În ultimul timp, discuțiile legate de folosirea pesticidelor (insecticide, fungicide, nematocide, erbicide) sunt din ce în ce mai aprinse și contradictorii (pro și contra). Încă din anul 1962, cartea „Primăveri tăcute“, a cărei autoare este Rachel Carson, a fost bestseller-ul care a uimit lumea și în special pe americani, prin revelația terifiantă despre planeta noastră, contaminată în acea perioadă cu insecticidul DDT.

Folosit pe scară largă, a influențat negativ ecosistemul dezechilibrându-l, având și un efect cumulativ în țesuturile adipoase, cu efecte grave asupra sănătății.

Acumulările cu DDT în organismele vii s-au găsit pe o arie extinsă, din continentul american până la Polul Nord (urși polari, foci, morse).

Autoarea venind cu aceste aspecte în fața Congresului american, s-a hotărât cu această ocazie interzicerea folosirii DDT-ului cu începere din anul 1970.

România, înainte de anul 1989, era una dintre țările care produceau și exportau DDT-ul. Astăzi DDT (Diclor-difenil-tricloretan), precum Heclotox 3, Duplitox 3+5 și Aldrin nu se mai produc în România, dar pe suprafețele unde au fost aplicate și astăzi mai pot fi depistate urmele acestor produse, care încă mai pot dăuna sănătății omului și a faunei.

Totuși, pentru obținerea de producții ridicate la hectar și de bună calitate, folosirea pesticidelor nu poate fi exclusă, fiind o componentă principală în tehnologia de cultivare a plantelor agricole. Pe piață, se găsește o gamă variată de produse, cele mai căutate fiind acelea care se aplică în doze reduse, cu toxicitate mică, dar cu efect maxim asupra dăunătorilor și bolilor.

Deși pesticidele sunt strict reglementate pentru folosire, există preocupări serioase cu privire atât la riscurile de sănătate ale celor care le aplică, cât și populației în general, din cauza consumului de alimente și a apei de băut contaminate. Toate pesticidele au o toxicitate mai mare sau mai mică, exprimată prin LD 50, doza letală care poate să ucidă 50% din subiecții experimentați (șobolani), fiind folosită pentru a exprima toxicitatea acută. Cu cât valoarea acesteia este mai mică, cu atât toxicitatea este mai mare. Valorile toxicității sunt exprimate prin LD 50 orală, dermică sau LC prin inhalare și care, de fapt, reprezintă cele trei căi de intoxicare a organismului uman.

Toxicitatea acută se referă la efectele unei singure expuneri sau a unor expuneri repetate, într-un timp scurt, ca urmare a unui accident sau a unei precauții necorespunzătoare, când se manipulează sau se aplică pesticidele.

Simptomele intoxicației acute:

  • crampe stomacale;
  • vomă;
  • tulburări de vedere;
  • tremurături și alte simptome constatate de medic în caz de urgență;

Clasificarea toxicității acute

clasificarea toxicitatii acute

Pesticidele extrem de periculoase și foarte periculoase trebuie aplicate de personal instruit și protejat.

Toxicitatea conică reprezintă efectele expunerii pe termen lung sau repetitiv la un nivel scăzut de toxicitate. Este determinată de ingestia de alimente de natură vegetală, care au reziduuri de pesticide, de alimente de origină animală afectate de acumularea de reziduuri toxice, precum și direct prin apă contaminată cu acești compuși. Manifestările clinice corespund efectelor cancerigene, mutagene, neurotoxice, imunologice și de reproducție.

Ficatul este cel mai important organ de detoxificare a organismului. Cu toate că ficatul are capacitatea naturală de eliminare a toxinelor prin filtrarea sângelui, din cauza faptului că suntem expuși pe termen lung sau repetitiv la poluare, detoxifierea nu mai este făcută corespunzător, iar ficatul obosește, favorizând apariția bolilor menționate anterior.

Pentru a evita pericolele și riscurile ca urmare a utilizării produselor de protecția plantelor, este necesar a fi luate următoarele măsuri:

  • procurarea produselor numai de la distribuitori autorizați;
  • depozitarea pesticidelor în locuri sigure sub cheie;
  • citirea cu atenție a etichetelor de pe ambalaje și respectarea cu strictețe a instrucțiunilor;
  • prepararea soluțiilor de stropit și existența personalului instruit și cu echipament de protecție adecvat;
  • administrarea soluțiilor prin stropire se va face de către personal bine instruit și dotat cu echipament de protecție adecvat (salopetă, mănuși de cauciuc, cizme de cauciuc, ochelari de protecție și, în caz de nevoie, un șorț cauciucat);
  • în caz de contaminare accidentală, se vor lua măsuri de prim ajutor, iar în caz de nevoie se solicită de urgență

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Un proiect de diseminare a informațiilor despre pericolele plasticului de unică folosință a dus la crearea un model de barcă cu vele, numită Flipflopi, pentru a călători pe tot globul și a ajunge la mii de oameni și comunități.

Sprijinit de o universitate din Marea Britanie, echipajul de la bordul Flipflopi a recuperat peste 130 de tone de plastic în ultimele zece luni din Arhipelagul Lamu, de pe coasta kenyană. Barca în sine este construită din plastic reciclat, folosind materiale recuperate găsite pe plajele din Kenya, inclusiv 30.000 de papuci aruncați, care sunt omniprezenți în oceanele lumii.

Proiectul a amenajat și o expoziție la Lisabona, Portugalia. Plastic: Remaking Our World va fi deschisă la Muzeul de Artă, Arhitectură și Tehnologie (MAAT) deschisă până la sfârșitul lunii august. Expoziția include un film care explorează relația dintre natură și materiale plastice și folosește barca Flipflopi ca exemplu inspirațional pentru a regândi modul în care folosim plasticul și a găsi modalități de a încuraja reutilizarea.

Există o abordare completă a sistemelor pentru a influența schimbarea comportamentului, alcătuită din educație, inovare și campanii captivante pentru a menține problema în prim-plan. Această expoziție este un exemplu minunat, deoarece ajută la evidențierea noilor lucruri care pot fi făcute cu plasticul – versatilitatea sa este cu adevărat uluitoare.

Proiectul dorește să evidențieze modul în care microfibrele naturale din textile și îmbrăcăminte pot dăuna mediului nostru.

Fibrele textile, cunoscute sub numele de microfibre, și prevalența lor în mediu au fost studiate de oamenii de știință criminaliști de zeci de ani. Cu toate acestea, majoritatea studiilor recente de mediu au trecut cu vederea aceste cunoștințe și s-au concentrat doar pe caracterizarea fibrelor microplastice. Acest lucru a dus la date inexacte despre microfibre și multe neînțelegeri în literatură, culminând cu o subestimare generală a amenințării reprezentate de aceste fibre.

Rezultatele cercetării Flipflopi au demonstrat puterea colaborării încrucișate, reunind designeri, oameni de știință de mediu și oameni de știință criminaliști pentru a aborda o provocare globală de mediu. Trebuie să promovăm o abordare fără regrete, valorificând expertiza altora, dacă vrem să înțelegem pe deplin provocările de mediu și să dezvoltăm soluții adecvate pentru a le depăși.

Plasticele pe care le ingerăm pot traversa bariera hematoencefalică și se pot acumula în creier, potrivit unui studiu publicat în revista științifică Nanomaterials. Autorii avertizează că este crucial să se limiteze expunerea la plastic până când știm mai multe despre impactul acestor microplastice minuscule.

Nanoplasticele sunt definite ca particule minuscule de plastic mai mici de 0,001 milimetri (care nu sunt vizibile cu ochiul liber), iar microplasticele includ particule între 0,001 și 5 milimetri. Acestea sunt adesea denumite MNP.

MNP-urile pot intra în lanțul alimentar într-o varietate de moduri diferite, inclusiv direct în alimente sau indirect din ambalaj. Ce este mai rău, nu doar alimentele conțin MNP. Aceste particule minuscule sunt prezente și în apă și se estimează că oamenii pot ingera aproape 100.000 de particule de plastic pe an doar din ceea ce beau.

Echipa de la MedUni Vienna și Universitatea din Debrecen, Ungaria, a arătat cum particulele minuscule de polistiren își pot găsi drumul în creier la doar două ore după ingerare. Aceasta a fost prima dată când cercetătorii au putut urmări mecanismul care a permis microplasticelor să spargă bariera hemato-encefalică. Cu ajutorul modelelor computerizate, s-a descoperit că o anumită structură de suprafață (corona biomoleculară) a fost crucială pentru a permite particulelor de plastic să treacă în creier.

Bariera hemato-encefalică împiedică agenții patogeni și toxinele să ajungă în creier. Diverse studii au demonstrat că aceasta este similară cu bariera intestinală, pe care microplasticele o pot depăși. Aceste materiale plastice au fost legate de reacții inflamatorii și imune locale în tractul gastrointestinal, precum și de dezvoltarea cancerului.

Este posibil ca acestea să aibă un efect similar asupra creierului. În creier, particulele de plastic ar putea crește riscul de inflamație, tulburări neurologice sau chiar boli neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson.

Mecanismul nou descoperit poate ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine impactul materialelor plastice asupra corpului nostru și să găsească modalități de a limita expunerea.

Pentru a minimiza potențialele daune ale particulelor micro și nanoplastice pentru oameni și mediu, este esențial să se limiteze expunerea și utilizarea acestora în timp ce se efectuează cercetări ulterioare asupra efectelor MNP.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Supravegherea stării de sănătate a animalelor şi a oamenilor constituie o prioritate, dar şi o obligaţie a servicilor sanitare veterinare şi a administraţiei publice centrale şi locale.

O importanţă deosebită pentru prevenirea izbucnirii şi răspândirii unor boli transmisibile la animale şi de la animale la om, ca pericole biologice care pot apărea, cum ar fi antraxul, EST, botulismul, leptospiroza, tuberculoza, bruceloza, rabia, salmonelozele, diverse boli parazitare, o constitue implementarea normelor de ecarisare a teritoriului, care defineşte activitatea de colectare a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii, fiind inclusă şi depozitarea, manipularea şi transportul la untatea specializată pentru neutralizare prin transformarea lor în produse stabile biologic, nepericuloase pentru mediul înconjurător, animale sau om.

Strategia privind organizarea şi desfăşurarea etapelor de colectare, transport şi neutralizare a deşeurilor de origine animală constituie o activitate publică, de interes naţional. Are la bază un cadru legal prin care sunt stabilite obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice în acţiunea de ecarisare a teritoriului, respectiv norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, precum și modalitatea de raportare lunară la DSVSA judeţeană a cantităţilor de subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman pe categorii, din localităţi, ferme cu animale, unităţi de abatorizare, unităţi de procesare şi unităţi de comercializare.

Deşeurile de origine animală sunt reprezentate de cadavre întregi sau porţiuni de cadavre, alte subproduse provenite de la animale, improprii consumului uman, cu menţiunea că în această categorie nu este inclus conţinutul tractusului intestinal, recoltat în abator, bălegarul şi purinul.

Conform legislaţiei în vigoare, la nivelul judeţelor, consiliile judeţene organizează şi sunt responsabile pentru desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală provenite din gospodăriile crescătorilor individuali de animale, având obligaţia de a asigura cadrul contractual pentru realizarea acestei activităţi cu o unitate de ecarisare autorizată.

În acest sens, autorităţile locale competente au obligaţia de a incheia un contract, în condiţiile legii, cu o unitate specializată (PROTAN), asigurând spaţii de depozitare care sunt folosite exclusiv pentru păstrarea deşeurilor colectate până la efectuarea transportului la unitatea de neutralizare.

Proprietarii individuali de animale sunt obligaţi să anunţe în cel mult 24 de ore medicul veterinar arondat şi responsabilul stabilit de consiliul local asupra morţii unor animale din gospodărie.

Autorităţile administraţiei publice locale sesizate informează de îndată consiliul judeţean care anunţă în cel mai scurt timp posibil prestatorul de servicii contractat, acesta având sarcina de a transporta cadavrele de animale la unităţile de neutralizare a acestora.

Autorităţile administraţiei publice locale vor întocmi, potrivit legii, registre de evidenţă a transporturilor, categoriilor şi cantităţilor de deşeuri de origine animală trimise către unităţile de neutralizare, iar la nivelul consiliului judeţean se întocmeşte un centralizator al acestor registre de evidenţă.

În cazul localităţilor izolate, greu accesibile, neutralizarea cadavrelor de animale se poate efectua prin ingropare în locuri special amenajate, pe baza autorizării sanitare veterinare şi a autorităţilor competente privind protecţia mediului, şi este organizată de către autorităţile administraţiei publice locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul animalelor.

Fermele de animale, unităţile de producţie, procesare, depozitare sau de  comercializare a cărnii sau a altor produse de origine animală pot funcţiona în condiţiile în care au încheiat contract cu unităţi de neutralizare autorizate sau deţin instalaţii proprii de neutralizare, autorizate în condițiile legii.

Neutralizarea deșeurilor de origine animală provenite de la animalele moarte în timpul transportului și care aparțin unităților de creștere a animalelor, unităților de producție, depozitare sau de procesare revine în responsabilitatea acestora.

Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse şi subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sunt supuse certificării sanitare veterinare, în condiţiile legii.

Activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, care includ colectare, depozitare, transport, manipulare, este supusă  inspecţiei şi controlului sanitar veterinar, în scopul prevenirii şi răspândirii de boli la animale şi oameni.

Pentru ca această activitate să se desfăşoare în cadrul legal şi cu eficienţa dorită, persoanele responsabile cu gestionarea SNCU (subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman) desemnate din fiecare localitate, crescătorii de animale, alte persoane sau autorităţi implicate trebuie să deţină cunoştinţe și să respecte obligațiile privind:

  • Importanţa colectării SNCU (cadavrelor de animale) ca măsură de protejare a sănătăţii publice, sănătăţii animale şi a mediului înconjurător, precum şi evitarea apariţiei şi propagării bolilor la animale şi de la animale la om.
  • Cadrul legal cu normele europene şi naţionale prin care sunt stabilite obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice în acţiunea de ecarisare a teritoriului.
  • Este interzisă abandonarea, îngroparea sau depozitarea deşeurilor de origine animală în alte condiţii decât cele stabilite de legislaţia în vigoare.
  • Întocmirea evidenţelor (registre şi documente de mişcare) necesare pentru demonstrarea trasabilităţii a raportărilor obligatorii la DSVSA Judeţeană, respectând modalitatea corectă de completare a acestora.
  • Să cunoască procedura de comunicare a deficienţelor înregistrate şi a modului de remediere a acestora.
  • Verificarea listei de unităţi autorizate pentru neutralizarea SNCU de pe site-ul ANSVSA sau consultarea specialiştilor din domeniu.

Persoanele împuternicite de autoritățile centrale și locale verifică modul de respectare a prevederilor legale în domeniile lor de competenţă şi, totodată, asigură consultanţă de specialitate în această importantă acţiune, de interes economic şi social pentru comunităţile respective, în contextul în care ecarisarea teritoriului constituie un factor esenţial de igienizare și de asigurare a unui mediu curat şi cu prioritate în prevenirea apariției și răspândirii bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Rentabilitatea creșterii animalelor este condiționată, în primul rând, de modul în care crescătorii de animale respectă legislația privind condițiile de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.) normele privind mișcarea animalelor în județ, pe teritoriul național şi în activitatea de import, precum și normele de protecție sanitară veterinară, care însumate generează acestora un status de sănătate corespunzător.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare și a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale unui sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenții.

Având în vedere că starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiție esențială pentru realizarea unui spor de efective şi, implicit, de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, se impun responsabilități și obligații din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităților locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul național de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranța alimentelor, protecția animalelor şi a mediului, cu referire la:

■ Respectarea normelor legale privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploatațiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.

■ Să colaboreze cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie.

■ Să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.

■ Să solicite medicului veterinar cartea de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completată la zi cu acţiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.

■ În timpul mişcării animalelor, deţinătorii să aibă asupra lor următoarele documente:

♦ Cartea de exploataţie;

♦ Formularul de mişcare;

♦ Cartea de sănătate al animalului;

♦ Paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline).

♦ Certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar. în cazul mişcării către abator.

■ Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

■ Să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.

■ Să respecte legislaţia privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei.

■ Să efectueze curăţirea mecanică şi dezinfecția adăposturilor, a acțiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unităţi şi personal de specialitate.

■ Să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităților locale, la unitatea de distrugere Protan.

■ Să respecte legislația privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.

■ Pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau, după caz, de vânzare cu amănuntul.

■ Să comercializeze produsele alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere.

În baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat şi private oferă o serie de servicii cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție şi bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de subvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor şi a produselor biologice.
  • despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană a parametrilor fizico-chimici, prezenţa reziduurilor, din materii prime şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitările acestora; de asemenea, verifică şi controlează modul cum sunt respectate obligaţiile privind prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire la animalele din proprietate şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformități.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Probleme de sănătate

National Institutes of Health a constatat că, în anumite situații, obezitatea este provocată de cauze medicale, cum ar fi tiroida, sindromul ovarului polichistic, sindromul Cushing etc.

De asemenea, o serie de medicamente au ca efect secundar creșterea în greutate (de exemplu: antidepresivele, medicamentele pentru diabet și antipsihoticele), prin faptul că modifică funcția corpului și a creierului, reducând rata metabolică sau crescând apetitul.

Genetica

Obezitatea are o componentă genetică puternică. Genele pot provoca în mod direct obezitatea în tulburări precum sindromul Prader-Willi. Copiii părinților cu obezitate sunt mult mai susceptibili de a fi obezi decât copiii părinților slabi.

„Deși genetica este o componentă ce trebuie luată în seamă, putem face o paralelă foarte simplă (și dureroasă) pentru a vedea relevanța ei realistică. În populația afro-americană de origine somaleză este prelevantă statistic gena obezității. Cu toate acestea, aportul alimentar (exces sau foame) este cel determinant când discutăm despre indicele de masă corporală.

Copiii părinților cu obezitate au o predispoziție spre obezitate nu din cauza genelor, ci mai degrabă din imitarea obiceiului părinților. Așadar, absența educației nutriționale ar trebui blamată. Tot de la părinți se preia și comportamentul de «cronic dieter», adică alternarea între foame (diete extreme de pe net cu privare masivă de nutrienți dedicate reducerii dramatice și rapide a greutății și exces alimentar compensatoriu –, urmat de recidivă de greutate. Nu o dată am întâlnit în cabinet, părinți cu obezitate care și-au supus copiii supraponderali la diete stricte și severe, fără prezența unui specialist medical pentru reducerea de greutate rapidă. Este o practică foarte nocivă și pentru sănătatea copilului, dar mai ales pentru psihicul lui pentru viitor.“

Zahărul

„Neînțelegerea proceselor de digestie, respectiv veșnica blamare media de către persoane needucate în domeniul nutriției au dus la o permanentă frică de consumul de zahăr. Pentru a înțelege realitatea metabolică trebuie subliniat CĂ TOȚI carbohidrații, la finele procesului de digestie, se metabolizează în 3 monozaharide: fructoză, glucoză și galactoză. Zahărul este o dizaharidă formată din 2 molecule: fructoză și glucoză (50%-50%). Glucoza reprezintă sursa primordială de energie celulară și este ajutată de hormonul numit insulină produs de pancreas, iar fructoza este metabolizată hepatic, fără asistența insulinei, dar cu un transportator transmembranar special numit GLUT 5, care direcționează energia cu precădere spre celulele active hepatice (hepatocite) și renale (nefroni). Pe scurt, fructoza este mai degrabă predispusă să fie transformată în grăsime viscerală dacă este consumată în exces, decât glucoza care devine energie (dar care și ea, în exces, poate fi redirijată către ficat pentru transformarea în stoc).

Adaosul de fructoză în industrializarea modernă reprezintă o metodă de creștere calorică exponențială la un preț FOARTE MIC și, inerent, crește abundența energiei în mâncare. De aici și excesul. Depunerea de grăsime viscerală duce la un profil lipidic crescut în organism și, inerent, la probleme metabolice severe. Excesul de glucoză, pe de altă parte, duce la rezistență la insulină, urmată de prediabet și diabet de tip 2.

Diferența între carbohidrații buni și cei răi (impropriu numiți în media) este timpul de eliberare – cei «buni» vin la pachet cu fibre și eliberează energia treptat pe perioade mai lungi de timp, iar cei «răi» sau rafinați au fibrele îndepărtate și eliberarea lor energetică este rapidă, ducând la exces mai repede. REALITATEA stă în cantitate! Fiecare dintre noi, direct dependenți de activitate și necesar energetic, avem un anumit buget de carbohidrați zilnic, care ar trebui repartizați conform nevoilor.“

Stresul

Gestionarea vieții agitate poate face ca nivelul de stres să crească. Unii oameni mănâncă mai mult decât de obicei când sunt plictisiți, supărați sau stresați. Prea mult stres poate duce la probleme cognitive, alimentație crescută pe fond emoțional, nivel ridicat de zahăr din sânge, apetit necontrolat, niveluri ridicate de glucoză și grăsimi, toate acestea putând duce la obezitate. Puteți încerca să gestionați stresul făcând unele schimbări în alimentație, activitate fizică și discutând cu un specialist.

„Din punct de vedere medical stresul zilnic este exprimat hormonal – cortizol – și expresia lui este diferită de la om la om. Un lucru pe care-l putem menționa despre nivelul de stres este faptul că se află în crescendo de la zi la zi și problemele psihologice și chiar psihiatrice îl au ca factor determinant. Stresul este de foarte multe ori compensat alimentar și abuzul inerent duce la obezitate și toate patologiile conexe. Prezența stresului exagerat în viața de  zi cu zi este un impediment REAL în lupta fiecărui pacient obez cu greutatea excesivă. Din acest motiv, managementul stresului devine vital în toate cabinetele de nutriție ca recomandare asociată de ordin multidisciplinar.

O parte din strategiile de management al stresului pe care le recomand în cabinet pacienților pleacă de la plimbarea în aer liber/natură și pot merge până la intervenția unui psihoterapeut, psiholog sau psihiatru în sinergie multidisciplinară. Din nefericire, ca și la greutatea în exces, populația este foarte derogativă și la stresul excesiv. Probabil că o campanie similară cu a noastră de informare legată de subiect ar fi foarte indicată de la colegii noștri din sfera psihologie/psihoterapie/psihiatrie.“

Cunoscând efectele extrem de grave pe care le poate avea obezitatea asupra organismului și din dorința de a informa corect publicul din România despre acest dezechilibru, Sweeteria și cu nutriționistul Ionut Ignat a inițiat campania de conștientizare #obezitateaucide.

Ionut IGNAT – specialist în nutriție clinică și tulburări alimentare

Episodul cinci al campaniei AIPROM – Plante sănătoase, oameni sănătoși reprezintă o ocazie potrivită pentru a învăța de la dl. conf. univ. dr. Ovidiu Ranta, cadru didactic la Facultatea de Agricultură – Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, că agricultura sustenabilă și protejarea mediului pot merge mână în mână.

Fie că sunteți fermieri pasionați, studenți sau doar interesați de subiectul sustenabilitate, acest episod vă va inspira și motiva să luați măsuri concrete pentru a contribui la un sector agricol sustenabil.

Episodul cinci al campaniei AIPROM – Plante sănătoase, oameni sănătoși, cu dl. conf. univ. dr. Ovidiu Ranta, este disponibil acum!

Haideți să explorăm împreună modalitățile prin care putem proteja sursele de apă în momentul aplicării produselor de protecție a plantelor!

Vizionare plăcută!

De la sfârșitul anilor ’70, populația SUA a fost supusă unei „epidemii de obezitate“: proporția adulților obezi s-a dublat, ajungând la aproape 37% în 2010. Și situația se va mai putea agrava.

Există mai multe fenomene implicate, cel mai tulburător fiind unul cunoscut sub numele de „programare fetală“. În timp ce experții în obezitate vor spune pe bună dreptate că nu putem explica creșterile extraordinare ale prevalenței obezității printr-o schimbare a genelor noastre – cu siguranță o putem explica prin acest concept de programare fetală și schimbarea a ceea ce se numește „expresie epigenetică“ a acestor gene. Programarea fetală înseamnă – condițiile din uterul unei mame însărcinate vor influența modul în care diferitele gene se exprimă.

Nu este controversat faptul că obezitatea maternă, diabetul, diabetul gestațional și creșterea semnificativă în greutate în timpul sarcinii vor crește toate riscul de obezitate și diabet la copii. Acest lucru implică faptul că, pe măsură ce tot mai multe femei suferă de obezitate și diabet și de ceea ce se numește sindrom metabolic în perioada fertilă, ele vor da naștere la tot mai mulți copii predispuși să devină obezi și diabetici pe măsură ce îmbătrânesc. Prevalența obezității și a diabetului zaharat va crește cu fiecare generație, chiar dacă mediul alimentar în care acești copii ajung la majoritate rămâne același sau nu se îmbunătățește semnificativ.

Toate acestea sunt agravate de gândirea convențională despre obezitate și diabet. Ideea este că diabetul de tip 2 este cauzat de creșterea în greutate, iar aceasta este cauzată de a mânca prea mult și, prin urmare, poate fi prevenit făcând oamenii să mănânce mai puțin și să facă mai multe exerciții fizice. Și pentru că grăsimea din dietă este cea mai densă sursă de calorii, acest lucru merge împreună cu ideea că persoanele predispuse la obezitate și diabet – cei care au probleme în a-și controla greutatea și zahărul din sânge – ar trebui să mănânce mai puține grăsimi și mai mulți carbohidrați. Dacă acest sfat este greșit, atunci, pe măsură ce populațiile și indivizii devin din ce în ce mai grași și mai diabetici, li se oferă exact sfaturile greșite de la medici și dieteticieni, autoritățile de sănătate publică cu privire la modul de a inversa problema.

Autoritățile de sănătate publică ignoră criticii politicilor lor, iar recunoașterea faptului că au greșit este o problemă la fel de serioasă pentru credibilitatea acestor instituții.

Toată lumea este de acord că, atunci când populațiile trec de la dietele lor tradiționale la dietele și stilurile de viață occidentale, vor experimenta o epidemie de obezitate și diabet.

Înțelepciunea convențională este că, atunci când aceste populații devin occidentalizate, mănâncă mai mult și devin mai puțin active. Poate chiar mănâncă mai multă carne, iar acestea sunt mecanismele din spatele creșterilor asociate ale obezității și diabetului. Occidentalizarea se caracterizează, în primul rând, prin creșterea consumului de zahăr (zaharoză și siropuri bogate în fructoză) și a procesării carbohidraților. Acestea sunt cauzele obezității și diabetului, nu prin cantitatea de calorii consumate, ci prin efectul acestor calorii din zahăr și carbohidrați asupra insulinei și deci a acumulării de grăsimi.

Dacă vrei să provoci o epidemie de obezitate și/sau diabet într-o populație, trebuie pur și simplu să adaugi zahăr și, poate, în special, băuturi dulci la orice consumă în mod tradițional, indiferent dacă este vorba în mare parte de dietele cu carbohidrați ale populațiilor din Asia de Sud-Est sau de dietele preponderent carnivore ale populațiilor inuite sau pastorale, cum ar fi masaii din Kenya și apoi așteptați cel mult o generație sau două pentru a vedea aceste tulburări manifestându-se.

În 1960, Asociația Americană a Inimii a recomandat dietele cu conținut scăzut de grăsimi ca fiind cea mai bună modalitate de a reduce incidența bolilor coronariene.

O mulțime de medici, poate bine pregătiți în practicarea medicinei, dar nu în știință, au decis că existența unei ipoteze rezonabile (și la modă) era un motiv suficient pentru a crede că este adevărată. Încă din 1960, AHA le-a spus medicilor să le spună pacienților că un consum de diete bogate în grăsimi nu numai că îi îngrașă pe oameni, ci le dă boli de inimă prin efectul grăsimilor saturate asupra colesterolului LDL.

În timp ce aceste ipoteze au fost testate în mod repetat în studii clinice randomizate și, de obicei, au eșuat testele, medicii care au condus aceste studii și care, de asemenea, au ajuns să creadă că aceste ipoteze sunt adevărate au putut întotdeauna să găsească suficiente dovezi pentru a învinovăți testele pentru eșec, mai degrabă decât ipotezele în sine. Sociologia implicată ar fi fascinantă, dacă totul nu ar fi atât de deprimant și, în cele din urmă, tragic.

Începând cu anii 1930, cercetătorii în obezitate, pur și simplu, au dat vina pe mâncatul prea mult, iar cercetările lor de atunci au încercat să explice de ce persoanele cu obezitate ar putea mânca mai mult decât au nevoie, iar persoanele slabe nu. Ei discută acest lucru în termeni de bilanț energetic. Oamenii cu obezitate au avut un echilibru energetic pozitiv, deoarece s-au îngrășat consumând mai multe calorii decât cheltuiesc. Oamenii slabi sunt într-un echilibru energetic perfect și își potrivesc aportul cu cheltuielile.

În literatura medicală înainte de anii 1960 existau două ipoteze ale obezității, iar cercetătorii nu știau care era adevărată. Una a fost ideea echilibrului energetic, iar cealaltă a fost că obezitatea este cauzată de o perturbare a reglării neuro-endocrine a metabolismului grăsimilor și a depozitării grăsimilor. Persoanele care s-au îngrășat prea mult au avut o predispoziție constituțională de a face acest lucru, iar acest lucru s-a manifestat în sistemul nervos (neuro) și reglarea hormonală (endocrină) a țesutului adipos.

Astfel, oamenii de știință nu s-au preocupat de cât de mult mănâncă și dacă oamenii fac exerciții fizice, deoarece celulele adipoase în sine nu pot monitoriza acest lucru. Ei răspund doar la mediul lor imediat, semnalele de la sistemul nervos (neuro) și de la hormoni (sistemul endocrin), iar acest mediu intern – folosind terminologia lui Bernard – al celulelor adipoase determină cât de multă grăsime preiau și rețin. Și pentru că insulina exercită un efect dominant asupra depozitării grăsimilor, atunci este o ipoteză rezonabilă că este implicată în dereglarea semnalizării insulinei.

(Va urma)

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Având în vedere că starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • respectarea normelor legale privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
  • Colaborarea cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie.
  • Necesitatea de a comunica medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • Obligațiile de a solicita medicului veterinar cartea de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, complectată la zi cu acțiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
  • Necesitatea ca, în timpul mişcării animalelor, deţinătorii să aibă asupra lor următoarele documente:

– Cartea de exploatație:

– Formularul de mişcare;

– Cartea de sănătate al animalului;

– Pașaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline);

– Certificatul de sănătate şi documentul privind informaţiile pentru lanțul alimentar, în cazul mișcării către abator.

  • Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acțiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operațiuni de vaccinare profilactică etc.
  • Respectarea dispozițiile autorității veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
  • Respectarea legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populației.
  • Efectuarea curățirii mecanice şi dezinfecția adăposturilor, a acțiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unități și personal de specialitate.
  • Colectarea cadavrelor şi a deșeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităților locale, la unitatea de distrugere Protan.
  • Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
  • Necesitatea de a solicita DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau, după caz, de vânzare cu amănuntul, pentru a-şi valorifica legal producția primară sau produsele alimentare obținute prin procesarea producției primare.
  • Să comercializeze produsele alimentare numai în unități sau spații autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere.
  • În baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat și private oferă o serie de servicii cu referire la:
  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor non profesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • implementarea normelor sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă şi din exploatațiile individuale, prin evaluări şi controale programate;
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor şi a produselor biologice.
  • despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.
  • garantarea calității şi salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene și analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor, din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Alimentele ultraprocesate sunt peste tot și reprezintă peste 50% din produsele alimentare vândute în supermarketuri.

Dacă termenul este acum utilizat pe scară largă în vocabularul secțiunilor de sănătate și nutriție ale revistelor, știm cu adevărat ce înseamnă, de fapt?

Cum să le definim și să le identificăm și sunt ele inofensive sau periculoase pentru sănătate?

Ce este un produs sau un aliment ultraprocesat (AUP)?

Alimentele pot fi clasificate și definite după gradul lor de prelucrare, având 3 niveluri principale:

Alimente „neprocesate“ sunt toate produsele crude precum: carnea, cerealele crude sau legumele. Acestea sunt produse la care nu există nicio substanță externă adăugată sau un proces mecanic care să le modifice structura inițială.

A doua categorie conține alimente „procesate“; acestea sunt produse crude din prima categorie, la care s-au adăugat ingrediente precum grăsimi sau sare. Pâinea, de exemplu, se încadrează așadar în această categorie deoarece amestecă cerealele sub formă de făină și mai multe ingrediente (apă, sare, drojdie) prin frământare mecanică.

În sfârșit, ultima categorie este cea a alimentelor ultraprocesate („AUP“). Aceasta înseamnă un aliment care: a suferit o modificare semnificativă a structurii sale originale printr-un proces de producție sofisticat (extrudare, purificare etc.); și/sau în care s-au adăugat una sau mai multe substanțe externe (aditivi tehnologici, coloranți, agenți de aromatizare), dar și ingrediente din produse alimentare foarte procesate (sirop de glucoză, lecitină, uleiuri rafinate etc.). Toate aceste substanțe sunt menționate de experți sub termenul generic de markeri de ultratransformare (MUT).

O parte semnificativă a dietei noastre constă din produse care nu existau acum 50 de ani.

Schimbările pe care le-a făcut industria alimentară au avut în primul rând un obiectiv principal pozitiv și fundamental: siguranța alimentară, prin folosirea produselor care nu conțin agenți patogeni și se păstrează bine.

Trebuie amintit aici că toxiinfecțiile alimentare au fost principala cauză de deces în anii 1950 în Europa.

Utilizarea aditivilor, a „conservanților“ a făcut posibilă limitarea dezvoltării microorganismelor pe durata de viață a produsului.

Utilizarea de noi procese și aditivi alimentari a fost, prin urmare, percepută în anii 1960 ca simbol al progresului, printre multe altele la acea vreme.

De aici până la abuz a fost un singur pas, care a fost făcut repede!

Trebuie să ne amintim: coloranți; potențiatori de aromă; adaosuri de sare; zahăr și grăsimi saturate; utilizarea extrudării pentru a modifica textura alimentelor etc.

În afară de calitatea microbiană care a rămas sub supraveghere atentă de către autorități, toți ceilalți parametri ar putea fi optimizați tehnologic pentru a face hrana mai atractivă.

Copiii și tinerii sunt consumatorii cei mai vizați de ofertele „distractive“, inclusiv celebrele „cereale“ pentru micul dejun, care sunt în principal zaharuri concentrate și grăsimi saturate…

Îmbunătățirea calității sanitare a fost posibilă prin implementarea unor procese de producție.

Autoritățile sanitare au înțeles, încă din anii 1980, că este necesar să se reglementeze utilizarea aditivilor alimentari. Acest lucru a fost inițiat de nomenclatura europeană „E“, permițând identificarea ușoară a aditivilor pe etichete. Agențiile specializate ale EFSA și ANSES efectuează evaluări ale acestor aditivi, ducând în mod regulat la interzicerea unora sau la supravegherea utilizării acestora. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că izolarea efectelor pe termen lung ale fiecărui aditiv este o sarcină aproape imposibilă.

Pe de altă parte, toate studiile la scară largă privind alimentele au observat corelații semnificative între consumul de alimente ultraprocesate și problemele de sănătate: diabet, obezitate, prevalența anumitor cancere, probleme cardiace etc..

Prin urmare, este legitim să fie avertizat consumatorul împotriva consumului regulat și semnificativ de alimente ultraprocesate și că trebuie să revenim la o dietă naturală, mai vegetală, și la gătitul „în casă“.

Alimentele ultraprocesate reprezintă 2/3 din produsele alimentare, chiar și printre produsele bio.

Studiile științifice care au observat în mod specific acest subiect au conchis:

Că 2/3 din produsele alimentare disponibile sunt AUP (alimente ultraprocesate) și că, fără îndoială, mai mult de 90% dintre reclamele alimentare se referă la AUP!

Că reprezintă 1/3 din aportul nostru zilnic de energie în medie.

Că toate tipurile de consumatori și familiile de produse sunt vizate: 50% din alimentele organice sunt AUP. Chiar dacă ingredientele adăugate (uleiuri rafinate, arome naturale, sirop de glucoză etc.) sunt mai puțin impactante și într-o proporție mai mică decât în ​​alimentele standard.

Că veganii și vegetarienii consumă o proporție ceva mai mare de alimente ultraprocesate (respectiv 39 și 37% din aportul caloric). Rezultat surprinzător, dar care se explică probabil prin importanța în această categorie a tinerilor sub 30 de ani, mari consumatori de astfel de produse.

Există două tipuri de riscuri identificate și demonstrate în cazul consumului frecvent de AUP, când acestea reprezintă mai mult de 15% din aportul caloric zilnic:

Cele legate de supraconsumul de calorii indus de consumul de AUP: obezitate, diabet, probleme cardiace.

Cele legate de dezechilibrul florei intestinale, cauzat în principal de prezența aditivilor și în special a conservanților în AUP: perturbarea tranzitului, sindromul colonului iritabil etc.

Majoritatea AUP sunt supraîncărcate cu carbohidrați și lipide și generează mai puțină senzație de sațietate decât alimentele naturale: un aport crescut de alimente bogate în energie duce inevitabil la riscuri mai mari de obezitate.

Riscul crescut de diabet și/sau probleme cardiace rezultă, de asemenea, din supraîncărcarea de zaharuri și grăsimi saturate frecvente în AUP.

Sunt menționate și alte riscuri pe termen lung, precum creșterea anumitor tipuri de cancer sau prevalența bolii Alzheimer, iar studiile de evaluare sunt în curs de desfășurare pe aceste subiecte.

Consumul de alimente ultraprocesate ar trebui sa fie limitat la sub 20%, cu efect benefic pentru sănătatea noastră.

Acest lucru este deosebit de important pentru copii, țintele preferate ale produselor de divertisment bogate în zaharuri, grăsimi și aditivi, deoarece corelația consum de AUP și obezitate este științific stabilită.

Aceste noi informații întăresc și mai mult argumentele în favoarea unei alimentații sănătoase, cu mai multe produse vegetale, procesate minim.

Există sute de surse de informare (cărți, web) și rețele de nutriționiști și dieteticieni care să te ajute să mănânci mai bine: merită să primești sfaturi!!

Degradarea microbiotei intestinale este un marker important al unei diete prea bogate în AUP.

Studiul internațional PURE realizat în peste 20 de țări a arătat în mod clar că alimentele ultraprocesate consumate regulat duc la creșterea riscului de a dezvolta boli inflamatorii intestinale.

O dietă bogată în alimente ultraprocesate crește riscul de obezitate, de diabet de tip 2, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, depresie și deces prematur. Cele mai multe dintre aceste alimente sunt bogate în calorii, grăsimi, zaharuri adăugate și sodiu, fiind în același timp sărace în fibre, vitamine și minerale.

Un studiu publicat pe 31 august a demonstrat că un aport ridicat din aceste alimente duce la creșterea riscului de cancer colorectal la bărbați.

În general, bărbații ale căror diete au conținut de alimente ultraprocesate au avut un risc cu 29% mai mare de a dezvolta cancer colorectal decât cei ale căror diete au conținut mai mic de AUP. Nu a existat nicio legătură între alimentele ultraprocesate și riscul de cancer la femei. Cercetătorii au analizat subgrupurile de alimente ultraprocesate și au descoperit că fructele de mare, carnea gata de consumat, carnea de pasăre, precum și băuturile dulci sunt cele care reprezintă un risc mai mare.

Riscul de cancer colorectal atribuit alimentelor ultraprocesate a fost în mare măsură independent de factorii de risc, cum ar fi indicele de masă corporală și calitatea slabă a dietei. Acest lucru sugerează că doar consumul acestor alimente ar putea juca un rol important în dezvoltarea cancerului de colon.

Ceea ce este cel mai interesant la aceste studii este că riscurile pentru sănătate ale unei diete bogate în alimente ultraprocesate a rămas chiar și după ce au luat în considerare calitatea nutrițională slabă a dietelor lor.

Obținerea nutrienților potriviți în altă parte în dietă ar putea să nu fie suficientă pentru a anula riscul de îmbolnăvire din consumul de alimente ultraprocesate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Medicina veterinară, ca profesie pusă în slujba asigurării sănătății publice, s-a dezvoltat și perfecționat permanent, asigurând societății specialiști de înaltă ținută profesională pentru acest important domeniu în care medicul veterinar are ca obiectiv promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Meseria de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă, funcționând în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari, având ca bază Legea nr. 160 din 1998, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar pe teritoriul României.

Colegiul Medicilor Veterinari are în evidență medici veterinari care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități medicale veterinare, unități economice sau în învățământ, cercetare etc.

Medicii veterinari gestionează din punct de vedere sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări), animale care habitează în mediul silvatic, animale de companie, precum şi alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, peşti etc.).

De asemenea, sunt supravegheate pe traseul lanţului de siguranţă alimentară obiectivele autorizate sau înregistrate la DSVSA județeană, obiective care cuprind unităţi de procesare materii prime de origine animală şi vegetală, depozite alimentare, unităţi de comercializare, unităţi de alimentaţie publică, cantine şcolare şi sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unităţi specifice, de procesare şi comercializare produse de origine animală şi non animală, precum și producători individuali, înregistraţi care valorifică producţia primară de lapte, miere şi ouă, peşte, produse vegetale şi alte unităţi cu profil zootehnic şi prestatoare de servicii în domeniu.

Pentru realizarea acestor obiective, medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea prin structurile de conducere, reprezentate de Consiliul Național și Consiliul județean, organisme alese democratic în cadrul Congresului Național, respectiv adunarea generală la nivel de filială județeană.

În acest context, în cursul lunii septembrie, anul curent, la nivelul filialelor judeţene ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt organizate adunările generale de analiză a activităţii mandatului 2019-2022 şi alegerea noilor structuri de conducere, pentru următorii trei ani, și delegarea participanților la Congresul Național care se va desfășura în cursul lunii octombrie 2022.

Cu acest prilej sunt prezentate și dezbătute teme cu referire la modul în care conducerea județeană a Colegiului Medicilor Veterinari s-a preocupat pentru:

  • implementarea bunelor practici din domeniul managementului strategic şi de gestiune a unităţiilor sanitare veterinare, a resurselor umane şi financiare prin monitorizare, motivare, formare şi evaluare;
  • organizarea și susținerea activității medicilor veterinari pentru asigurarea unei palete largi de servicii de specialitate, conforme legislaţiei din domeniu, menite să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și agenții economici din zona procesării și distribuției alimentelor și a furajelor;
  • creşterea responsabilităţii membrilor C.M.V. faţă de drepturile şi obligaţiile ce le revin conform legislaţiei de organizare şi exercitare a profesiei de medic veterinar, perfecţionarea şi dotarea cu logistica necesară, care să permită o mai bună rezolvarea a atribuţiilor specifice sau alte sarcini în care sunt implicaţi;
  • implementarea unei abordări eficiente în privinţa comunicării directe, sau în mass-media locală şi centrală, prin transmiterea şi punerea la dispoziţia medicilor veterinari a informaţiilor de interes general şi profesional, a actelor normative componente a legislaţiei specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
  • coordonarea şi monitorizarea privind implicarea medicilor veterinar pentru supravegherea, prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, operaţiuni de tratamente antiparazitare şi examene de laborator;
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii.
  • monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentele, în special a antibioticelor şi a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora.
  • sprijinirea constantă a autorităţilor publice locale în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi a animalelor, în promovarea produselor tradiţionale şi susținere în implementarea proiectelor de dezvoltare locală.
  • implementarea programului de pregătire și perfecționare profesională continuă prin instruiri, specializări, simpozioane şi conferinţe, organizate la nivel naţional şi local;
  • colaborarea cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale prin participarea la analize şi dezbateri organizate, prin informarea acestora despre modificările legislative prin întâlniri directe, sprijin prin acordarea de consultanţă de specialitate şi prin distribuirea de materiale şi pliante documentare informative, din domeniul de activitate şi din problematica de interes public;
  • comunicarea şi colaborarea cu instituţiile administraţiei centrale, judeţene, cu alte autorităţi locale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul dezvoltării economice şi sociale pe plan local şi naţional.

În exercitarea profesiei de medic veterinar, pe lângă obiectivele menţionate se regăsesc şi alte obligaţii şi responsabilităţii stipulate în actele normative sau care sunt identificate în activitatea curentă, responsabilităţi pe care medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari, se angajează să le realizeze cu profesionalism şi exigenţă, având garanţia sprijinului autorităților centrale și locale, a operatorilor economici din domeniul creşterii animalelor şi alimentar, a asociaţiilor profesionale şi a altor autorităţi şi organisme competente, acțiuni care ne determină să fim uniţi, activi, încrezători în noi şi în forţele noastre.

Dr. Ioan Viorel Penţea – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Pe lângă porumb, grâu, orez și cartof, mai sunt alte patru plante la fel de importante despre care se vorbește mai puțin. Cu nutrienți suficienți, aceste plante sunt de bază în special pentru comunități rurale defavorizate, dar nu numai. Din cele peste 50.000 de specii de plante comestibile în întreaga lume, doar câteva sute contribuie în mod semnificativ la dieta noastră. Mai exact, doar 15 culturi asigură 90% din aportul global de energie, iar porumbul, orezul, grâul și cartoful sunt alimente de bază pentru aproximativ 5 miliarde de oameni. Aceste plante stau la baza sistemelor noastre alimentare și a subzistenței umane. Tehnologiile inovatoare, precum produsele de protecție a plantelor și semințele selecționate, au contribuit la supraviețuirea și dezvoltarea acestor sisteme alimentare.

Știați că soia este săracă în carbohidrați?

Una dintre cele patru plante este soia, plantă leguminoasă ce se cultivă de mii de ani. Soia fixează azotul în sol, absorbind acest nutrient esențial și fixându-l în sol cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot. În mod normal, acest lucru înseamnă că îngrășămintele nu sunt neapărat necesare atunci când se cultivă soia. Mai mult, beneficiile aduse de tehnologiile științei plantelor au determinat producții din soia din ce în ce mai mari. Boabele de soia au un conținut scăzut de carbohidrați și sunt foarte apreciate pentru conținutul lor în ulei. Sunt considerate un aliment de bază datorită conținutului bogat în proteine. Boabele de soia reprezintă una dintre cele mai bune surse de proteine vegetale, dar conțin și multe vitamine și minerale. Soia se consumă mai mult în țări asiatice precum Japonia, China, India, sub formă de lapte, brânză tofu etc.

Maniocul, sursă de vitamina C, potasiu și fibre

Aliment de bază pentru peste 600 de milioane de oameni din Africa, Asia și America Latină, maniocul este a doua plantă de bază mai puțin cunoscută. Maniocul (cassava) reprezintă o sursă excelentă de vitamina C și o sursă bună de fibre și potasiu. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a identificat-o drept o cultură vitală în lupta împotriva foametei și a format un parteneriat pentru a-i îmbunătăți genetica. Potrivit AIPROM, maniocul este cultivat de mulți fermieri din țările în curs de dezvoltare datorită capacității sale de a prospera în solurile sărace, având nevoie de o cantitate mai mică de apă și îngrășăminte decât alte culturi și poate fi recoltat oricând de la 8 luni la 24 de luni de la plantare, ceea ce înseamnă că poate fi lăsat în pământ până în momentul consumului, fără să aibă nevoie de un spațiu de depozitare. Singura problemă este dată de faptul că, lăsat în sol perioade mai lungi, maniocul este expus atacului bolilor și dăunătorilor. Grație inovațiilor aduse de biotehnologie, florile de manioc sunt mai fiabile, oferind cercetătorilor o mare speranță pentru viitorul acestei culturi. Aceste soiuri de manioc ar putea ajuta la controlul bolilor și dăunătorilor, precum și la sporirea randamentelor și a nutriției. Experții estimează că introducerea unor astfel de soiuri ar putea crește cu 150% producția de manioc în Africa.

Cartofii dulci, bogați în fibre și vitamina A

Vitali în dietele oamenilor din Africa și Asia, unde sunt o sursă importantă de hrană, fiind și o sursă bogată de fibre și vitamina A, cartofii dulci tolerează seceta și se dezvoltă bine și în terenurile marginale, neavând nevoie de prea multă îngrijire. Fermierii apreciază aceste calități, astfel încât cartofii dulci s-au extins, în ultimii 20 de ani, mai repede decât toate celelalte culturi de bază din Africa subsahariană. De asemenea, au atras atenția cercetătorilor care doresc să folosească cartofii dulci pentru a îmbunătăți starea de sănătate a copiilor din aceste zone sărace ale lumii. În Africa subsahariană rurală, aproximativ 48% dintre copii au deficiențe de vitamina A. Acest lucru poate degrada sistemul imunitar, crescând riscul de deces prematur și orbire. În 2009, această situație gravă a dus la formarea Inițiativei pentru cartof dulce pentru profit și sănătate, care a dezvoltat soiuri cu rezistență mai mare la viruși, toleranți la secetă și cu niveluri mai mici de zahăr. Aceste cercetări au condus la producția comercială de cartofi dulci îmbogățiți cu betacaroten. Acest soi îmbunătățește semnificativ nivelul de vitamina A în cazul copiilor.

Beneficii ale consumului de cartofi dulci

Potrivit Harvard Medical School, vitamina A din compoziția cartofilor dulci (consumată ca betacaroten și apoi convertită în vitamina A în organism) este esențială în timpul sarcinii și a lactației. De asemenea, datorită combinației puternice de substanțe nutritive și vitamina C, cartofii dulci îmbunătățesc imunitatea organismului. Colina este un nutrient extrem de important ce se găsește în cartofii dulci, aceasta ajutând la un somn odihnitor, mișcarea mușchilor, învățare și memorie. Colina ajută și în menținerea structurii membranelor celulare, asistă în absorbția grăsimilor și reduce inflamația cronică. Potrivit unui studiu publicat în Journal of Medicinal Food, extractul de cartof dulce violet are efecte antiinflamatoare. De asemenea, un studiu realizat de Departamentul de Nutriție al Harvard School of Public Health arată că dieta bogată în betacaroten poate avea efecte pozitive împotriva cancerului de prostată, mai ales în cazul bărbaților tineri.

O altă sursă bogată de proteine vegetale

Cu un conținut ridicat de proteine și potasiu, sorgul este o cultură de bază în zonele semiaride din Asia și Africa, unde milioane de oameni se bazează pe această cultură care reprezintă singura sursă de proteină viabilă din cereale pentru populația din aici. Adaptabile și deloc pretențioase, majoritatea soiurilor sunt tolerante la căldură și secetă, în timp ce soiurile pitice cu un randament mai mare au înregistrat o creștere a producției comerciale în țări precum SUA. Combinând aceste soiuri cu protecția modernă a plantelor și gestionarea inteligentă a apei, se poate observa o creștere a producției de până la opt ori. Calitățile naturale ale sorgului îl fac ideal pentru regiunile susceptibile la secetă. Experții estimează că, odată cu intensificarea schimbărilor climatice, această cultură ar putea deveni una dintre cele mai importante culturi de cereale de pe planetă. Soiurile de sorg conțin un compus care reduce capacitatea organismului de a utiliza fierul și zincul, ceea ce poate provoca anemie. Noile soiuri obținute ca urmare a aplicării biotehnologiei au abordat această provocare, adăugând în plus și un aport de betacaroten, pe care organismul îl transformă în vitamina A. Acesta este un exemplu excelent unde știința plantelor îmbunătățește nutriția pentru unii dintre cei mai vulnerabili oameni din lume.

Simona-Nicole David

Produsele alimentare a căror valoare nutritivă este îmbogățită și care oferă beneficii specifice pentru sănătate dincolo de nutriția de bază sunt cunoscute sub denumirea de alimente funcționale. Conceptul de aliment funcțional se referă la un produs alimentar care va „avea în plus față de impactul nutritiv de bază și efecte benefice asupra uneia sau mai multor funcții ale organismului uman, îmbunătățind condiția generală, implicit cea fizică, și scăzând riscul de evoluție a unor afecțiuni“. Această preocupare oferă oportunități mari pentru industria produselor alimentare, existând un mare potenţial de transformare a alimentelor clasice, consumate zilnic, în alimente funcționale.

În acest moment, pe piața consumatorilor există patru categorii principale cunoscute, de alimente funcționale, denumite astfel: produse alimentare fortificate (sucurile de fructe fortificate cu vitamine și minerale); produse alimentare cu adaos de substanțe nutritive noi sau componente care nu se regăsesc în mod normal în tipul de produs alimentar selectat (precum probioticele sau prebioticele); produse alimentare din care au fost eliminate componente cu efect nociv, sau cantitatea acestora a fost redusă la minimum, ori au fost înlocuite cu alte componente cu efecte benefice (denumite produse modificate) (de exemplu, fibrele ca factori de îndepărtare a grăsimilor din carne și din înghețată); produse alimentare în care unul dintre componente a fost în mod natural îmbogățit sau a cărui cantitate a fost crescută (ouăle de consum îmbogățite cu acizi grași polinesaturați omega 3).

alimente

În prezent, produsele alimentare de origine animală cu proprietăți nutriționale îmbunătățite pe cale naturală nu sunt obținute prin folosirea antibioticelor sau a hormonilor în nutriția animalelor, ci folosind surse vegetale bogate în diferiți nutrienţi și compuşi bioactivi naturali. Ținând cont de interzicerea de la 1 ianuarie 2006 a antibioticelor utilizate în hrana animalelor ca promotori de creștere, dar și de faptul că rațiile animalelor de fermă cuprind 10-15 ingrediente care asigură animalelor necesarul zilnic de proteină, grăsime, energie, minerale, vitamine etc, putem considera nutriția animalelor de fermă o știință de precizie, poate comparabilă cu nutriția sportivilor de performanță. Necesarul de nutrienți asigurat prin hrană este permanent calculat și controlat de către nutriționiști, corelând compoziția chimică a fiecărui ingredient prezent în rație cu performanțele specifice fiecărei rase și specii în parte (de exemplu, rațiile puilor de carne diferă față de rațiile găinilor ouătoare și de rațiile găinilor de reproducție). În acest mod se poate obține o creștere performantă a animalelor de fermă în care productivitatea este măsurată cu foarte multă precizie. Rațiile complex elaborate pentru animalele crescute în sistem intensiv au condus la o rată de dezvoltare a animalelor tinere mult mai crescută față de creșterea în sistem gospodăresc, unde hrana de bază a animalului este compusă dintr-o singură cereală. Nutriționiștii folosesc anumite tipuri de cereale ca sursă de proteină (de exemplu soia sau floarea-soarelui), alte cereale ca surse energetice precum și minerale, vitamine și aminoacizi necesare atingerii cerințelor nutriționale. Dincolo de acest sistem complex de hrănire a animalelor, implementat din fermele zootehnice, fermierii producători de alimente funcționale includ în rații surse vegetale bogate în compuşi biologic activi. Acest surplus natural de nutrienți este biologic convertit și transferat în ceea ce numim „aliment de origine animală“, de exemplu ouă, carne, lapte.

Ouăle sunt o parte importantă a dietei umane datorită conținutului ridicat de proteine și alte substanțe nutritive, cu diferite proprietăți. Până în momentul de față, există trei direcții de dezvoltare a ouălor ca aliment funcțional, acestea putând fi îmbogățite cu: acizi grași omega 3, vitamine (și antioxidanți) și minerale. Necesitatea îmbogățirii cu acizi grași polinesaturați (PUFA) omega 3 este datorată dorinței de echilibrare a raportului între PUFA omega 6 și PUFA omega 3, acesta nefiind unul adecvat ca urmare a lipsei surselor de PUFA omega 3 din dieta umană. Îmbogățirea rațiilor găinilor ouătoare cu surse vegetale bogate în PUFA face ca randamentul  transferului biologic până la nivelul gălbenușului de ou să fie foarte bun, astfel încât ouăle obținute să devină alimente cu proprietăți nutriționale îmbunătățite pe cale naturală.

Dieta reprezintă doar unul dintre aspectele unui stil de viață sănătos. Aceasta ar trebui să cuprindă și activitate fizică regulată, evitarea exceselor, reducerea stresului și menținerea unei greutăți corporale sănătoase, pentru a considera alimentele funcționale parte a unei strategii eficiente pentru a reduce riscul de boală și pentru a maximiza starea de sănătate.

Newsletter finanțat în cadrul contractului nr. 144/13.10.2016 „Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite“, GALIM PLUS, POC, Axa Prioritara 1.

Alexandru VLAICU

Petrecerea timpului în natură, contactul regulat cu plantele, animalele și mediul natural ne pot îmbunătăți sănătatea psihică și fizică. Cei care nu au posibilitatea să desfășoare activități fizice în livezi sau grădini își pot încropi o mică grădină urbană în balcon, pe terasă ori chiar în fața blocului.

Apariția pandemiei de COVID-19 a dus la o schimbare a comportamentului uman, a stilului de viață și a realității la care a trebuit să ne adaptăm. Din păcate, nu toți se pot adapta noilor condiții și, din cauza sentimentului de incertitudine și a izolării, multe persoane au început să se confrunte cu anxietate, tristețe, depresie etc. La nivel de reacție primară, mintea noastră înțelege că se întâmplă ceva rău, dar nu poate identifica exact ce anume și este destul de dificil să facem o reprezentare a ceea ce se petrece. Chiar dacă toți simțim oarecum la fel, în funcție și de gradul de percepție, de experiențele avute, de cât de puternici suntem, este o experiență complet nouă ce ne induce o stare de disconfort psihic. Chiar și reluarea stilului de viață după perioada de izolare a constituit o problemă pentru mulți deoarece a fost nevoie de o readaptare la un nou stil de viață pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp folosind tot felul de măsuri de protecție și fiind nevoiți să respecte o serie de restricții impuse de autorități. Iar, pentru mulți dintre noi, astfel de măsuri care solicită un anumit efort pot avea un impact psihologic ce ne poate afecta sănătatea.

Prof. univ. dr. Florin Stănică: „Întreținerea pomilor și munca în mijlocul livezii ne dau energie pozitivă“

Horticultura este locul și profesia care ne dă multe satisfacții, iar întreținerea pomilor și munca în mijlocul livezii și al naturii ne dau, pe lângă satisfacția lucrului împlinit, și foarte multă energie pozitivă, spune prorectorul USAMV, prof. univ. dr. Florin Stănică. „De pildă, în loc să stai în fața unui calculator și să anchilozezi, să te doară spatele, umerii etc., poți merge într-o plantație pentru a face mișcare în natură. Pentru că tăierea unui pom fructifer, pe lângă efectul pe care îl va avea asupra pomului, va avea un efect benefic și asupra celui care practică această tăiere. Desigur, nu este ceva ușor să tai un pom. Trebuie să știi cum să faci acest lucru, să știi să gândești și să iei decizia corectă. Îți folosești ambele mâini, ai unelte, faci mișcare, faci exerciții în aer liber, iar în urma ta această plantă va avea fructe pe care le vei putea culege și gusta“, explică profesorul.

Cei care au ca hobby grădinăritul sunt mai rezistenți la stres

Un studiu realizat recent în Olanda arată că cei care au ca hobby grădinăritul sunt mult mai rezistenți în fața stresului decât cei care nu au astfel de preocupări. După finalizarea unei sarcini grele și stresante, două grupuri de oameni au fost instruite fie să citească în casă, fie să practice grădinăritul timp de jumătate de oră. Potrivit studiului, cei care și-au petrecut timpul în grădină au raportat că sunt într-o dispoziție mai bună decât cei din grupul de lectură. De asemenea, studiul a mai arătat că cei din grupul de grădinărit aveau un nivel mai scăzut de cortizol, hormonul stresului.

Grădinăritul ne tratează de depresie

Un alt studiu realizat în Norvegia arată că pacienți diagnosticați cu depresie, stare de spirit proastă persistentă sau cu tulburare bipolară de tip II au fost îndrumați să petreacă șase ore pe săptămână în grădina de flori și legume. După trei luni, jumătate din acești pacienți au avut o îmbunătățire semnificativă a simptomelor depresiei. Mai mult decât atât, starea lor de spirit a continuat să fie mai bună timp de trei luni după încheierea programului de grădinărit. Potrivit cercetătorilor, aceste efecte ar fi legate de faptul că activitățile de grădinărit au un caracter de noutate pentru pacienți și de aceea munca în grădină sau în livadă îi scoate pe aceștia din depresie.

Mycobacterium vaccae, o bacterie ce ajută sistemul imunitar

Pe de altă parte, există și alte explicații. De pildă, dr. Christopher Lowry, profesor asistent de fiziologie integrativă din cadrul Universității din Colorado, a făcut un experiment ce a constat în injectarea șoarecilor cu Mycobacterium vaccae, o bacterie inofensivă întâlnită în pământ, și a remarcat că aceasta îmbunătățește metabolismul și eliberarea de serotonină în unele părți ale creierului care controlează funcția cognitivă și starea de spirit, având același efect ca medicamentele antidepresive pe bază de serotonină. Potrivit medicului Lowry, lipsa acestor bacterii în mediul actual a aruncat sistemul nostru imunitar în derivă, iar acest lucru poate duce la inflamări ce sunt implicate într-o serie de boli moderne, de la boli de inimă la diabet sau depresie și anxietate. Lowry este de părere că „reintroducerea acestor bacterii în mediul nostru de viață poate ajuta la atenuarea unora dintre aceste probleme.“

Grădinăritul și munca în livadă pot preveni anumite boli grave

Munca în livadă și grădinăritul nu sunt chiar activități tocmai simple deoarece presupun multă dăruire, pricepere, hărnicie, îndemânare, răbdare, perseverență, dar sunt potrivite persoanelor de orice vârstă. Petrecerea timpului în natură, contactul regulat cu plantele, animalele și mediul natural ne pot îmbunătăți sănătatea psihică și fizică. Cei care nu au posibilitatea să desfășoare activități fizice în livezi sau grădini își pot încropi o mică grădină urbană în balcon, pe terasă ori chiar în fața blocului.

O recomandare ar fi îngrijirea de plante aromatice și de legume. Astfel de activități în natură pot ameliora simptomele unor boli grave, având efecte benefice pe termen mediu și lung pentru pacienți ce luptă cu boli ca: diabet, artrită, astm etc. Munca în livadă și grădinăritul sunt recomandate în special persoanelor mai în vârstă, dar și tinerii se pot bucura de efectele benefice ale activităților în natură. Sunt medici care recomandă persoanelor depresive și dependente de medicamente pentru acest tip de afecțiuni terapia prin grădinărit. În timpul grădinăritului sau al muncii în livadă stăm la aer curat și la soare, iar săpatul, plantatul, plivirea, igienizarea, tăierea pomilor sau a arbuștilor – ce necesită forță și întinderi – sunt forme excelente de exerciții fizice, mai ales pentru persoanele ce resimt exercițiile mai serioase ca fiind o provocare. De asemenea, sunt studii ce atestă că grădinăritul și munca în livadă pot preveni demența senilă și pot chiar opri această boală cumplită.

Simona-Nicole David

Odată cu înregistrarea unui număr mare de persoane infectare cu noul coronavirus în majoritatea localităților din țara noastră, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu recomandă proprietarilor de animale de companie, următoarele:

  • Plimbați animalele de companie obligatoriu în lesă, în apropierea locuinței dumneavoastră, evitând contactul cu alte persoane, evitați ca alte persoane să atingă animalul dumneavoastră și păstrați distanța fizică în timpul plimbării.
  • După plimbarea animalului de companie spălați extremitățile picioarelor (labuțele) animalului cu șampon cu clorhexidină, șampon normal sau săpun, după care limpeziți foarte bine. Puteți să folosiți și șervețelele speciale pentru curățat. În caz de reacții cutanate apelați medicul veterinar curant.
  • Spălați-vă pe mâini înainte și după ce ați atins animalul de companie, mâncarea sau ustensilele acestuia și evitați să le sărutați în această perioadă.
  • Înainte de a merge la un cabinet veterinar sunați pentru un sfat, faceți o programare telefonică sau online, mergeți la cabinet doar pentru urgențe și numai după ce ați făcut programarea.
  • Animalul de companie, atunci când este dus la un cabinet veterinar, să fie însoțit doar de o singură persoană adultă. Evitați vizitarea animalului de companie pe durata internării lui.
  • Când ajungeți la un cabinet veterinar așteptați indicațiile afară sau în sala de așteptare și scurtați pe cât posibil prezența la cabinetul veterinar.
  • Dezinfectați-vă mâinile când intrați și ieșiți din cabinetul veterinar.
  • Evitați contactul direct și păstrați o distanță între persoane de cel puțin 1,5 m în sala de așteptare și față de personalul cabinetului veterinar.
  • Încercați să nu atingeți nimic în sala de așteptare sau în sala de consultații și tratamente.
  • Achitați serviciile medicale veterinare utilizând cardul.
  • Medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.
  • În această fază a epidemiei medicii veterinari pot solicita deținătorilor animalelor de companie să precizeze dacă au fost testați, vaccinați, sau izolați, dacă au fost suspecți sau pozitivi pentru COVID-19.
  • Dacă un proprietar are COVID trebuie evitat contactul apropiat cu membrii familiei, inclusiv cu animalele de companie.

Proprietarii de animale de companie trebuie să mențină întotdeauna bunele practici de igienă (inclusiv spălarea mâinilor înainte și după ce au fost în preajma animalelor sau au atins animalul, mâncarea sau consumabilele lor, precum și evitarea sărutării lor) și în niciun caz nu ar trebui să renunțe la animalele de companie.

În acest moment, din datele oficiale nu există dovezi că animalele se pot îmbolnăvi și pot răspândi virusul mai departe. Multe companii au testat deja mii de câini și pisici pentru COVID-19, iar în toate cazurile rezultatele au fost negative.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Cererea continuă a consumatorilor pentru alimente de calitate, produse la standarde ridicate privind siguranța, promovarea sănătății și convingerile personale, necesită în permanență dezvoltarea unor noi strategii pentru îmbunătățirea valorii nutriționale (Biswas and Mandal, 2020; Šrédl et al., 2021). Există mai mulți factori care stau la baza preferințelor consumatorilor atunci când achiziționează un produs, dintre care unii sunt de natură medicală, predispoziția genetică la anumite boli, sensibilități sau alergii și alții legați de tradițiile culturale (Aschemann-Witzel et al., 2019).

Strategiile nutriționale actuale se bazează pe utilizarea de ingrediente naturale în formularea dietelor pentru animalele de fermă, în scopul îmbunătățirii valorii nutriționale a produselor rezultate. Prin urmare, tendința este de a îmbogăți produsele de origine animală în anumite substanțe nutritive, benefice pentru sănătatea umană și astfel disponibile într-un mod ușor accesibil. Există mai multe modalități de îmbogățire a produselor de origine animală, îmbogățirea în acizi grași polinesaturați (PUFA), în special PUFA n-3, fiind una dintre cele mai importante.

O dietă bogată în acizi grași reprezintă o sursă importantă de energie, la care se adaugă o absorbție mai bună a vitaminelor liposolubile și a tuturor nutrienților din dietă (Attia et al., 2018; Fan et al., 2020). PUFA n-3 și n-6 sunt acizi grași esențiali pentru buna funcționare a organismului, dat fiind că oamenii și animalele nu pot sintetiza PUFA prin intermediul propriul lor metabolism. Includerea materiilor prime furajere oleaginoase în dietele animalelor reprezintă o bună strategie pentru a îmbunătăți profilul acizilor grași al produselor obținute de la acestea (Banaszkiewicz et al., 2018). Acidul alfa-linolenic (C18: 3n-3) este principalul PUFA care apare în țesutul verde al plantelor. La animale, C18: 3n-3 este transformat într-o serie de PUFA cu lanț lung, dintre care cei mai importanți sunt acizii eicosapentaenoic, C20: 5n-3 (EPA) și docosahexaenoic, C22: 6n-3 (DHA) (Woloszyn et al., 2020).

ibna aprecierea calitatii n 3

ibna aprecierea calitatii n 6

Totodată, raportul dintre acizii grași polinesaturați si cei saturați (PUFA/SFA), PUFA n-6/n-3, conținutul de acizi grași hipocolesterolemici și hipercolesterolemici, indicii de aterogenitate și trombogenitate au devenit unii dintre cei mai importanți parametri pentru evaluarea valorii nutriționale și gradului de sănătate a alimentelor (Attia et al., 2017).

Indicele de aterogenitate (AI) este un indicator semnificativ al riscului de apariție a bolilor cardiovasculare (Ikewuchi et al., 2009), astfel că o valoare scăzută a acestuia sugerează un risc redus în ceea ce privește apariția acestor tipuri de boli. Conform Garaffo et al. (2011), indicele trombogenitate (TI) indică posibilitatea formării de cheaguri în vasele de sânge. Pe lângă indicii AI și TI, raportul acizilor grași hipo- și hipercolesterolemici (h/H) reprezintă un indice suplimentar care contribuie la evaluarea efectului acizilor grași asupra metabolismului colesterolului (Javardi et al., 2020). Scăderea valorii raportului h/H este dată de un conținut scăzut de PUFA din alimente. Acizii grași polinesaturați n-6 și n-3 diferă prin activitatea antitrombogenică, aceasta fiind cea mai pronunțată în cazul PUFA n-3, în special EPA și DHA. Cei din urmă joacă un rol semnificativ în prevenirea și tratamentul anumitor boli și tulburări, precum cele cardiovasculare, hipertensiune, diabet de tip 2, sindromul de intestin iritabil, degenerare musculară, artrită reumatoidă, astm, tulburări psihiatrice și mai multe tipuri de cancer (Woloszyn et al., 2020).

Un aport echilibrat de PUFA este foarte important în reglarea colesterolului seric (Kang și colab., 2005). Se recomandă ca în dietele umane valoarea raportului dintre PUFA/SFA să fie mai mare de 0,45 pentru a fi prevenită dezvoltarea bolillor cardiovasculare și a unor boli cronice. Alimentele cu rapoarte PUFA/SFA sub 0,45 sunt considerate nedorite pentru dieta umană din cauza potențialului lor de a induce creșterea colesterolului în sânge (Mapiye et al., 2011).


Mulțumiri

Această lucrare a fost realizată în cadrul Contractului subsidiar nr. 684/04.02.2019 (anexă la Contractul de finanțare nr. 144/13.10.2016, P_40_441 – GALIMPLUS: Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee, în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite, cod SMIS2014+ 107697), Rețete furajere pentru găini ouătoare în vederea creșterii calității nutriționale a ouălor.


  • Raluca Paula TURCU - Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA-Balotești), Ilfov, România.
  • Gabriel Corneliu RĂDULESCU-  AGROPREST 2005 SRL, Strada Iasomiei, Ștefan Vodă, Călărași, România

Specialiștii Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală au demarat, la solicitarea instituțiilor responsabile de sănătatea publică, sesiuni de instruire a colegilor din sistemul sanitar, în tehnica Real Time RT-PCR pentru detecția genomului viral SARS COV 2

Date fiind competențele certificate la nivel național și internațional și experiența de peste 18 ani a specialiștilor Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) în domeniul biologiei moleculare, în cadrul IDSA sunt organizate, începând din această săptămână, sesiuni de instruire a specialiștilor din sistemul de sănătate publică din România.

Instruirile au ca scop formarea de specialiști de laborator, calificați să utilizeze tehnica Real Time RT-PCR, tehnică de biologie moleculară utilizată pentru detecția genomului viral SARS COV 2, responsabil de boala denumită COVID 19.

Primii beneficiari ai instruirilor oferite de IDSA sunt specialiști din cadrul Direcției de Sănătate Publică Prahova, Spitalul Municipal Ploiești, Spitalul de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede, Spitalul Videle, Spitalul Orășenesc Zimnicea.

Recent, la Ploiești, la bine-cunoscuta unitate medicală MEDIURG a fost marcat un moment deosebit, acreditarea Spitalului Sfântul Anton din comuna Păulești, o casă nouă, monumentală, ridicată prin forțe proprii, o veritabilă casă monument de arhitectură românească, emblematică pentru marea urbe a petrolului românesc, care, alături de imobilul de pe Marele Bulevard al Ploieștiului, acel edificiu ridicat în anii de la începutul secolului al douăzecilea, reprezintă importante puncte de reper în arhitectura prahoveană a ultimilor ani.

Potrivit prezentării doctorului Cristian Anton Vintilescu, directorul general al unității, exprimate la deschiderea oficială, moment onorat și de un numeros public avizat și de oficialități, printre care și prefectul județului, „prin această mutare de sediu în chiar zona centrală a urbei s-a realizat și un vis al colectivului unității noastre și al meu, personal, la chiar momentul împlinirii unui sfert de secol de activitate prodigioasă în domeniul servirii populației“ de către MEDIURG Ploiești.

„În mod constant, ne-a mai spus interlocutorul nostru, menținem și prețuri accesibile, prețuri care, în anul 2018, au reprezentat pentru noi cele mai apreciate și competitive oferte medicale pe care le punem la dispoziție tuturor celor interesați. Mai mult, punem la dispoziția populației și propriul nostru serviciu de ambulanțe, cu un parc de mașini moderne, cu dotări corespunzătoare, mașini care răspund oricărei exigențe și solicitări venite din orașele și satele județului, precum și din alte zone ale țării și din diferite țări europene.“ În același timp, Mediurg Ploiești mai pune la dispoziția cetățenilor și un Spital ultramodern, situat în comuna Păulești, cu profil de recuperare, medicină fizică și de balneologie, având o capacitate de 53 paturi, unitate de care am amintit la începutul rândurilor de față.

Totodată, Mediurg Ploiești mai dispune azi și de două policlinici, una în Ploiești și o alta în municipiul Câmpina, unde se asigură consultații în peste 30 de specialități, un Laborator clinic de îngrijiri medicale la domiciliu. Și, nu în ultimul rând, de un Serviciu de imagistică-radiologie, mamografie, ecografie și endoscopie.

Prin această acreditare, de care am amintit mai înainte, Mediurg Ploiești își înmulțește astfel ofertele de protecția și îngrijirea sănătății cetățenilor fie prin solicitări directe ale acestora, fie pe bază de contracte periodice.

Să fie într-un ceas bun!

Cristea BOCIOACĂ

Începând cu data de 30.11.2018 și până în data de 07.01.2019 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va desfășura controale tematice specifice sărbătorilor de iarnă, cu scopul prevenirii apariţiei toxiinfecţiilor alimentare și răspândirii virusului Pestei Porcine Africane (PPA).

Se va verifica modul în care operatorii din sectorul alimentar respectă măsurile privind combaterea pestei porcine africane (PPA), a condiţiilor sanitare veterinare şi de siguranţa alimentelor referitoare la trasabilitatea, ambalarea, transportul, depozitarea și comercializarea cărnii proaspete de porc, precum și a modului de marcare şi certificare a cărnii proaspete, a cărnii tocate, a cărnii preparate şi a produselor din carne de porc, sau care conţin carne de porc.

În acest sens, la nivelul DSVSA judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, vor fi constituite echipe, care, în colaborare cu reprezentanţii Inspectoratelor de Poliţie judeţene, şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, vor efectua controale oficiale având drept scop:

  • Verificarea modului de sacrificarea porcilor care se va realiza în unităţi de abatorizare, autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea de porcine şi publicate pe site-ul ANSVSA. Este interzisă tăierea porcilor, în scopul comercializării cărnii, în alte locuri sau spații, decât cele autorizate sanitar veterinar.
  • Verificarea modului de respectare a cerințelor legislației Uniunii Europene aplicabile comerţului cu porcine vii, precum și a măsurilor privind restricționarea mișcărilor de porci vii, ca urmare a apariției și evoluției focarelor de PPA.

De asemenea, se vor realiza controale în trafic, cu sprijinul reprezentanţilor Inspectoratelor de Poliţie județene, pentru a se verifica dacă sunt respectate condițiile legale pentru transportul animalelor, cărnii și produselor din carne.

  • Verificarea modului de respectare a cerințelor legale aplicabile comerţului cu carne proaspătă și produse din carne, ca urmare a apariției și evoluției unor focare de PPA.
  • Verificarea respectării normelor în vigoare prinvind comercializarea ouălor şi produselor din ouă, laptelui şi produselor lactate, precum și peştelui şi produselor din pescuit.

Obiectivele vizate în cadrul acestor acțiuni sunt: pieţele agro-alimentare, abatoare, unităţile de tranşare a cărnii, unităţile de procesare şi depozitare a alimentelor de origine animală, precum şi în unităţile de vânzare cu amănuntul (carmangerii, măcelării, unităţi de alimentaţie publică, pizzerii, cantine, unităţi tip catering, cofetării, patiserii, laboratoare de cofetărie/patiserie, pensiuni turistice, unităţi de tip hipermarket/supermarket, magazine alimentare etc.).

Piețele agroalimentare vor fi supravegheate de către medicii veterinari care vor sancționa comercializarea produselor în alte condiții decât cele prevăzute de normele sanitare veterinare.

Este interzisă comercializarea produselor şi alimentelor de origine animală în spaţii improvizate (în sistem de vânzare stradal), nesupuse controlului sanitar veterinar.

Totodată, cu ocazia acestor controale, o atenție deosebită va fi acordată verificării condițiilor sanitare veterinare și de igienă existente în locurile organizate periodic de către autoritățile locale, în vederea comercializării unor alimente care prezintă caracteristici tradiționale (de ex. târguri de Crăciun).   

La nivelul unităţilor de vânzare cu amănuntul supuse înregistrării şi controlului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor se va proceda la:

a) verificarea respectării cerinţelor pentru înregistrarea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor;

b) verificarea respectării cerinţelor de igiena;              

c) verificarea trasabilităţii produselor alimentare.

La nivelul DSVSA judeţene și a municipiului București și al circumscripţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale (CSVSAO) în perioadele 30.11.2018-24.12.2018 şi 27.12.2018 - 07.01.2019 va fi asigurată permanenţa, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, va fi afişat programul de lucru, numele medicului veterinar responsabil şi numărul de telefon la care consumatorii pot sesiza orice aspect privind nerespectarea normelor sanitare veterinare. De asemenea, la nivelul DSVSA judeţene și al circumscripţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale (CSVSAO) vor fi afișate locațiile în care poate fi efectuat examenul pentru identificarea Trichinella spiralis în carnea de porc.

Sursa: ANSVSA

Sănătate din Himalaya. Iodul este un mineral de care organismul nu se poate lipsi. Fără el se dezvoltă o serie de afecțiuni care pun grav în pericol sănătatea. Ca urmare, în 2012 Guvernul României a emis o hotărâre prin care toată sarea comercializată pe teritoriul României să fie iodată. În mod paradoxal, efectul nu a fost cel scontat. Excesul de iod și substanțele folosite pentru tratarea sării au dus la dublarea numărului bolnavilor de cancer tiroidian, cazurile de hipertiroidie au crescut de 5,4 ori, iar hipotiroidia – de 2,3 ori. Este sarea iodată un pericol pentru sănătate? Posibil. Din fericire, există și alternative. Sarea roz de Himalaya. Aceasta conține 84 de minerale și elemente care se regăsesc și în corpul uman, iar faptul că mineralele din compoziția sunt în formă coloidală permite absorbirea lor cu ușurință de către celule.

legume deshidratate

Legume deshidratate în locul delikatului. Glutamatul de sodiu și inozinatul de sodiu sunt doar două dintre substanțele componente din vegeta folosită de multe gospodine pentru a da gust mâncărurilor. Dacă veți citi cu atenție ingredientele vegetei o să găsiți însă o înșiruire incredibilă de potențiatori de aromă. Unii dintre aceștia nu au fost suficient studiați și nu se cunosc încă efectele lor asupra sănătății. O alternativă sănătoasă pentru a înlocui această „bombă“ chimică cu efect întârziat sunt, spre exemplu, legumele deshidratate. Puteți fie să deshidratați dvs. legume (în trecut gospodinele uscau în cuptoare legumele) și să faceți propriile amestecuri fie să le cumpărați direct din Plafare. Folosirea lor și a condimentelor va aromatiza mâncărurile precum vegeta din comerț, doar că astfel veți avea certitudinea că ceea ce consumați este natural.

sirop de artar

Dulcele din trunchiul arțarului. Dacă aveți poftă de ceva dulce preparat în casă, dar nu vreți să folosiți zahărul rafinat din comerț, încercați siropul de arțar, un produs bogat în două minerale foarte importante pentru organism, și anume manganul și zincul. Este o alternativă sănătoasă, doar că este mai costisitor. Practic, siropul de arțar este seva pe care arțarii o produc iarna. Este o metodă de a se proteja împotriva frigului. În primăvară această sevă este colectată de pe trunchiurile lor și apoi este fiartă. Astfel se elimină surplusul de apă și rămâne doar siropul concentrat de arțar. Se pare că din aproximativ 40 de litri de sevă se obține un litru de sirop.

cuisoare

Cuișoare pentru respirație proaspătă. Câți dintre dvs. folosiți guma de mestecat pentru a avea o respirație proaspătă? Se spune că folosirea acesteia are beneficii prin faptul că se menține un control asupra nivelului de stres și că protejează de carii. Însă substanțele din compoziția ei sunt toxice și, pe termen lung pot afecta sănătatea. Dacă vreți să vă mențineți o respirație proaspătă, folosiți cuișoare! Le puteți păstra în recipiente micuțe de plastic și ori de câte ori vreți să vă împrospătați respirația puteți folosi câte un cuișor. Pe lângă faptul că au o aromă plăcută, au și multiple beneficii pentru sănătate. Cuișoarele sunt antiinflamatoare, antiinfecțioase, ajută sistemul imunitar și încetinesc procesul de îmbătrânire.

Laura ZMARANDA

Apa mării este extrem de bogată în minerale, de aceea dacă faci baie în mare de două ori pe zi vei scăpa de durerile reumatice. În plus, înotul îmbunătățește circulația sângelui, întărește sănătatea inimii pentru că prin natație aceasta pompează sângele numai pe plan orizontal. Prin înot se activează metabolismul și se stimulează secrețiile de endorfine.

Apa mării are beneficii extraordinare pentru piele. Sarea pe care o conține elimină sursele de infecție ale pielii și curăță eficient pielea de substanțele nocive. Se pare că apa de mare ajută și la tratarea psoriazisului.

Briza mării, bogată în săruri minerale, magneziu, potasiu, sare, calciu, este o adevărată binefacere pentru cei care au probleme ale aparatului respirator. După o plimbare de trei ore pe malul mării plămânii tăi îți vor mulțumi pentru aerul marin inspirat. Mai mult, iodul din aerul marin ajută la funcțio­narea corectă a tiroidei și astfel nu vă veți mai simți obosiți.

Expunerea la plajă, în lumina soarelui, echilibrează nivelul colesterolului. Astfel riscul de a face un infarct este mai mic. Ultravioletele au și rolul de a ajuta la formarea vitaminei D în organism.

Nisipul este și el extraordinar pentru sănătate, având efect asupra țesuturilor moi ale pielii și vaselor de sânge. Mai mult, se pare că nisipul încălzit transferă căldura sa corpului uman și astfel se pot ameliora bolile cronice și inflamatorii. Transpirația excesivă este și ea ameliorată prin terapia cu nisipul de mare care are capacitatea de a absorbi transpirația.

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august – pag. 58

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti