update 7 Feb 2023

Cine ar trebui să susțină financiar construirea unui brand național de țară al vinului?

Răspunsuri necesare la întrebări punctuale. Este important să realizăm o punte de comunicare între fermieri și autorități, de aceea vom încerca să găsim pentru agricultori răspunsuri cu privire la subiecte care îi interesează în mod special. Vă aducem în atenție prima întrebare.

Gabriel Rădulescu, manager Domeniile Urlați: „Din partea statului am avea nevoie de mai multă implicare în promovarea la nivel internațional a brandului național de țară a vinului românesc. Aici suntem deficitari față de alte țări și aceasta este singura modalitate prin care putem să arătăm lumii ce vinuri bune se produc în România.“

Răspunsul l-am obținut din partea Oficiului Național al Viei și Produselor Viniviticole.

Diana Pavelescu, consilier promovare ONVPV: „Cred că se vorbește despre brandul de țară, construcția lui și a unei imagini de când au început să vină fondurile europene și de când au venit fondurile de preaderare. Este un cerc vicios, spun eu, pentru că noi producem undeva în jur de 4-5 milioane de hectolitri pe an, în funcție de recolta anuală, iar exportul este undeva la 5%. Aproape 5%. Producătorii vând foarte bine pe piața internă și atunci construcția acestui brand presupune și un interes din partea lor, dar dacă vinzi foarte bine aici este mai la îndemână. Să intri pe piața externă presupune o investiție pe termen lung, constantă, trebuie să faci promovare. Este o investiție unde roadele se văd în 5-7 ani. La ora aceasta, România nu are o imagine în exterior. ONVP este în subordinea Ministerului Agriculturii, dar se autofinanțează, nu depindem de banii de la buget. În industria vinului am avut foarte puțini bani. Singurul ajutor pentru viticultori  a venit în 2020, respectiv 500 de euro pe hectar. Foarte puțin comparativ cu alte sectoare. În opinia mea, industria vinului este ca o cenușăreasă. Prin Consiliul Regiuni Viniviticole, viticultorii sunt cei care conduc această instituție, directorul general al ONVPV este președintele Consiliului și totul se face prin acordul producătorilor. Este importat de menționat acest lucru pentru că ei decid practic care sunt proiectele, în afară de certificarea vinurilor, care se vor desfășura în cadrul ONVPV. O idee pentru construcția brandului ar fi de a aduna toate bugetele existente pentru promovarea vinului. Ministerul Antreprenoriatului și Turismului au fonduri alocate pentru acest lucru. Ar putea fi interesant un parteneriat cu acest minister. Instituția noastră nu poate accesa fonduri europene care au venit prin Programul Național Suport și care se derulează prin APIA. Trebuie neapărat să fie producători sau asociații de producători. Noi am încercat prin mai multe variante și nu putem accesa acele fonduri. Cred că undeva în minimum cinci ani acest brand ar putea fi construit și s-ar atinge un nivel de cca 10% la export, s-ar putea face multe lucruri, dar pentru asta este nevoie de resurse și ca atare revenim la discuția despre buget și bani.

Date statistice

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, resursele totale de vinuri au crescut, faţă de anul precedent, cu 658,1 mii hl. Acest lucru s-a datorat în principal creșterii producției de vinuri în anul 2021 față de anul 2020 cu 11,5% (+467,8 mii hl). Importul de vinuri și stocul inițial de vinuri au crescut, în anul 2021 comparativ cu anul precedent, cu 31,3% (+138,7 mii hl), respectiv cu 2,0% (+51,6 mii hl).

Ponderea producţiei de vinuri în resursele totale a crescut cu 1,1 puncte procentuale, iar ponderea importurilor de vinuri a crescut cu 1,3 puncte procentuale, faţă de anul 2020. Aportul stocului inițial la formarea resurselor totale de vinuri, în anul 2021, a scăzut cu 2,4 puncte procentuale.

consumul de vinuri


  • Consumul mediu de vinuri, pe locuitor, a crescut datorită creșterii importului și producției
  • Exportul de vinuri în anul 2021 a scăzut cu 9,9 mii hl faţă de anul precedent.

Laura ZMARANDA

Porcul Mangalița este și el un brand românesc

Mangalița și Bazna sunt două rase de porci despre care cei mai mulți dintre tineri, specialiști sau nu, nu mai știu decât din cărți și din povești. Asta cu toate că ambele rase sunt tradițional românești, iar odinioară erau foarte răspândite. Acum au devenit rarități, în ciuda calităților deosebite pe care o are carnea lor. Ionel Rășinar, un fermier din județul Arad, și-a propus să încerce schimbarea acestei situaţii.

Porcul cu carne de somon

După spusele specialiștilor, rasa Mangalița ar fi fost obținută pe la începutul secolului al XIX-lea de către crescătorii din nordul Transilvaniei și din Ungaria, prin încrucișarea unor rase locale de porci cu ruda lor sălbatică, mistrețul. A rezultat un hibrid viguros, ușor de crescut și care seamănă, ca aspect, mai degrabă cu mistrețul. Există trei varietăți: roșu, alb sau „coadă de rândunică“.

Cercetările recente au demonstrat că și carnea sa este destul de mult diferită de cea a porcilor din rasele comune, precum York sau Landrace. Conform analizelor, procentul de acizi grași nesaturați ajunge la 70%, la fel ca în carnea de somon sau uleiul de măsline. Carnea acestei rase este de culoare mai închisă și este apreciată pentru aspectul său marmorat, frăgezime şi suculenţă, date de grăsimea intramusculară, iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, aminteşte, mai degrabă, de carnea de mistreţ. Specialiștii în nutriție recomandă celor care suferă de boli cardiovasculare consumul de carne de porc din rasa Mangalița .

Din păcate, la noi nu se poate cumpăra din magazin!

Amintiri din copilărie cu Mangalița

Ionel Rășinar este un fermier care suferă foarte mult din cauza acestui aspect. „Eu am crescut în zona Munților Apuseni și pot să spun că practic am crescut cu acești porci. Dar, încet-încet, creșterea lor a fost abandonată“, își amintește domnia sa. Dar întâmplarea a avut grijă să aranjeze lucrurile într-un fel. Acum patru ani, umblând printre amintiri de familie, fermierul a găsit o fotografie realizată în anul 1965. În imagine se afla el, copil, alături de un porc Mangalița.

„A fost ca un impuls pentru mine. Atunci m-am hotărât să mă apuc de crescut porci din rasa asta.“ A cumpărat două scroafe și un vier din Ungaria, unde această rasă este foarte răspândită. I-a adus în ferma sa și a început să îi crească așa cum știa încă din copilărie. Adică mai mult pe pășune decât în cocină. „Trebuie crescut atât în padoc, cât și la pășune“, spune Ionel Rășinar. „Dacă nu e crescut la pășune, nu mai are aceeași calitate a cărnii.“

Ionel Rasinar j

Avantaje multe, dezavantaje minore

Creșterea porcilor Mangalița este oarecum diferită față de alte rase din mai multe puncte de vedere. Există avantaje și dezavantaje. La acest din urmă capitol, cel mai important este acela al câștigului lent în greutate. Abia după un an și jumătate, chiar doi, ajunge la 150 kg, greutatea optimă de sacrificare. Prin comparație, un porc din rasele obișnuite europene, crescut în fermă, atinge aceeași greutate în cca 6-7 luni.

Pe de altă parte, e un animal puțin pretențios. De la ruda sa sălbatică, mistrețul, a moștenit o imunitate ridicată la diverse boli. Nu este pretențios la mâncare, astfel că se hrănește și cu ghindă, jir, resturi de legume rezultate din îngrijirea grădinii, coji de pepene sau pepeni întregi, dovleci și tot felul de ierburi. În sezonul rece poate fi hrănit cu porumb simplu. Foarte important pentru fermieri este că nu are nevoie de nutrețuri speciale, combinate.

Din Europa, dar nu „european“

Caracteristicile acestei rase de porci, împreună cu modul deloc sofisticat în care crește, ar face-o ideală pentru micile ferme individuale. Și chiar sunt destui care ar dori să crească Mangalița, căci pe piață a început să apară o cerere care deocamdată nu poate fi acoperită. S-a format chiar și o asociație a crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna și Mangalița, cu sediul la Turda. Asociația ține un registru genealogic și poate oferi certificate de origine. Numai că, ca în orice domeniu, există o problemă: crescătorii nu pot primi subvenții. Ionel Rășinar ne explică ce se petrece: „Teoretic, în Pachetul 8, Măsura 10 prevede că se acordă subvenții pentru creșterea raselor locale în pericol de abandon. Așadar, ne încadrăm perfect. Condiția este să ai cinci scroafe pe care să le ții cinci ani. În această perioadă poți să le rotești. Deci, din nou totul este foarte bine. Numai că mai apare o prevedere, și anume că trebuie să ai câte o jumătate de hectar de pășune pentru fiecare scroafă, ceea ce este aberant atât timp cât pentru o vacă trebuie un hectar.“

mangalita IMG 0725 j

„La alții de ce se poate?“

Cei de la Asociație au făcut demersuri pe unde au putut să schimbe această prevedere, în sensul reducerii la o dimensiune rezonabilă a dimensiunilor de pășune. „Am vorbit și cu oameni de la Minister, și cu senatori și deputați, și cu cine s-a mai putut. Toți au răspuns că așa prevăd normele europene. Dar eu am constatat un lucru, și anume că atunci când oamenii din poziții de decizie nu cunosc o problemă se grăbesc să invoce normele europene“, spune dl Rășinar. „Eu mi-aș dori ca de acum cei de la MADR să ne vorbească mai puțin despre directivele europene și să ne ajute mai mult. Altfel o să pierdem aceste două rase, Bazna și Mangalița, și ar fi păcat, pentru că sunt ale noastre. De ce peste graniță, în Ungaria, sunt șase milioane de capete de Mangalița, iar la noi 6.000? Avem o țară în care avem toate condițiile să creștem așa cum trebuie porci din rasa aceasta“, își varsă focul fermierul.

Fără abatoare totul este degeaba!

Pentru anii următori, Ionel Rășinar își dorește să crească porci Mangalița și să ofere fermierilor doritori scrofițe pentru reproducție. „Eu zic că o să se rezolve la un moment dat problema asta cu subvențiile și atunci oamenii o să fie interesați. Rasa asta de porci trebuie crescută pentru copii și nepoți, căci este o carne sănătoasă. Ar fi mare păcat să se piardă, în loc să se înmulțească.“

Dar, ca fermierii mici și mijlocii să aibă un motiv în plus să crească porci, ar mai fi de rezolvat o problemă: aceea a abatoarelor. „Ordinul nr. 35/10 august 2011 prevede condiții mult prea severe pentru un abator. Eu cred că ar trebui simplificat, astfel încât fermele să poată avea abatoare proprii. Acum, în județul Arad există un singur abator, în care nu are acces toată lumea. Eu, de exemplu, am și magazin și restaurant, dar nu pot să vând acolo produse de la purceii mei Mangalița. Aceștia se vând pe bază de comandă și se sacrifică tradițional. În felul acesta nu se poate ajunge într-un circuit comercial normal. Eu cred că lucrurile ar trebui reglementate în așa fel încât fermierii să poată sacrifica animalele și să aibă acces la lanțul comercial. Altfel, totul este degeaba“, încheie Ionel Rășinar.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 38-39

Cașcaveaua de Valea Doftanei – un brand local tot mai cunoscut

Cașcaveaua de Valea Doftanei este un brand local înregistrat ca atare la OSIM încă din 2006. Localnicilor le place să creadă că flora spontană din pajiștile alpine au o compoziție deosebită, astfel încât transferă laptelui calități și gusturi nemaiîntâlnite. Cât este de adevărat nu se știe, dar un lucru e cert: pășunile și fânețele de la poalele masivelor Baiului-Grohotiș sunt sută la sută naturale, asupra lor neintervenindu-se cu chimicale.

Localitatea are 2.800 de gospodării. La fiecare a doua casă – spunea, la un moment dat, primarul Lucian Costea Vileford – se produce cașcavea. Animale dețin toate familiile, dar brânzeturi produc jumătate dintre locuitorii din Vale. Marfa aproape că nu apucă să rămână de pe o săptămână pe alta; se vinde de la poartă mai ales turiștilor bucureșteni care vizitează zona. În fine, în timp, fiecare crescător și-a format o clientelă. Cum se produce această brânză specială am întrebat pe unii dintre mulții gospodari specializați, familia Florica și Emil Oceanu, care crește doar două vaci de rasă și câteva zeci de oi. Regula generală este că, pentru cașcavea, se folosește numai laptele de vacă. Laptele de oaie alterează calitatea. Așadar, metoda manuală de fabricare – din care lipsesc cantitățile și dozele – înțelegeți lesne de ce, oamenii vor să-și protejeze rețeta – este următoarea: „Se încheagă laptele ca pentru orice brânzeturi, se separă zerul de caș, se strânge apoi cașul, se scoate și se lasă la dospit. Timpul de dospire depinde de temperatură (mai mic, la temperatură ridicată), de la câteva ore la o zi, rar peste o zi. Se taie cașul mărunt și se opărește în apă clocotită. Materialul rezultat se așază în forme, se lasă o zi să se întărească în tipar, se scoate din tipar și se trece la sare, se lasă la scurs, după care urmează afumatul, o zi sau două.

Pentru afumat se folosește rumegușul de brad sau de fag. Cașcaveaua mai închisă la culoare este afumată în lemn de brad, cea rămasă în nuanțe gălbui – în lemn de fag. Întreaga procedură, de la muls și până la obținerea produsului final, durează o săptămână.“

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 38

Daniel Constantin doreşte să creeze un brand pentru protecţia produselor româneşti

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a declarat luni că doreşte să realizeze un brand de ţară pentru protejarea produselor româneşti atât pe piaţa internă, cât şi internaţională.

"Având în vedere ce s-a întâmplat în acest an, mă refer la scandalul cărnii de cal şi la cel intern cu aflatoxina din lapte, am decis crearea unui brand şi suntem în această perioadă pe cale să identificăm cea mai bună soluţie astfel încât un brand de ţară să protejeze produsele româneşti, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea internaţională", a afirmat ministrul, la grupul PC din Senat.

El a spus că doreşte să fie realizat şi un fond mutual pentru acele riscuri pe care nu le acoperă societăţile de asigurări.

"Pentru că în ultimii ani tot avem probleme, fie legate de secetă, fie legate de pierderi de venit, cred că a sosit momentul să pregătim şi o măsură - un fond mutual care să acopere şi anumite riscuri pe care nu le acoperă societăţile de asigurări. Este cazul şi secetei şi alte cazuri care se înregistrează sau s-au înregistrat dintr-un incident cum a fost cel legat de scandalul laptelui", a explicat Constantin.

El a precizat că până pe 22 aprilie cea mai mare parte a banilor cuveniţi fermierilor au fost achitaţi. Astfel, au fost plătiţi în doar o lună către aceştia 6 miliarde de lei.

Referindu-se la fondurile de dezvoltare rurală, Daniel Constantin a spus că s-au absorbit 58% din aceste sume şi că se înregistrează un grad de contractare de 80%, iar până la finalul anului se aşteaptă la creşterea gradului de contractare de 110%. Ministrul a atenţionat că pentru perioada 2014 - 2020 România are la dispoziţie pentru a atrage în agricultură 7,2 miliarde euro, în loc de 8,1 miliarde cât a avut până în 2013.

"Dorim să atragem aceste fonduri în zonele unde este mai mare nevoie de ele", a subliniat Constantin.

AGERPRES

Dacian Cioloş: Producătorii români trebuie să-şi creeze un brand pe care să-l protejeze

Producătorii agricoli români trebuie să-şi creeze un brand pe care să-l protejeze, decât să lupte împotriva altor produse care intră pe piaţa locală din altă parte, a declarat, luni seară, pentru AGERPRES, Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură, la evenimentul de lansare al expoziţiei 'Dunărea - Fluviu European'.

"Ceea ce a reieşit din această situaţie (scandalului laptelui contaminat cu aflatoxină, n.r.) este că, pe de o parte, cei care pierd cel mai mult din punct de vedere economic sunt producătorii, iar pe de altă parte consumatorii, care-şi pierd încrederea şi pe urmă au probleme de aprovizionare (...) Din această perspectivă, pornind şi de la experienţa altor state membre din Uniunea Europeană în astfel de situaţii, ideea pe care eu am lansat-o a fost ca producătorii să se gândească într-un viitor, dar nu foarte îndepărtat, ca pe scheletul unor federaţii sau organizaţii care reprezintă anumite sectoare sensibile, cum e creşterea animalelor, de exemplu, să se gândească să-şi construiască un brand comun cu care să garanteze nu numai siguranţa alimentară, ci şi calitatea şi originea producţiei pe care o pun pe piaţă", a afirmat Dacian Cioloş.

Oficialul european a adăugat că un astfel de brand ar rezolva anumite probleme, iar pe de altă parte producătorii şi-ar putea consuma energia în promovarea valorii propriilor produse.

"Un astfel de brand ar putea rezolva două lucruri: pe de o parte ar da încredere consumatorilor în amonte, deci fără să aştepte controale de la Autoritatea Sanitară Veterinară sau Protecţia Consumatorului (...) Pe de altă parte, un astfel de brand rezolvă şi o problemă importantă pentru producători, respectiv cea legată de originea materiei prime. E o modalitate pentru producători de a-şi asuma producţia pe care ei o comercializează. Decât să protesteze vizavi de alte producţii care vin din altă parte pe piaţa locală, decât să lupţi împotriva altora, mai bine îţi foloseşti energia respectivă să pui în valoare ce ai tu şi îl laşi pe consumator să aleagă în cunoştinţă de cauză. În momentul de faţă, de foarte multe ori, consumatorul nu e în măsură să identifice astfel de lucruri şi producătorii agricoli au toată legitimitatea să facă lucrul ăsta. Se întâmplă şi în altă parte, dar este mult mai important şi mai eficient să facă lucrul ăsta producătorii decât să vină statul să facă asta pentru ei pentru că e brandul lor. Nu este brandul unui ministru, al unui Guvern sau al unei autorităţi. Este brandul lor", a subliniat Dacian Cioloş.

Sursa: AGERPRES