E prima oară când merg cu Astra Trans Carpatic, dar cu siguranță nu ultima. E cald, curat, are Wi-Fi gratuit. Pe jos e mochetă curată, spațiu îndeajuns la picioare, masă la fiecare 4 scaune, priză la fiecare scaun. Prețul a fost aproape ca cel de la CFR. Fiind liber, am fost observată când am urcat în tren. Controlorul mi-a urat călătorie plăcută, mi-a comunicat că se bucură că am ales compania și speră să revin. Chiar o să revin!

Acum câteva zile mi-au înghețat mâinile în trenul celorlalți și am respirat parfumul de toaletă înfundată timp de câteva ore. Îmi pare rău că sunt atât de rare aceste trenuri Astra Trans Carpatic pe ruta Brașov- București. Cu siguranță aș fi călătorit mult mai mult cu ei în condițiile date.

La minus 7 grade Celsius, pe peron, un frig crunt mă face să tremur şi nici paharul de ceai nu mă poate ajuta. Tocmai mi s-a zis la ghișeul de la gară că trenul cu care doream să ajung la destinație nu mai circulă. Tot de la ghișeu aflu faptul că mai există și varianta unui tren privat.  După mai puţin de 15 minute apare un tren vopsit în verde şi galben, cu o siglă pe care scrie „Astra“. Un domn în cămaşă şi pantaloni la dungă îmi deschide amabil uşa spre vagon. Coridorul mă surprinde: perfect curat, compartimentele au uşi de lemn, înăuntru e cald şi primitor. Îmi iau bilet şi mă aştept ca la condițiile acestea prețul biletului să fie piperat, dar nu a fost nici pe departe.

În compartiment, liber, curat, un miros plăcut, există prize funcționale, termostat reglabil, lumina poate fi aprinsă, stinsă sau lăsată doar ca o veioză şi e inclusiv un vizor pe uşă și Wi-Fi.

Data viitoare când vă întrebaţi ce tren să luaţi, căutați trenurile Astra, probabil singurele trenuri din ţară în care nu îţi e teamă să foloseşi toaleta.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fiecare epocă, oraș sau județ din România are ambiția să aibă câte o unicitate, un lucru ieșit din comun, care să-i asigure întâietatea la nivel național. Pentru progres, această râvnă este extrem de folositoare; ea își pierde totuși din faimă atunci când capătă nuanțe pur megalomanice. Și-avem astfel de exemple, la scară mai mare sau mai mică, gen orgoliul de a avea o casă a poporului, intrată totuși în atenția lumii, fiind și cel mai vizitat obiectiv din București, sau de a avea un cămin cultural uriaș în zone depopulate ori terenuri de fotbal în comune cu media de vârstă a populației de 50 plus. Dar astăzi vă propunem să vorbim exclusiv despre proiecte care au adus beneficii unei comunități, domeniul de activitate fiind cel al infrastructurii rutiere și feroviare din România, respectiv al lucrărilor de artă.

Primul giratoriu suspendat din țară

Vreme de câțiva ani, Prahova s-a lăudat cu primul giratoriu suspendat din România. El a fost realizat din fonduri europene, cu o penalizare minoră pentru depășirea termenilor contractuali și a costat în jur de 79 de milioane de lei. Construcția a început în august 2013 și s-a încheiat în aprilie 2016. Lucrarea a fost proiectată într-o zonă cu circulație densă (11-12.000 de mașini/zi), la ieșirea din comuna Păulești înspre Ploiești și intersecția cu DN București – Vălenii de Munte – Cheia, segment ce corespunde cu centura de nord și care asigură legătura și cu căile rutiere înspre Buzău (Moldova) și Urziceni (Constanța). Proiectul tehnic al Prahovei a fost preluat, în prezent, de CNAIR, care-l va reproduce la Domnești și în alte două zone de pe centurile Capitalei.

Cel mai lung tunel de cale ferată

Performanța nu aparține secolului nostru, când tehnologia ar permite realizarea lejeră a unor astfel de construcții, ci perioadei interbelice. Cel mai lung tunel de cale ferată din România – am numit tunelul Teliu, de pe calea ferată Hărman – Întorsura Buzăului – în lungime de 4.369,5 m, a fost construit de firma germană Julius Berger, între anii 1924-1929. Atenție, la acea vreme inginerul român Colțână, care a proiectat și supravegheat lucrarea, a planificat tunelul pentru cale dublă electrificată! Linia ferată, lungă de 37 km, a fost inaugurată în 1931. În prezent, după prăbușirea, anul trecut, a podului de piatră de la Budila, linia ferată, deci și tunelul, au devenit inutilizabile.

Cel mai lung tunel rutier din România

Construcția aparține epocii comuniste și a fost realizată odată cu splendidul Transfăgărășean. Așadar, cel mai lung tunel rutier din țară este Capra-Bâlea, care se întinde pe o distanță de 884 m, fiind construit în 1972. Pentru realizarea sa, spun diverse statistici, au fost săpați peste 41.000 mc de piatră, s-au utilizat 20 tone de dinamită, 3.500 tone de ciment, 90 tone de oțel-beton, 4.100 m de țeavă, 24.000 de ancore, 130 tone de plase sudate, 14.000 mp de cofraje, 1.800 m de tuburi de beton, 50 tone de confecții metalice, 7.000 mc de nisip, 6.000 mc de pietriș, 3.000 tone de cribluri.

Cele mai lungi poduri rutiere

Cele mai lungi trei poduri rutiere, toate peste Dunăre, sunt revendicate de comunism. Cel mai lung rămâne Podul Prieteniei, de la Giurgiu, care leagă România de Bulgaria, numai partea noastră având o lungime de 1,2 km. Lucrarea de artă are o lungime totală de 2,8 km. Acesta a fost construit între anii 1950-1954 și a beneficiat de sprijin sovietic. Următoarele două construcții sunt podurile de la Cernavodă (2,632 km) și cel de Giurgeni (1,456 km), primul realizat în 1987, al doilea, în perioada august 1966 - decembrie 1970. Primul pod care a traversat Dunărea și din care se mai păstrează astăzi un pilon, declarat monument istoric, este cel supranumit Podul lui Traian, construit în aval de Drobeta Turnu Severin, între anii 103-105, de Apolodor din Damasc.

Cel mai lung pod feroviar

Nu putem trece cu vederea podul de la Cernavodă, construit de Anghel Saligny, între 1890 și 1895. Începerea lucrărilor de execuție a avut loc la 26 noiembrie 1890, în prezența regelui Carol I. La acea vreme era considerat cel mai lung din Europa. Complexul de viaducte și poduri de fapt ar fi figurat drept cele mai lungi din lume. Adică: podul Borcea – 970 m, viaductul Iezer – 1.455 m și podul Dunărea – 1.662 m însumau 4,087 km, devenind una dintre cele mai ambițioase lucrări de pe mapamond.

Cel mai înalt viaduct rutier din România

Construit în zilele noastre, viaductul Aciliu este una dintre cele mai mari structuri de-a lungul autostrăzii A1 și, totodată, cel mai înalt viaduct rutier din România. Aflat  pe segmentul de 82 km a secțiunii Orăștie – Sibiu, între comuna Apoldu de Jos și orașul Săliște, viaductul este o construcție tradițională, cu o lungime de circa 1.100 m, cu 14 deschideri de 78 m fiecare și cu o lățime de 24 m. Pilonii au fost implantați 40 m sub suprafață în solul nisipos și nesigur din valea pe care viaductul o trece. Al cincilea pilon are înălțimea de 80 m de la nivelul solului.

Cel mai lung viaduct rutier din țară, al doilea din Europa

În faza de construcție, viaductul de la Suplacu de Barcău a fost proiectat să fie cea mai mare dintre structurile existente pe Autostrada Transilvania și din România, al doilea cel mai lung din Europa după viaductul Millau, din Franța, și cea mai mare structură de acest fel din sud-estul Europei. Aflat la 76 kilometri de Oradea, în județul Bihor, la nord de Carpații Occidentali, viaductul are o lungime de 1,8 km și 45 de deschideri de 40 m. Pentru construcția acestui viaduct au fost necesare 88.000 mc beton, 6,5 tone de armatură, 1,3 tone de cablu tensionat, 360 de grinzi preturnate de tip U, fiecare cu o greutate de 160 tone.

Maria Bogdan