Cu o idee, aceea de a folosi o resursă irosită (lâna oilor) și curajul de a se înscrie într-o competiție de afaceri sociale „Fabricat în Ţara lui Andrei“. Teoria lui că „oamenii pot folosi lâna oilor fără să existe o industrie-mamut“ a fost agreată, iar în luna noiembrie 2013 proiectul a fost selectat îm­preună cu alte nouă afaceri sociale pentru a primi o finanţare de 32.000 de euro. A fost un prim pas, însă autonomia a fost asigurată doar cu o investiție de peste 100.000 de euro, sumă amortizată aproape integral în momentul de față. Așa s-a născut în Bacău singura fabrică din România unde lâna oilor, după mai multe procese de prelucrare mecanică și tratare – pentru a reduce timpul de realizare au fost îmbunătățite unele procedee specifice industriei textile – este transformată în material izolator pentru case. Astăzi fabrica poate produce aproximativ 3.000 de metri cubi de material izolator pe an, distribuit direct către clientul final. Proiectul antreprenorului are însă și o notă socială. Practic prin existența acestei fabrici s-a creat pentru crescătorii de oi oportunitatea valorificării lânii. Firește că posibilitatea recreării unui sistem care să „înghită“ întreaga cantitate de lână produsă în România este cel puțin idealistă, dar există o șansă extraordinară în această nișă de piață. Fabrica de procesare a lânii din Bacău prelucrează câteva zeci de tone de lână pe an. Lucian Stanciu spune că este un volum destul de mic, dar în acord cu piața. „Când vine vorba despre izolatori termici din lână de oaie, lumea este încă reticientă. Firește că sunt și oameni care sunt deschiși și spre altceva, dar fără o cultură a calității cei mai mulți aleg produse ieftine, chiar și în detrimentul sănătății.“

Ce au în comun lâna și Garda de Mediu

laurentiu stanciuFabrica este aprovizionată cu materie primă de la crescătorii de oi din jurul Bacăului. Însă una dintre condițiile parteneriatului dintre oieri și antreprenorul unității este ca lâna preluată să fie spălată în prealabil. Rațiunea pentru această decizie este una economică. Procesul de spălare a lânii necesită utilaje specifice și implicit investiții. Investiții pe care nu este încă dispus să le facă. În plus, spune Lucian Stanciu, lâna este considerată poluant de aceea pentru spălarea ei este necesară obținerea unor aprobări de la Mediu. Doar cantitățile mici, de până la 50 kg pe zi, nu au nevoie de autorizație. În contextul acesta crescătorii de oi trebuie să găsească singuri soluții. Din fericire, spune Lucian Stanciu, mai există câteva spălătorii. Prețul de achiziție a kilogramului de lână variază în funcție de calitate ei. Antreprenorul din Bacău spune că în cazul afacerii sale calitatea mărfii nu este atât de importantă. Folosește deopotrivă lână mai puțin calitativă sau de culoare neagră, iar prețurile, spune el, pornesc de 50 de bani/kg și ajung până la 5 lei.

Dacă la începutul proiectului său, tânărul antreprenor și-a stabilit printre ținte transformarea fabricii sale într-un centru al redezvoltării industrii românești bazate pe lâna de oaie, admite că „după ce s-a înscris în această competiție cu chimicalele“ acest obiectiv nu i se mai pare realist. Asta nu înseamnă însă că proiectul său va stagna. Dimpotrivă.

„Piața adevărată va fi la export, dar pentru asta este nevoie de mai mulți bani și autorizații la nivel european. Pe viitor am însă în vedere și realizarea acestui lucru.“

De ce să izolăm casele cu lână de oaie

utilitate lana oaie izolare acoperis

Potrivit unui studiu realizat de ONU despre produsele chimice în gospodării, calitățile izolatorilor din lână sunt net superioare. Primul avantaj este că pierderile de căldură sunt cu 20% mai mici, izolatorii de lână își mențin dimensiunea (spre deosebire de cei sintetici, cărora le lipsește elasticitatea și care își pierd grosimea) și astfel își păstrează proprietățile termice și fonice. Prin comparație cu fibra de sticlă care nu absoarbe deloc umezeala, lâna absoarbe până la 35% din greutatea ei. Mai mult, atunci când temperatura exterioară scade și umiditatea aerului crește, lâna preia din umiditatea suplimentară și eliberează căldură în acest proces. Într-o zi călduroasă procesul se întâmplă invers. Alte materiale, chiar și cele sintetice, se degradează, în vreme ce izolatorii din lână nu putrezesc. Folosirea lânii ca izolator aduce beneficii și sănătății. Practic lâna absoarbe în mod natural diverși poluanți ai aerului precum formaldehida recunoscută ca și cancerigenă (utilizată pentru realizarea plăcilor de aglomerații de lemn – parchet, mobilă care în timp la contact cu vaporii de apă elimină această substanță), dioxidul de azot și dioxidul de sulf (întâlnite în încălzitoarele cu gaz, focuri deschise sau fumul de eșapament). Prin absorbția acestor gaze nocive, izolatorii din lână de oaie filtrează aerul interior.

Când vine vorba despre costurile izolației unei case cu materiale izolatoare obținute din lână, Lucian Stanciu spune că lucrurile trebuie privite din altă perspectivă decât cea a prețului. Chiar dacă acesta nu este cu mult diferit față de produsele similare din piață, eficiența investiției se vede în timp prin faptul că izolatorii din lână de oaie oferă alte avantaje, cum ar fi reducerea pierderilor de căldură.

În competiția cu alte produse izolante, trebuie să se țină cont de lambda – o proprietate adimensională care ne spune practic cât de bun este izolatorul – și grosimea stratului. Tehnic vorbind, în cazul mărcii IzoMiorița lambda este de 0,032 w/mk, în vreme ce produsul mediu din piață are un lambda de aproximativ 0,041 w/mk. Vorbim deci despre o performanță cu cel puțin 20% mai mare decât la majoritatea produselor din piață. În termeni simpli, la 10 cm de izolație IzoMiorița ar trebui puși cel puțin 12 cm de izolație din alt material de pe piață. Prețul per mp este de 14 lei.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 32-33

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti