Agricultura este o resursă aproape inepuizabilă de deșeuri specifice ce ar putea fi folosite pentru a obține compost. Acesta are o importanță deosebită la îmbunătățirea structurii solului și a stabilității acestuia. Cu toate acestea, resturile vegetale din agricultură sunt pierdute, iar agricultorii nu par foarte interesați de a le transforma în compost. Dan Țone, director al companiei Eutron, ne-a vorbit despre acest subiect.

Ar trebui ca MADR să popularizeze mai mult beneficiile compostării

– În mod normal, agricultura ar trebui să fie un domeniu interesat de compostare, dar nu se întâmplă așa.

– Din păcate, nu. Sunt frecvent în ultima perioadă proiecte europene care, aproape toate, conțin o componentă de sustenabilitate. Primesc uneori telefoane de la fermieri care îmi spun că au nevoie de un composter de 7.000 de euro, spre exemplu, și îi întreb pentru ce cantitate trebuie să fie adaptat echipamentul. Răspunsul este că asta este suma la care se încadrează prin proiectul accesat. Aceasta este modalitatea în care pun ei problema și, din păcate, compostarea în agricultură nu este o prioritate. Ar trebui ca Ministerul Agriculturii să facă mai multe eforturi pentru popularizarea compostării.

– Putem pune această reticiență pe seama lipsei de informații?

– Da, asta este clar. Noi facem tot posibilul să diseminăm informații. Încercăm să organizăm cu cei de la USMAV prezentări în fața fermierilor din diferite bazine legumicole, dar am și situații neplăcute. Nu toți fermierii au și o școală horticolă în spate, unii fac asta din tradiție și atunci au impresia că știu mai bine ce este de făcut. Sunt convins însă că, până la urmă, și fermierii români vor înțelege beneficiile compostării resturilor vegetale.

Compostul poate fi păstrat până la 2 ani și jumătate

– Care este procesul prin care se întâmplă transformarea resturilor vegetale în compost?

– Acest lucru este posibil în prezența unor microorganisme care vin la pachet cu composterul. Acestea sunt dezvoltate în regim de laborator. În momentul în care în composter am o temperatură de 60-65 de grade Celsius și umiditate (produsă de resturile vegetale sau alimentare) microorganismele se trezesc la viață și încep să se multiplice, apoi încep să își facă treaba de descompunere. Motorul compostării sunt aceste microorganisme bune care accelerează procesul de descompunere.

– Care este durata de valabilitate a compostului rezultat din acest proces?

– Poate fi păstrat până la 2 ani și jumătate, dar fără a fi expus la umiditate excesivă. Din cauza concentrației sale, nu este recomandat ca acesta să fie folosit mai devreme de 30 de zile de la realizarea lui, dar, și dacă îl folosim după un an, ar trebui să facem niște analize fizico-chimice ca să vedem care sunt concentrațiile elementelor, care sunt PH-ul și conductivitatea. Așa aflăm și care sunt dozele în care trebuie să îl administrăm în culturi. Poate fi folosit în orice fel de culturi, iar un specialist horticol poate vedea din buletinul de analize unde se potrivește cel mai bine și pentru ce tip de sol. Există posibilitatea să îl folosim, spre exemplu, la un tip de sol pe care vrem să îl scoatem din zona neutră și să îl ducem în zona acidă sau bazică. Dacă am un compost ușor acid, toamna îl împrăștii, răscolesc solul, în primăvară fac analiza solului și apoi putem cultiva plante care au nevoie de un sol acid.

Nicio fermă din România nu are un astfel de echipament

– Pentru o fermă de dimensiune medie, ce volum ar trebui să aibă echipamentul de compostare?

– În mod firesc, cantitatea aruncată este de 15-20%; mă refer aici la legume stricate sau care nu se pretează pentru vânzare și la vrejurile de la plante. Dacă am trei tone de resturi vegetale într-o zi de la o cultură de la care vom avea deșeuri câteva luni, pot să folosesc un echipament în care se pot composta între 100-250 de kilograme. Este important să știm cantitatea zilnică de resturi vegetale.

– În câte dintre fermele din România există astfel de echipamente în prezent?

– În niciuna, dar avem în schimb la restaurante, hypermarketuri, în școli și grădinițe. Cu fermierii nu am reușit încă să stabilesc o colaborare. Sunt multe programe europene care mizează pe această componentă de sustenbilitate și probabil că vor prinde curaj și agricultorii noștri. Dacă se va întâmpla lucrul acesta, vor vedea beneficiile și câștigul financiar.

Laura ZMARANDA

După mulți ani în care orașele s-au transformat în niște uriașe jungle de beton, iată că civilizația resimte nevoia tot mai accentuată de a integra natura și chiar agricultura în infrastructura urbelor. În România proiectele de acest fel sunt limitate, dar alte țări au dezvoltat conceptul de grădină urbană și compostare, spre exemplu. Inspirat după modelul francez, Urban Cultor este un proiect, spune Cristina Briziou, responsabil de comunicare, menit să demonstreze că orașele au capacitatea de a completa agricultura rurală și de a înverzi.

„Nu este nevoie de specialiști, ci de oameni pasionați“

Reporter: Cum arată grădinile urbane în viziunea dumneavoastră?

Cristina Briziou: Grădinile urbane sunt gândite, în primul rând, ca un spațiu de socializare în care cetățenii pot împărtăși experiențe și practici într-o pasiune comună. De asemenea, o grădină urbană ideală promovează incluziunea, solidaritatea și respectul față de natură. Solul și biodiversitatea sunt privilegiate prin practicarea principiilor permaculturii și a agriculturii durabile, astfel încât grădinile să devină refugiu pentru insectele, păsările și animalele care trăiesc în orașe. Există în orașe grădini comunitare și grădina de la bloc. Amintim aici proiecte foarte frumoase precum „Grădina cu Oameni“, un proiect de educație aplicată ce vizează zona Cișmigiu, „Grădina din Gura Siriului“, un loc educativ în natură, o grădină de permacultură și arte pentru cartierul Titan și zonele adiacente, „Livada comunitară urbană“, un proiect al grupului de inițiativă Acțiunea Comunitară a Tineretului, susținut prin Programul „Inclusiv în Cartier“, „Grădina urbană“ din Sibiu.

Rep.: Din ce domenii sunt specialiștii care pot crea o astfel de grădină?

C.B.: Pentru a gestiona o grădină urbană nu este nevoie de specialiști, ci de oameni pasionați, care simt satisfacție atunci când iau pământ în mâini, când îngrijesc o plantă sau admiră o albină. Bineînțeles, pentru spații mai mari sau la implementare, sfaturile unui inginer horticol sau al unei persoane formate în domeniul designului de grădini, permacultură sunt întotdeauna bine-venite, cu atât mai mult cu cât solul, temperaturile și apa în oraș pot fi o provocare pentru plante.

„Costurile de înființare pot fi foarte variate“

Rep.: Care sunt costurile pentru înființarea unei grădini urbane?

C.B.: Dacă vorbim de o grădină la bloc, spațiile verzi din jurul acestora pot fi amenajate în grădini cu plante aromatice și flori, de exemplu. Suprafețele pot începe de la 20 m². O grădină în care se pot amenaja parcele, căi de acces, cu producție de legume și plante perene sau pomi fructiferi ar fi ideal să aibă peste 50 m², cu un punct de acces pentru conectarea unui sistem de irigație, un spațiu pentru compostare, unde mai multe familii își pot aduce contribuția. Costurile de înființare pot fi foarte variate, dar menționăm că anumite deșeuri din oraș precum bucăți de lemn, de metal, piese de mobilier de exterior, în mâinile unei persoane pricepute, pot deveni adevărate resurse pentru amenajarea grădinii. De exemplu, sere mici pentru răsaduri, bănci, cutii de compost, spații de depozitare pentru unelte.

Rep.: În ce țări este dezvoltat acest concept de agricultură urbană?

C.B.: Ne inspirăm foarte mult din activitatea ONG-urilor din Franța, țara în care ne-am și format în domeniul compostării urbane și al agriculturii urbane. Majoritatea proiectelor sunt sprijinite și implementate cu sprijinul autorităților locale. Grădinile pe acoperiș sau comunitare sunt însă foarte răspândite și în Germania, Olanda, Polonia.

„Colaborăm cu artizani locali“

Rep.: De unde asigurați echipamentul pentru compostare?

C.B.: Pentru moment producem noi înșine echipamentele pentru compostare și jardinierele sau straturile înălțate pentru grădini. De asemenea, am creat o unealtă pentru aerisit compostul foarte ușor de folosit de către oricine. Am produs-o aici în România, cu ajutorul unui tânăr din Ploiești pasionat de arta prelucrării metalului. Acest model de aerisitor pentru compost nu exista pe piața de la noi. De asemenea, colaborăm cu artizani locali pentru un prototip de minicompostor din lut adaptat pentru jardiniere. În principiu, căutăm și lucrăm numai cu producători locali pasionați de domeniul lor de activitate și care au aceleași principii ca noi.

Rep.: Cum privesc românii inițiativele de genul Urban Cultor?

C.B.: Avem foarte multe apeluri care dau naștere unor discuții foarte interesante de proiecte la care acești oameni se gândesc pentru a căror implementare au nevoie de consiliere. Suntem foarte flexibili în a amenaja de la grădini micuțe, private, până la grădini în companii, pentru angajați. Plantele la locul de muncă aduc relaxare și o satisfacție enormă atunci când sunt îngrijite de oamenii din echipă. Foarte multe solicitări ajung la noi din partea grădinițelor și școlilor care doresc să amenajeze grădini urbane pentru copii.

„Nu există încă o lege privind condițiile realizării compostării“

Rep.: Care sunt cele mai inovatoare soluții pe care le propuneți în domeniul dvs. de activitate?

C.B.: Considerăm că în domeniul compostării urbane am adus în România conceptul de compostare de proximitate. Nu există încă o lege care definește condițiile desfășurării acestui gen de valorifi-

care a biodeșeurilor în cantități mici și la locul în care acestea sunt produse. Ne dorim să venim cu o propunere de text pentru a fi introdus în specificațiile pentru Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile, dar acest lucru necesită sprijin din partea ONG-urilor și al cetățenilor care își doresc să composteze și mai ales timp. Zona de compostare pe care noi o amenajăm cu trei cutii pentru compost – una pentru aport, una pentru rezerva de materie care conține carbon și una pentru maturare – reprezintă un pachet ideal pentru reușita unui proiect de compostare în oraș. Deocamdată la noi nu există așa ceva. Acest concept funcționează foarte bine în Franța, unde majoritatea comunităților urbane beneficiază de spații similare, gestionate de o persoană formată sau un grup de persoane inițiate. Proiectele sunt de cele mai multe ori finanțate de către autorități, cu sau fără contribuția financiară modică a celor care aduc biodeșeuri din gospodărie.

(D.Z.)

Am descoperit la Săcele pe unul dintre cei mai mari iubitori ai plantelor din județul Brașov. Despre grădina lui Mate Levente se poate povesti, fără răgaz, ceasuri întregi. L-am provocat și la o discuție despre un subiect de actualitate, încălzirea serelor pe timpul iernii.

Materia primă pentru microcentrală

Levente și-a construit o mică afacere cu plante autohtone sau aduse de la mii de kilometri distanţă, dar spune că cel mai important lucru este pasiunea pentru grădinărit, nu profitul. Are în fiecare an, o mulțime de plante ornamentale, aromatice sau flori exotice, aduse din toate colțurile lumii. Dar o bună parte a celor peste 500 de specii de care se ocupă au nevoie de căldură și iarna. Levente s-a gândit care ar fi cea mai ieftină modalitate de încălzire, într-o zonă în care frigul nu iartă… Iată și rețeta pe care ne-a dezvăluit-o: „Anul trecut m-am gândit să fac un experiment, să încerc încălzirea cu compost de la plante, paie și gunoi de grajd. Cunoșteam metoda de pe Internet și m-am apucat, toamna trecută, de lucru. Ca materiale, am folosit ce am găsit la îndemână: lucernă proaspata cam 2-3 roabe, frunze și tulpini de porumb, tot 2-3 roabe, gunoi de grajd de la vite... Am citit că e mai bun cel de cal, dar e bun de la orice animal de curte, am cumpărat o căruță de gunoi cu 100 de lei, amestec de cal și vacă... Având o afacere în grădinărit am găsit destule buruieni, deci am pus și 2-3 roabe de buruieni, apoi tot vreo 2-3 roabe de compost, vechi de 3-4 luni. După o săptămână a fost nevoie să suplimentez cantitatea pentru că întreg materialul a scăzut cam cu 30-40 cm, astfel că am mai pus deasupra 2 roabe de lucernă și 2 roabe de tulpini de porumb. La urmă se pune apă din belșug pentru a face ca umiditatea să fie de cel puțin 40-60%. Acesta a fost principiul acestei centrale pe compost improvizate și a dat rezultate mulțumitoare. Astfel, în microcentrala mea aveam deja 40 de grade, după doar 2 zile. Nu am pus țeavă pentru a scoate și apă caldă. Tot compostul l-am acoperit cu baloți de paie, să nu se piardă căldura. Am vrut sa testez doar dacă se încălzește și dacă degajă destulă căldură, în mod pasiv, fară nimic suplimentar, ventilatoare, pompă de apă etc. După câteva zile temperatura din interiorul compostului, ajutată de bacteriile termofile, a urcat până la peste 50 de grade și s-a menținut constantă o bună parte a sezonului rece.“

Experiment reușit

Prin experimentul lui Mate Levente a menținut în seră o temperatură peste limita înghețului și în nopțile reci de iarnă, cu o cheltuială minimă. A folosit, în mare parte, doar ceea ce i-a oferit natura. Horticultorul din Săcele ne-a spus că pentru această iarnă se va pregăti mai bine pentru că are un an de experiență.

Încălzirea cu compost a fost experimentată pentru prima dată, la mijlocul secolului trecut de inventatorul francez Jean Pain care a făcut prima centrală pe compost în sudul Franței. Metoda sa își poate găsi utilitatea și în epoca supertehnologiilor, mai ales în serele mici, care nu au nevoie de multă căldură. Încălzirea este ecologică și poate asigura, cu metode 100% naturale, o temperatură optimă sau apa caldă în fermele de mai mici dimensiuni sau, precum am văzut la Săcele, menținerea prin arderile din interiorul compostului a unei temperaturi constante în seră pe timpul iernii.


Sistemul inovativ pe bază de compost poate să asigure fermei, casei de la țară și solarului toată căldura și apa caldă necesară pe timp de iarnă, facilități generate în mod 100% natural. La baza centralei verzi se află proprietatea compostului de a genera căldură, temperaturile din interior putând atinge și 65 de grade Celsius. Mai este nevoie de o pompă, de țeavă și de plasa de oțel, iar sistemul poate asigura nevoile de încălzire pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați, timp de cel puțin 12-16 luni, după care compostul trebuie schimbat. Dimensiunea standard recomandată pentru acest sistem este cea cu un diametru de 5 metri și înălțime de 2,5 metri. Sistemul este folosit în multe gospodării și ferme din întreaga lume, iar în străinătate se organizează chiar și seminarii în care toți cei interesați învață cum să își construiască singuri sursa de apă caldă și căldură.


Vasile BRAIC

Culorile toamnei au început să-și arate minunatele nuanțe de roșu și portocaliu, iar în fiecare zi alte frunze își încep coborârea lină de pe ramurile copacilor până la sol. Este un semn pentru grădinari că a venit timpul să-și pregătească prețiosul compost ce va hrăni florile din grădină în anul următor. Acest îngrășământ, denumit și „aurul negru“, este dovada unui demers valoros și benefic plantelor, obținut prin forțe proprii și cu efort redus.

Compostul din frunzele căzute reprezintă o modalitate extraordinară de a crea, prin reciclare, un îngrășământ de calitate, bogat în nutrienți.

„Beneficiile compostului din frunze sunt numeroase atât pentru mărirea porozității solului, cât și pentru creșterea fertilității lui. Tot ceea ce trebuie știut este dozarea corectă a carbonului și azotului din compoziția acestuia. Compostul din frunze reține umezeala și combate apariția buruienilor atunci când este folosit ca mulci. El poate fi realizat chiar și dintr-o grămadă de frunze, aerate la intervale de 2 săptămâni, pentru a permite microbilor să descompună materia organică. Temperatura de păstrare nu trebuie să coboare sub 15 grade, iar umiditatea sa trebuie menținută, fără a îngădui suprasaturarea. Prin adăugarea straturilor succesive de 20-30 cm de frunze, fire de iarbă tăiate și pământ de grădină, se poate ajunge la o înălțime de pană la 1,5 m de amestec care se lasă la macerat, într-o zonă special dedicată, departe de casă, până ce frunzele nu vor mai putea fi distinse de pământ. La final vei beneficia de un îngrășământ ecologic disponibil direct în propria grădină“, este de părere Viaceslav Buhna, specialist în grădinărit.

Este bine însă de știut că există și unele dezavantaje ale compostului ecologic. Este vorba despre riscul perpetuării anumitor boli și a diverșilor dăunători care se pot afla în frunzele căzute, ce rezistă și se pot înmulți chiar și după perioada iernii. „Este foarte important să verifici frunzele și să te asiguri că întreaga materie conținută în compost provine de la pomi sănătoși. De asemenea, trebuie evitată combinarea buruienilor cu amestecul pentru îngrășământ deoarece semințele lor pot deveni o sursă sigură de îmburuienire a solului“, recomandă specialistul FamousRoses.eu.

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 58

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti