Alianța pentru Agricultură și Cooperare informează oficial că prezentul document reprezintă o perspectivă de bază preliminară privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) post 2027, urmând ca pe parcursul procesului de negociere să se revină cu opinii oficiale suplimentare. În acest context, considerăm că avem nevoie de o PAC mai puternică, cu un cadru instituțional și organizațional adecvat pentru simplificarea acesteia, mai puțin birocratic și mai ușor de utilizat, pentru a răspunde mai bine provocărilor actuale ale sectorului agricol. Astfel, valoarea și rolul PAC ar trebui să fie evaluate în lumina pandemiei Covid-19, a crizei energetice, a crizei îngrășămintelor, a creșterii inflației, a invaziei rusești în Ucraina și a liberalizării importurilor de produse agricole din Ucraina, din cauza cărora o bună parte din fermierii din România riscă falimentul.

Ca principiu major, solicităm o politică puternică, reglementată în comun și finanțată în mod adecvat pentru a sprijini fermierii și pentru a continua să ofere cetățenilor alimente sigure, nutritive și de înaltă calitate într-un mod durabil, nu numai în UE, ci și în țările terțe. Este primordial să fie stabilite și urmate direcții de acțiune care să ducă atât la atingerea obiectivelor de durabilitate și sustenabilitate cât și la productivitate și performanță. De multe eforturile agriculturii nu sunt apreciate, deși sectorul merge în direcția potrivită privind durabilitatea. Astfel, trebuie să se facă apel mai mult la punctele forte, respectiv dimensiunea culturală, sistemul de producție specific, trăsăturile ergonomice, climatice și propriile bucătării, care îmbogățesc UE.

Consumatorii trebuie să accepte că producția durabilă presupune costuri mai mari și nu se reflectă în prețuri, de cele mai multe ori. Europa se îndreaptă spre o agricultură din ce în ce mai durabilă. Asta înseamnă costuri mai mari, iar prețurile alimentelor, de cele mai multe ori, nu acoperă tot. Trebuie să comunicăm cu publicul în mod transparent, prin etichete clare, pentru a putea face distincția între produse autentice și produse substitute. Trebuie să se țină cont de valoarea nutritivă, de rezultatele testelor în ceea ce privește impactul acestora asupra organismului uman, de costurile de producție, de prețul de vânzare la raft. De asemenea, trebuie luate în considerare și tendințele demografice, tinerii fermieri, dimensiunea fermelor, restricțiile introduse de Pactul Verde, schimbările climatice, impactul și contribuția agriculturii. Azi e aproape imposibil ca agricultorii să continue să producă respectând toate constrângerile și să își mențină competitivitatea în același timp.

Este nevoie de un sistem agricol viabil în toate statele membre UE, o PAC cu adevărat comună,  să existe agricultori și producție în fiecare țară, nu doar să producem unde este cel mai eficient, ci să se stabilească și urmărească o strategie agricolă care să acopere cel puțin minimum 50% din consumul intern al fiecărui stat și să reducă dependența de importurile de proteine de origine vegetală, evitând în special importurile care nu corespund acelorași criterii de calitate precum cele din interiorul Uniunii. Populația dorește produse europene, locale, regionale și lanțuri scurte.

Trebuie să întărim măsurile de gestionare a piețelor pentru a face față crizelor. Este foarte important să sprijinim rolul cooperativelor, acestea fiind fundamentale deoarece ajută agricultorii să facă investiții, să exporte și să depășească provocările actuale.

Provocările politice și geopolitice cu care ne confruntăm ne-au obligat să ne reevaluăm și să ne adaptăm politicile, cu repercusiuni asupra economiilor noastre, în special asupra sectorului agricol. Pentru a ne menține competitivitatea, avem nevoie de o legislație europeană mai echitabilă în ceea ce privește SUR, NGT, GREEN DEAL, F2F, TAXONOMIE, BIODIVERSITATE, EMISII INDUSTRIALE DIN SECTORUL AGRICOL, mai puține constrângeri și condiții identice pentru produsele importate din țări terțe, la fel ca pentru cele produse în Europa. Instituțiile europene ar trebui să fie foarte atente atunci când negociază acordurile comerciale, pentru a sprijini în principal noile state membre să exporte produse agroalimentare, în special atunci când acestea nu își pot trimite produsele pe piața comună, pentru a nu crea cote de piață pentru producătorii din state terțe.

Obiectivul principal: Asigurarea securității alimentare cu hrană convențională prin intermediul unui sector agricol durabil, rezistent, neutru din punct de vedere climatic, eficient din punct de vedere al resurselor și competitiv în cadrul unor zone rurale dinamice. De asemenea, este necesar să producem mai mult și mai bine prin inovare, transfer de cunoștințe și digitalizare.

Următorul PAC ar trebui să se concentreze asupra următoarelor elemente esențiale:

1. Creșterea sustenabilității sectorului și reducerea amprentei ecologice a acestuia, fără a pune în pericol capacitatea de producție a competitivității sale. În acest sens:

• Producția agricolă trebuie să rămână competitivă la nivel internațional. Să ne consolidăm poziția ca exportator de produse durabile. Pe termen scurt provocările sunt invazia Ucrainei, liberalizarea importurilor de produse agricole din Ucraina și integrarea agriculturii ucrainene în agricultura europeană fără a perturba activitatea economică și siguranța alimentară a statelor vecine. Pe termen lung este o provocare să gestionăm tranziția de înverzire a agriculturii și să ne asigurăm că rămânem competitivi cu marii actori din piața internațională în același timp. Structura pe piloni a PAC trebuie să rămână adecvată pentru a gestiona veniturile fermierilor și a produselor agricole care să rămână competitive la nivel internațional. Este important să analizăm și să creăm noi instrumente care să ne permită să îndeplinim dezideratele PAC. Trebuie să întărim iar rolul agriculturii și trebuie să avem o abordare deschisă, nu doar pentru a hrăni europenii ci și pentru a vedea ce rol joacă UE la nivel internațional.
• Oferirea de alternative rentabile înainte de interzicerea substanțelor de protecția plantelor autorizate de instituțiile europene, pe baza nevoilor actuale ale agricultorilor de a controla bolile și dăunătorii fără a crea dezechilibre economice sau a crește prețul produselor agricole și fără a afecta aprovizionarea cu alimente pentru consumatori. Reducerea cantității de pesticide și de îngrășăminte nu ar trebui să se aplice statelor membre în care utilizarea este deja sub media obiectivelor UE-2020.
• Inovația este cel mai important factor de care agricultorii au nevoie. Avem nevoie de tehnologii și echipamente noi, schimbarea tuturor utilajelor și echipamentelor. Trebuie să producem mult mai multă hrană folosind aceeași suprafața de teren, reducând amprenta de carbon. Inovația duce la solutii, dar nu se întâmplă în mod spontan. Cele mai multe probleme ar putea fi rezolvate prin tehnici de ameliorare moderne(NGT) și implicit prin agricultura de precizie. În acest sens este nevoie de introducerea în pachetul privind regulamentul de utilizare sustenabilă a produselor de protecția plantelor și a pachetului legislativ privind NGT-s, introducând obligativitatea ca deciziile să se ia pe o baza științifică, pe analize de impact responsabile și nu pe decizii politice, emoționale.
• Investițiile în irigații inteligente trebuie considerate o prioritate - seceta pedologică severă și arșița atmosferică sunt un fenomen tot mai prezent. Având exemplul anilor 2015, 2017, 2020 și 2022, când pe milioane de hectare producția fermelor românești a fost aproape de zero, trebuie să luăm toate măsurile necesare pentru a nu permite ca acest eveniment nefericit să se repete.
• Reînnoirea generațiilor prin oferirea accesului la finanțare pentru tinerii fermieri, stimulând astfel nivelul minim de rentabilitate pe fiecare sector/sub-sector, diversificarea pe mai multe sectoare și zone de relief (câmpie, deal, munte), încurajarea transferului de exploatații și active agricole pentru a asigura schimbarea generațiilor și durabilitatea zonelor rurale.
• Avem nevoie de instrumente integrate de gestionare a riscurilor în agricultură, obligatorii la nivelul tuturor statelor membre. Totodată, măsurile actuale pentru a face față volatilității pieței - plăți directe, plase de siguranță pe piață și asigurări de risc - trebuie să fie menținute. Aceste măsuri trebuie să fie mai rapide, atât în ceea ce privește activarea lor, cât și în ceea ce privește rezultatele lor și rapiditatea efectuării plăților către fermieri. Cu toate acestea, ultimii ani au arătat că sunt necesare mai multe instrumente, inclusiv o gestionare mai bine orientată și mai eficientă a riscurilor și dezvoltarea pieței în viitor. Pe lângă aceste măsuri preventive, ar trebui să se țină seama de catastrofele naturale și geopolitice și de impactul acestora asupra veniturilor agricultorilor, calitatea și accesibilitatea prețurilor la consumatori.
• Este important ca toate produsele agroalimentare de pe piața internă să beneficieze de condiții de concurență echitabile. Pentru a ne menține competitivitatea globală avem nevoie de parteneriate comerciale, de acces la materii prime și la inputuri. Toate produsele de pe piața internă ar trebui să fie supuse acelorași norme și condiții. Asta presupune ca produsele provenite din țări terțe să respecte criteriile de calitate ale UE și ale produselor noastre sau fermierii europeni să poată beneficia de aceleași produse de protecția plantelor și practici de producție ca și cele provenite din țări terțe.

2. Asigurarea unui pachet financiar în relație directă cu așteptările și solicitările societății și creșterea echității în distribuția fondurilor publice.

• Cadrul Financiar Multianual nu a fost niciodată indexat la inflație și ar trebui să fie începând cu anul 2023, actualul PAC. Costurile de producție au crescut mai mult decât prețurile la raft. Programele de cheltuieli vor fi modificate în anumite state pentru că nu mai acoperă costurile efective. Finanțarea rămâne o problemă reală. În ultimii ani bugetul a fost printre marile provocări cu care ne-am confruntat.
• Este necesară creșterea bugetului pentru a asigura o finanțare de cel puțin 1% din PIB-ul UE, întrucât cei 0,4% cheltuiți în prezent pentru securitatea alimentară nu sunt suficienți. În același timp, pe lângă creșterea bugetului PAC la 1%, sunt necesare sume de aproximativ 0,3% din PIB-ul UE pentru procesul de integrare al Ucrainei în UE pentru a nu pune în pericol PAC și UE.
• Statele noi precum România nu mai pot fi amânate și au nevoie de convergența externă până la 100% până în 2030, respectiv să ajungă la minimum plata directă medie pe suprafață la nivel UE.

3. Creșterea și consolidarea rolului și puterii agricultorilor în lanțul alimentar.

• Una dintre cele mai importante zone ale lanțului de aprovizionare este distribuția prin intermediul marilor rețele de vânzare cu amănuntul. Deși Directiva privind practicile comerciale neloiale a fost mult așteptată și s-a sperat că va rezolva o mare parte din relațiile proaste dintre fermieri și comercianții cu amănuntul, de fapt, cele mai importante practici comerciale neloiale rămân nesancționate. Comerțul modern prin hipermarketuri a ajuns în unele state membre și la peste 80% din întregul comerț agroalimentar, ori condițiile impuse unilateral de marii retaileri nu pot fi susținute cu adevărat, mai ales de fermierii mici și mijlocii, ori și dacă începe o relație comercială, aceasta este nocivă. Spre deosebire de alte țări din UE, în România, din păcate, este permis ca după vânzare, adică după negocierea prealabilă care a adus deja produsul agroalimentar la limita inferioară a prețului, să fie permise alte reduceri de preț de până la 25%, stabilite unilateral de către comerciant. Mai mult, în România a existat o legislație specială aplicabilă actului de comerț care conținea niște termene de plată pentru produsele proaspete, mai scurte decât cele din directivă, dar legiuitorul a ales să le păstreze pe cele mai lungi din directivă, deși textul directivei spune foarte clar că fiecare stat poate legifera mai mult în favoarea propriilor fermieri, în funcție de realitățile locale. Deși legea de transpunere a Directivei nu a fost încă aplicată, putem susține că situația fermierului român nu se va îmbunătăți, că acesta nu va intra mai ușor pe rafturi, iar dacă o va face, cel mai probabil va ajunge să vândă în pierdere. Este nevoie de o legislație la nivelul UE mult mai imperativă, care să vizeze practicile comerciale neloiale între întreprinderi de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente și care să abordeze abuzurile de putere pe piață și practicile anticoncurențiale.
• O mai bună funcționare a lanțului agroalimentar ar putea fi obținută prin consolidarea poziției cooperativelor agricole, sprijinindu-le să facă investiții comune pentru a crește valoarea adăugată a producției primare a producătorilor membri și consolidarea puterii de negociere pe lanțul alimentar. Avem nevoie de măsuri suplimentare atunci când vine vorba de sprijinirea cooperativelor agricole și a grupurilor de producători, pentru a îmbunătăți funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente. Măsurile trebuie să respecte integritatea cooperativelor și ar trebui să fie, de asemenea, non-denaturante dintr-un unghi de politică din domeniul concurenței și să contribuie la o piață unică funcțională. Obiectivele măsurilor de sprijin ar trebui să includă sprijinirea unui sectorului agricol economic viabil, sustenabil, competitiv, orientat spre piață, durabil, capabil să asigurare la nivelul fiecărui stat membru a securității alimentare, a locurilor de muncă, stoparea fenomenului de părăsire a satelor, dezvoltarea durabilă a mediului rural, asigurarea unui trai decent, încurajarea obținerii de produse cu valoare adăugată prin lanț integrat scurt, prin magazine și rețele de magazine ale producătorilor, cooperativelor agricole și procesatorilor, branduri locale, scheme de calitate și promovare, stabilizarea piețelor, eliminarea practicilor comerciale neloiale și împărțirea echitabilă a veniturilor pe lanț și îmbunătățirea rezilienței pieței și managementul riscului.
• În ceea ce privește contextul geopolitic, PAC nu poate răspunde la toate provocările, dar considerăm că instrumentele de gestionare a riscurilor trebuie să fie integrate și consolidate în următorul program, fiind obligatorii pentru toate statele membre, dar voluntare și complementare pentru agricultori. Acestea trebuie să fie concepute în conformitate cu analiza și evaluarea nevoilor, permițând sisteme publice, private sau public-private în legislația națională. Prin urmare, orice tip de instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv sistemele de (re)asigurare și fondurile mutuale, ar trebui să fie permise și să fie suficient de flexibile pentru a se adapta la realitatea din teren. Acestea pot fi completate, de exemplu, de fonduri mutuale și/sau de un sistem de asigurare facultativă și/sau de instrumente de stabilizare a veniturilor. Contribuțiile financiare la primele pentru sistemele de asigurare (reasigurare) sau alte instrumente de gestionare a riscurilor ar trebui să includă, de asemenea, costurile administrative de înființare și costurile de punere în aplicare, iar rata maximă ar trebui să fie majorată la 85%. Fiecare fermier ar trebui să dispună de instrumente adecvate de gestionare a riscurilor.
• Politica de promovare este, de asemenea, un domeniu dăunător pentru sectorul nostru. Aceasta îi ajută pe producătorii din UE să își vândă produsele pe o piață globală din ce în ce mai competitivă, oferind în același timp locuri de muncă și creștere economică acasă. Luând în considerare ultimele provocări cu care ne-am confruntat și schimbarea climatului geopolitic, ar trebui să punem într-adevăr accentul pe promovare pentru a-i ajuta pe fermierii noștri să acceseze noi oportunități de piață și pentru a-i ajuta să-și consolideze afacerile existente.

4. Debirocratizarea/simplificarea PAC - o mai bună reglementare, adaptarea normelor pentru a le simplifica și a le face mai ușor de înțeles și de utilizat de către producătorii agroalimentari.

• Nevoia debirocatizării este unul dintre elementele cheie și presupune adaptarea regulilor pentru a le simplifica, astfel fiind mai ușor de înțeles și de utilizat de către producătorii din sectorul agroalimentar. Sunt necesare ghiduri de aplicare sau linii directoare mai clar elaborate de Comisie și punerea lor la dispoziția statelor membre în timp util, pentru evitarea greșelilor de implementare la nivelul acestora, reducerea numărului misiunilor de audit şi introducerea auditului unic, cumulată cu creșterea caracterului preventiv al acțiunii de audit. Sistemele de sancționare trebuie revizuite pentru a adopta o abordare graduală și trebuie introdus conceptul de prevenire – îndreptare - corectare la greșeli neintenționate, ca urmare a unor activități desfășurate cu buna-credință. PAC rămâne o politică foarte complexă, încă dificil de înțeles și de utilizat de către agricultori. Prin urmare, viitorul PAC ar trebui să depună eforturi pentru a oferi o politică comună, simplificată, mai puțin birocratică și mai ușor de utilizat care răspunde mai bine provocărilor actuale ale sectorului agricol.
• Birocrația excesivă poate inhiba capacitatea de inovare a membrilor. Din această cauză adoptarea la nivelul Uniunii a unor practici inovative, precum noile tehnici moderne de reproducere, ar putea dura ani sau ar putea fi chiar respinse din stadiul de idei.
• Birocrația pieței unice preia o parte din capacitatea statelor membre de a-și reglementa propriile exporturi și importuri. Aici este vorba și de tranzitul produselor din anumite state terțe pe teritoriul țărilor Uniunii. România este direct afectată de această măsură, astfel, din cauza faptului că asigurăm rutele de tranzit pentru Ucraina, ne expunem fermierii la mai multe riscuri precum cantități uriașe de cereale care nu pot fi vândute de fermierii români din cauza prețurilor neconcurențiale ale produselor din Ucraina sau spațiu de depozitare insuficient pentru acestea. Din cauza deciziei de a scuti producția din Ucraina de taxe vamale, nu avem o evidență a cantităților care se află în tranzit sau import. Deși suntem solidari cu criza umanitară din Ucraina, impactul negativ pe care aceasta îl are asupra sectorului agricol din România nu este de trecut cu vederea.
• Pentru ca o piață comună să aibă succes, trebuie să existe un nivel semnificativ de armonizare a politicilor microeconomice și normelor comune privind standardele de produs, puterea de monopol și alte practici anticoncurențiale care pot să afecteze industrii cheie. Astfel, pentru ca toate statele membre să fie aliniate cu aceste norme comune trebuie adoptate niște măsuri care pot afecta, în cazul nostru, sectorul agricol, fermierii și producția lor. În acest sens, armonizarea nu este o practică echitabilă, unele state fiind mai afectate decât altele de aceste decizii. Un exemplu concret este interzicerea tratamentului cu neonicotinoide care impactează într-o mai mare măsura anumite zone. În cazul României, ne confruntăm cu atacuri peste pragul economic de dăunare și nu există alte soluții pentru a ne menține producția la un nivel optim.

5. Reînnoirea generațiilor

• Plecând de la realitatea socială europeană caracterizată de îmbătrânirea populației, cu precădere a celei ocupate în agricultură, printre prioritățile PAC ar trebui să se regăsească sprijinirea implicării tinerilor în sectorul agricol, în scopul revitalizării spațiului rural. Mulți tineri sunt încă atrași de acest domeniu, dar se confruntă cu accesul limitat la terenuri, lipsa accesului la împrumuturi, riscurile climatice, riscurile legate de venituri și de piață, precum și cu birocrația.
• Este primordial accesul la finanțare pentru tinerii fermieri stimulând nivelul minim de rentabilitate pe fiecare sector/sub-sector, diversificarea pe mai multe sectoare și zone de relief (câmpie, deal, munte), încurajarea transferului de exploatații și active agricole pentru a asigura schimbarea generațiilor și durabilitatea zonelor rurale. Avem nevoie de ajutoare rezistente/viabile, sprijin pentru investiții și măsuri de cooperare. În plus, ar trebui să fie puse la dispoziție măsuri pe termen lung care să însoțească dezvoltarea fermelor lor (a afacerii) pentru a le asigura viitorul în acest sector. Toate statele membre și regiunile ar trebui să fie obligate să le pună la dispoziție tinerilor agricultorilor facilități (drept de preemțiune) pentru a prelua teren în condiții de plată egale cu ceilalți fermieri.
• Trebuie să ne îndreptăm atenția spre conservarea terenurilor agricole împotriva urbanizării, prevenirea abandonării terenurilor, abordarea politicilor de pensionare, gestionarea riscurilor, cunoștințe și competențe, învățarea pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea opțiunilor de mobilitate în scop educațional și servicii de consiliere mai adaptate.
• Nivelul de sprijin al ajutorului vizat ar trebui să fie suficient de mare pentru a convinge noii intrați în sector să înceapă activitatea sau să preia o fermă. Mai mult decât atât, în cazul sprijinului pentru investiții în exploatațiile agricole ar trebui să fie prioritizați în continuare ori de câte ori beneficiarul, un tânăr fermier dorește să acceseze. Aceste măsuri ar trebui să fie, de asemenea, însoțite de alte instrumente adaptate nevoilor lor, cum ar fi servicii de consultanță, rețele și servicii de formare, instruire, perfecționare și îndrumare pentru a se asocia și colabora în echipă pentru as fi sustenabili și competitivi.

6. Condiții egale pentru toate produsele agroalimentare de pe piața internă

• Este nevoie de un sistem agricol viabil în toate statele membre UE, o PAC cu adevărat comună, existența agricultorilor și producției în fiecare țară, nu doar în zonele unde este cel mai eficient. De asemenea, trebuie să se stabilească și urmărească o strategie agricolă care să acopere cel puțin minimum 50% din consumul intern al fiecărui stat și să reducă dependența de importurile de proteine de origine vegetală, evitând în special importurile care nu corespund cel puțin acelorași criterii de calitate precum cele din interiorul Uniunii. Populația dorește produse europene, locale, regionale și lanțuri scurte.
• În acest context, ar trebui făcută o referire specială la alte politici (de exemplu, politica comercială, politica de promovare), care ar putea juca un rol indirect pozitiv în sprijinirea veniturilor agricultorilor prin facilitarea exporturilor de produse agroalimentare din UE către țări terțe. Un sistem de credit la export european ar putea contribui la atenuarea presiunii pe piețele UE și de a reduce riscurile de piață. Mai mult, PAC, alături de politica comercială a UE, ar trebui să le permită producătorilor europeni să concureze în condiții echitabile cu produsele importate pe piața UE. Prin urmare, UE ar trebui ca în această perioadă de negociere a Acordurilor de liber schimb cu țările terțe să impună obligativitatea respectării standardelor de calitate și de mediu practicate de fermierii europeni.

PAC trebuie să fie mai eficientă, mai ușor de înțeles, mai fezabilă și mai simplă pentru fermieri, ținând cont de particularitățile regional europene, naționale și regiunile fiecărui stat membru.

Începând cu anii 1990, Europa a implementat o politică de sprijinire a agriculturii ecologice. Solicitant pentru producători, acest mod de producție joacă „un dublu rol societal: pe de o parte, furnizează o piață specifică care satisface cererea consumatorilor de produse ecologice și, pe de altă parte, oferă bunuri publice care contribuie la protecția mediului și bunăstarea animalelor precum și la dezvoltarea rurală“. Politica de sprijin pentru agricultura ecologică în Europa este la înălțimea ambițiilor declarate? Este acest sector capabil să contribuie la autonomia agricolă și alimentară a Europei?

Potrivit raportului Curții de Conturi „Sprijin pentru agricultura ecologică“, agricultura ecologică va ocupa în Franța 10,3% din suprafața agricolă utilă (SAU). Aceasta reprezintă 2,78 milioane de hectare (primul loc în Europa), având 58.413 ferme organice (13,41% din ferme). O fermă ecologică angajează cu 30% mai multă forță de muncă decât o fermă convențională.

Franța este cel mai mare producător mondial de viță-de-vie ecologică în suprafață (20% din totalul podgoriilor în 2021) și pe primul loc în Europa, înaintea Spaniei, în ceea ce privește producția ecologică. Ca valoare, piața bio franceză este, cu o cifră de afaceri de 11,93 miliarde de euro în 2019, a doua după Germania.

Securitatea alimentară reprezintă o provocare sporită într-un context de tensiuni internaționale.

Există unele efecte perverse ale agriculturii ecologice, și anume:

• utilizarea unor produse alternative naturale controversate, cum este cuprul;
• prețuri nesustenabile (de exemplu, creșteri ale prețului cu 273% la ceapă).

Curtea de Conturi constată „linii de eroare“ în urma creșterii vânzărilor de produse ecologice în timpul epidemiei de Covid 19, din 2020:

– reducerea decalajului de preț în favoarea bio datorită dezvoltării vânzărilor în distribuția de masă, în detrimentul producătorilor;

– lipsa de comunicare privind agricultura ecologică în fața concurenței din partea etichetelor „verzi“ mai puțin pretențioase;

– structurarea insuficientă a sectoarelor ecologice (lipsa spațiilor de depozitare și industriile de prelucrare slabe).

Sectorul organic nu este în măsură să răspundă cererii naționale în creștere exponențială pentru produse ecologice, aproape 33% din produsele ecologice fiind importate în 2019 în Europa. Unele sectoare sunt autosuficiente (producția de lapte, vin sau carne), în timp ce altele (fructe și legume, fructe de mare etc.) întâmpină aceleași dificultăți ca și în agricultura convențională.

Raportul Curții de Conturi subliniază, totuși, că agricultura ecologică urmărește complementaritatea între producția vegetală și cea animală la nivelul fermei (utilizarea resurselor prezente la fața locului ca îngrășământ natural sau hrană pentru animale). Este astfel mai puțin dependentă de inputurile importate decât agricultura convențională și face posibilă reducerea deficitului comercial în îngrășăminte.

Recoltele în agricultură ecologică sunt mult mai mici decât cele din zonele în producție convențională: o scădere a randamentului de 20 până la 25% în cazul producției vegetale, chiar de 50 până la 60% în cazul grâului. Acest deficit este și mai mare în țări care au o agricultură convențională foarte productivă.

Aceste producții mai scăzute pot fi explicate prin rotațiile mai lungi de culturi în agricultura ecologică, care acordă un loc important leguminoaselor furajere. Producția de leguminoase nu este, în general, luată în considerare în studii. Includerea lor în aceste studii ar reduce acest deficit de randament la aproape 8%.

Dacă trecerea la bio poate părea neatractivă pentru fermele convenționale, veniturile fermierilor din cele două sectoare sunt foarte comparabile.

Multe studii arată că „profitabilitatea operațiunilor de agricultură ecologică este mai mare decât cea a omologilor lor din agricultura convențională“, din mai multe motive:

• consumul lor de inputuri este redus;
• disponibilitate mai mare a consumatorilor de a plăti mai mult;
• Politica Agricolă Comună (PAC) distribuie numeroase ajutoare fermelor care dezvoltă practici care respectă mediul.

Prin urmare, fermele ecologice nu suferă din cauza randamentelor mai scăzute.

Deși costisitoare din punctul de vedere al investițiilor, trecerea de la fermele convenționale la cele ecologice și menținerea acestora în sector are avantaje de mediu, sănătate și economice. Cu toate acestea, sectorul ecologic se confruntă cu multe dificultăți, inclusiv costul suplimentar și cererea în creștere pe care se străduiește să o satisfacă.

Răspunsurile la aceste provocări, oricât de incerte ar fi, sunt o necesitate pentru viitor.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Noua arhitectură ecologică a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2023-2027 este menită să fie un instrument crucial pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde, inclusiv ambiții mai mari pentru utilizarea durabilă a pesticidelor în UE. Confruntată cu necesitatea urgentă de a rezolva problema pesticidelor și criza biodiversității din Europa, Comisia propune să reducă la jumătate utilizarea și riscurile pesticidelor chimice și mai periculoase în UE până în 2030, ca parte a strategiei sale de la fermă la furculiță.

Prin urmare, teoretic, noua PAC ar trebui să sprijine fermierii în utilizarea durabilă și redusă a pesticidelor printr-o serie de reguli și măsuri. Mai exact, statelor membre li s-a oferit oportunitatea de a concepe intervenții în planurile lor strategice menite să reducă dependența de pesticide.

Pe 22 iunie, CE a lansat propunerea de noi reguli europene privind pesticidele care vor transforma actuala directivă privind utilizarea durabilă a pesticidelor într-un regulament. Pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a acestor norme privind pesticidele decât în ​​trecut, Comisia a explicat că statele membre vor putea, de asemenea, să utilizeze fondurile noii PAC pentru a-și compensa fermierii pentru costurile de punere în aplicare a acestui regulament.

Franța pare să fie unul dintre studenții buni doar în aparență: suprafețele vizate de „managementul durabil al pesticidelor“ sunt toate suprafețele angajate în calea „practicilor“ sau „de certificare“ a ecoregimului al căror conținut nu este în realitate în niciun caz calea care garantează o reducere a pesticidelor, precum și a zonelor vizate de măsura agromediu și climă „gestionarea calității și cantitativă a apei pentru culturile de câmp“ care rămâne anecdotică din lipsă de buget și ambiție.

Însă, de câteva luni, apelurile s-au înmulțit pentru a pune în discuție această strategie europeană în numele producției și al suveranității alimentare. „A folosi scuza războiului din Ucraina pentru a dilua aceste propuneri și a ne speria spunându-ne că durabilitatea înseamnă că va fi mai puțină mâncare este absolut iresponsabil. […] Știința este lipsită de ambiguitate. Pesticidele ne amenință pe termen lung securitatea alimentară“, a inserat Frans Timmermans, în timp ce propunerile vor trebui acum discutate și adoptate de Consiliu și Parlamentul European.

„Preocupările privind siguranța alimentelor nu fac acțiunile împotriva pesticidelor mai puțin urgente. Utilizarea excesivă a pesticidelor reprezintă un risc major pentru sănătatea umană și ucide polenizatorii responsabili pentru majoritatea alimentelor pe care le consumăm“, a adăugat Stella Kyriakides. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Frans Timmermans a anunțat și lansarea unei analize privind securitatea alimentară pentru a identifica sursa penuriei și a „identifica soluții pe termen lung“. „Dacă această analiză ne obligă să ne reconsiderăm propria poziție, ei bine, suntem pregătiți pentru asta“, a insistat el.

Dacă un stat ar fi lipsit de ambiție, „nu vom reuși să punem presiune“, a indicat un oficial european, recunoscând în același timp că ar fi puțin probabil ca CE să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dacă este necesar. Deși a salutat adoptarea acestei propuneri, ONG-ul Future Generations a regretat totuși alegerea unui singur indicator care să măsoare atât utilizarea, cât și riscul pesticidelor, afirmând că acesta „discriminează puternic pesticidele utilizate în agricultura ecologică și le favorizează pe cele mai toxice“.

Textul prevede interzicerea completă a utilizării pesticidelor sintetice în „zonele sensibile“, adică zonele Natura 2000 și zonele urbane precum „școli, spitale, parcuri“ sau din nou „locuri de joacă și facilități sportive“.

Pentru a ajuta fermierii să înceapă această tranziție, Comisia a planificat să crească numărul de produse ecologice și cu risc scăzut de pe piață, să promoveze tehnologiile utilizate în așa-numita „agricultură de precizie“ și să modifice Politica Agricolă Comună (PAC), pentru a permite statelor membre să finanțeze aceste modificări utilizând bugetele PAC timp de cinci ani.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Chiar dacă Politica Agricolă Comună (PAC) 2021-2027 este un subiect discutat, sunt încă aspecte mai puțin clare. Care sunt obiectivele PAC, ce vizează, cui se adresează, ce trebuie să facem, cum atragem fonduri, ce proiecte am putea face, care sunt criteriile de eligibilitate și cum ne ajută concret propunerile Comisiei Europene sunt doar câteva dintre lucrurile ce par să aibă nevoie de lămuriri.

Dar, pentru început, poate că ar trebui să amintim care este bugetul PAC 2021-2027. Ei bine, propunerea Comisiei Europene pentru cadrul financiar multianual (CFM) aferent perioadei 2021-2027 include 365 de miliarde de euro pentru PAC. Vorbim de prețuri curente. Acest cuantum corespunde unei proporții medii de 28,5% din bugetul general al Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027.

Ce înseamnă pentru România acest buget

Suma propusă pentru țara noastră nu este una mică, nici foarte mare, ce-i drept, dar ar ajuta dacă ne-am concentra să atragem acești bani. Astfel, suma pentru România este de 20,5 miliarde de euro, în care 13,3 miliarde de euro este destinată plăților directe, 363 de miliarde de euro sunt alocate pentru măsurile de sprijinire a pieței (FEGA), iar 6,7 miliarde de euro sunt alocate pentru dezvoltarea rurală (FEADR). Iată, așadar, banii pe care i-ar putea avea agricultura României și lumea satului românesc.

Care este rata de cofinanțare

Propunerea Comisiei Europene pentru cadrul financiar multianual (CFM) aferent perioadei 2021-2027 include și o rată de cofinanțare mai mare a statelor membre UE, de la aproximativ 85% FEADR, cât este în prezent, la o variație cuprinsă între 65 și 80%, ceea ce duce la 9,3 miliarde de euro buget total Pilon II.

Propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) este ca pentru Pilonul II să se mențină alocarea din FEADR cel puțin la nivelul actualei perioade.

Care sunt alocările obligatorii pentru FEADR

Referitor la alocările minime și maxime prevăzute pentru FEADR se propun următoarele procente:

• Cel puțin 5% din total FEADR – LEADER;
• Cel puțin 30% intervenții adresate obiectivelor specifice de mediu și climă;
• Maximum 4% din total FEADR – finanțarea acțiunilor de asistență tehnică necesare pentru managementul eficient și implementarea Planului Strategic PAC.

Ce așteptăm cu toții prin PAC post 2020

Cu obiective ambițioase, planuri strategice minuțios elaborate și cu specialiști pe domeniile vizate, și rezultatele sunt pe măsură. Dar ce se așteaptă, în mod concret?

• Creșterea productivității și competitivității sectorului agroalimentar;
• Creșterea gradului de rezistență a exploatațiilor agricole la factorii climatici și asigurarea securității alimentare;
• Sporirea valorii adăugate a produselor agricole;
• Diminuarea dependenței fermierilor de veniturile obținute din producția agricolă prin realizarea unor producții integrate în fermele agricole în vederea reducerii variabilității veniturilor agricole;
• Creșterea veniturilor agricultorilor și populației din mediul rural;
• Atragerea tinerilor în agricultură;
• Sporirea gradului de asociere;
• Creșterea rolului cercetării în obținerea producției agricole în contextul schimbărilor climatice și utilizarea eficientă a resurselor din agricultură;
• Creșterea calității vieții în mediul rural.

Cum se poziționează România

Potrivit datelor MADR, „România consideră că valoarea adăugată a PAC ar putea să fie asigurată prin aplicarea unor măsuri care să aibă efect continuu și pozitiv respectiv o continuare și o consolidare a politicilor aplicate până în prezent și care să răspundă unor obiective aplicabile în mod unitar tuturor statelor membre“.

De asemenea, mai comunică ministerul agriculturii, „România consideră că obiectivele ar trebui să se axeze în direcția dezvoltării unei agriculturi inteligente și reziliente care să aibă în vedere păstrarea unui nivel de sprijin atractiv și să se plieze pe nevoile financiare ale fermierilor.“ Pe de altă parte, în noul context climatic și economic, se impune aplicarea unor instrumente adecvate de gestionare a riscurilor pentru a îmbunătăți rezistența fermierilor la crize provocate de volatilitatea prețurilor, fenomenele meteorologice nefavorabile, boli ale animalelor și alte cauze.

Care sunt propunerile pentru direcții de acțiune

În exercițiul financiar FEADR post 2020 sunt propuse anumite direcții de acțiune, respectiv:

• 35% sprijin pentru mediu și climă;
• 38% investiții în exploatații agricole, pomicole, în unități de procesare, servicii de bază în mediul rural, investiții non agricole;
• 8% instalarea tinerilor agricultori și înființarea de noi întreprinderi rurale;
• 6% cooperare și inovare;
• 9% sprijin pentru bunăstarea animalelor și instrumente de gestionare a riscurilor;
• 4% schimbul de cunoștințe, informare și asistență tehnică.

Ce conține pachetul de reformă PAC

Pentru ca toate aceste obiective să fie îndeplinite, iar rezultatele să fie pe măsura așteptărilor, există și un pachet de reformă PAC post 2020 ce conține trei propuneri legislative.

• Un regulament privind planurile strategice în domeniul PAC (în care sunt abordate plățile directe, intervențiile sectoriale și dezvoltarea rurală);
• Un regulament privind organizarea comună unică a piețelor (OCP unică);
• Un regulament orizontal privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC.

Simona-Nicole DAVID

Forma finală a draftului Planului Național Strategic (PNS) va fi elaborată până la sfârșitul acestui an, iar pentru realizarea acestuia sunt necesare regulamente ce trebuie realizate de Uniunea Europeană, a declarat Marius Micu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), joi, în cadrul Forumului Antreprenorilor din Industria Agricolă. 

„Până la sfârșitul anului vom avea o formă finală a Planului Național Strategic. Acum trebuie să înțelegem că, în ceea ce privește Politica Agricolă Comună în cadrul trialogului, s-a luat decizia, s-a finalizat această negociere, însă regulamentele care stau la bază și reglementează litera de lege a Politicii Agricole Comune încă nu sunt finalizate”, a menționat secretarul de stat. 

Practic, potrivit oficialului MADR, în prezent, se lucrează un draft în baza unor drafturi ale Regulamentelor Uniunii Europene, iar atunci când UE va finaliza aceste regulamente, se va putea ști concret cum se va finaliza acest PNS. 

Convins că MADR va îndeplini toate termenele solicitate de UE, Marius Micu a mai spus că ministerul este într-un stadiu avansat în ceea ce privește PNS, iar acolo unde mai trebuie și continuă discuțiile sunt pe condiționările impuse prin PAC. Un exemplu dat de Micu sunt ecoschemele. Pe de altă parte, „nici aici nu va fi o discuție foarte complexă, întrucât noi avem ecoscheme. Trecem prin două programe, două exerciții financiare și imaginea generală o avem. Important este să stabilim cuantumul sumelor pe fiecare element în parte”, a mai explicat Marius Micu. 

Recent, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a declarat că ministerul pe care îl conduce lucrează împreună cu asociațiile reprezentative la ecoscheme, care condiționează efectuarea a aproximativ 25% din plățile directe către Pilonul I. 

Discuțiile privind pachetul de reformă a PAC post-2020 și Regulamentul pentru Planurile strategice PAC au fost continuate, la Bruxelles, în data de 21 septembrie. La reuniunea Consiliului de miniștri AgriFish a participat și ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros. Pe lângă aceste teme de importanță majoră, au avut loc informări și schimburi de opinii cu privire la comerțul agricol, precum și discuții ce vizează etichetarea nutrițională în câmpul vizual principal al ambalajelor alimentare.

În cadrul întâlnirii cu miniștrii AgriFish, ministrul Adrian Oros a avut o intervenție în care a susținut necesitatea discutării și clarificării aspectelor privind ambiția de mediu a PAC, în vederea obținerii unui acord ce vizează pachetul PAC.

Din perspectiva țării noastre, condiționalitatea, eco-schemele și contribuția de mediu din Pilonul 2 reprezintă cele mai relevante elemente pentru ambiția de mediu și climă, se arată într-un comunicat al MADR. Adrian Oros a subliniat că este necesară clarificarea modalităților în care aplicarea obligatorie a eco-schemelor de către Statele Membre nu atrage după sine un risc major de neutilizare a fondurilor alocate pentru aceste intervenții. 

Referitor la stabilirea unui procent minim din bugetul FEGA pentru eco-scheme, ministrul Adrian Oros a apreciat necesitatea ca această decizie să fie lăsată la latitudinea Statelor Membre. În acest context, ministrul a precizat că România nu poate susține introducerea unui procent minim pentru eco-scheme în forma propusă, dar în spiritul compromisului poate accepta un plafon minim de 5% introdus gradual. În egală măsură, România propune flexibilitate în transferul între eco-scheme și alte plăți directe, fără aprobarea anuală a Comisiei pentru utilizarea eficientă și evitarea pierderii de fonduri. Totodată, ministrul a exprimat necesitatea elaborării unei liste orientative a eco-schemelor de către Comisie. Ministrul a susținut că pentru GAEC 9 procentul de 5% nu ar trebui crescut, având în vedere că pe terenurile ocupate cu elemente productive, respectiv culturile fixatoare de azot și strat vegetal nu sunt aplicate produse fitosanitare.

Totodată, ministrul Oros a transmis că România susține intenția Președinției germane de a menține plățile pentru zone cu constrângeri naturale în procent de 30%. De asemenea, ministrul a afirmat că un aspect extrem de important pentru ambiția de mediu și climă a noii PAC este stabilirea corectă a ratei de cofinanțare UE pentru măsurile de mediu și climă și stipularea clară a ratei de contribuție a UE de 85% pentru regiunile mai puțin dezvoltate.

Plata redistributivă: trebuie să se acorde o flexibilitate mai mare țărilor UE

Referitor la plata redistributivă, țara noastră consideră că trebuie să se acorde o mai mare flexibilitate Statelor Membre, ținându-se cont de specificul fiecărei regiuni/categorii de fermieri, precum și de politica națională de dezvoltare a agriculturii. În acest sens, a fost susținută eliminarea prevederii limitative a plății redistributive sau modificarea acesteia, astfel încât fiecare Stat Membru să aibă flexibilitatea de a stabili nivelul sumei planificate pentru un an de cerere fără constrângerea de a se încadra în plata medie pe hectar pentru plăți directe.

În ceea ce privește sprijinul cuplat pentru venit, România susține o alocare a cel puțin 15% din plafonul național pentru sprijinul cuplat și ca în lista produselor eligibile pentru plăți cuplate să fie introduse carnea de pasăre și de porc.

În privința Noului Model de Livrare, ministrul și-a declarat aprecierea pentru propunerile Președinției germane privind clarificarea indicatorilor ce oferă mai multă flexibilitate Statelor Membre în procesul de planificare și implementare, afirmând totodată că pentru simplificarea şi reducerea birocrației sunt necesare ghiduri metodologice clare și detaliate din partea Comisiei pentru a garanta aplicarea unitară la nivelul Statelor Membre.

Model armonizat pentru etichetare

Pe subiectul etichetării, ministrul a afirmat că țara noastră susține aplicarea unui model armonizat la nivelul Uniunii Europene prin intermediul căruia să fie furnizate informațiile nutriționale ale produsului alimentar într-un mod simplu, vizibil și ușor de înțeles de către consumator. România își propune să aibă o contribuție substanțială la stabilirea unei scheme armonizate la nivelul UE și, în general, în atingerea obiectivelor din strategia Farm to fork, care vor permite consumatorilor să aibă acces la alimente sănătoase, sigure și nutritive.

Ministrul a atras atenția că educarea consumatorilor este esențială pentru a aplica eficient aceste scheme și a înțelege mai bine ceea ce înseamnă dietele sănătoase și importanța creșterii activității fizice pentru a promova sănătatea.

De asemenea, Adrian Oros și-a exprimat speranța că se va putea identifica un sistem de etichetare care să susțină consumatorii în alegerile lor dar și producătorii, în special pe cei care duc mai departe identitatea culturală și gastronomică.

Declarație comună pentru nevoia de dezvoltare a culturilor de proteine vegetale

În cadrul reuniunii miniștrilor AgriFish a avut loc și o declarație comună a mai multor State Membre, printre care și România, privind nevoia de a dezvolta culturile de proteine vegetale în cadrul agriculturii UE în vederea reducerii importurilor UE, precum și pentru atingerea obiectivelor din reforma PAC, Farm to Fork și Green Deal. Printre țările participante la această declarație comună se numără și: Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franța, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Estonia.

Simona Nicole David

Petre DAEA, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a participat în data de 29 august 2019 la Conferința cu tema ”Politica Agricolă Comună – Prezent și viitor”, organizată la București, de Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală, din cadrul Autorității de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Alături de ministru s-au aflat secretarii de stat Daniel-Eugeniu Crunțeanu și Maricel Floricel Dima, precum și directori generali și experți din cadrul MADR.

Scopul conferinței a vizat informarea partenerilor sociali din sectorul agricultură, dezvoltare rurală și cercetare cu privire la prioritățile României pentru următoarea perioadă de programare și consultarea publicului țintă în vederea asigurării transparenței și participării active în procesul de elaborare a noului Plan Național Strategic în contextul noii Politici Agricole Comune (PAC) 2021-2027.

În deschiderea evenimentului, ministrul Petre DAEA a vorbit despre pașii parcurși până în prezent către noua PAC, pachetul de reformă PAC, rezultatele obținute în cadrul Președinției României la Consiliul UE, obiectivele comune ale PAC, precum și despre principalele direcții de acțiune avute în vedere în următoarea perioadă de programare. Ministrul Petre DAEA a precizat că este necesară continuarea și consolidarea politicilor aplicate până în prezent și care să răspundă unor obiective comune ale Statelor Membre.

„Astăzi am discutat despre Politica Agricolă Comună 2021-2027, cu cele trei regulamente aflate în discuție la nivelul Comisiei Europene, respectiv Planul Național Strategic, Regulamentul orizontal privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC și Regulamentul care vizează Organizarea Comună Unică a Piețelor. Este o etapă de lucru pentru definirea mecanismelor noastre de acțiune în perspectiva 2021-2027, pe baza acestor Regulamente. Se schimbă total conceptul noii PAC, se va trece de la conformitate la performanță. Sunt câteva principii valoroase de flexibilitate, de subsidiaritate pe care trebuie să le prelucrăm astfel încât să le folosim în sprijinul fermierilor noștri, pentru etapa următoare”, a afirmat ministrul Petre DAEA.  

În cadrul manifestării, reprezentanții MADR au prezentat cadrul general al Planului Național Strategic PAC, oportunitățile de finanțare în sectorul agricol și cele de finanțare a intervențiilor care vizează mediul și clima în contextul Planului Național Strategic, precum și Instrumente financiare – sprijin complementar pentru dezvoltarea spațiului rural.

Conferința a fost organizată prin proiectul “Organizarea de Conferințe Tematice în cadrul Planului de acțiuni ale Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală 2014-2020”, finanțat prin măsura de asistență tehnică din cadrul PNDR 2014-2020 și a fost prima dintr-un număr de patru astfel de evenimente care vor fi organizate în acest an.

Sursa: madr.ro

Marți, 2 aprilie 2019, România și-a impus punctul de vedere în cadrul comisiei AGRI din Parlamentul European cu ocazia votului privind viitoarea Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene. Acest vot consfințește plafonarea voluntară a subvențiilor pentru agricultură, o soluție care apără atât interesele marilor fermieri, cât și pe cele ale fermierilor mici și mijlocii. În acest fel, se va lăsa la latitudinea statelor membre modul de acțiune în această privință. Mai mult decât atât, în urma consultărilor fermierilor români s-a constatat că dorința acestora este ca viitoarea Politică Agricolă Comună să nu impună plafonarea plăților la o anumită sumă.

România a militat pentru eliminarea plafonării, aceasta fiind de neacceptat în planul deciziei generale, în acest sens, fiind aduse argumentele necesare care au vizat faptul că ar fi putut îngreuna procesul de simplificare și subsidiaritate.

Prin nivelul financiar si plafonarea plaților directe, România ar fi fost profund dezavantajată, iar fermierii aflați în plin proces de capitalizare, de asemenea.

”Această decizie este un succes formidabil pentru țara noastră, o așteptare legitimă pentru toți fermierii atât pentru cei români, cât și pentru cei din toată Europa. Iată că, din acest moment avem această libertate de gândire și de acțiune în viitoarea Politică Agricolă Comună. Am urmărit această problemă foarte atent în ultimii doi ani, etapă cu etapă la toate întâlnirile din cadrul Consiliului. Salut această decizie care îi bucură pe fermieri și mă bucură și pe mine să o anunț, mai cu seamă că România deține președinția Consiliului Uniunii Europene”, a afirmat ministrul Petre DAEA.

Sursa: madr.ro

Noua Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene este unul dintre subiectele de maxim interes pentru agricultorii români. În cadrul acestor discuții, o temă care dă dureri de cap, la propriu, marilor fermieri este cea legată de intenția de a plafona subvențiile în cazul exploatațiilor mari. Practic, la ora actuală se vorbește despre limitarea sumelor acordate prin subvenții la maximum 60.000 euro/exploatație. Care ar fi impactul unei astfel de măsuri asupra agriculturii românești l-am rugat să evalueze pe dl prof. dr. Toma Dinu, decanul Facultății de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală a USAMV București.

„Dacă umblăm la subvenție, afectăm profitul!“

La ora actuală, subvenția medie primită pentru un hectar de pământ lucrat este de aproximativ 180 de euro. Un calcul simplu ne arată că suprafața maximă a unei ferme vegetale, care nu are și animale ca să primească subvenția întreagă, ar fi de aproximativ 334 ha. Or, în Bărăgan, în Vestul României, ca și în unele zone din Moldova, sunt numeroase exploatațiile cu mult mai mari. De fapt, cea mai mare parte a producției agricole din țara noastră este realizată în ferme care depășesc cu mult 1.000 ha. Toate aceste exploatații riscă să se trezească în situația ca începând din anul 2021 să nu mai primească subvenții la nivelul de până acum. După tendința care se manifestă în acest moment la Bruxelles, fermierii vor primi o subvenție pentru suprafață de cel mult 60.000 euro/exploatație și cheltuielile cu plata lucrătorilor.

La o fermă de 1.000 ha, de exemplu, ar însemna ca, în loc de 180.000 euro, câți primește acum un fermier, să nu mai primească decât 120.000 euro! Adică, cu o treime mai puțin!

„Dacă ne uităm la distribuția în teritoriu a fermelor mari, vom constata că cele mai multe dintre acestea se găsesc în zone sărace. Cu câțiva ani în urmă s-a făcut un studiu la Institutul de Economie Agrară al Academiei Române care induce cumva ideea că zonele ar fi sărace din cauza fermelor mari. Cu tot respectul pentru autorii acestui studiu, eu aș nuanța puțin și aș formula altfel întrebarea: sunt zonele sărace că sunt fermele mari sau sunt fermele mari pentru că sunt zonele sărace? Eu înclin să cred că ultima variantă este cea adevărată și de aceea consider că prezența acestor ferme mari este foarte importantă, iar existența lor este necesară în zonele respective“, afirmă dl Toma Dinu.

Pe de altă parte, conform unui studiu recent realizat în județul Călărași referitor la ferme care totalizează 80.000 ha, practic „spuma“ terenurilor agricole din România, se poate vedea că în majoritatea cazurilor profitul realizat este egal cu subvenția, ba chiar, în multe cazuri, mai mic. „E clar în această situație că, dacă umblăm la subvenție, afectăm profitul!“, subliniază autorul studiului.

„Vor urma probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor!“

„Studiul pe care l-am făcut arată că în ultimii ani fermele s-au capitalizat. Și-au mărit activele cu peste 70%. Asta înseamnă că au făcut investiții, și-au cumpărat mașini, combine și tractoare, și-au construit instalații și depozite, au cumpărat, poate, teren. Pe de altă parte, și activele circulante au crescut. Asta înseamnă că au cheltuit mai mult cu substanțele, cu îngrășămintele, că au cumpărat semințe mai scumpe, etc. Rezultatele se văd în aceea că de cinci – șase ani România este exportator net de cereale și plante oleaginoase. Deci faptul că au avut un sprijin, că au fost lăsați să investească, s-a văzut în activitatea economică. Dacă venim acum și le spunem că din 2021 le reducem subvențiile, lucrul acesta se va reflecta imediat în rezultate“, este de părere decanul FMIEADR.

„Un alt aspect important este că toate aceste ferme au făcut niște investiții pe care însă nu le-au realizat cu bani din buzunar, ci pe credite. Când au făcut aceste investiții, au făcut și o proiecție a rambursării creditelor. În perioada de rambursare intră și cea de după 2021, când subvenția va fi mult diminuată. Impactul asupra cash-flow-ului acestor ferme va fi devastator! Proiecția mea, fără să fi făcut un calcul, este că impactul va fi dezastruos și vor urma probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor!“, mai avertizează Toma Dinu.

„Plafonarea subvențiilor implică ample efecte sociale“

„Un alt efect, la care mulți nu se gândesc în momentul acesta, este efectul social. În primul rând va fi afectat prețul terenurilor, care în cel mai bun caz va stagna. Activitatea în agricultură nemaifiind rentabilă, nu va mai exista interes pentru a cumpăra teren. Pe de altă parte, este foarte probabil să scadă și prețul arendei. Până la acest moment, arenda a fost cumva dependentă de subvenția la hectar. În momentul în care subvenția dispare sau este limitată, de ce aș mai da eu arendă pentru un teren pentru care nu primesc subvenție? De ce aș mai plăti o arendă care astăzi ajunge la 1.000 lei/ha în zonele bune ale României?“, se întreabă, retoric, analistul.

„În această situație, a scăderii prețurilor terenurilor și a valorii arendei, primii afectați vor fi proprietarii de terenuri mici și foarte mici, pe care acum le au date în arendă. Suprafețele acestea vor fi lucrate în continuare, dar probabil fără niciun beneficiu pentru proprietari. Probabil că fermierii vor lucra acele terenuri oferind doar foarte puțin în schimb sau chiar nimic! Vor fi lucrate doar ca să nu rămână părăsite“, mai apreciază domnia sa.

„Eu sper totuși să nu se ajungă până aici. Sper ca la nivel european să se înțeleagă că, cel puțin fermele mari care au primit niște subvenții și care au făcut niște investiții, au nevoie de o perioadă de tranziție, în care să se reorganizeze, să se spargă în societăți mai mici care să poată beneficia de subvenții în continuare“, mai spune profesorul.

Pe de altă parte, domnia sa crede că reorganizarea, prin divizarea în mai multe societăți mai mici, nu este o variantă decât pentru unele exploatații. Însă pentru cele foarte mari, nu este o soluție. „O fermă de zeci de mii de hectare, în câte să o desfaci? Apoi, cum să poți coordona un holding format din câteva zeci de societăți?“, se întreabă analistul.

„Încă o problemă care va apărea este legată de transmisibilitatea afacerii. Mulți dintre fermierii mari ai României sunt oameni în vârstă. La un moment dat, afacerea lor va trebui preluată de cineva. Dacă nu este una rentabilă, cine va dori să o preia?“

În concluzie, pentru viitorii europarlamentari români, una dintre cele mai importante sarcini va fi să explice Bruxelles-ului aceste aspecte. „Părerea mea este că fermierii ar trebui să îi cheme pe europarlamentari în ferme, să le explice toată această situație, astfel încât ei să poată susține cauza mai departe!“, propune prof. dr. Toma Dinu.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

La fiecare început de an, de patru ani încoace, lumea agricolă românească este frământată de o întrebare: „Cine ia Porumbul de Aur, de data asta?“. Întrebarea îi frământă, deopotrivă, pe fermieri, pe distribuitorii de inputuri agricole, pe oficialii din MADR și alte instituții implicate în viața agricolă, pe analiștii economici și, firește, pe jurnaliști. Și asta pentru că, așa cum ne-au obișnuit organizatorii, Asociația Producătorilor de Porumb din România, premiile vin împreună cu o lungă serie de noutăți interesante, prezentate de invitați de marcă.

Arvalis caută soluții noi pentru combaterea tanimecus

Nici anul acesta Congresul APPR, în cadrul căruia au fost decernate trofeele Porumbul de Aur, nu a făcut excepție de la regulă. Ba dimpotrivă, invitații au fost mai numeroși decât la cele trei ediții anterioare. La fel și temele abordate. După cuvenitele urări de bun venit și mesajele transmise din partea MADR, a reprezentanților Parlamentului și ai altor instituții, a urmat un adevărat regal de informații de primă importanță, legate atât de aspecte practice, cât și economico-politice.

Începutul a fost făcut (mai degrabă din considerente meteorologice și legate de programul traficului aerian decât din alte motive) de către dl Regis Doucet, specialist în cultura porumbului al celebrului institut francez Arvalis. Reamintim că Arvalis este unul dintre cele mai mari institute de cercetări agricole din Europa. Însă ceea ce îl individualizează este faptul că e independent, iar finanțarea sa este asigurată de către fermierii francezi care plătesc o contribuție anuală destinată acestui scop. Consiliul de administrație al institutului este alcătuit în majoritate din fermieri, aleși în mod democratic, și, între altele, stabilește temele de cercetare în funcție de cererile venite de la agricultori. Arvalis a devenit și unul dintre cei mai importanți parteneri ai APPR. În acest an, la București au fost prezentate cele mai noi direcții de cercetare ale institutului în domeniul cultivării porumbului. Aspecte precum combaterea dăunătorilor și a bolilor fără a folosi substanțe din grupa neonicotinoidelor se află în centrul atenției cercetătorilor francezi.

Viitorul PAC provoacă îngrijorări marilor fermieri

O altă problemă care nu-i lasă să doarmă pe fermierii români, la fel ca pe toți fermierii europeni, este viitoarea Politică Agricolă Comună. Aceasta a fost abordată din două perspective: cea a Comisiei Europene, a cărei poziție a fost expusă de către Pierre Bascou, director executiv al Direcției Generale de Agricultură a CE, și cea a fermierilor, prezentată de Max Schulman, președinte al grupului de lucru pentru culturi de câmp în cadrul federației Copa-Cogeca. Un lucru este cert: urmează schimbări majore și deloc avantajoase pentru fermierii mari. Sunt foarte probabile plafonarea subvențiilor și o mai mare libertate acordată, în ceea ce privește utilizarea sumelor.

Despre cadrul general economic, ca și despre presiunile ce se pun pe agricultori a vorbit reprezentanta Unicredit, partener oficial al evenimentului. Pentru a întregi imaginea cadrului în care fermierii își desfășoară activitatea, dna Elena Mateescu, manager al Administrației Naționale de Meteorologie, a prezentat date referitoare la evoluția climei în ultima perioadă, precum și o prognoză a vremii în luna februarie. Din date a rezultat, fără niciun fel de dubiu, că trăim epoca unor schimbări climatice. Temperaturile medii sunt în creștere, iar perioadele secetoase sunt tot mai lungi. Despre 2018 am aflat că a fost al treilea cel mai călduros an din ultimii 100 de ani.

Despre ceea ce pentru unii pare o poveste despre viitor, iar pentru alții reprezintă pur și simplu prezentul modern, a povestit dl Lucian Buzdugan, președintele Agricost, după denumirea oficială, dar mai cunoscut drept conducătorul celei mai mari exploatații din Uniunea europeană, Insula Mare a Brăilei. Domnia sa a prezentat, ajutat de un film, modul în care funcționează agricultura de precizie. Supraveghere din satelit a gradului de înverzire, cartare agrichimică realizată în laboratoare proprii și semănători sau distribuitoare de îngrășăminte ghidate prin GPS și care își modifică debitul în funcție de necesitățile fiecărei porțiuni din solă, toate acestea la un loc fac parte din „instrumentele“ cu care se lucrează în IMB.

Desigur că invitații au răspuns, atât cât le-a permis timpul, la întrebările participanților la congres. Iar răspunsul la întrebarea care i-a strâns pe toți participanții a venit abia la sfârșit.

Syngenta neirigat și Pioneer irigat, câștigătorii din 2019

Trofeul Porumbul de Aur la categoria neirigat i-a revenit lui Daniel Nica, fermier din județul Călărași. Acesta a obținut o producție de 13.927 kg/ha. „În ciuda aspectului ciudat al anului 2018, am avut condiții foarte bune. Când am semănat, m-am uitat la prognoza meteo. Am văzut că nu va ploua și atunci am semănat la o adâncime ceva mai mare, de 12 – 15 cm, astfel încât bobul a beneficiat mai mult de umiditatea din sol. Am avut un grad de răsărire de 90%. În perioada de înflorire au venit ploile, în jur de 200-230 l/m²“, a dezvăluit fermierul-campion câte ceva din secretele reușitei sale. Hibridul folosit a fost Dartona, un hibrid din grupa FAO 400, semitimpuriu, aflat în portofoliul Syngenta. Nu s-a făcut nicio erbicidare preemergentă; în schimb, în momentul prășitului a aplicat îngrășăminte precum azot în formă amoniacală, câte 25 kg de substanță activă/ha. Media producției obținute în fermă a fost de cca 12 tone/ha. „Am avut câteva zone unde am obținut doar 9 tone/ha pentru că am avut foarte multă samulastră“, a mai povestit fermierul. Potrivit declarațiilor sale, costul tehnologiei a fost de 2.700 RON/ha.

La categoria irigat, trofeul i-a fost acordat lui Mihai Solomei, șef de fermă în cadrul Agricost. Pe sola de 35 ha înscrisă în concurs s-a obținut o recoltă de 22.906 kg/ha. A fost folosit hibridul 32F73 din portofoliul Pioneer. Acest hibrid este unul târziu, din grupa FAO 600, care, dacă este cultivat în condiții bune (așa cum este cazul în IMB), permite obținerea unor producții mari și foarte mari. Cultura premergătoare a fost grâul. Imediat după recoltare, terenul a fost scarificat, iar două săptămâni mai târziu s-a făcut o trecere de nivelare. În primăvară s-a semănat direct, cu o densitate de 72.000 – 73.000 de plante/ha. Tot atunci a fost aplicat și un îngrășământ NPK, 12:24:12, în cantitatea de 300 kg/ha. Sămânța utilizată a fost tratată în prealabil cu fungicid. În stadiul de șase-șapte frunze a fost aplicată prima fertirigare, iar apoi, după polenizare, a doua. În total s-au folosit 190 litri/m². Nu s-a făcut nicio prașilă, dar în schimb au fost utilizate erbicide. Faptul că apa utilizată a fost dedurizată în prealabil a redus semnificativ cantitățile de substanțe utilizate. „Am fertilizat mai mult decât în mod normal. Am ajuns să aplicăm 30 kg de azot substanță activă/ha. În aceste condiții, costul tehnologiei a fost mai ridicat: 6.500 RON/ha“, a spus Mihai Solomei.

Alexandru GRIGORIEV

Petre Daea, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a vorbit despre ”Viitorul agriculturii românești în context european”, în cadrul Conferinței Naționale PNDR 2014-2020, ocazie cu care a abordat aspecte despre viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) 2021-2027, realizând, în același timp, și un bilanț al implementării PNDR, până la acest moment.

Astfel, ministrul a subliniat că procentul de absorbție pentru fondurile europene accesate prin PNDR 2014-2020, a ajuns la 48%, mulțumind tuturor celor implicați în acest proces – Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Parlamentului. Astfel, printr-un efort guvernamental făcut în prima instanță de la bugetul statului, România a adus în țară banii pe care îi merită, punându-i la dispoziția fermierilor printr-un efort conjugat. Astfel, 2,84 miliarde euro, ce reprezintă plăți efectuate din FEADR în perioada 2017 - februarie 2019 si 4,801 miliarde euro, intrate în țară în perioada 2017-2019 februarie ca subvenții pentru sprijinirea producătorilor agricoli (din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), însumează peste 7,672 miliarde euro, fonduri intrate în perioada 2017 - februarie 2019, ce au alimentat spațiul rural din România.

Referindu-se la noul exercițiu bugetar 2021-2027, ministrul a prezentat în linii mari câteva dintre elementele noii Politici Agricole Comune.

”În primul rând vom abandona Planul Național de Dezvoltare Rurală ca și concept, el se va stinge în exercițiul 2021-2027 dat fiind faptul că există un nou concept al Politicii Agricole Comune. Se păstrează cei doi piloni, plățile directe și cel de dezvoltare rurală, dar se topesc într-un nou concept anume acela de ”Plan Strategic Național”, care va aduna la un loc cele două culoare de alimentare europeană, înțelegând FEGA și FEADR. Acestea vor aduna la un loc o decizie de a putea transfera de la un pilon la altul sume care pot alimenta prin Planul Strategic Național dorințele statale, deciziile, dorințele care izvorăsc dintr-o cerință a satului românesc și dintr-o nevoie a fermierului român. Iată deci, că vom fi nevoiți să folosim alte mecanisme, alte instrumente. Pentru aceasta trebuie să ne pregătim și întrebarea se pune cum, pe de-o parte pregătim în lumina dorinței interesului fiecărei țări să facem o Politică Agricolă Comună care să convină tuturor acelora care o compun, să facem instrumente ușoare de lucru și să creăm mecanisme care pot să ducă în final la realizarea obiectivului propus de orice țară, prin Planurile Naționale Strategice”, a subliniat ministrul Petre Daea. 

Astfel, ministrul Petre Daea a evidențiat că principalul obiectiv urmărit pentru noua PAC este trecerea de la conformitate la performanță. Totodată, ministrul a punctat că în ultima perioadă Politica Agricolă Comună ne-a ajutat să ne dezvoltăm, fermierii sunt mult mai bine pregătiți, iar fondurile intrate de la Uniunea Europeană au ajutat agricultura românească se evolueze, motiv pentru care nu trebuie să pierdem nicio secundă pentru a construi, împreună cu celelalte țări, o Politică Agricolă Comună care să ne avantajeze pe toți.                                  

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală din cadrul Autorității de Management pentru PNDR, a organizat în data de 4 februarie 2019, la București, Conferința Națională cu tema „Satul românesc are viitor”, pentru prezentarea și dezbaterea unor subiecte privind implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020. 

Sursa: madr.ro

În Ședința Guvernului din 29 noiembrie 2018, desfășurată la Alba Iulia, a fost aprobată înființarea Casei Române de Comerț Agroalimentar “UNIREA”, în contextul aniversării centenare a Marii Uniri a României.

Casa Română de Comerț Agroalimentar “UNIREA” este o societate comercială de interes național, menită să contribuie pro-activ la implementarea politicii agricole naționale, prin valorificarea integrată și integrală a potențialului agricol de care dispune România, respectând direcțiile strategice ale Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene și prevederile Programului de Guvernare. Astfel, se creează un mecanism național care va asigura achiziția, sortarea, procesarea primară, standardizarea și distribuția către rețele comerciale interne sau de export. 

Casa de Comerț Agroalimentar se bazează pe 3 piloni de structurare și dezvoltare:

• O rețea națională, în profil teritorial de clustere agricole, care va integra la nivelul uneia sau mai multor UAT-uri, resursele locale de producție agricolă și servicii specifice având în structură cel puțin un centru de colectare/distribuție a produselor. Funcția de bază a clusterului local este de a asigura inputuri de calitate fermierilor (material semincer, răsaduri, rase animaliere, produse agro-chimice, servici de mecanizare, resurse umane și financiare etc.), dar și de a asigura achiziționarea pe loc și la prețul corect al pieței toate produsele agricole rezultate;

• O rețea de centre regionale de însilozare, depozitare și procesare industrială. Funcția de bază a unui asemenea centru este de asigura sortarea, ambalarea și depozitarea în condiții corespunzătoare a produselor agricole constituind în cantități, sortimente și la calitatea necesare promovării lor ritmice în rețelele comerciale interne, dar și contingentarea pentru operațiuni importante de export. În aceste centre se va urmări atât aprovizionarea pieței cu produse proaspete de calitate, dar și creșterea valorii adăugate a produselor prin procesare industrială, conservare etc.

• O rețea națională de magazine dezvoltată în special în centrele de mare consum, capabilă să asigure piața internă cu produse agro-alimentare proaspete și procesate de origine autohtonă care să contribuie, între altele, și la echilibrarea balanței comerciale sectoriale.

În organizarea și dezvoltarea sa, CASA ROMÂNĂ DE COMERȚ AGROALIMENTAR ”UNIREA” va promova orientări strategice precum:

• integrarea intensă în toate procesele a rezultatelor cercetării, inovării și bunelor practici inclusiv valorificarea bogatei tradiții românești în acest domeniu;
• atragerea în circuitul economic reglementat și fiscalizat a fermierilor și stimularea mediilor asociative;
• informatizarea integrală a proceselor de la producție la management, inclusiv implementarea unui sistem funcțional de asigurare a trasabilității produselor specifice;
• creșterea nivelului de calificare și specializare în domeniul producției și procesării agro-alimentare, contribuind la dezvoltarea pieței muncii sectoriale.

Prin intrarea în circuitul economic a societății se poate asigura creșterea eficienței și eficacității activităților de susținere a fermierilor și a fermelor românești pe piețele externe, dar și de satisfacere a cererii pieței interne.

Noua direcție propusă pentru PAC a fost dezvăluită de comisarul Phil Hogan la 29 noiembrie 2017 prin Comunicarea privind viitorul alimentației și al agriculturii.

Nu este o revoluție, ci o evoluție. Viitorul alimentelor și al agriculturii europene se schimbă, orientându-se către o mai mare durabilitate, simplitate și flexibilitate. Politica agricolă comună, cea mai veche politică a UE, trebuie să se adapteze la presiunile globale cu care se confruntă sectorul agroalimentar, cum ar fi schimbările climatice, pierderea biodiversității sau riscuri mai ridicate de volatilitate a prețurilor, iar simplificarea, reducerea birocrației și concentrarea mai mare asupra rezultatelor este cel mai bun mod de a face asta.

Politica agricolă comună (PAC) sprijină agricultorii europeni de peste 50 de ani şi multe țări din întreaga lume o adoptă ca posibil model pentru propriul lor sector agricol.

PAC a fost întotdeauna o politică cu acoperire globală. În forma inițială aceasta a fost concepută pentru a sprijini fermierii europeni, dar se concentrează acum pe sprijinirea partenerilor din țările în curs de dezvoltare oferindu-le acces liber și fără cote pentru toate produsele.

Miturile încă persistă

Cu toate acestea, miturile cu privire la efectele distorsionante ale PAC asupra țărilor în curs de dezvoltare persistă. Adesea, este mai ușor să dai vina pe presupusele importuri din UE pentru scăderea producției naționale decât să abordezi cauzele reale cum ar fi politicile guvernului sau problemele lanțului de aprovizionare, problemele de sănătate animală sau sănătatea plantelor.

De asemenea, UE este departe de a fi singurul jucător global pentru produse agroalimentare, iar importurile din alte țări, cum ar fi SUA, China sau Brazilia, pot fi adevărații vinovați.

Chiar și acțiunile de politică internă ale UE prin intermediul PAC pot fi criticate în străinătate asta deoarece măsurile de intervenţie în piață sunt permise, pe perioade limitate, pentru a sprijini sectoare specifice în timpul crizelor.

De exemplu, aşa a fost cazul sectorului produselor lactate, în 2015 și 2016, când vânzările au fost grav afectate de interdicția Rusiei privind importurile de lapte praf degresat, iar Comisia Europeană a intervenit prin cumpărarea stocurilor de la procesatori. S-a făcut afirmaţia nefondată că laptele praf ar fi fost dirijat de UE către ţările africane la preţuri mai mici defavorizând astfel producţia autohtonă.

Încurajarea comerțului din țările în curs de dezvoltare

Europa a încheiat acorduri de parteneriat economic – acorduri comerciale – care sunt elaborate cu atenție pentru a permite țărilor partenere din țările în curs de dezvoltare să-și protejeze produsele agricole sensibile la liberalizare.

Acest lucru înseamnă că multe sectoare agricole sensibile sunt excluse în întregime din astfel de acorduri – asigurarea faptului că producția locală nu este distrusă de importuri – sau că guvernele pot reacționa rapid și eficient în sprijinul sectoarelor care au fost afectate de creșterea bruscă a importurilor.

În consecință, UE nu este numai cel mai mare exportator și importator de produse agroalimentare din lume, ci și cel mai mare importator mondial de produse agricole din țările cel mai puțin dezvoltate (3,5 miliarde EUR în 2017, mai mult decât SUA, Rusia, China, Japonia și Canada împreună).

Cu alte cuvinte produsele agroalimentare exportate din UE în Africa, de exemplu, răspund cererii de acolo și sunt pur și simplu conduse de piață de către companii private care nu beneficiază de sprijin public din partea UE.

Dezvoltarea rurală la fel de importantă

Politica Agricolă Comună nu se referă doar la agricultură și agricultori, ci şi la consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale. UE face acest lucru prin intermediul politicii sale de dezvoltare rurală, care se concentrează pe o gamă largă de aspecte – de la sprijinul acordat întreprinderilor nou înființate în zonele rurale la provocările specifice de mediu sau sociale cu care se confruntă populația rurală.

Investițiile comune europene și naționale în infrastructură și în dezvoltarea capitalului natural și uman au o importanță primordială în a sprijini locurile de muncă sustenabile și de calitate din zonele rurale. Comunitățile rurale ar trebui să aibă un acces mai bun la serviciile publice, la asistența medicală, la formarea profesională, la programele de dezvoltare de noi competențe în special în sectorul digital, la educația de calitate și la conectivitate.

Dimensiunea mondială a PAC

Abordarea problemelor specifice rurale este văzută ca un model care ar putea funcționa și pentru restul lumii, iar UE își împărtășește frecvent experiențele cu partenerii săi internaționali, de exemplu la summit-urile G7 și G20.

Conștientă de rolul său în lume și de angajamentele sale internaționale în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, combaterea schimbărilor climatice și abordarea cauzelor migrației, UE analizează din ce în ce mai mult modul în care politicile precum PAC trebuie adaptate pentru a răspunde acestor noi provocări.

Se cunoaşte faptul că aproximativ 70% din populaţia săracă a lumii trăieşte în zonele rurale, unde agricultura – și în special agricultura de subzistenţă – este principala sursă de venit.

Pentru a face față acestei provocări, UE a stabilit că securitatea alimentară și agricultura durabilă sunt priorităţi-cheie pentru sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare.

Este sectorul central al asistenței UE în 60 de țări în curs de dezvoltare, în special din Africa. Aceasta înseamnă investiţii de 1 miliard de euro pentru agricultură, în țările în curs de dezvoltare, până în 2020, în special pentru proprietarii de exploatații de mici dimensiuni.

Viitoarea PAC va intensifica, de asemenea, eforturile de a sprijini partenerii UE, țări în curs de dezvoltare, pentru a accelera dezvoltarea sectorului agroalimentar, creând mai multe locuri de muncă și o creștere economică mai mare – la rândul său, ajutând la combaterea uneia dintre cauzele principale ale migrației.

Un exemplu practic este decizia recentă de creare a unui Task Force rural în Africa, un grup de experți ai UE în domeniul dezvoltării rurale și al agriculturii, care se va axa pe modalitățile cele mai bune de a colabora cu Uniunea Africană.

Sursa: https://ec.europa.eu/agriculture

Teofilia BANU

Mulțumiri deosebite echipei DG AGRI Press & Media: Heike.Libbach, Cornelia Smet şi Ulrika Holmström

Joi, 29 martie 2018, ministrul Agriculturii, Petre DAEA, secretarul de stat Daniel Botănoiu și secretarul de stat Alexandru POTOR au prezidat, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), ședința de lucru în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele consultării naționale și primele elemente ale poziției României față de Comunicarea Comisiei Europene privind Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii după 2020.

Participanții la ședința de azi, reprezentanți ai federațiilor, asociațiilor, organizațiilor și patronatelor reprezentative din sectorul agricol, au transmis la MADR contribuții scrise față de aspectele cheie din Comunicarea Comisiei, în vederea elaborării unui document comun, care să reflecte poziția sectorului agricol din România față de documentul Comisiei. La reuniunea de azi a participat doamna Mihaela Gabriela ZOANĂ, reprezentant al României în Parlamentul European, vice-președinte în Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și membru în 3 comisii ale Parlamentului European.

În dezbaterea publică din 11 ianuarie 2018 s-a stabilit ca data pentru transmiterea contribuțiilor scrise la MADR să fie 2 februarie 2018. În total, s-au primit 34 de contribuții scrise, respectiv:   12 din partea instituțiilor academice, de învățământ și cercetare agricolă și 22 din partea organizațiilor de fermieri și producători agricoli, ai federațiilor și patronatelor din sectorul agricol, ai asociațiilor din domeniul protecției mediului și dezvoltării rurale.

În cadrul MADR a fost constituit un Grup de analiză format din experți MADR, APIA și AFIR. Analiza s-a desfășurat pe următoarele capitole: Principii generale PAC după 2020, Plăți directe și măsuri de piață, Dezvoltare rurală, Mediu și acțiuni climatice, Bugetul PAC după 2020, Chestiuni speciale pentru România.

În intervenția sa, ministrul Petre Daea a informat despre participările sale la reuniunile  Consiliului de miniștri ai agriculturii de la Bruxelles și a atras atenția asupra faptului că trebuie să participăm activ la procesul de luare a deciziei privind PAC ca stat membru cu drepturi depline, la toate nivelele: de expertiză, diplomatic și politic. Rolul europarlamentarilor români este deosebit de important în susținerea poziției României în Parlamentul European. Este nevoie mai mult ca oricând de coeziune și de a merge cu toții în aceeași direcție, cea stabilită în urma consultărilor la nivel național.

Europarlamentarul Mihaela Gabriela ZOANĂ a anunțat că deși ocupă această funcție doar de 2 luni, activitatea domniei sale este deja intensă în cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Cele mai importante teme de dezbatere sunt PAC și bugetul PAC pentru perioada următoare de programare. Domnia sa a menționat că există preocupări la Bruxelles privind micșorarea bugetului PAC după 2020. A subliniat importanța opiniilor fermierilor români, colaborarea cu aceștia pentru a promova interesele României prin transmiterea de mesaje clare în Parlamentul European, în Consiliu și Comisia Europeană.

Secretarul de stat Alexandru Potor a prezentat activitatea de analiză din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și rezultatele consultării publice, precum și elementele de poziție ale României pe tema PAC după 2020. Majoritatea participanților și-au regăsit punctele de vedere exprimate în scris.

Sursa: madr.ro

Majoritatea celor ce ne-am născut în spaţiul rural, avem imaginea aceea idilică a bunicilor şi mamelor noastre, a femeii de la țară, harnică, tot timpul trebăluind prin bucătărie şi grădină, printre animalele şi păsările din bătătură şi aşteptând să se întoarcă bărbații după o zi de muncă la câmp.

Femeia a rămas şi peste timp un personaj principal în viaţa cotidiană, multe conduc importante afaceri, inclusiv în agricultură, de pildă ferme ale căror performanţe sunt de invidiat, sau diverse activităţi non agricole.

Aproximativ 42% din cele peste 26 de milioane de persoane care lucrează în agricultură, în Uniunea Europeană sunt femei și cel puțin una din cinci exploatații este condusă de o femeie.

În 2016, peste o treime (35%) din persoanele care lucrau în domeniul agricol erau femei. Austria are cel mai mare procent de femei ocupate în agricultură (45%), fiind urmată de România (43%), Polonia, Grecia şi Slovenia (41%). În schimb, cele mai puţine femei în agricultură erau în Irlanda (12%) şi Danemarca (20%).

Mărimea medie a fermelor gestionate de femei în UE este de 6,4 hectare, mai puțin de jumătate – 14,4 ha – faţă de cele gestionate de bărbați. Și din punct de vedere al veniturilor pe exploatație, femeile fermieri se situează mult sub cele ale bărbaților: mai puţin de 12 000 de euro, comparativ cu aproximativ 40.000 de euro pentru bărbați.

Sectorul agricol din Europa este dominat de o populație mai în vârstă. Studiile arată că şi aici doar 4,9% din agricultorii sub 35 de ani sunt femei, față de 6,4% bărbați. Cu toate acestea, la celălalt capăt al scalei, majoritatea agricultorilor cu vârsta peste 65 de ani sunt, de fapt, femei – 40%, comparativ cu 27,6% pentru bărbați.

Nici în ceea ce priveşte contribuția femeilor la dezvoltarea locală și a comunităților nu se stă mai bine, participarea acestora la procesele decizionale fiind nerelevante.

Sprijinul UE pentru femeile din zonele rurale

Ce poate face UE pentru a încuraja mai multe femei să accepte agricultura ca profesie?

Majoritatea măsurilor susținute, sau finanțate de UE, urmăresc să transforme agricultura într-o profesie mai atrăgătoare pentru ambele sexe, o atenţie deosebită fiind însă acordată femeilor.

Politica de dezvoltare rurală a Uniunii Europene oferă mai multe instrumente de promovare a spiritului antreprenorial în rândul femeilor din zonele rurale. Statele UE trebuie să analizeze situația femeilor din zonele rurale și să ia în considerare rezultatele acestor analize atunci când își elaborează programele de dezvoltare rurală. De asemenea, statele membre pot acorda prioritate, acelor proiecte calificate, care îmbunătăţesc accesul femeilor la măsurile de dezvoltare rurală.

Cuvântul de bază în domeniul dezvoltării rurale ar trebui să fie multifuncționalitatea. Astfel, alte activități sociale, economice sau de protecție a mediului ar putea acompania producția agricolă, creând astfel noi locuri de muncă pentru femei în zona rurală.

În acest scop este nevoie de un acces nerestricționat al femeilor la resursele care susțin agricultura ca mod de viață și ca tip de activitate.

Există mai multe posibilități de a pune la dispoziție măsuri practice de susținere a femeilor care lucrează în agricultură. Gama largă de aptitudini, de interese și de realizări profesionale ale femeilor trebuie luată în considerare mai mult pentru ca locurile de muncă din agricultură să rămână o opțiune atractivă pentru acestea. Agricultoarele trebuie să aibă drepturi și obligații corespunzătoare răspunderii acestora pentru exploatația agricolă în cauză, inclusiv prin reprezentarea intereselor în forurile agricultorilor și prin participarea reală la veniturile exploatațiilor.

Asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru toate femeile care lucrează în agricultură este un alt element indispensabil pentru o agricultură sustenabilă și modernă. Ar trebui ținut cont de experiența sistemelor de asigurări sociale pentru agricultori ale statelor membre ale UE care, pe termen mediu, ar trebui să contribuie la o îmbunătățire vizibilă a situației sociale a femeilor implicate în agricultura din Europa.

(sursa ec.europa.eu/agriculture)

Teofilia BANU

Mulțumiri deosebite echipei DG AGRI Press & Media: Heike.Libbach, Cornelia Smet şi Ulrika Holmström

Vineri, 2 martie a.c.,  la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară  „Ion Ionescu de la Brad” Iași, a avut loc seminarul  „Politica Agricolă Comună în România”. Acesta este parte a unei campanii de informare cu privire la Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene și este organizat de Studio Twelve (S12) – o companie tânără, care activează în domeniul comunicării publice – în cadrul proiectului  „Infoagricol”. Proiectul este cofinanțat de Comisia Europeană și își propune ca, prin astfel de evenimente publice, dar și prin instrumente online, să informeze publicul din România, în special noile generații, despre existența și rolul PAC și despre beneficiile pe care le aduce României.

În cadrul evenimentului, experții implicați în proiectul  „Infoagricol” au prezentat Politica Agricolă Comună, beneficiile pe care aceasta le aduce României, instrumentele specifice de finanțare, au insistat asupra sprijinului pe care PAC îl oferă agricultorilor, în special micilor fermieri, și au subliniat orizontul pozitiv pe care existența PAC îl aduce. De asemenea, au oferit participanților materiale informative (broșuri) privind PAC.

Mobilizarea tinerilor prin rețele de socializare

Daniel Buti, expert-coordonator proiect InfoAgricol este cel care ne spune că:  „În cadrul seminariilor de informare, dar și a întregii campanii pe care o derulăm, dorim să transmitem românilor faptul că Politica Agricolă Comună (PAC) este un instrument prin care Uniunea Europeană susține direct fermierii, asigurând totodată dezvoltarea durabilă a zonelor rurale. PAC stimulează creșterea productivității prin cercetare și tehnologii noi și, de asemenea, sprijină fermierii pentru a asigura protecția mediului înconjurător și a biodiversității. În egală măsură, PAC stimulează ocuparea forței de muncă, antreprenorialul și lanțurile alimentare locale, sprijinind activitățile rurale prin finanțare.

Mesajul nostru principal pentru publicul din România și în special pentru tineri este acela că Politica Agricolă Comună aduce beneficii tuturor cetățenilor europeni, fiind cea care asigură, zi de zi, accesul la produse sănătoase, sigure și de înaltă calitate, la prețuri rezonabile.

Campania de informare cu privire la Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene în România include, printre altele, întâlniri directe cu tineri din toate cele 8 Regiuni de dezvoltare ale României. Până acum, seminarii de informare au avut loc în orașe precum Cluj-Napoca, Alba Iulia, Galați și Iași. Urmează ca, în perioada imediat următoare, să acoperim și celelalte regiuni ale țării.  De asemenea, încercăm să ne adresăm tinerilor și prin intermediul rețelelor sociale. 

Ne dorim să contribuim la creșterea numărului celor care au auzit despre existența PAC, care înțeleg semnificația acestei politici și care conștientizează că PAC aduce beneficii nu doar agricultorilor, ci tuturor cetățenilor, fiind responsabilă pentru alimentele pe care le consumăm zilnic. Deși nu este un obiectiv asumat al proiectului  „Infoagricol ”, ne-am bucura dacă, în urma campaniei de informare și a Seminarului  „Politica Agricolă Comună în România”, există tineri care se gândesc să beneficieze de oportunitățile pe care PAC le oferă și să pornească sau să dezvolte o afacere în acest domeniu’’.

Importanța PAC-ului pentru România

România are printre cele mai multe exploatații agricole din UE, în țara noastră existând aproximativ un milion de fermieri în zona de subzistență. O pondere ridicată a populației își desfășoară activitatea în agricultură și domenii conexe. Șomajul este însă mai ridicat în mediul rural și implicit nevoia de locuri de muncă este mai mare. Sărăcia este o problemă gravă în mediul rural, iar satul românesc are în continuare nevoie de modernizare. Conform unui raport UNICEF, în România, din 2016 până în prezent s-a menținut un raport de 50% dintre copii din mediul rural trăiesc în gospodării la risc de sărăcie, comparativ cu 15% dintre copii din mediul rural.

Oportunități pentru tinerii fermieri

UE dispune de o serie de programe menite să încurajeze tinerii să desfășoară activității în sectorul agricol, atât pentru instalarea acestora, cât și pentru investiții în exploatația agricolă. Tinerii fermieri care au dreptul la accesarea plăților directe sunt cei care se instalează pentru prima dată ca șefi ai unei exploatații agricole sau care au înființat deja o astfel de exploatație, cei care au sub 40 de ani în anul în care depun pentru prima dată o cerere de accesare a schemei pentru sprijin și cei care au aptitudinile corespunzătoare și/sau îndeplinesc cerințele privind formarea profesională. Aceștia pot beneficia de o contribuție din partea UE de până la 50.000 euro sau 40.000 euro (în funcție de dimensiunea fermei) 100% nerambursabili și se angajează să devină fermieri activi de maximum 18 luni de la data instalării.

Direcții de acțiune ale PAC

Zonele rurale dețin un rol socio-economic important în România, în condițiile în care acoperă aproximativ 87% din teritoriu, dețin cca. 43,59% din populația țării, produc 32% din valoarea adăugată brută, iar populația ocupată în mediul rural reprezintă 45,2% din totalul populației ocupate. Cu toate acestea, zonele rurale se confruntă cu un declin semnificativ al populației, în contextul unei scăderi generale a populației. Discrepanțele dintre oraș și sat sunt semnificative atât în ceea ce privește nivelul veniturilor, cât și condițiile de trai, măsurate prin prisma accesului la infrastructură și serviciile de bază. În acest sens, una dintre strategiile naționale care pun în aplicare PAC prevede realizarea de investiții pentru construirea, modernizarea sau renovarea infrastructurii fizice rurale (drumuri, apă și canalizare etc.).

Principalele obiective ale PAC sunt: creșterea sustenabilă a productivității agricole, pentru a garanta securitatea alimentară a cetățenilor europeni prin furnizarea stabilă de alimente variate, sigure, de calitate, la prețuri accesibile și în cantități suficiente; asigurarea unui nivel de trai decent pentru fermierii și lucrătorii agricoli din UE.

Principalele  instrumente de finanțare a PAC-ului sunt: FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) destinat în primul rând plăților directe către agricultori și finanțării măsurilor care reglementează sau sprijină piețele agricole și FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) prin care se finanțează contribuția UE la programele de dezvoltare rurală.

Beatrice Alexandra MODIGA

Se vorbește tot mai mult în ultima vreme despre modul cum va fi agricultura finanţată în viitorul exercițiu bugetar al UE 2021-2027. Asistăm la negocieri, la poziții mai mult sau mai puțin tranșante ale autorităţilor naţionale sau asociaţiilor profesionale, la puncte de vedere divergente sau convergente. Este până la urmă povestea unui parteneriat dinamic de aproape 60 de ani (vreo trei generaţii) între fermieri şi Europa. Care va fi viitorul vom afla curând, dar până atunci aş vrea să vă expun sintetic noţiuni, aspecte şi date privind Politica Agricola Comună.

Agricultura este unul dintre domeniile de acțiune în care țările Uniunii Europene au convenit să-și pună în comun atât responsabilitatea, cât și finanțarea publică. Aceasta înseamnă că sprijinul politic și financiar nu este gestionat de fiecare țară în parte, ci de UE în ansamblu.

Politica Agricolă Comună (PAC) are ca obiectiv principal asigurarea aprovizionării continue cu alimente sigure, produse într-un sistem durabil şi la prețuri rezonabile, precum și menţinerea unui standard de viață decent pentru agricultori.

PAC a fost elaborată şi pusă în aplicare încă din anul 1962, dar a suferit în timp mai multe modificări. Dacă la început punea accent pe cantitate, acum se axează pe orientarea către piață, calitate, siguranță alimentară și trasabilitate, respectarea bunăstării animalelor, protecția mediului și durabilitate.

Ponderea cheltuielilor agricole în bugetul UE a avut un trend descrescător, de la nivelul de aproximativ 70% în anii '70 la circa 38% în prezent.

Din 2004 și până azi, UE a primit în rândurile sale alte 13 noi state, printre care și România, fără  să existe însă și o creștere a fondurilor alocate agriculturii.

Datorită PAC, cetățenii europeni se bucură de securitate alimentară fără precedent. Populația UE poate fi sigură că agricultorii produc alimentele de care este nevoie, de calitate şi în cantităţile necesare. Datorită resurselor sale agricole excepționale, UE poate și trebuie să joace un rol-cheie în garantarea securității alimentare la nivel mondial.

Volumul, diversitatea și calitatea produselor sale fac din UE cel mai mare exportator de produse agroalimentare, în principal prelucrate și cu valoare adăugată ridicată, punând astfel în mişcare industria prelucrătoare, un sector dinamic care angajează cel mai mare procent din forța de muncă, devenind astfel un motor vital al economiei rurale în sens larg.

Preocupările legate de schimbările climatice și de probleme precum pierderea biodiversității, lipsa apei și scăderea fertilității solurilor arată că agricultura joacă un rol din ce în ce mai important și în gestionarea durabilă a resurselor naturale. De aceea, PAC sprijină agricultorii care acordă atenție acestor aspecte.

În Uniunea Europeană există aproximativ 11 milioane de exploatații agricole, iar circa 44 de milioane de persoane lucrează în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Agricultorii sunt prima verigă din acest lanț de producție alimentară. Așadar, ei sunt actori economici și strategici importanți, iar UE nu își poate permite să îi piardă.

Se știe că abilitățile agricole fundamentale instinctive nu se învață numai din cărți, ci sunt transmise și din generație în generație. Dar tot mai mulți tineri nu mai consideră agricultura o profesie atractivă și prin urmare numărul agricultorilor a scăzut. Din statistici, în anul 2013 numai 6% dintre exploatații erau gestionate de agricultori cu vârsta sub 35 de ani, în timp ce 31% dintre ele aparțineau unor agricultori de peste 65 de ani.

Iată de ce PAC sprijină tinerii să se lanseze în agricultură, acordându-le fonduri pentru a cumpăra terenuri, mașini și echipamente agricole. Se oferă, de asemenea, granturi pentru formarea agricultorilor (atât a celor noi, cât și a celor cu experiență) în vederea utilizării celor mai noi metode și tehnici de producție. Încurajarea tinerilor agricultori și asigurarea continuității de la o generație la alta reprezintă o adevărată provocare pentru dezvoltarea rurală în UE (sursa ec.europa.eu/agriculture).

Producţia agricolă din UE, media 2012-2014

• Cereale: 300 de milioane de tone
• Zahăr: 18 milioane de tone
• Oleaginoase: 30 de milioane de tone
• Ulei de măsline: 2 milioane de tone
• Mere: 10 milioane de tone
• Pere: 2 milioane de tone
• Citrice: 11 milioane de tone
• Vin: 170 de milioane de hectolitri
• Carne de vită și vițel: 7 milioane de tone
• Carne de porc: 20 de milioane de tone
• Carne de pasăre: 13 milioane de tone
• Ouă: 7 milioane de tone
• Lapte: 150 de milioane de tone.

(sursa: ec.europa.eu/agriculture)

Teofilia BANU

Mulțumiri deosebite echipei DG AGRI Press & Media: Heike.Libbach, Cornelia Smet şi Ulrika Holmström

Consiliul European AGRIFISH, care a avut loc la Bruxelles în data de 29 Ianuarie 2018, este primul organizat pe parcursul Președinției Bulgariei. Principalele discuții au vizat Comunicarea Comisiei intitulată “Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, situația de pe piața zahărului, a cărnii de porc și a laptelui. Un alt subiect supus dezbaterii a fost analizarea oportunității derulării unor studii și teme de cercetare în vederea  prevenirii și controlului pestei porcine africane în Uniunea Europeană. La această reuniune, România a fost reprezentată de Secretarul de Stat Alexandru Potor.

Bulgaria a prezentat statelor membre prioritățile pe care le va susține pe perioada Președinției. Modernizarea și simplificarea PAC după 2020, urmărirea situației piețelor agricole, continuarea progreselor în ceea ce privește propunerea privind practicile comerciale neloiale, finalizarea poziției în ceea ce privește regulamentul privind băuturile spirtoase, bunăstarea animală, medicamentele de uz veterinar și furajele medicamentate, planurile de gestionare multianuale în domeniul pescuitului sunt principalele teme de pe agenda președinției bulgare.

Dezbaterile cele mai intense s-au desfășurat pe marginea Comunicării Comisiei UE privitoare la viitoarea Politică Agricolă Comună. Comisarul European Phil Hogan a ținut să îndepărteze anumite îngrijorări care au apărut între membrii blocului comunitar în legătură cu posibila renaționalizare a PAC și creșterea birocrației, prin solicitarea adoptării unor Planuri Naționale Strategice ca precondiție pentru accesarea fondurilor destinate agriculturii.

România nu este de acord cu plafonarea plăților directe și a respins ideea cofinanțării din surse naționale a sumelor plătite pe suprafața agricolă.

“În cadrul înaltului for European am transmis faptul că, în perioada următoare de programare, zonele rurale trebuie să continue a fi finanțate corespunzător, pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare comparabil cu cel din alte state membre. Am observat cu satisfacție faptul că mai multe state membre împărtășesc poziția noastră (în special privind nevoia atingerii convergenței externe a plăților pentru fermieri). Cu toate acestea am asistat și la exprimarea unor opinii care resping egalizarea plăților directe între statele membre, în mod notabil Olanda, care a invocat niveluri diferite de la o țară la alta în ceea ce privește costul input-urilor, prețul terenurilor și al forței de muncă” a precizat secretarul de stat Alexandru POTOR.

Comisarul Hogan a expus membrilor Consiliului o analiză asupra situației piețelor agricole. Ministrul bulgar al Agriculturii – Rumen Porodzanov, care asigură conducerea lucrărilor Consiliului AGRIFISH, a solicitat intervenienților să se concentreze în special pe sectoarele cele mai sensibile – zahăr, lapte și carne de porc.

”Am atras atenția asupra situației dificile a sectorului zahăr, după eliminarea mecanismului cotelor și influențele negative pe care le suportă fermierii noștri. În mod special, ultimele informații asupra posibilei închideri a unor fabrici de procesare a sfeclei de zahăr în Vestul României ne confirmă îngrijorarea. Am solicitat Consiliului AGRIFISH să ia notă de această situație și, împreună, să încercăm găsirea unor soluții pentru susținerea acestui domeniu la nivel european”, afirmă Alexandru POTOR.

Sectorul laptelui a cunoscut o relativă revenire după șocurile anilor trecuți dar rămâne foarte sensibil din cauza acumulărilor uriașe de stocuri de lapte praf degresat (aproximativ 380.000 tone). Acestea pot dezechilibra piața și în aceste condiții România încurajează toate măsurile care pot fi adoptate la nivel comunitar, având ca efect reducerea cât mai rapidă a stocurilor.

Sursa: madr.ro

Acesta este format din reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ai Ministerului Mediului, ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și reprezentanți ai Academiei de Științe Agricole și Silvice, ai Academiei Române, ai Institutului de Economie Agrară și ai universităților/institutelor de cercetare din domeniu.

Astfel, pentru a pregăti sectorul agricol românesc să răspundă principalelor provocări cu care se confruntă agricultura și mediul rural, din punctul de vedere al securității alimentare, al vitalității zonelor rurale și al contribuției la soluționarea provocărilor reprezentate de schimbările climatice, s-a decis crearea grupului de lucru.

Obiectivul specific al grupului tehnic de lucru îl reprezintă elaborarea de contribuții ale sectorului agricol românesc în contextul provocărilor menționate anterior care vor fi formulate pe parcursul procesului de consultare publică lansat de către Comisia Europeană pentru a defini prioritățile de viitor ale Politicii Agricole Comune, privind modernizarea și simplificarea politicii agricole comune după anul 2020.

La nivelul Comisiei Europene are loc o amplă consultare privind modernizarea și simplificarea politicii agricole comune (PAC), România alăturându-se acestui demers. Pe site-ul www.madr.ro, a fost postat link-ul către consultarea publică a CE și un chestionar adresat tuturor celor interesați.

România susține printre prioritățile Comisiei, importanța continuării promovării unor măsuri pentru gestionarea riscurilor în agricultură, creșterea competitivității în paralel cu asigurarea reînnoirii generațiilor prin asigurarea accesului la finanțare, precum și găsirea unui echilibru corect între deschiderea de noi piețe și protejarea sectoarelor sensibile.

România consideră că prin intermediul unor acțiuni politice de dezvoltare rurală se poate contribui la creșterea economică durabilă la nivelul zonelor rurale din UE.

În ceea ce privește primul pilon, România susține convergența plăților pentru eliminarea decalajelor între Statele Membre privind cuantumul la hectar, precum și menținerea după 2020 a schemelor de plăți directe actuale, inclusiv cea pentru sprijinul cuplat.

Referitor la consolidarea guvernării locale în mediul rural, România susține creșterea capacității administrative și eficacitatea structurilor care guvernează la nivel regional, local și a grupurilor bazate pe comunitate.

Consultarea Publică a Comisiei Europene este activă până la data de 2 mai 2017.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale încurajează toate formele asociative din sectorul agricol să se implice și să contribuie alături de reprezentanții grupului tehnic de lucru la conturarea unei concepții unitare a sectoarelor prioritare pentru România în Politica Agricolă Comună (PAC) după 2020.

Sursa: MADR