Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Oct 2021

Români în afara granițelor țării: Valea Timocului și Voivodina

În Serbia, țară cu care România a statornicit, de-a lungul istoriei, relații solide, trăiesc însemnate comunități de români în teritorii care au aparținut, acum mai bine de 2.000 de ani, Daciei regelui Burebista. Vremea din urmă dovedește însă că Belgradul nu ne mai este atât de frate de vreme ce refuză să acorde vlahilor timoceni dreptul de a vorbi limba maternă! De altfel, ca să fim corecți, nici Sofia, deși a ajuns în familia europeană, nu se dă peste cap să respecte statutul minorităților românești din Timocul bulgăresc. Singurii norocoși se pare că sunt, sub acest aspect, bănățenii din Voivodina, care pot utiliza oficial limba română.

Valea Timocului sau locul unde limba română este interzisă

Timocul, cunoscut și sub numele de Valea Timocului sau Craina Timocului, este o regiune a vechiului Imperiu Traco-Dacic, situată în lungul râului cu același nume și în zonele montane riverane. Regiunea este împărțită astăzi între Sebia (Branicevo, Morava de Est, Bor, Zaječar) și Bulgaria (Vidin). În perioada 60-44 î.Hr., Timocul era inclus în statul dac al lui Burebista. Romanii cuceresc regiunea în anul 29 î.Hr., ocupația durând până în 271 d.Hr., răstimp în care are loc o profundă romanizare a populației. După retragerea aureliană, mare parte din zonă a fost inclusă în noile provincii Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea. În sec. V-VII are loc invazia slavilor, în sec. al X-lea se produce creștinarea băștinașilor, iar timp de 400 de ani zona trece sub stăpânirea țaratelor bulgar, vlaho-bulgar și sârbesc. Până în 1817, anul reînființării statului sârbesc, românii timoceni trăiau într-o unitate administrativă comună, care se numea Provincia Morava-Lom și era situată pe o mare parte a teritoriului vechilor provincii Moesia Superior și Dacia Aurelienă. Unii naționaliști sârbi și bulgari pretind că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, care ar fi dispărut fără urmași; ilirii, din care au apărut albanezii; traco-dacii, din romanizarea cărora s-a format poporul român. Ei susțin că vlahii din Timoc nu ar fi traci sau daci, ci slavi romanizați. Alți istorici cred că Serbia modernă ar fi apărut ca o creație a politicii austriece de pătrundere în Peninsula Balcanică. Cât despre Serbia, printr-o intervenție militară din anul 1833, stabilește granița statului la râul Timoc, despărțindu-i pentru prima dată pe românii din regiune între Timocul sârbesc și Timocul bulgar. De asemenea, pentru prima dată în istoria sa, Serbia reușește să se învecineze cu Țara Românească. Eroul sârbilor, Obrenovici, inițiază un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc. Dascălii vlahi sunt înlocuiți de alții sârbi, iar locuitorii au fost forțați să-și modifice numele, adăugând terminația „ici, ovici sau evici“. În toată această perioadă, populația romanizată s-a menținut în zonele muntoase (numite de slavi vlasi, vlaši, vlašić, vlašina, vlahina, stari vlah, romanija planina ș.a.) pe durate diferite, slavizându-se parțial între secolele al XIV-lea și al XIX-lea, dar dăinuind până în ziua de azi în bazinul Timocului, în care se vorbește limba daco-română. Timocul sârbesc are o populație de 712.050 de locuitori. Majoritatea populației este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români (oficial sunt împărțiți între vlahi și români), care numără 35.330 de persoane (5,9%). Organizațiile românești din estul Serbiei ridică însă numărul la 250.000 de locuitori. Populații semnificative de români se regăsesc la Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%) și Zajecear (4,8%). Trist este că Belgradul le-a suspendat românilor din Valea Timocului aproape toate drepturile; statul nu le asigură școală cu predare în limba maternă, nu le permit să-și construiască biserici etc. În unele zone locuite de români, după anul 2000, au fost instalați refugiați sârbi din foste provincii iugoslave, intervenindu-se asupra proporțiilor naționale, în defavoarea românilor. Regiunea bulgară Vidin are o populație de 130.074 locuitori, din care câteva mii sunt români (satul Gâmzova, populat aproape exclusiv de români, are câteva mii de locuitori). Și aici, chiar dacă Bulgaria a aderat la UE, drepturile românilor nu sunt bine respectate, frații noștri neavând școli sau ziare în limba română.

Românii din Voivodina

Ca să înțelegem istoria Provinciei Autonome Voivodina trebuie să parcurgem destinul Banatului de-a lungul secolelor, pe care-l găsim încorporat în Dacia lui Burebista. În Evul Mediu, cel mai cunoscut voievod al locului a fost Glad, care a luptat împotriva nomazilor maghiari cu armate formate din români, pecenegi și bulgari. În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi“ toate comitatele de graniță conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat“ de Timișoara. Regiunea a fost parte componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobată, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit Imperiul Austriac. După 1867 a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primului Război Mondial Banatul a fost împărțit între Iugoslavia, România și Ungaria. Banatul istoric însuma, odinioară, o suprafață de 28.526 kmp. La împărțirea provinciei, României i-a fost atribuită o suprafață de 18.966 kmp, Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor – 9.276 kmp, iar Ungariei – 284 kmp. Partea din Banat trecută în fosta Iugoslavie este astăzi încorporată în Provincia Autonomă Voivodina, cu capitala la Novi Sad. Despre această republică autonomă se știe că, la sfârșitul secolului I î.Hr., a fost ocupată de romani și repartizată provinciei Panonia. După anul 395 d.Hr., când are loc retragerea romană, teritoriul este populat de slavi, care asimilează, în secolele V-VI, populațiile autohtone de tracodaci, iliri și celți. În secolul al IX-lea, maghiarii veniți în Panonia ocupă regiunea și o controlează până în secolul al XVI-lea, când teritoriul trece sub dominația turcilor, după bătălia de la Mohács (1526) și căderea Banatului (1552). Ocupația otomană este însoțită de o depopulare masivă a zonei. Prin tratatele de pace de la Karlowitz (1699) și Passarowitz (1718) provincia este atribuită Imperiului Habsburgic și, ulterior, Austro-Ungariei. În noiembrie 1918, Adunarea de la Novi Sad proclamă unirea regiunilor Bačka, Banat (după împărțirea acestuia între cele trei țări - vezi mai sus), Srem și Baranja cu Regatul Serbiei. Din 1918 și până în prezent, regiunea a primit diferite grade de autonomie în cadrul Serbiei. În Voivodina locuiesc 34.576 de români, concentrați în 42 de localități. Odată cu garantarea autonomiei, limba română a primit statut oficial împreună cu grafia latină.

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

De ce să fim mândri că suntem români şi nu alt neam?

În primul rând, pentru România şi ai ei români, cei mai merituoşi fiind nu numai cei mai buni, dar şi cei mai valoroşi şi folositori oameni ai lumii. Cu precizarea că dacă în Biblie stă scris că la început a fost cuvântul, atunci în istoria românilor şi României ar trebui să stea scris: la început a fost Sarmizegetusa Grădiştei Muncelului din munţii Orăştiei şi ai Ţării Haţegului, capitala Daciei preromane!

Vă ofer spre cunoaştere şi luare aminte meritele câtorva astfel de români:

– Anton Pann (n. 1796 - d. 2 nov.1854). În calitatea sa de compozitor de muzică bisericească bizantină descrie, între paginile originalei sale lucrări „Gramatica muzicală“, două premiere mondiale, considerate de urmaşii săi în arta muzicii ca fiind tot atâtea valoroase „invenţii“. Aşa este noua grafică pentru Cheia Sol, ca şi cea pentru transcrierea pe portativ a notelor muzicale, îmbunătăţind şi simplificând munca compozitorilor şi notiştilor în migăloasa notare a orchestrării muzicii simfonice şi de operă, precum şi a pieselor corale, scrise pe mai multe voci inegale.

– Paris, toamna anului 1827. Un învăţat român scria pe o coală de hârtie albă, „în văzul lumii“, cele dintâi fraze folosind, pentru prima oară în lume, nu pana de gâscă, ci un „dispozitiv“ asemănător creionului, având în vârf o peniţă din metal, iar în interior un rezervor plin cu cerneală albăstruie. Omul care mânuia ingeniosul şi nemaivăzutul dispozitiv de „scriere cursivă, fără întrerupere“ era tocmai cel care îl crease cu mintea şi cu mâinile sale. Şi pentru că trebuia să-i pună un nume i-a spus stilou, inspirându-se din denumirea stilului ţărănesc cu care elevii din satul lui natal scriau, „zgârâind“ tăbliţa din trăistuţele lor cu abecedare. Numele acelui sat de munte era cel al Banilor Bălceştilor de Vâlcea, iar al inventatorului stiloului Petrache Poenaru, profesor român stabilit o vreme în capitala Franţei. A trăit şi creat între anii 1799-1875, fiind născut în satul Bălceşti, azi Nicolae Bălcescu, din judeţul Vâlcea; 

– Anghel Saligny (n. 19 apr. 1854, satul Şerbăneşti – Galaţi – d. 17 iunie 1925, Bucureşti), inginer, arhitect şi constructor român de înalt profesionalism; autor al proiectului şi construcţiei celui mai spectaculos pod feroviar din Europa acelor timpuri. Structura lui metalică, ridicată pe câţiva piloni masivi din beton armat, traversează Braţul Borcea al Dunării în vecinătatea localităţii Cernavodă, întreaga lucrare inginerească derulându-se în intervalul calendaristic: octombrie 1890 - septembrie 1895. După trecerea a aproape 120 de ani de la inaugurare, podul are o deschidere maximă de 190 de metri şi o înălţime liberă de 30 de metri.

– Mihai Eminescu (n.15 ian. 1850, Botoşani - d. 15 iunie 1889, Bucureşti), cea mai filosofică, mai melodioasă, mai cuminte şi adevărată voce poetică a neamului românesc.

Titlurile câtorva dintre creaţiile sale reprezentative: „Luceafărul“, „Scrisoarea a III-a“, „Epigonii“, „Mortua est“ şi „Sara pe deal“.

– Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, satul Hobiţa, Gorj – d. 16 martie 1957, Paris), „părintele“ sculpturii moderne universale. Câteva dintre cele mai cunoscute şi apreciate opere ale sale: Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu – „Calea Eroilor“ – integrând: „Masa tăcerii“ (Masa apostolilor neamului), „Poarta sărutului“ (Monumentul întregirii neamului) şi „Coloana fără sfârşit“ (Coloana sacrificiului infinit); „Cuminţenia pământului“ şi „Domnişoara Pogany“.

– George Enescu (n. 19 aug. 1881, Liveni, Suceava - d. 4 mai 1955, Paris), compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, autor a numeroase opere componistice şi interpretative, între care: Poemul Simfonic „Rapsodia română“ şi opera lirică „Oedip“.

– În anul 1929, alăturat denumirii unei ştiinţe necunoscute până atunci, cibernetica, învăţaţii lumii vor trece numele unui român, cel al descoperitorului acelei noi ştiinţe, care se va dovedi revoluţionară în diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii moderne. Acel nume era al psihologului-doctor Ştefan Odobleja (n. 13 octombrie 1903, satul Hotulei, azi comuna Valea Izvoarelor, judeţul Mehedinţi - d. 4 sept. 1978);

– În anul 1916 un medic-fiziolog, românul Nicolae Constantin Păulescu (n. 30 oct. 1869, Bucureşti – d. 17 iulie 1931, Bucureşti), după numeroase şi dificile studii de laborator, descoperă în organismul uman o substanţă pe care o va denumi „pancreanină“, iar în 1922 obţine brevetul de invenţie pentru fabricarea acesteia (insulina de mai târziu). Peste numai un an, în capitala Suediei, la Stockholm, Premiul Nobel pentru Medicină este atribuit nu savantului român, cum ar fi fost normal, ci canadianului Frederick G. Banting şi scoţianului John MacLeod. Abia în anul 1969, un vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel va oficializa, „verbal“, meritele de pionierat ale savantului român în descoperirea insulinei;

– În anul 1910 academicianul-inginer român Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886, Bucureşti - d. 25 nov. 1972, Bucureşti), unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, inventează avionul cu reacţie, iar 20 de ani mai târziu oficializează efectul fizico-mecanic care îi va purta numele;

– Între anii 1910-1913, un alt pionier al aeronauticii, inginerul-inventator Aurel Vlaicu (n. 19 nov. 1889, satul Binţiţi, azi Aurel Vlaicu – Gioagiu – Hunedoara – d. 13 sept. 1913, comuna Băneşti – Prahova) construieşte, în premieră mondială, trei prototipuri de aeroplane cu care se desprinde de la sol, fiind cel dintâi constructor din lume care îşi pilotează propriile avioane. Îşi va găsi sfârşitul tragic, la vârsta de nici 24 de ani, în încercarea de a traversa Carpaţii în zbor, prin trecătoarea Văii Prahovei, de la Câmpina şi Sinaia în sus, către Predeal şi Braşov.

– Dumitru Prunariu (n. 27 sept. 1952, Braşov), inginer-aviator, primul şi singurul cosmonaut român, între 14-22 mai 1981 fiind membru al echipajului navei cosmice sovietice Soiuz-40, condus de colonelul Leonid Popov.

– Nadia Elena Comăneci (n. 12 nov. 1961, Oneşti - Bacău), prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic: 1976, Montreal – Quebec – Canada, în cadrul căreia a câştigat nu mai puţin de cinci medalii de aur, între care şi cea a probei de individual-compus.

Ioan Vulcan-Agniteanul

Români în Ucraina. Comuna Mahala

Formată din patru sate din apropierea Cernăuţiului, comuna Mahala se distinge prin hărnicia oamenilor şi prin dorinţa administraţiei locale de a avea localităţi moderne, prospere, în care activităţile culturale să contribuie la educaţia tinerei generaţii şi la păstrarea tradiţiilor populare.

Elena Nandriş, un primar care ar vrea drumurile regiunii pentru a le asfalta

De câteva luni primăriţa Elena Nandriş se luptă să treacă drumurile regionale la comună pentru a le putea asfalta. Ea dezaprobă atitudinea celor care au răscolit poporul ucrainean, ceea ce a dus la scăderea economiei localităţilor.

„Situaţia economică s-a deteriorat continuu şi rezolvăm tot mai greu problemele cu care ne confruntăm. Noi avem venituri suficiente, nu am cerut de la stat fonduri. Dar banii sunt pe hârtie pentru că nu îi putem folosi decât pentru anumite lucrări. Banii colectaţi de primărie îi depunem în bancă pentru că legea nu ne permite să îi ţinem şi ei rămân în bancă. Această situaţie se datorează într-o mică parte conflictului din estul ţării. Am câteva săptămâni de când vreau să trec drumurile care leagă satele de la regiune la comună, pentru a le putea asfalta. Am bani, dar ei nu ne pot da aceste drumuri care sunt în inventarul regiunii. Este o ruşine să ai drumuri cu gropi prin comună, chiar dacă nu sunt în administraţia ta. Pe lângă adrese oficiale, m-am dus la regiune şi le-am spus: «Daţi-mi drumurile la primărie să le pot repara, să nu pomenească lumea care intră într-o groapă tot neamul meu.» Eu nu pot să spun la fiecare că drumurile nu sunt ale mele, nu-i normal să pun afiş că drumul nu-i al meu este al Cernăuţiului, cum nu este normal să mergi pe drum în sat şi drumurile să fie regionale.“

Cum e viaţa românilor din Ucraina?

Din cei aproape 7.000 de locuitori, o parte sunt plecaţi la muncă în străinătate, alţii muncesc în oraşele industriale din Ucraina, iar din cei rămaşi acasă mulţi se ocupă cu agricultura şi cu comerţul sau lucrează la Cernăuţi, oraş situat la câţiva kilometri. Împreună cu Elena Nandriş, o femeie cu un caracter puternic, care a ales să se implice în politică după o matură şi îndelungată chibzuinţă, fără un interes personal, am încercat să clarificăm cum e viaţa românilor din Ucraina.

„Merg, câştigă, vin acasă şi fac gospodării cât mai frumoase. Indiferent unde pleacă, când vin acasă nu uită să grăiască cum grăiesc măhălenii. De sărbători este jale pentru cei care nu pot să vină în sat, ei ne spun «Să nu auzi cum cântă colinda sub geam, voi cei de acasă nu puteţi înţelege». Cum nu pot înţelege nici românii din România cum este a fi român aici. Ca să fii român aici trebuie să vii, să vezi, să trăieşti aici şi atunci înţelegi cum e să fii român în Ucraina. Noi suntem la fel ca şi copiii risipitori. La copiii care stau lângă tine acasă le dai de toate, dar celui care a plecat îi dai din când în când câte o fărmătură. Ne bucură faptul când ne vin copiii acasă şi ne spun că vor să se ducă ei cu coşul la sfinţit la biserică şi preotul să îi stropească cu agheasmă din Mahala. Tradiţiile şi patriotismul ne adună“, a spus Elena Nandriş.

Domnia sa a mărturisit că sprijinul aşteptat de la politicienii români nu a venit deocamdată şi doar Consulatul României de la Cernăuţi se implică şi este alături de românii din nordul Bucovinei la diverse manifestări organizate în Ucraina şi în România, ajutându-i să obţină mai uşor vizele atunci când trebuie să participe la diverse evenimente.

Muzeul satului are obiecte vechi de 200 de ani

În Mahala oamenii ţin mult la tradiţii, le păstrează, dar vor să le arate şi altora, amenajând, în incinta Căminului Cultural, un Muzeu al satului. Sunt expuse obiecte utilizate în gospodărie, unelte şi costume populare, cele mai multe foarte vechi. Pentru muzeu, una dintre bătrâne, Domnica Costan, a dăruit costume populare pentru copii, adulţi şi încălţări din anii 1800, toate păstrate cu grijă de la străbunicii octogenarei.

Elena Nandriş ne-a spus că atunci când a aflat că bătrâna doreşte să dea spre păstrare aceste obiecte vechi i-a propus să le dea la muzeu. „Dacă este vorba de muzeul de la noi din sat ţi le dau. Să le expui numai la muzeul nostru, nu cumva să le vinzi sau să le dai la alt muzeu“, i-a spus Domnica Costan primăriţei din Mahala.

În acest muzeu un spaţiu generos este dedicat nunţii. Sunt prezentate rochii de mireasă realizate cu elementele costumului popular, cununi de mirese, dar şi un zobon pe care îl poartă soacra mare. La Mahala nunii mari şi socrii merg şi astăzi la primărie şi la biserică în costum popular. Mirii se îmbracă cu un costum popular stilizat şi cu bundiţe ornate cu puf de lebădă.

„Am adus şi cuptorul, avem şi pâine, sunt expuse covoare ţesute în culori vii, majoritatea din anii ’50 - ’60, obiecte de mobilier. Cele mai multe exponate sunt costumele populare, dar când muzeul se va muta într-un spaţiu special destinat, totul va fi ca într-o gospodărie ţărănească“, ne-a spus primăriţa Elena Nandriş.

Românii din Ucraina au nevoie de carte românească

La Mahala am găsit o impresionantă bibliotecă şcolară, în mijlocul rafturilor cu cărţi fiind amenajat un spaţiu pentru lectură. Biblioteca are cărţi în limba română şi în limba ucraineană. Peste 3.000 de cărţi în limba română au fost primite cu sprijinul Bibliotecii judeţene Botoşani şi a câtorva oameni cu inimă mare care le-au adus din România.

De la copiii veniţi să împrumute cărţi şi de la coordonatorul activităţilor din bibliotecă am aflat că este nevoie de carte românească nu numai la Mahala, ci în toate bibliotecile satelor româneşti din regiunea Cernăuţi. Românii prezenţi la Adunarea Generală a comunei Mahala, din 10 martie 2013, la care au participat peste 700 de săteni, au scandat: „Suntem români şi româna este limba satelor noastre!“, ceea ce dovedeşte că locuitorii acestui sat vor să înlocuiască cărţile scrise în limba rusă cu cele în limba română şi în limba ucraineană.

De când este primăriţă, Elena Nandriş a reactivat şi animat mişcarea artistică din Mahala. De la spectacole folclorice cu participare internaţională până la piese de teatru jucate de elevii de gimnaziu, toate arată că românii de aici sunt mai aplecaţi spre păstrarea culturii tradiţionale mai mult decât fraţii lor de peste graniţă. Zilnic, după ore, elevii din ciclul primar şi gimnazial vin să înveţe frumoasele dansuri populare, pentru că „nu eşti român dacă nu ştii jocul şi cântul“. De la profesoara de dansuri populare am aflat că implicarea în spectacolele folclorice reprezintă o oportunitate de afirmare pentru aceşti copii şi o garanţie pentru continuarea păstrării identităţii româneşti.

Silviu Buculei

Atenţie, Europa, la români!

Cineva a avut o idee inspirată!

Nu neapărat originală, oricum însă mai mult decât necesară într-un asemenea moment politic.

A insistat aşadar persoana cu pricina să fie întrebaţi românii cum ar vrea să fie ţara lor.

Răspunsurile nu s-au lăsat aşteptate, dorinţa general exprimată fiind aceea că românii doresc ca România să fie cu adevărat ţara lor.

Adică cea scoborâtoare prin istorie şi lăsată nouă moştenire de amar de generaţii.

Părerile autohtone au fost completate degrabă de câteva studii-anchetă puse la cale de instituţii specializate europene.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Gheorghe VERMAN
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS