Nivelarea, un pericol major care duce la degradarea solului
![Nivelarea, un pericol major care duce la degradarea solului](/images/k2/ccd95094ca027ed20314ebc810607e55.jpg)
Tranziţia: vechiul devine dăunător, noul trebuie acomodat
Nivelarea s-a făcut prezentă timid, la început de secol 18, odată cu apariţia primelor semănători, motivată fiind de necesitatea acoperirii uniforme a seminţelor. Nivelarea era aproximativă, rămâneau suficienţi bulgări, pentru ca impactul atmosferic cu suprafaţa să fie prietenos.
Pe măsură ce mijloacele tehnice mărunţesc mai bine solul şi nivelarea se face mai „grădinăreşte“ impactul atmosferic devine tot mai agresiv, în special în a doua parte a secolului 20, când mărunţirea şi afânarea solicită compactare, tăvălug şi timid apare tasare pe rând cu nivelat.
La începutul secolului 21 (la noi) evoluţia tehnică a mecanizării s-a axat pe tractoare de mare putere, însoţite de maşini performante de mare randament, obţinut prin viteză mare de lucru, unde grija faţă de protejarea solului lipseşte, iar nivelarea după tasarea pe rând, în mare viteză, pulverizează drastic şi, odată cu schimbarea galopantă a climei, se măreşte alarmant efectul destructiv asupra solului.
Situaţia actuală este de tranziţie, nivelarea după tasare este menţinută „din obicei“ şi, sub motivarea acoperirii unor seminţe rămase accidental neacoperite, astfel, câştigându-se un leu, se pierde o sută.
În prezent se întrunesc trei factori care mai de care mai agresivi; nivelarea după tasarea pe rând, inutilă şi dăunătoare; evoluţia galopantă, agresivă a climei şi Sistemul colonial de exploatare a celor 30-40% din suprafaţa agricolă a ţării (conform Studiului).
Nivelarea şi-a încheiat ciclul, de cca 300 de ani. Să recapitulăm: impactul pe care l-a realizat şi îl mai realizează încă presupune: pulverizarea drastică a solului are loc eroziunea sub influența apei şi a vântului, grăbind deşertificarea; amplifică temperatura pozitivă sau negativă, până la îngheţul plantelor, şi măreşte starea de secetă.
Aspecte
Cercetări făcute între anii 1996-2000 de dr. ing. Marioara Nicolăescu la Stațiunea Valul lui Traian.
Poligonul în care s-au făcut determinările privind termometria comparativă cu suprafaţa netedă, precum şi evaporarea pe segmente de puncte cardinale cu 3 evaporimetre originale, brevetate la OSIM, au scos în evidență aspecte care ne conving de puternica eficacitate a rigolei în calea curenţilor de aer.
Progresul tehnic firesc intră în decor: urmele tasării pe rând, o modelare poziţionată a solului (faţă de vântul dominant). Schimbă radical impactul atmosferic cu suprafaţa astfel semănată şi creează condiţii pentru un spor de recoltă de peste 10%.
Iată motivaţia:
1. bilanţ mărit al apei din precipitaţii;
2. reduce eroziunea sub influența apei şi a vântului;
3. atenuarea frecvenţei curenţilor de aer care reduc eroziunea eoliană; reduc evaporarea apei, a temperaturilor pozitive şi negative, protejând plantele la îngheţ.
Ing. Eugen FLOREA
soluri, nivelarea solului, degradarea solului
- Articol precedent: Posibilitățile de creștere a fertilității solului. Ce înseamnă un sol corect lucrat
- Articolul următor: Tăieri de fructificare la pomii fructiferi pas cu pas. Cum și de ce facem această operațiune