Ofticări trimestriale

Dat fiind faptul că socoteala bilanţieră anuală a ofticărilor riscă să-mi transforme ficaţii în balastieră, pentru alea de le uit am decis să le inventariez mai des, la trimestru.

Ăia de ţâpă de creşterea preţului la soia importată. Drept e! Crescu cu ceva (1-2%). Cu 1,5% la 550 de euro/t face ca la 8 euro/tonă, adică 0,8 eurocenţi/kg. Nici cât crescu preţul la motorină la unu de april, de trecu. Dacă s-ar fi ofticat că România n’are politici pentru cultura de soia, deşi a aderat mai an, la iniţiativa Danube Soya (ăi de zic să facă convenţională pe Valea Dunării), aş mai zice! Poate nu s-ar mai aduce de aiurea şi nu i-ar mai creşte preţu’ ca’ cum creşte acciza la parfumuri franţozeşti. Să ţâpe când or vedea sprijin guvernamental pentru ăi de cultivă soia să dărâme bugetu’, şi’om avea cultură, cam cât pârloage cu ciurlani. Aud? Never? Asta e! Fatalitate!

Ăia de cred că de la anu’ înturna-se-va TVA-ul la pită la 24%. Dom’Ministru, nici usturoi, nici …damf de râgâială. S-o crează ei! 

Ăia de picară pe derrière (scuzaţi de vorbă proastă!) precum cloţa pe óò când auziră că până în sara de S’ânt’ Vasile a lu’ 2019 s-or dubla fermele familiale, cu parale  de la Western Hight Gate (50.000 parai/famelie famelică!). Adicătelea o să cam sărim de la 60.000-70.000 câte sunt, la 150.000. Ori 200.000! De care familiale? „De subzistenţă, orientate spre piaţă, intensive, tradiţionale, ecologice, supertehnologizate“ (citat din dl Comisar European al Agriculturii). Con­ceptual, ferma de familie de subzistenţă are 2 vaci (citat din Dom’Ministru). Ferma de familie orientată va trebui să aivă de zece ori mai mult (citat tot de acolo!), deci vreo 20, şi să iasă cu productul lor lichid ori închegat în piaţă. Pe cale de consecinţă ar trebui să ţie şi suprafaţa furajeră corespunzătoare, că doar n-o să devie importator net de furaje. Una peste alta, vaca (scuzaţi, UVM-ul) şi hectarul, ca să aibă ce rumega şi când o vor îngropa zăpezile iernii în grajdul familial (fenomen îndeobşte cunoscut şi repetabil!). Adică douăj de hectare. La aşa suprafaţă, fără un tractor şi ceva maşini agricole, geaba. Unu’ sănătos, cu ce-i trebuie pentru furajerie, sare spre 49.500 de euro. Mai rămâne de un bici procopsit, ca să-l folosească mama lu’ fermieru’ familial famelic (v. „Dă, mamă, cu biciul în mine/Că n-am ascultat de tine“). Ori muierea! Cu ălea 20 de vaci mai greu, da’ facem aşa: le dăm la taur (scuzaţi!) şi le înmulţim. Din 2 facem 4, din 4 facem 8, din 8 facem 16 şi când am ajuns aici le adunăm cu primele 4 şi dă 20. Dacă sunt vaci precoce şi sprinţare, cam prin 2022, şeptelu’i bob numărat! Să de-a Ăl de Sus să nu fete tăuraşi!

Bondarii europeni care sunt în pericol de extincţie. Nu vă ofiliţi! Nu-s bondari, nu e lucernă. Nu e lucernă, nu e vacă grasă! Nu este vacă grasă, nu este Beef Steak Stroganoff şi asta ar trebui să trezească nelinişti la vârf. Apropo! Bondarii se pot importa din Japonia, ca şi vaca Kobe!

Gheorghe Socotitoru

P.S. Problemă pentru fisc! Pentru un hectar sunt necesari cca 2.000 de bondari. Cum un stup cu 350 de bondari costă minimum 150 de euro, să se calculeze acciza (polenizarea e un lux!) la 500.000 ha cultivate!

Acelaşi