reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Feb 2020

Ecoturismul în Ţara Dornelor, susţinut de Parcul Naţional Călimani

Parcul Naţional Călimani se află în regiunea vulcanică cea mai importantă din ţară, în Carpaţii Orientali, fiind o arie protejată de interes internaţional, care se întinde pe patru judeţe – Suceava, Mureş, Harghita, Bistriţa. Scopul principal pentru care a fost înfiinţat acest parc este cel de conservare a biodiversităţii florei şi faunei, menţinerea cadrului geografic natural, a habitatelor naturale şi dezvoltarea durabilă a zonei prin utilizarea resurselor naturale.

Parcul cu cel mai mare crater vulcanic din România

Administraţia Parcului Naţional Călimani (APNC) și Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor (AETD) au organizat, pe 15 iunie, Ziua Parcului Naţional Călimani, au sărbătorit 15 ani de la înfiinţarea Administraţiei Parcului şi, nu în ultimul rând, AETD a anunțat că Ţara Dornelor este pe cale să devină a cincea destinaţie de ecoturism din România şi singura de acest fel din Bucovina. Evenimentul a făcut parte din proiectul „Paşi mici către comunităţi verzi“ – programul Spaţii Verzi, finanţat de MOL România şi Fundația pentru Parteneriat.

ecoturism Grup de turisti 2

Parcul Naţional Călimani a fost înfiinţat prin Legea nr. 5 din anul 2000, în anul 2004  apărând şi Administraţia Parcului Naţional Călimani, în subordinea Direcţiei Silvice Suceava din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Cu o suprafaţă de peste 24.000 ha, Parcul include cel mai mare crater vulcanic din România, cu un diametru de circa 10 km, are în componenţă rezervaţiile naturale Doisprezece Apostoli (cu Poteca tematică 12 Apostoli), Jnepenişul cu Pinus cembra – Călimani şi Lacul Iezer. Tot ca puncte de interes turistic sunt Cascada Tihu, Poteca tematică Tinovul Mare din Poiana Stampei care din octombrie 2011 a fost desemnată ca zonă umedă de importanţă internaţională sau Tinovul Şaru Dornei.

15 ani de activitate

„15 ani înseamnă şi o viaţă de adolescent. 15 ani în care cu mândrie pot spune că s-au realizat foarte multe. În primul rând am stabilit şi am urmărit respectarea unor reguli în aria protejată şi, ce este foarte important, am făcut să se înţeleagă de ce avem nevoie de o arie protejată, de ce comunităţile locale trebuie să le avem de partea noastră pentru că, fără dânşii, nu s-ar putea face multe lucruri. Autorităţile locale au fost de partea noastră şi ne-au susţinut tot timpul şi pot spune că avem o relaţie extraordinară cu toate comunităţile şi administraţiile publice locale din cele patru judeţe. Parcul Naţional Călimani este o arie protejată de interes internaţional în care putem arăta că avem vestigii dendrologice pure, avem arbori de zâmbru care ating 800 de ani, avem un loc unde se face cercetare, fiind foarte multe teze de doctorat elaborate în zona Parcului Naţional Călimani și descoperiri de specii noi pentru ştiinţă“, ne-a spus Basarab Bârlădeanu, directorul Administraţiei Parcului Naţional Călimani.

ecoturism P2380665

Turism şi cercetare

Într-un bilanţ al celor 15 ani de administraţie, Basarab Bîrlădeanu a arătat că un număr de 1.800 de voluntari şi 35.000 de elevi au fost implicaţi în activităţi de educaţie – conştientizare – vizitare în cadrul APNC, iar 30.000 vizitatori au fost în Centrul de Vizitare în cei şase ani de la deschidere şi 250.000 turişti în Călimani. Printre realizări, Bîrlădeanu a menţionat şi inventarierea a peste 2.000 de specii de plante şi animale, dar şi atragerea de fonduri europene în valoare de peste 2 milioane de euro prin proiecte elaborate şi derulate de echipa APNC, în colaborare cu ONG-uri şi universităţi de renume din ţară. Basarab Bîrlădeanu a precizat că infrastructura Parcului include un centru de vizitare, două puncte de informare, cinci poteci tematice, o pepinieră educativă, o căsuţă tradiţională, cinci locuri de campare.

„Unii au venit mai rezervaţi şi au plecat bucuroşi, alţii au venit foarte interesaţi şi sunt alături de noi în continuare. Avem o echipă tânără, entuziastă, îmi place să cred că toţi suntem tineri şi am reuşit să facem foarte multe lucruri pentru că ne dorim o arie protejată veşnic verde, vie, în beneficiul ştiinţei, al comunităţilor locale şi al vizitatorilor“, a declarat Basarab Bârlădeanu.

ecoturism IMG 2508

Colaborarea cu ONG-uri dezvoltă infrastructura

Datorită răspândirii sale pe teritoriul a patru judeţe, Parcul Naţional Călimani interferează economic şi geografic cu un număr mare de oameni şi comunităţi. Pentru protejarea ecosistemelor şi recreere, pe lângă buna colaborare cu administraţiile publice, administraţia parcului colaborează şi cu ONG-uri. „Fără ajutorul unor ONG-uri puternice nu putem face foarte mult, pentru că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva face un efort considerabil ca să asigure din punct de vedere financiar activitatea parcurilor naţionale din România. Pe lângă sumele alocate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva avem nevoie de foarte mulţi bani. Nu putem să dezvoltăm infrastructură, nu putem să dezvoltăm poteci tematice sau să avem noi puncte de informare, nu putem să facem acţiuni de educare şi conştientizare fără ajutorul ONG-urilor care îşi doresc să fie cu adevărat alături de administratorii ariilor protejate. Împreună cu Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor s-a încheiat un pact pentru ca Ţara Dornelor să devină o destinaţie de ecoturism. AETD a crescut pe lângă Parcul Naţional Călimani, ne susţinem reciproc şi căutăm să ducem la îndeplinire toate obiectivele de management“, susţine Basarab Bârlădeanu.

ecoturism DSC4390

Ţara Dornelor, a cincea destinaţie de ecoturism din România

Anul trecut, în acelaşi cadru festiv, a fost lansat „Pactul pentru Ţara Dornelor“, un parteneriat extins la nivel local, care include reprezentanţii administraţiilor publice locale din cele 10 UAT-uri din destinaţie, Administraţiei Parcului Naţional, reprezentanţi ai sectorului privat, ai entităţilor culturale şi de învăţământ din zonă Salvamont Vatra Dornei, Serviciul de Promovare Turistică al Judeţului Suceava. Semnatarii acestui document şi-au luat atunci angajamentul de a sprijini demersul Asociaţiei de Ecoturism Ţara Dornelor de a obţine recunoaşterea oficială a Ţării Dornelor ca destinaţie de ecoturism. Acest lucru s-a şi întâmplat, drept dovadă, la un an distanţă, Ţara Dornelor este pe cale să devină a cincea destinaţie de ecoturism din România şi singura de acest fel din Bucovina, recunoscută ca atare de către Autoritatea Naţională pentru Turism, cu beneficii în dezvoltarea economică a zonei.

„Sunt trei etape pe care le-am parcurs, acum este etapa finală. Prima etapă a fost şi cea mai grea; a presupus o documentaţie stufoasă, pe care am întocmit-o împreună cu toţi colaboratorii. Altfel nu am fi putut să facem pasul spre turism durabil. Am trecut şi de etapa de verificare a comisiei de evaluare care a fost prezentă în destinaţie pentru a vizita obiectivele culturale şi naturale din zonă cu scopul de a se convinge la faţa locului că avem acest profil ecoturistic. Noi credem că suntem o destinaţie verde, aşa vrem să construim pe viitor şi să facem conştientizare în rândul tinerilor că nu trebuie să ne fie ruşine de locul din care ne tragem pentru că aici învăţăm şi aici dorim să ne reîntoarcem. Acest statut ne va obliga să ducem lucrurile mai departe, la un alt nivel, şi să consolidăm reţeaua locală din care fac parte producătorii şi meşterii locali, administratorul ariei protejate a Parcului Naţional Călimani, mici operatori de pensiuni turistice şi toţi ceilalţi din zonă care doresc să dezvoltăm comunitatea frumos, armonios, iar cei care vin şi ne calcă pragul să trăiască experienţe frumoase în natură şi să plece cu gânduri bune de aici pentru a se reîntoarce“, a declarat specialistul în relaţii publice al Asociaţiei, Monica David.

Silviu Buculei

  • Publicat în Turism

În afară de jacuzzi, spa și alte exclusivități, turismul românesc, mai slab în 2017 decât în urmă cu 29 de ani!

Probabil ați auzit foarte des faptul că turismul, cu toate componentele sale – turismul de litoral, turismul activ (schi, golf, drumeții, echitație, vânătoare și pescuit), turismul rural, ecoturismul, turismul cultural, turismul balnear etc. – ar putea reprezenta rețeta de succes pentru economia României. Această năzuință este reluată în toate documentele instituțiilor de profil (Master Planul pentru turismul național orizont 2026, strategii de dezvoltare naționale, regionale și județene, Master Planul investițiilor în turism etc.) realizate după anul 2000. Lucrurile sunt extraordinare în teorie. Practica ne omoară pe noi. Iar cifrele seci ne arată o cu totul altă realitate decât cea pe care ne place nouă să o vehiculăm la televizor.

România dispune cu adevărat de resurse consistente (naturale, istorice) pentru a face din turism un motor economic. De ce nu a reușit lucrul acesta până în 2017 (ultimul cuprins în evidențele statistice ale INS) e greu de precizat. Unii spun că de vină ar fi absența unei politici generale de dirijare și orientare a sectorului. De ce a lipsit o astfel de politică, atâta vreme cât a existat întotdeauna un minister de resort, iar e dificil de înțeles. Alții cred că documentele elaborate n-au fost niciodată respectate. Cine nu le-a respectat? Se înțelege, fix structurile statului care creează cadrul general legal, cele care au obligația să imprime o anumită direcție de dezvoltare a sectorului ori care ar trebui să fie motorul dezvoltării.

Sunt apoi voci care dau vina pe infrastructura deficitară de transport (rutier, feroviar). Noi spunem altceva: a existat o așa mare bătălie și au fost atât de multe interese în privatizarea fostelor unități de cazare comunistă, cu conexiuni directe la vârful instituțiilor statului ori a grupurilor politice, încât nimănui nu i-a ars de aplicat strategii. Până nu se va tranșa și ultimul hotel din România, în fine, ultima societate care a preluat patrimoniul turistic din vremea lui Ceaușescu, nimic bun nu se va întâmpla. Când nimeni nu va mai avea nimic de împărțit sau de câștigat, atunci putem spune că turismul ar putea intra într-o etapă nouă.

Locuri de cazare mai puține în 2017 comparativ cu 1990

Nu ne propunem astăzi să reluăm povestea eșecului din stațiunile Herculane sau Slănic Moldova, Jupiter sau Neptun, Sovata sau Borsec, Căciulata sau Pucioasa, Amara sau Băile Felix etc. Au curs zeci de tone de cerneală pe marginea acestui subiect. Ne propunem însă altceva, să demonstrăm că turismul, în afară de faptul că acum avem cazări de 5 stele, cu spa și jacuzzi, apartamente de lux, echipamente de ultimă generație, n-a evoluat prea mult față de 1990. În fine, cifrele oficiale, livrate de INS, sunt foarte curioase. Și începem cu numărul structurilor de primire turistică (hoteluri, moteluri, hosteluri, vile și cabane turistice, pensiuni, tabere etc. și alte spații cu mai mult de 5 locuri de cazare). În 1990 România dispunea de 3.213 structuri de cazare, iar în 2017 numărul a ajuns la 7.905. Deci avem de 2,4 ori mai multe clădiri turistice. Paradoxal însă numărul locurilor de cazare a scăzut de la 353.263 de locuri, în 1990, la 343.270 de locuri, în 2017. Cum s-a petrecut această ciudățenie? Simplu: numărul de locuri în taberele pentru studenți și elevi a scăzut de zece ori, iar cel din categoria „alte unități de cazare colective nespecificate“ (hoteluri ale sindicatelor, ale ministerelor, băncilor, unităților de stat) a ajuns la zero. Dacă mai adăugăm și unitățile ruină de pe litoral sau din stațiunile balneoclimaterice, avem o explicație pentru această diminuare. În locul unităților dispărute au apărut, este adevărat, sute de pensiuni și hoteluri de mai mici dimensiuni, cu condiții cert mai bune. Dar asta nu ne încălzește cu nimic!

Gradul de ocupare, mai mic în 2017 față de 1990!

Există apoi un indicator care iar ne arată că am involuat în ultimii 29 de ani: sosiri turiști (numărul persoanelor, români și străini, care se cazează cel puțin o noapte la o unitate turistică, indiferent de scopul călătoriei). În 1990 s-au înregistrat 12.296.552 de sosiri, iar în 2017 – 12.143.346 de sosiri. Micșorarea numărului este dată pesemne de apetitul românilor pentru vacanțele în străinătate, de scăderea numărului de elevi și studenți plecați în tabere, de turismul la negru etc. Alt indicator, respectiv înnoptări (numărul de persoane înregistrate fie și pentru o singură noapte în structurile turistice), a scăzut aproape la jumătate, de la 44.551.804 de înnoptări, în 1990, la 27.092.523 de înnoptări, în 2017. Această prăbușire e aproape ilogică. Indicele de utilizare a capacitații de cazare turistică, calculat prin raportarea numărului de înnoptări realizate la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, nu era grozav nici în 1990 și nici în 2017. Dar și așa diminuarea ratei de ocupare este semnificativă: 46,7% în 1990, față de 30,9% în 2017.

Mai mulți turiști străini în 2017

Dacă este să ne referim la străinii care ne-au vizitat țara, ei bine aici stăm mult mai bine, numărul dublându-se în 2017 (12.706.000 de sosiri), față de 1990 (6.531.923 de sosiri). Numai că „vizitator internațional“ desemnează, din punct de vedere statistic, orice persoană străină care călătorește către o țară, alta decât aceea în care-și are în mod obișnuit reședința, înregistrată la intrarea în acea țară, în cazul nostru, în România. Se prea poate ca un turist să vină de 10 ori la noi; el va fi înregistrat de 10 ori. Însă în hoteluri și pensiuni s-au cazat doar 2,75 milioane de turiști nerezidenți! Unde să fie diferența? Simplu de răspuns: peste trei sferturi din numărul total de intrări la graniță au fost sosirile turiștilor români (diaspora), care mai apoi s-au cazat la ei acasă, iar dintre cetățenii străini, pesemne pentru o mare parte, România a fost doar țară de tranzit. Cei mai mulți vizitatori internaționali provin din Europa. Și numărul românilor care călătoresc în străinătate aproape că s-a dublat: 19.940.000 de persoane, în 2017, față de 11.274.739 de persoane, în 1990. Însă nu orice plecare este în scop turistic. Statistica reține numărul celor înregistrați la ieșirea din țară, indiferent de scopul călătoriei.

În loc de concluzii

Pentru 2018, statistica turistică ar putea arăta mult mai bine. Dar e un fel de a ne fura căciula de unii singuri. De ce emitem o asemenea apreciere? Fiindcă numărul de sosiri în unitățile de cazare a crescut grație voucherelor de vacanță acordate bugetarilor și stagiilor de formare profesională a personalului din administrația publică centrală, județeană și locală, activitate finanțată tot din bugetul statului. Lăsăm la o parte faptul că au fost avantajate de aceste două acțiuni numai marii hotelieri sau antreprenori, având în vedere că tichetele au fost valabile numai pentru unitățile de patru și cinci stele. Întrebarea este alta: în ce mod se întoarce în economie această mână întinsă turismului de către statul român? Iar răspunsul nu este unul care să ne bucure: se va întoarce parțial, sub formă de impozite mai multe către stat, dar nu și în economia reală, fiindcă programul n-a fost gândit ca un lanț care să stimuleze producția autohtonă. Vă dăm un exemplu: cu ce ne încălzește că restaurantul unui hotel din programul voucherelor de vacanță cumpără produse (carne, lactate, legume etc.) de la supermarket, ci nu de la un fermier român?

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

20 de milioane de lei pentru ECO-turism în România

Termenul sau conceptul de ECO-turism a fost vehiculat până acum în România în repetate rânduri. Și chiar există multe inițiative private în acest sens. Dar abia în urmă cu ceva timp Ministerul Mediului, Pădurilor și Apelor a lansat în dezbatere publică un program cu acest nume, primul din țară, spunea ministrul Cristiana Pașca Palmer. Practic, este vorba despre dezvoltarea unui turism complet nepoluator în ariile naturale protejate, după modelul mult mai experimentatelor întreprinderi de acest fel din lume (SUA, Australia, Canada, Spania). Bugetul inițial aprobat și derulat prin Administrația Fondului pentru Mediu este de 20 de milioane de lei, finanțarea maximă/proiect putând ajunge la 900.000 de lei. Programul poate fi accesat de primării, organizații neguvernamentale, operatori economici, muzee, instituții din sistemul național de cercetare-dezvoltare și instituții de învățământ superior acreditate.

„România – spunea ministrul Pașca-Palemer – dispune de un potențial ecoturistic imens: 25% din teritoriul țării noastre este arie naturală protejată. Cu toate acestea, destinațiile turistice de acest fel sunt fie necunoscute de populație, fie greu accesibile în lipsa unei infrastructuri minime de acces.“ Programul ECO-turism tocmai acest lucru își propune să rezolve, „să acopere aceste lipsuri și să poată revitaliza ariile protejate și zonele cu valoare naturală prin trasee tematice bine delimitate și prin includerea lor într-un circuit generator de beneficii în sectorul economiei verzi, atât în zonele fără istoric economic, dar și în cele în care economia convențională nu mai poate funcționa“, a mai declarat Palmer. Pot fi finanțate lucrări pentru realizarea infrastructurii de acces nemotorizat precum poteci tematice, podețe pentru activități de cicloturism, călărie, caiac-canoe, trasee de aventură, via ferrata (trasee montane prevăzute cu cabluri, scări și poduri metalice), infrastructura aferentă acestora – rasteluri pentru bicicletă, locuri de adăpost și hrană pentru cai, debarcader, refugii alpine, puncte de informare turistică și protecția mediului/refugii, amenajarea peșterilor, centrelor de vizitare, realizarea și refacerea traseelor de drumeție, observatoare pentru faună, puncte de belvedere, semnalizarea traseelor, instalații în aer liber de interpretare a naturii. Destinațiile vor fi promovate prin website-uri, newsletter, hărți pe suport de hârtie sau digital, aplicații pentru telefoane și alte dispozitive mobile, monitoare de tip touch screen.

Patrimoniul natural disponibil

La nivel european, România deține cel mai diversificat și valoros patrimoniu natural, deci ar avea resurse extrem de generoase pentru dezvoltarea programului: arii naturale protejate desemnate la nivel internațional: rezervații ale biosferei, situri Ramsar, situri naturale ale patrimoniului universal – Delta Dunării și geoparcuri; arii naturale protejate de interes național, cu o suprafață de 7% din teritoriul național: parcuri naționale, parcuri naturale; monumente ale naturii, cu 170 de obiective; rezervații științifice și situri Natura 2000 – cu o suprafață totală de 17,84% din suprafața țării.

România deține 273 Situri de Importanță Comunitară (13,21% din suprafața națională) și 108 Situri de Protecție Specială Avifaunistică (11,89%), distribuite în patru regiuni, așa cum sunt ele clasificate în normativele europene, respectiv continentală, alpină, pontică (doar în România și Bulgaria) și stepică (doar în România).

GALERIE FOTO


Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 53

  • Publicat în Turism

România, prima ţară din Europa care are criterii de evaluare pentru destinaţiile de ecoturism

România devine prima ţară din Europa care a dezvoltat un sistem de recunoaştere a destinaţiilor de ecoturism pe baza criteriilor dezvoltate de Consiliul Global de Turism Durabil (GSTC) şi a Standardelor Europene de Ecoturism (EETLS), după lansarea, vineri, a destinaţiilor de ecoturism şi criteriilor de recunoaştere a acestora.

'Avem o ocazie unică de a ne poziţiona pe piaţa europeană de ecoturism atât din punct de vedere tehnic, prin criteriile de ecoturism, cât şi din punct de vedere imaginii pozitive pe care ecoturismul o poate oferi pe piaţa reală de turism, imagine legată de natura şi de cultura rurală din România. Este o premieră în Europa şi credem că la nivel internaţional suntem prima ţară care are criterii acestea. Anumite microregiuni din România care au pe teritoriul lor şi o arie protejată, un parc naţional, un parc natural împreună cu comunităţile din jurul lor, cu reţeaua de servicii, aici vorbim de pensiuni turistice, de tur operator, de ghizi şi alt gen de servicii, sunt capabile să facă un parteneriat şi să reprezinte acestă zonă', a declarat vineri, în cadrul unei conferinţe de presă, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România, Andrei Blumer.

El a explicat că destinaţiile ecoturistice sunt zonele geografice unde se poate practica o formă de turism care respectă natura şi tradiţiile locale.

Potrivit reprezentantului AER, ecoturismul reprezintă un instrument excelent de dezvoltare durabilă locală a zonelor rurale din apropierea sau din interiorul ariilor naturale protejate, iar în momentul de faţă din ce în ce mai multe zone se cristalizează ca destinaţii de ecoturism cu o reţea de servicii bine închegată şi infrastructură turistică specifică (Ţara Dornelor, zona Băilor Tuşnad, Ţara Haţegului - Retezat, Pădurea Craiului - Apuseni, Delta Dunării, Podişul Hârtibaciului etc).

În opinia sa, o destinaţie de ecoturism înseamnă în primul rând o imagine verde, o imagine "coerentă" care să fie susţinută de servicii specifice.
De asemenea, o destinaţie de ecoturism înseamnă şi un bun management al deşeurilor şi o bună infrastructură de acces. "Ecoturismul se poate face şi cu infrastructură mai precară din punctul de vedere al calităţii. Toleranţa turiştilor este mai mare", a explicat Blumer.

"Criteriile sunt ca un ghid de bună practică. I se spune unei zone ce trebuie să facă, cine trebuie să facă. Ele urmăresc să dea o linie directoare zonei respective. Criteriile pentru recunoaşterea destinaţiilor de ecoturism au fost elaborate într-un proces participativ într-un grup de lucru interministerial de către Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism (INCDT) şi Asociaţia de Ecoturism din România (AER), în colaborare cu Ministerului Mediului, Ministerul Agriculturii, ANTREC, WWF România, RNP Romsilva şi UNDP", a spus Blumer.

El a mai menţionat că asociaţia desfăşoară o campanie timp de un an al cărei scop este recunoaşterea unei dimensiuni noi a naturii şi a satului tradiţional din România, o dimensiune economică şi socială.

Tot vineri a fost prezentat prototipul lotcii ecoturistice - un nou model de barcă dezvoltat de Ivan Patzaichin.

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS