reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Jul 2019

În judeţul Suceava, ploile de lungă durată afectează culturile agricole

În judeţul Suceava, campania agricolă de primăvară din acest an a fost una cu totul aparte. La porumb, însămânţările s-au făcut până la începutul lunii iunie, soia şi floarea-soarelui nu au fost semănate la timp, iar grâul a rămas neerbicidat din cauza temperaturilor scăzute şi a precipitaţiilor abundente şi de lungă durată. Tot din cauza ploilor sunt probleme în legumicultură şi în zootehnie.

După o desprimăvărare destul de timpurie, agricultorii suceveni şi-au programat să finalizeze campania de primăvară imediat după sărbătorile pascale. Din cauza temperaturilor scăzute, mai ales pe timpul nopţii, şi a precipitaţiilor abundente care au căzut în momentul în care erau programate lucrările de înfiinţare a culturilor de primăvară, respectiv semănarea florii-soarelui, a porumbului şi soiei, culturi care au nevoie de căldură, s-au înregistrat întârzieri de cel puţin două săptămâni la semănat. Agricultorii sunt optimişti pentru că umiditatea din sol a ajuns la un nivel optim, iar, în condiţiile în care vor fi temperaturile prognozate, porumbul are timpul necesar pentru a ajunge la maturitate.

Cadru propice pentru înmulţirea bolilor

„Precipitaţiile abundente şi de lungă durată, precum şi nopţile reci din această primăvară au creat probleme atât la înfiinţarea culturilor de primăvară, cât la întreţinerea acestora ca urmare a precipitaţiilor care deocamdată nu vor să se oprească. Până la urmă campania de însămânţări s-a finalizat, dar este foarte greu de întreţinut culturile. Nu se poate intra în câmp şi în aceste condiţii sunt situaţii în care la cerealele de toamnă nu s-a putut erbicida. Bine ar fi dacă cei care lucrează suprafeţe mari, dar şi micii agricultori ar putea să facă măcar tratamentele contra bolilor pentru că avem condiţii foarte bune pentru manifestarea acestora întrucât precipitaţiile au fost destul de multe, temperaturile sunt ridicate, iar pentru apariţia şi înmulţirea bolilor este un cadru propice.

Recomandarea noastră, a celor care suntem alături de cei care trudesc în agricultură, ar fi ca orice moment prielnic să fie folosit la maximum, să fie pregătiţi şi, atunci când timpul permite şi există posibilitatea, să se intre pe teren. Acesta este cel mai important lucru la această dată, să se facă lucrările de întreţinere, fie cele de erbicidare, fie cele de combatere a bolilor sau dăunătorilor. Şi la culturile prăşitoare, porumb, floarea-soarelui, sunt întârzieri, trebuie intrat cu mijloacele mecanizate, efectuate lucrările şi combătute buruienile“, subliniază Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Agricultură.

Cu toate acestea, lanurile de păioase arată bine, inclusiv cele semănate în primăvară, specialiştii fiind optimişti şi speră că, dacă nu va fi grindină, vijelii şi ploile îndelungate vor fi mai rare, în cea de-a doua jumătate a lunii iulie se va putea intra la recoltat, producţia anunţându-se bună.

Pentru al doilea an consecutiv, cartofii sunt ameninţaţi de mană

Dacă în domeniul vegetal agricultorii sunt cât de cât optimişti, nu acelaşi lucru se poate spune despre marii cultivatori de cartofi, unde viitoarea producţie s-ar putea să aibă de suferit atât din punctul de vedere al cantităţii, cât mai ales al calităţii. Vara lui 2018 a fost una cu ploi masive şi culturile au fost afectate pe suprafeţe mari de mană pentru că nu au existat condiţiile necesare efectuării tratamentelor de combatere şi boala a ajuns la tuberculi. În primăvară, o parte din producătorii de cartofi s-au bazat pe sămânţa din cultura proprie, dar atunci când au vrut să o folosească la înfiinţarea culturii au constatat că nu este bună şi fie au diminuat suprafeţele cultivate, fie au apelat la sămânţă din import, care a dus la creşterea costurilor.

„Şi în acest an o problemă va fi la cultura cartofului pentru că sunt condiţii foarte bune pentru apariţia şi dezvoltarea manei. Dacă nici pentru mană nu se vor putea face tratamentele la timp, lucrurile se complică“, a precizat ing. Haralampie Duţu.

Suprafaţa cultivată cu cartofi este de 18.627 ha, cu 300 ha mai mică faţă de anul trecut şi cu 1.500 ha mai puţin faţă de 2017, chiar dacă în această primăvară, în judeţul Suceava, un kilogram de cartofi s-a vândut cu 3-4 lei.

Vremea capricioasă afectează zootehnia

Cu necazuri se confruntă şi cei care se ocupă de zootehnie.

„În zootehnie suntem în faza în care trebuia făcută prima coasă la culturile pentru nutreţ şi mă refer aici la suprafeţele cu leguminoase furajere cum ar fi trifoi şi lucernă, precum şi la gramineele care au ajuns în faza în care se pot cosi. Nici în zona pajiştilor nu sunt condiţii pentru a face fân la această dată. Nu suntem din categoria plângăreţilor, dar acesta este adevărul: este foarte greu să faci lucrările care se impun la acest moment ca urmare a condiţiilor pe care le avem din cauza precipitaţiilor“, a conchis ing. Haralampie Duţu.

Silviu Buculei

Direcţia Silvică Suceava - peste 1.600 ha de terenuri forestiere regenerate şi împădurite

Direcţia Silvică Suceava şi-a propus pentru această primăvară lucrări de împăduriri şi regenerarea pădurilor în fond forestier de stat, în fond forestier privat administrat cu contracte şi în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice. Suprafaţa vizată este de 1.670 ha, din care 800 ha regenerări naturale şi 870 ha împăduriri în fond forestier. Concomitent cu lucrările la regenerări se vor efectua lucrări de completări curente pe 159 ha.

În România, Luna plantării arborilor datează din anul 1936

Luna plantării arborilor este unul dintre cele mai importante evenimente silvice şi ecologice care se desfăşoară în fiecare an în judeţul Suceava, sub coordonarea Direcţiei Silvice, fiind o modalitate de sensibilizare a cetăţenilor şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor şi a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Luna plantării arborilor îşi are începuturile în SUA, în anul 1872, când s-a organizat sărbătoarea sădirii arborilor. În România, Luna plantarii arborilor este marcată din anul 1936, la iniţiativa profesorului universitar Marin Drăcea, de la Facultatea de silvicultură a Universităţii Politehnice Bucureşti, întemeietorul şi timp de 15 ani directorul Institutului de Cercetări Forestiere şi promotorul introducerii în ţara noastră a silvotehnicii moderne. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acţiunea a fost întreruptă, fiind reluată în 1964 sub denumirea de Luna Pădurii. Din anul 2008, odată cu reeditarea noului Cod Silvic – Legea nr. 46/2008, se revine la vechea denumire, respectiv Luna plantării arborilor, sub care se desfăşoară şi în prezent activităţile la care participă membrii comunităţilor rurale şi urbane, personalul silvic, elevi, studenţi.

Acţiunile şi manifestările care au loc în judeţul Suceava, organizate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava în parteneriat cu societatea civilă, în cadrul Lunii plantării arborilor, au ca scop să reamintească şi să sensibilizeze oamenii şi factorii de decizie despre rolul pădurii, despre importanţa menţinerii echilibrului ecologic al mediului. În cadrul acestor acţiuni se desfăşoară evenimente ca: plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii, concursuri profesionale, sponsorizări cu material forestier pentru plantat.

O componentă importantă a activităţii de regenerare a pădurilor o reprezintă susţinerea din punct de vedere tehnic şi logistic, prin sponsorizări cu material forestier pentru plantat, a acţiunilor promovate de societatea civilă, pentru dezvoltarea conştiinţei apărării, conservării şi dezvoltării pădurii, a respectului pentru pădure.

Temperaturile scăzute au prelungit Luna pădurilor

„Luna pădurii este în toi în judeţul Suceava. Am început în zona colinară, Dolhasca, Gura Humorului, Pătrăuţi Adâncata, ocoale aflate la altitudine mai joasă, pentru că în zona de munte, cum ar fi la Cârlibaba, abia se deszăpezesc drumurile pentru acces la şantierele de împăduriri.

În momentul de faţă suntem la jumătatea programului propus pentru anul 2019. Din aproape 900 ha de teren pe care trebuie să îl împădurim, avem în jur de 500 ha plantate. Avem şi câteva hectare în terenul forestier al persoanelor fizice, unde avem un program de 180 ha de împăduriri; acolo se merge mai lent pentru că majoritatea proprietarilor sunt în zona de munte. Avem împădurite 25 ha în zona colinară, dar sunt sigur că le vom termina dacă va permite timpul. La Suceava temperaturile sunt foarte scăzute, iar în unele zone, deşi este trecut de 15 aprilie, există încă îngheţ la sol, ceea ce nu ne permite să scoatem puieţii din pepiniere, existând şi un pericol pentru cei pe care îi plantăm. Avem şi operaţiuni de completări, de ajutorare a regenerării naturale pe 800 ha.

În campania de împădurire din acest an vom folosi 5,6 milioane de puieţi forestieri, din care peste 80% sunt din specia molid şi brad, celelalte fiind foioase. Avem întregul necesar de puieţi asigurat, existând şi un excedent pe care putem să îl vindem persoanelor fizice sau juridice interesate. Sunt stabilite tarifele şi îi putem ajuta şi pe ei să îşi facă împăduririle“, ne-a spus inginerul silvic George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Tot de la inginerul silvic George Celsie am aflat că persoanele juridice care au păduri şi contracte de administrare cu Direcţia Silvică, contractul de administrare presupune inclusiv împădurire. Persoanele fizice care nu au contract de administrare, după lege, obligatoriu trebuie să aibă contract de pază, acestea refăcându-şi pădurile prin Garda Forestieră, instituţie la care îşi depun documentaţia şi după ce se aprobă se plantează prin forţe proprii.

Puieţi pentru populaţie la preţuri avantajoase

Materialul săditor necesar (puieţi, butaşi, seminţe forestiere) pentru Direcţia Silvică Suceava este asigurat în totalitate din surse proprii. Până în prezent s-au executat lucrările de butăşiri şi sunt în curs de a fi executate semănături în solarii, semănături în câmp și repicaje. Suprafeţele pe care se vor amplasa culturile în această primăvară au fost cultivate cu plante amelioratoare în anul 2018, s-au erbicidat şi s-au arat din toamnă, astfel încât există premisele unei bune reuşite a culturilor.

Excedentul de puieţi disponibili din speciile pin silvestru, frasin, plop pot fi livraţi contra cost, la preţuri avantajoase. Totodată, Direcţia Silvică Suceava pune la dispoziţie contra cost, prin Pepiniera Silvică Salcea, pentru cei interesaţi, puieţi din specii ornamentale dintr-o gamă variată de specii pentru amenajarea spaţiilor verzi. Din speciile de răşinoase, talie mică şi mijlocie, se pot livra contra cost puieţi de tuia, ienupăr, brad alb şi argintiu, molid canadian, pin negru. Din speciile răşinoase, talie mare, pepiniera salcea are disponibili puieţi de chiparos de California, chiparos japonez, ienupăr de Virginia, molid Canadian, molid înţepător, pin de munte, tuia de Canada, iar din gama foioase – arbuşti, cei interesaţi găsesc dracilă japoneză, liliacul de vară, gutuiul japonez, cornul, lemnul câinesc, iasomie, bulgăraş. Din cele câteva mii de specii puse la dispoziţie de cea mai mare pepinieră a Direcţiei Silvice Suceava sunt şi cele de foioase arbori şi arbuşti talie mare, cum ar fi arţarul roşu, casta­nul porcesc, mesteacănul, carpenul, cornul, salcia mirositoare, frasinul globular, cătina albă, magnolia, mărul roşu ornamental, dudul plângător, platanul, cireşul păsăresc, mălinul, părul plângător, stejarul roşu american, rozmarinul, salcia japoneză, scoruşul, cununa miresei, teiul pucios, ulmul plângător, călinul. Tot pentru grădini sunt disponibili puieţi ornamentali de plante agăţătoare, plante perene, arbuşti fructiferi (zmeur, mur, goji, alun, afin, aronia), dar şi gazon tip fin sau tip sport. 

Pentru persoanele fizice şi juridice interesate de amenajarea unor spaţii verzi, Pepiniera Silvică Salcea oferă consultaţii de specialitate, iar informaţii suplimentare privind dimensiunile puieţilor ornamentali şi prețurile de livrare a acestora pot fi obţinute la Pepiniera Silvică Salcea, tel. 0230/529321 sau 0751/164370.

Silviu Buculei

În judeţul Suceava nu s-a vânat nici jumătate din porcii mistreţi din cota stabilită

Efectivele de porci mistreţi de pe raza judeţului Suceava sunt cu mult peste optim. Săptămânal se monitorizează numărul acestora în contextul gripei porcine africane. În judeţul vecin, Botoşani, unde a fost depistat un caz de pestă porcină africană la un porc mistreţ, există un număr mare de porci mistreţi, dar nu au mai fost depistate alte cazuri.

Fermierii din judeţul Suceava au noi motive de îngrijorare, cerealele semănate în toamnă (în special grâu, dar şi secara, triticale, orz, orzoaică) fiind ameninţate de invazia de porci mistreţi după topirea zăpezilor. Aceeaşi ameninţare există şi pentru culturile care urmează a fi însămânţate în primăvară, cei mai afectaţi fiind în special agricultorii din zona colinară şi cei ale căror culturi sunt situate în apropierea pădurilor sau mlaştinilor şi râurilor unde mistreţii se adăpostesc. Fermierii spun că mistreţii ajung în fiecare an în culturile agricole, problema fiind privită din două perspective: să dai mai multă hrană, şi atunci creşte sporul natural, se înmulţesc necontrolat, dar nu mai ajung în gospodăriile oamenilor unde fac stricăciuni; a doua este să nu dai hrană şi atunci vin în culturile agricole.

Pentru judeţul Suceava, cota de porci mistreţi la care vânătoarea este permisă în perioada de vânătoare 15 mai 2018 - 14 mai 2019, aprobată prin Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 540/2018, a fost de 1.020 exemplare, iar prin OM nr. 827/2018 numărul de mistreţi care pot fi recoltaţi a crescut cu încă 623 de exemplare din cota de intervenţie. Din cota totală pentru judeţul Suceava de 1.645 exemplare, au fost recoltate până la începutul lunii februarie 799 de exemplare. Cota aprobată la nivelul județului Botoşani a fost de 873 de exemplare, la care se adaugă 521 de exemplare din cota intervenţie. Din cota totală de 1.394 de exemplare alocată judeţului Botoşani au fost recoltaţi 788 de mistreţi.

Este nevoie de echilibru...

Conform şefului Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Găşpărel, efectivele de porci mistreţi sunt peste optim. „Este nevoie de echilibru în măsurile de gestionare a faunei. Garda Forestieră monitorizează permanent efectivele de mistreţi în sensul respectării de către gestionarii fondurilor de vânătoare a numărului optim şi a cotelor de recoltare aprobate. Săptămânal urmărim aceste evoluţii ale efectivelor. Acolo unde efectivele depăşesc optimul riscul este foarte mare ca porcii mistreţi să intre în culturile agricole sau din nefericire, în cazul apariţiei pestei porcine, aceasta să fie răspândită.

La ora actuală cred că toţi gestionarii de fonduri cinegetice de pe raza Gărzii Forestiere Suceava (judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău) au fost informaţi şi sunt conştienţi de faptul că sunt obligaţi să realizeze acele cote de recoltă şi să respecte întru totul exigenţele planurilor de măsuri privind combaterea pestei porcine africane. Din fericire, până la această dată pe raza Gărzii Forestiere Suceava avem doar un singur focar de pestă porcină în judeţul Botoşani şi din datele preliminare este un caz izolat“, ne-a spus ing. Mihai Găşpărel, inspector şef al Gărzii Forestiere Suceava.

La tot ce s-a vânat în judeţul Botoşani, nu a mai fost depistat virusul pestei porcine africane (PPA), după diagnosticarea, în luna ianuarie, la un porc mistreţ găsit mort pe raza fondului de vânătoare 40 Suharau, în pădurea Alba, într-o zonă situată la aproximativ trei kilometri de limita de frontieră cu Ucraina.

Respectarea cotelor de recoltă

Sezonul de vânătoare de mistreţi este 1 iulie – 31 ianuarie, când se pot vâna atât mistreţi masculi, cât şi femele. Totuşi, Legea vânătorii (149/2015), arată că se pot vâna mistreţi masculi tot anul. Stabilirea numărului de exemplare care pot fi vânate se face în urma unei evaluări a efectivelor de vânat, o estimare a numărului de animale.

„Calcularea cotelor de recoltă pleacă de la o operaţiune de estimare. Este foarte posibil ca între estimare şi realitate să existe o diferenţă, care este foarte greu de cuantificat sau o poţi cuantifica doar în situaţia în care recoltezi integral ceea ce există pe acel fond de vânătoare.

Am cerut respectarea cotelor de recoltă şi am observat că în toate cazurile în care s-a respectat cota de recoltă evoluţia efectivelor pe care am urmărit-o de-a lungul anilor s-a menţinut în limite normale. Au fost şi situaţii în care s-a produs o migrare a vânatului de pe un fond de vânătoare pe altul şi atunci am cerut reaşezări de cotă în funcţie de aceste mişcări. Este o adaptare a gestionarului fondului de vânătoare la realitatea din teren.

Trebuie înţeles faptul că am încercat în toate cazurile diminuarea efectivelor la exigenţele şi planul de măsuri pe care îl impune combaterea pestei, respectiv la doi kilometri pătraţi să existe un singur exemplar de porc mistreţ. Este o situaţie echilibrată pentru că am încercat să monitorizăm, în toate cele cinci judeţe care intră în subordinea gărzii şi la toţi gestionarii de fonduri de vânătoare, evoluţiei acestei boli. Gestionarii sunt mult mai atenţi la ceea ce se întâmplă pe fondul lor de vânătoare pentru că sunt conştienţi că, în momentul în care ar apărea un focar de pestă porcină africană pe un fond de vânătoare, acesta ar avea efecte economice foarte mari şi pentru gestionarul fondului de vânătoare“, a precizat Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Aproape 1.500 ha de pădure cu proprietari necunoscuţi, în pază la ocoalele silvice sucevene

În anul 2018, în judeţul Suceava au fost preluate în pază 758 ha de pădure deţinute de proprietari identificaţi. Pentru o suprafaţă de 1.428 ha pădure, în cazul căreia proprietarii nu mai pot fi identificaţi ori cu proprietari decedaţi şi dezbatere succesorală neefectuată, preluarea în pază s-a făcut în baza unor acte de constatare întocmite de ocoalele silvice.

O activitate cu impact major în gospodărirea durabilă a pădurilor este cea de asigurare a pazei pădurilor prin ocoale silvice. Această activitate are două componente, respectiv asigurarea serviciilor silvice pentru proprietarii de pădure identificaţi, precum şi preluarea în pază a pădurilor cu deţinători neidentificaţi. Pentru deţinătorii de pădure care nu au asigurate serviciile silvice prin contract s-au trimis notificări privind această obligaţie, iar în cazurile în care deţinătorii nu s-au conformat s-au întocmit 109 procese-verbale de constatare a contravenţiei, majoritatea cu avertisment, dându-se termene de conformare şi de revenire.

„În ceea ce priveşte preluarea în pază a suprafeţelor de fond forestier, la nivelul judeţului Suceava am reuşit să preluăm 10% din suprafaţa neadministrată, respectiv 1.450 ha. Această operaţiune este destul de dificilă pentru că implică cunoaşterea proprietarilor actuali de fond forestier, iar aceasta necesită eforturi deosebite. Este vorba de proprietăţile care au fost puse în posesie prin Legea nr. 18 din 1991 şi în care, de cele mai mult ori, proprietarul nu a urmărit menţinerea limitelor de proprietate și gospodărirea acelor păduri. La această dată suntem nevoiţi să le preluăm pentru a asigura paza şi pentru a nu permite executarea de tăieri ilegale pe aceste suprafeţe. Pentru realizarea acestui deziderat am avut o corespondenţă destul de intensă cu 63 de unităţi administrativ-teritoriale de pe raza judeţului Suceava pentru preluarea cu servicii silvice a suprafeţei totale de 12.776 ha, solicitând situaţia actuală a proprietăţilor şi informaţii suplimentare pentru că preluarea în pază trebuie să fie obligatoriu corelată cu datele referitoare la proprietar. Ea este permisă doar în situaţia când proprietarul a decedat şi nu s-a realizat dezbaterea succesorală sau nu este cunoscut la această dată proprietarul. Principiul de la care s-a plecat este cel de asigurare a suprafeţei pădurilor constantă. În plus, suprafeţele fără pază au constituit de regulă un debuşeu pentru tăierile ilegale. Câtă vreme se asigură acea pază şi statul şi-a asumat acest lucru, posibilitatea de a tăia ilegal este mult diminuată“, ne-a asigurat Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava.

Sprijin pentru servicii silvice şi compensaţii

Cu 437.903 ha, judeţul Suceava are cea mai mare suprafaţă de fond forestier din ţară, reprezentând 6,8% din cel al ţării şi 51,2% din suprafaţa judeţului.

Conform Codului silvic, serviciile silvice trebuie obligatoriu asigurate pentru fondul forestier privat de maximum 30 ha, inclusiv pentru suprafeţele la care dreptul de proprietate nu este clarificat. În cazul în care proprietarii unor suprafeţe de pădure de sub 30 ha refuză încheierea contractelor de servicii silvice, pădurea respectivă va fi predată de către Garda Forestieră în pază unui ocol silvic autorizat, prin control silvic de fond.

„S-a acordat atenţie analizei documentaţiei privind acordarea sprijinului pentru servicii silvice, în special pentru pază, prin aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 864 din 2016. În acest sens au fost verificate 1.622 de solicitări şi a fost alocată de la buget o sumă de 84.000 lei pentru servicii de pază. De asemenea, s-au acordat compensaţii pentru funcţiile de protecţie, cum este cazul proprietarilor care deţin suprafeţe de fond forestier situate în zone de protecţie şi de pe care nu poate recolta masă lemnoasă. În acest caz vorbim de 24 de solicitări aferente unei suprafeţe de 578 ha şi care au beneficiat de sume compensatorii în valoare de 196.000 lei. Consider că prin aceste măsuri statul încearcă şi îşi arată dispoziţia în a sprijini proprietarii de păduri pentru a le proteja şi pentru a asigura o gestionare durabilă a fondului forestier. În ceea ce priveşte împădurirea terenurilor forestiere, în judeţul Suceava, în cursul anului 2018, au fost aprobate 280  de devize pentru împădurire, realizându-se împădurirea unei suprafeţe de 325 de hectare suprafeţe din fond forestier proprietate privată“, ne-a precizat Mihai Găşpărel (foto).

Prevenirea tăierilor ilegale

Paza pădurilor, intensificarea controalelor, prevederile legislative care au sporit numărul şi valoarea sancţiunilor, implicarea societăţii civile în procesul de semnalare şi creşterea rolului instituţiilor statului în procesul de constatare şi sancţionarea au dus la scăderea numărului de cazuri de tăieri ilegale şi a numărului de infracţiuni la regimul silvic. Potrivit lui Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava, în ceea ce priveşte activitatea de control, în anul 2018 Garda Forestieră Suceava a efectuat 2.800 de acţiuni de control pe raza celor cinci judeţe din subordine (Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău), care s-au soldat cu 1.067 de contravenţii, ceea ce înseamnă că la mai puţin de trei controale s-a aplicat o contravenţie.

„Valoarea amenzilor aplicate se ridică la 2.800.000 lei, iar volumul de lemn confiscat este semnificativ, 13.000 m.c. În ceea ce priveşte volumul arborilor tăiaţi ilegal, acesta totalizează 4.900 m.c. Dacă ar fi să facem o corelaţie, şi cred că este relevantă, volumul confiscat este de 3 ori mai mare decât cel tăiat ilegal. O parte  din acest lucru se datorează faptului că nu ai posibilitatea pe parcursul unui an să identifici tot ceea ce s-a tăiat ilegal, iar o altă explicaţie este că au existat confiscări generate de necunoaşterea sau nerespectarea unor proceduri de diminuare a riscului care nu au fost respectate de către operatorii economici.

Valoarea prejudiciilor generate de tăierile ilegale a fost cuantificată la suma de 2.5000.000 lei, numărul sesizărilor penale este de 98, iar la nivelul Gărzii Suceava au fost înregistrate şi verificate 186 de petiţii. Pentru a avea o imagine mai clară asupra activităţii gărzii trebuie să precizez că avem un număr de 81 de posturi şi lucrăm cu 70 de angajaţi. Avem 11 posturi vacante şi acest lucru se simte în activitate, în special în judeţele Bacău şi Botoşani. Încercăm, dacă legea ne va permite, să facem concursuri pentru angajarea personalului“, ne-a spus Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Comuna Cârlibaba, și pe harta turismului de iarnă

Comuna suceveană Cârlibaba a fost până nu de mult un loc preferat pentru turismul montan în sezonul primăvară – vară – toamnă, iar de la sfârşitul anului 2017 este tot mai căutată şi în timpul iernii. Amplasată într-un loc superb, cu multă zăpadă, între crestele munţilor împăduriţi cu brazi falnici, pârtia Măgura aşteaptă să fie descoperită de pasionaţii de sport.

Comuna Cârlibaba, situată pe drumul dintre Maramureş şi Bucovina, se întinde pe 27.400 ha, fiind cea mai mare unitate administrativ-teritorială din judeţul Suceava. Este încadrată de o serie de culmi ce depăşesc 1.600 m: Ţapul Mare, Muntele Măgurii, Muntele Căturii şi Stânişoara, fiind locul preferat pentru drumeţii, turism ecvestru sau ciclism montan. Este una dintre localităţile de pornire în drumeţie spre Parcul Naţional Munţii Rodnei, Rezervaţia geologică „Piatra Ţibăului“ şi Lacul glaciar „Lala“. Localitatea a devenit unicat în Bucovina pentru că are cel mai lung sezon de schi.

În anul 2004 aici s-a făcut o pârtie de schi, al treilea domeniu schiabil din judeţul Suceava, după Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, satul aşezat de-a lungul  văii Bistriţei Aurii fiind foarte căutat pentru că doar aici şi la Vatra Dornei existau instalaţii de transport pe cablu. A urmat construcţia unei piste de sanie de nivel mondial, pe care, în anul 2012, s-a desfăşurat a treia ediţie a Naţionalelor de sanie pe piste naturale, dar care a avut o viaţă scurtă, la fel ca pârtia de schi.

Cârlibaba, una dintre alegerile împătimiţilor sporturilor de iarnă

partie carlibaba

După aproape 10 ani în care a lipsit din lista specifică sporturilor de iarnă, pârtia din Cârlibaba a reintrat, la sfârşitul anului 2017, în atenţia iubitorilor de schi. Gabriel Bujor, un împătimit al sporturilor de iarnă din Cârlibaba, a cumpărat pârtia din satul natul de la fostul proprietar şi a început să investească, astfel încât în sezonul 2017-2018 pârtia Măgura, cu o lungime de 1.100 metri şi o diferenţă de nivel de 207 m, a devenit funcţională. Teleschiul, cu o capacitate de 410 persoane pe oră, parcarea generoasă, de peste 400 de locuri, şi o pârtie pregătită zilnic cu ajutorul unui ratrack modern au fost punctele forte care au readus împătimiţii schiului aici. După un an de muncă şi investiţii, din această iarnă turiştii au la dispoziţie o pârtie impecabilă, cu zăpadă artificială realizată cu ajutorul tunurilor pentru zăpadă.

„Nu este greu să administrezi o asemenea investiţie dacă există un pic de pasiune, de plăcere pentru sportul acesta. În momentul de faţă pot spune că încercăm să facem un lucru cât se poate de bun şi când spun asta mă bazez pe feedback-ul din partea celor care vin aici – turişti, schiori, iubitori de munte. Semnalele sunt bune, dovadă că pârtia este plină.

Există un centru de închiriere echipament, vorbim de schiuri, clăpari, beţe. În momentul de faţă nu avem plăci de snowboard, dar în viitor sperăm să ne organizăm şi din acest punct de vedere. Vrem să ne dezvoltăm, planuri sunt foarte multe, dorim să montăm în zonă un telescaun pentru că spaţiul ne permite şi am spori un pic confortul schiorilor. În afară de asta sunt foarte multe de făcut“, ne-a spus Gabriel Bujor, administratorul pârtiei din Cârlibaba. Intenţia administratorului este să realizeze şi o instalaţie de nocturnă pe pârtie. Dacă va reuşi până la sfârşitul anului, în viitorul sezon se va putea schia până seara târziu.

Dragostea de schi a determinat o familie să amenajeze o pârtie

Gabriel Bujor a făcut schi de performanţă, clasându-se pe locul V la nivel naţional, iar soţia sa, Simona, a fost vicecampioană naţională la sanie pe pistă artificială. Împreună au urmat un liceu sportiv, apoi un club sportiv şi de aici a pornit dragostea pentru sporturile de iarnă, care a fost transmisă şi fiicei lor, Raluca.

„Fiind iubitori de schi, întotdeauna am avut sentimente ciudate când ştiam că trebuie să mergem în străinătate ca să schiem. Dragostea pentru acea pârtie care era în Cârlibaba ne-a determinat să luăm legătura cu proprietarul şi să ne implicăm. Cel mai puternic impuls l-am avut din partea fetei care a fost îndrăgostită de mic copil de această pârtie. Aici a învăţat să schieze şi de fiecare dată când auzea discuţii despre aceasta spunea că trebuie să facem ceva cu pârtia, trebuie să găsim pe cineva să facă ceva cu ea. Până la urmă am hotărât să fim noi cei care să investim aici. Fiica noastră, Raluca, a devenit omul de bază, se implică în educaţia schiorilor, în organizarea pârtiei şi în tot ceea ce ţine de pârtie. Asta înseamnă că această pârtie se va bucura de o viaţă lungă, având în vedere că urmaşii iubesc sporturile de iarnă şi se implică în modernizare“, ne-a asigurat Gabriel Bujor.

G carturile, primele pe o pârtie din România

La baza pârtiei a fost amenajat un mic „apress-ski“ bar, unde se pot bea vin fiert, ceai fierbinte sau o afinată bucovineană ori se pot servi gustări calde, toate pregătite de Simona. Tot acolo este şi un spaţiu de unde se pot închiria echipamente de schi.

„Am amenajat o cabană a schiorilor; este primul lucru la care ne-am gândit. Am vrut ca schiorii să poată servi o gustare sau băutură caldă, să aibă toalete curate, cu apă curentă. Când avem vreme frumoasă stăm la terasă, la soare, şi ne bucurăm de frumuseţile muntelui. Când ninge și este frig schiorii trebuie să se adăpostească aici. Pe viitor sperăm să ne dezvoltăm şi cu aceste servicii de alimentaţie publică“, ne-a spus Gabriel Bujor. Ca element de noutate, pentru prima oară pe o pârtie din România, la Cârlibaba găsim de la începutul lunii februarie noua generaţie de G carturi Wodl Downhill Cart. Sunt carturi pe schiuri, acţionate gravitaţional, fără propulsie, fără motoare, foarte comode şi plăcute şi care produc multă adrenalină la coborâre.

„Se urcă cu linia de teleschi şi, chiar dacă nu sunt schiori, cei care sunt pe G cart pot să se bucure de zăpadă prin alunecare fără schiuri. Această activitate în Austria şi Elveţia este o afacere foarte mare, ajungând la 20 de milioane de euro anual, dar în România este ceva nou. Încercăm să vedem care este impactul în ţara noastră şi, dacă au căutare, ne vom extinde şi pe acest segment“, ne-a spus Gabriel Bujor.

Familia este echipa care administrează pârtia

Raluca Bujor, monitor de schi atestat, este absolventă a Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, specializarea Studii de Securitate, în prezent continuând calificarea profesională prin studii juridice la Facultatea de Drept din cadrul aceleiaşi universităţi. Schiază de la vârsta de 5 ani, iar pârtia din Cârlibaba s-a născut şi din dorinţa ei de a practica sporturi de iarnă, iar în week-end şi în timpul vacanţelor este cel mai căutat monitor de schi. Raluca este pe pârtie de la ora 10,00 până la 17,00, dar de cele mai multe ori ajunge mai repede şi pleacă când îşi termină treaba. Este foarte îndrăgită de cei mici, care de la o vârstă fragedă vor să schieze.

„Îmi place foarte mult să schiez şi sunt foarte implicată în ceea ce fac. Sunt încântată să văd că toţi cei care lucrează cu mine schiază foarte bine. Sofia, un copil de 2 ani şi 8 luni, a fost o provocare pentru mine să o învăţ să schieze şi am reuşit după multe ore de muncă. A fost o satisfacţie enormă când am văzut că schiază singură. Îmi doresc mult să rămân acasă, să dezvoltăm această afacere, să fim sănătoşi şi să prosperăm aici. Atât timp cât suntem în familie, facem o muncă foarte bună împreună şi muncim toţi vor ieşi lucruri bune“, ne-a spus Raluca Bujor.

O pârtie de schi într-un sat înseamnă dezvoltarea localităţii

La Cârlibaba lucrurile s-au schimbat din 2017, după ce un investitor privat a decis să amenajeze o pârtie de schi. „O pârtie în mediul rural înseamnă dezvoltarea zonei. În primul rând când ai un asemenea obiectiv în localitate nu poate fi decât benefic pentru că atragi un număr mare de turişti, promovezi zona, localitatea, aduci venituri atât pentru localnici, care dezvoltă mici activităţi pe lângă pârtie, cât şi pentru buget, înseamnă investiţii pentru confortul turiştilor.

Pe viitor, odată cu dezvoltarea pârtiei, sper să apară trei – patru pensiuni sau poate chiar un hotel. Nu vreau să fiu modest, dar pârtia din Cârlibaba este una dintre cele mai frumoase pârtii din judeţul Suceava, este la cea mai mare altitudine, sosirea fiind la peste 1.100 metri. Cu sprijinul Ministerului Turismului vrem să realizăm o instalaţie de telescaun, iar în momentul în care tele­scaunul va fi funcţional vom avea una dintre cele mai lungi pârtii din Moldova, de 3.170 metri“, este de părere Gabriel  Danciu, primarul comunei Cârlibaba.

Silviu Buculei

  • Publicat în Turism

Cultură de „piaţă“ la Gura Humorului

Un spaţiu nou pe scena artei contemporane bucovinene, Piaţa agroalimentară din Gura Humorului îşi propune să dezvolte un program axat pe artişti plastici, atât humoreni cât şi din întreaga ţară, cuprinzând expoziţii ale unor nume importante din arta românească a ultimilor 50 de ani.

2.500 mp...

Piaţa, în suprafaţă de 2.500 mp, a fost modernizată în anul 2018 din banii bugetului local pentru a oferi condiţii optime de igienă şi calitate pentru comercializarea produselor alimentare şi nealimentare. Rapid a devenit un loc unic în România, plin de oameni, cumpărători şi vânzători, curioşi şi iubitori de literatură şi arte plastice, un spaţiu dedicat diversităţii mediilor de exprimare, cu o expoziţie permanentă, un fel de simeză, devenind şi locul unde se vor vinde cărţi, tablouri, legume, carne, produse apicole, ouă, murături sau fructe.

„Să nu se mire nimeni când în Piaţa Centrală a oraşului Gura Humorului turişti care vor veni la Voroneţ vor cumpăra cărţi, tablouri, fructe, vinuri, dulceţuri, ciuperci, fructe de pădure, legume, carne, în fine, o bucată zdravănă de Bucovină“, este mesajul celor care administrează Piaţa Agroalimentară Gura Humorului.

Pol al artei contemporane în Bucovina

După inaugurarea pieţei, pe 21 decembrie 2018, au avut loc deja două evenimente, lansarea cărţii „EmoTicoane“, de Sorin Poclitaru, şi vernisajul expoziţiei de pictură „Artist 2018“, semnată de Radu Bercea. De la începutul lunii martie, humorenii care vor ajunge la Piaţă vor putea admira lucrările pictorului rădăuţean Ioan Bodnar. Beneficiind de un spaţiu stabil, Galeriile de artă de la Piaţa Agroalimentară adoptă o altă abordare de a aduce arta şi artiştii mai aproape de cetăţenii urbei, punând accentul pe promovarea artiştilor plastici şi a scriitorilor contemporani prin expoziţii, lansări de carte şi prin proiecte interdisciplinare experimentale de pictură, sculptură, inclusiv expoziţii de grup.

Într-un oraş în care există muzeu şi un centru cultural modern, cum puţine localităţi din ţară au, Primăria Gura Humorului, în parteneriat cu un om drag locului, Radu Bercea, artistul plastic cu cea mai intensă activitate expoziţională din arealul bucovinean, a pus la cale o surpriză pentru cei care vin la piaţă.

„Avem muzeu, avem Centru Cultural cu săli de expoziţii şi de spectacole, dar nu toţi oamenii ajung acolo. Domnul primar Marius Ursaciuc a convenit împreună cu mine să deschidem la piaţă Galeria «Artis». Este un proiect destul de interesant pentru mine pentru că nu am mai auzit până acum să se facă într-o piaţă o galerie de artă. Dacă publicul nu are timp să frecventeze o galerie de artă venim noi la el. Pe lângă spaţiul dedicat activităţilor specifice din piaţă, unde fiecare tablou este dedicat unui aspect din piaţă, fiind expuse tablouri cu plante, flori, legume, fructe, animale, chipuri de comercianţi, sunt alte două spaţii foarte generoase pe culoarele care duc la magazine şi în zona administrativă, unde ne-am propus expoziţii de grafică, tablouri cu peisaje, arhitectură urbană, flori, portrete, acuarelă etc. Aici traficul este foarte mare datorită oamenilor care privesc spre tablourile expuse şi în mai puţin de o lună piaţa a devenit un loc cunoscut nu numai de humoreni, ci și de turiştii dornici de confesiuni cromatice într-un loc atipic la prima vedere pentru aşa ceva. În curând își vor expune creaţia aici şi alţi artişti din judeţ, dar şi din afara acestuia. Poţi veni la piaţă nu numai să faci cumpărături, ci o poţi vizita doar pentru a privi aceste lucrări“, ne-a spus maestrul Radu Bercea.

Fiecare artist care expune la piaţă donează o lucrare Primăriei oraşului Gura Humorului, astfel încât peste câţiva ani vom avea Pinacoteca de la Piaţă, cu lucrări ale artiştilor plastici consacraţi, dar şi ale celor care se află la primele expoziţii personale sau de grup.

Artistul care demonstrează că pasiunea nu moare

Devenit un reper al artei din Bucovina şi un punct de sprijin al acestor tărâmuri culturale, artistul Radu Bercea a prezentat pe simezele Pieţei Agroalimentare din Gura Humorului, în cadrul expoziţiei de pictură „Artist 2018“, o adevărată colecţie de artă care cuprinde 70 de lucrări de acuarelă, pastel ori culori de ulei, grafică, portrete ale unor personaje desprinse în mare parte din lumea reală sau care s-au dovedit a fi „Vrednici de Bucovina“, pictură pe pânză.

„Pictura pentru mine este o latură a vieţii mele. Prin pictură eu de multe ori mă detaşez, uit de necazuri, de suferinţă“, susţine maestrul Radu Bercea.

Pictorul şi graficianul Radu Bercea, un om cu un destin aparte, este cunoscut prin cele peste 200 de expoziţii, realizate de-a lungul timpului în ţară ori peste hotare, în Ucraina, Ţările Baltice, Franţa şi exotica Brazilie, acolo unde primăria oraşului Rio Negro i-a acordat pe merit titlul de cetăţean de onoare, şi, nu în ultimul rând, prin imaginile plastice ale infernului trăit în perioada de detenţie politică, în cărţi precum „Imagini din gulagul românesc“, „Memoria retinei gulagului românesc“, „Deportaţii“ ori „Mărturii din Infern“. Mai este cetăţean de onoare în Port Marly – Franţa, în Ostriţa, regiunea Cernăuţi, şi Gura Humorului.

Martir al neamului

Radu Bercea este şi un martir al neamului românesc, care a trecut prin gulagul românesc, iar ceea ce a trăit spune şi altora, dar nu prin cuvinte, ci prin imagini pictate, prin desen, printr-o expoziţie itinerantă, „Memoria retinei gulagului românesc“, care a poposit în numeroase oraşe din România, dar şi peste hotare.

Pe 30 aprilie 1959, când era elev în anul trei la Arte Plastice, la Şcoala de Pictură şi Arte Decorative „Octav Băncilă“ din Iaşi, a fost arestat de către organele de securitate în urma unui comentariu la adresa Partidului Comunist pe care l-a făcut în timpul unei discuţii cu colegii săi. Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat pe elevul Radu Bercea la 20 de ani de muncă silnică şi zece ani de degradare civică, motivele fiind „discuţii duşmănoase la adresa regimului din RPR, elogii la modul de viaţă din statele capitaliste, ponegrirea condiţiilor de viaţă din ţara noastră create de PRM şi Guvern“. A trecut prin lagărele din Balta Brăilei, unde i-a cunoscut pe scriitorul Alexandru Ivasiuc, academicianul Alexandru Zub, scriitorul Alexandru Paleologu, în final fiind închis în Bacul Gironde, care avea arborat steagul francez, iar vapoarele care treceau pe Dunăre nu ştiau că acolo este o închisoare.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Sate

După cazurile confirmate în judeţele Botoşani şi Bistriţa-Năsăud, în judeţul Suceava s-au intensificat măsurile pentru prevenirea pestei porcine

După ce prezenţa virusului pestei porcine africane (PPA) a fost confirmată la porci mistreţi din două fonduri de vânătoare din judeţele Botoşani şi Bistriţa-Năsăud, autorităţile sucevene au intensificat, începând cu data de 20 ianuarie, măsurile pentru combaterea pestei porcine africane (PPA) prin organizarea de controale mixte ce vizează transportul de animale. În Vama Siret se menţin în continuare măsurile de prevenire şi combatere a bolii luate anterior şi se efectuează filtre şi dezinfecţii iar pe Drumurile naţionale DN 17 şi DN 18, care asigură legătura dintre nordul Moldovei şi Ardeal există filtre rutiere în care sunt verificate transportul de animale.

Conform medicului veterinar Dănuţ Corneanu, directorul executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava, virusul pestei porcine africane a fost diagnosticat la un porc mistreţ găsit mort pe raza fondului de vânătoare 40 Suharău din judeţul Botoşani, într-o zonă aflată la aproximativ 3 km de linia de frontieră cu Ucraina. Suspiciunea de pestă porcină africană în acest caz a fost emisă în data de 19 ianuarie, în urma efectuării analizelor specifice la Laboratorul Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, iar, potrivit procedurii, probele au fost transmise Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, care a confirmat suspiciunea de PPA a doua zi.

La Laboratorul Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava au mai fost transmise, în două tranşe, 27 carcase de porc mistreţ din zona de protecţie şi supraveghere din apropierea focarului de boală din Fondul de Vânătoare Suharau, rezultatele fiind negative. Conform ANSVSA, atât în Fondul de Vânătoare Suharău din judeţul Botoşani, cât şi  în Fondul de Vânătoare Aghireş din judeţul Bistriţa-Năsăud, serviciile veterinare au intervenit pentru acţiuni de dezinfecţie şi protecţie a zonelor afectate, iar carcasele de porci mistreţi au fost distruse prin incinerare, anchetele epidemiologice fiind în curs de desfăşurare.

„Au fost stabilite măsuri, cum ar fi: vânarea mistreţilor din zona afectată prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin pândă şi dibuire, reducerea efectivului de mistreţi în zonele cinegetice învecinate, neafectate de PPA, prin realizarea cotei de vânătoare şi a cotei suplimentare de intervenţie în funcţie de nivelul optim aprobat prin acte normative” menţionează ANSVSA.

Silviu BUCULEI

„Runc Mold“ din Moldoviţa vrea să rezolve problemele crescătorilor de animale

Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ din Moldoviţa, judeţul Suceava, înfiinţată în 2016, a adresat recent rugămintea organismelor de decizie politică şi administrativă de la nivel naţional, inclusiv Ministerului Agriculturii, să studieze mai multe propuneri pentru emiterea unor acte normative, Hotărâri de Guvern şi Ordine de Ministru pentru materializarea prevederilor Legii Muntelui în beneficiul gospodăriilor ţărăneşti din zona montană.

Crescătorii de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă

Preşedintele interimar al cooperativei, Alexandru Crăiuţ, un cunoscut crescător de animale din zonă, susţine că marea majoritate a crescătorilor de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă. Domnia sa consideră că este necesar un program destinat gospodăriilor izolate, situate la altitudini înalte, unde locuitorii acestor zone duc o viaţă grea din cauza accesului dificil la acestea, constrângerilor naturale, iernilor lungi şi geroase, lipsei energiei electrice. Motivaţia unui astfel de program a plecat de la datele statistice ale INS care arată că în 1990 efectivul de taurine era de 5.321.000 capete, în 2005 de 2.935.533 capete, iar în 2017 de  2.012.284 capete, de la faptul că 40% din gospodăriile populaţiei deţin 1-2 capete vaci cu lapte, marea majoritate a acestora regăsindu-se în zonele montane, şi de la concluziile întrunirii miniştrilor Agriculturii din UE de la Luxemburg, în care s-a acreditat ideea reducerii bugetului pentru agricultură pentru următorul exerciţiu bugetar 2021-2027.

Piaţa, asocierea şi subvenţiile pot dezvolta zootehnia în zona montană

„Având în vedere prevederile Legii Muntelui nr. 197/2018 şi normele acesteia de implementare şi preluarea din ianuarie 2019 a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de România, printre priorităţile principale va fi şi negocierea bugetului agriculturii pentru Exerciţiul bugetar 2021-2027; trebuie să se insiste pentru a nu se reduce subvenţiile, în special plăţile directe, sprijinul complementar şi înverzirea şi să se acorde prioritate gospodăriilor îndepărtate din zona de munte.

Deosebit de importante pentru dezvoltarea agriculturii din zonele montane care sunt vitregite de natură şi de alţi factori perturbători sunt: Piaţa – crearea unei pieţe de desfacere a produselor ce se obţin în gospodăriile ţărăneşti, sprijinită de autorităţile admi­nistrative teritoriale şi de structurile agricole de la nivel judeţean; Asocierea – specialişti din structurile agricole judeţene să fie repartizaţi pe localităţile montane mai îndepărtate de reşedinţa de judeţ pentru a explica avantajele asocierii, mai ales în cooperativele agricole sau grupurile de producători, asociaţiile având doar carac­ter de reprezentare. Numai în aceste condiţii micii fermieri vor putea valorifica la preţuri mai avantajoase carnea şi laptele, evitându-se intermediarii care păcălesc fermierii oferindu-le preţuri derizorii, care nu acoperă cheltuielile de producţie; Finanţarea – Acordarea de subvenţii pe cap de animal: bovină, ovină, caprină, diferenţiată în funcţie de zona izolată, la înălţimi de peste 600 m altitudine, unde condiţiile de muncă sunt mai grele, calitatea solului este mai săracă şi, evident, producţiile pe pajişti (fâneţe + păşuni) sunt mai scăzute“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

Ajutoare de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rase superioare

Pentru încurajarea creşterii vacilor de lapte, care în ultimii ani înregistrează un regres, fermierii din Moldoviţa consideră că trebuie acordat un ajutor de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rasele ce se pretează zonei montane, cum ar fi: Pinzgau de Transilvania, Brună de Maramureş sau Bălţată românească. O alternativă la vaca de lapte din zona montană ar fi Angus, rasă care valorifică superior păşunea, nu este pretenţioasă, înregistrează repede spor în greutate, rezistă la temperaturi mai scăzute, iar oasele reprezintă doar 20-25% din greutatea animalului. Există desfacere la această categorie de bovină, dar preţul de achiziţionare a tineretului este foarte ridicat, fiind necesară acordarea unor ajutoare sub formă de subvenţii sau ajutor de minimis, din moment ce preţul de achiziţie pentru abatorizare este la fel pentru toate taurinele.

Micile fabrici de prelucrare a laptelui, o necesitate în zonele montane

„Pentru închiderea cercului şi pentru crearea de noi locuri de muncă în comunele din zonele montane este necesară, în localităţile cu număr mare de animale, acordarea de stimulente financiare de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii pentru construirea de mici fabrici de prelucrare a laptelui la care să fie ataşat şi un punct de sacrificare de bovine, cu livrarea cărnii în carcasă. Pentru realizarea unei astfel de fabrici pe Submăsura 4.2 fondurile de la UE sunt de 50-70% din valoarea totală a proiectului, cofinanţarea de 30% neputând fi suportată de cei 30-50 de membri cooperatori, care nu dispun de surse financiare pentru realizarea unor astfel de obiective. Propunem asigurarea sumei ce reprezintă cofinanţarea din bugetul de stat sau printr-un credit garantat de guvern pe termen lung şi cu dobândă mică“, ne-a declarat Alexandru Crăiuţ.

Cursuri gratuite pentru cei care depun proiecte

Micii fermieri înscrişi în Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ solicită ca AFIR să organizeze dezbateri la nivel judeţean privind procedurile şi condiţionalităţile din ghidu­ri la Submăsurile 6.1 – Instalarea tinerilor la sate şi 6.3 – Sprijin pentru micii fermieri. Pentru formarea profesională a celor ce depun proiecte la Submăsurile 6.1 şi 6.3 se doreşte ca prin Ordin de Ministru să fie organizate cursuri de scurtă durată, pe centre de comună, avându-se în vedere distanţele mari dintre comunele îndepărtate şi reşedinţele de judeţ. „Dorim să se elimine prevederea ca la depunerea proiectelor tinerii să aibă exploataţii pe numele lor doi ani, transferul exploataţiei să se facă la un notar public, reducându-se timpul de aşteptare, iar pentru demonstrarea folosirii unui grajd să se ia în considerare adeverinţele eliberate de primării“, a mai spus Alexandru Crăiuţ.

Valoarea zootehnică a bovinelor este dată de însămânţările artificiale

Şi în ceea ce priveşte rasele animalelor sunt mari probleme în zona montană din Suceava în urma desfiinţării centrelor de însămânţări artificiale.

crescatori animale Alexandru Craiut„Avem în unele localităţi un mozaic de rase, animale cu producţie scăzută. Până la modificarea Legii educaţiei şi existenţa unei programe şcolare specifice zonelor montane, pe lângă Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor, Liceul Tehnologic «Ion Nistor» din Vicovu de Sus şi Grupul Şcolar «Vasile Cocea» Moldoviţa ar trebui să se organizeze cursuri de 1 an pentru formarea tehnicienilor, respectiv a operatorilor pentru însămânţări artificiale pentru absolvenţii de liceu. Materialul seminal de mare valoare zootehnică  ar trebui să fie subvenţionat timp de 1 până la 3 ani, iar sprijinul financiar pe cap de vacă (Programul 5-10 capete) să se acorde numai în condiţiile în care se face dovada scrisă că monta vacii s-a realizat prin operator autorizat.

Nu ne interesează doar numărul de vaci, ci în primul rând calitatea acestora, respectiv rasa de la care să se poată obţine produşi, viţei, precum şi cantităţi mai mari de lapte de bună calitate“, consideră Alexandru Crăiuţ.

Silviu BUCULEI

Dolheşti, o destinaţie inedită în turismul rural

O localnică din satul sucevean Dolheştii Mici, Mirela Maria Nechita, a înfiinţat Asociaţia de Promovare a Văii Şomuzului şi cu sprijinul primăriei comunei, al meşteşugarilor şi producătorilor locali aduce turiştii în acest loc minunat. Totul a început prin punerea în valoare a casei părinteşti, aflată într-o livadă superbă, sub poala pădurii. Mirela a restaurat casa părintească, conservând stilul arhitectonic specific acestei zone, transformând-o în casă de oaspeţi.

Vatra satului poate dezvolta turismul

De la Mirela Nechita, preşedintele respectivei asociaţii şi iniţiatoarea proiectului Turist în Dolheşti, am aflat că ideea de a dezvolta turismul pe Valea Şomuzului a pornit de la valorificarea caracteristicilor deosebit de favorabile pe care le oferă această zonă: vatra satului, populaţia rurală cu obiceiurile şi tradiţiile păstrate nealterate şi care valorifică resursele locale şi produsele naturale menite a satisface cerinţele ofertei turistice pentru persoanele care preferă vacanţa la ţară. „Am pregătit un popas în trecut: cunoaştem meserii tradiţionale, de odinioară, mergem împreună la atelierul fierarului şi al cojocarului, ne oprim şi la moara cu pietre, veche de 100 de ani acolo unde bobul de porumb e zdrobit lent păstrându-şi gustul şi savoarea, servim bucate alese în inima pădurii de mesteceni, fredonăm refrene de cântec şi voie bună alături de Ansamblul «Străjerii» din Dolheşti şi al lor «Hop aşa, tot aşa/ Nu te da, nu te lăsa» şi facem multe alte întâlniri pe care nu le poți uita. Vrem să facem din Dolheşti un loc inedit de destinaţie a turismului rural din România pentru că este comuna unde oamenii văd soluţii la orice problemă, unde se fac cele mai bune poale-n brâu, unde limba română este cea mai dulce şi unde se zâmbeşte în orice moment al zilei. Vei înnopta şi vei fi ospeţit cu mâncăruri dolheştene gătite chiar de oameni ai locului.

Eu văd în Dolheşti satul autentic moldovenesc, parte a unei Românii a interiorului, în care biserica este foarte importantă, în sânul celei mai consistente comunităţi creştine“, ne-a precizat Ciprian Şlemco, directorul agenţiei de turism „Hello Bucovina Travel & Tours“, unul dintre colaboratorii proiectului care a adus primii turişti străini veniţi tocmai din Statele Unite ale Americii.

Turism înseamnă emoţii, vorbe dulci, tradiţii şi ospitalitate

Pentru dolheşteni, turism înseamnă trăiri intense, emoţii care amintesc de copilăria simplă de la ţară, o vorbă dulce, tradiţii, ospitalitate şi bucate alese, totul derulat după un program bine stabilit.

Itinerariul cuprinde  o întâlnire cu Cezar Chiuaru, gospodarul cu o stupină moştenită de la bunici şi cu o stână cu peste 300 de oi. După poveţe despre efectele benefice ale produselor stupului, urmează degustarea mai multor feluri de miere de albine, mierea de păpădie fiind considerată „leacul de aur“. Întâlnirea cu Ion Liuţă, cojocarul comunei este una interesantă, mai ales că are amabilitatea şi răbdarea de a arăta turiştilor cum se fac cojocul, brâul şi opincile, cusăturile ornamentale cu motive specifice Văii Şomuzului. Atelierul de fierărie din Dolheştii Mici va deveni în câţiva ani muzeu, chiar dacă proprietarul Ioan Stoica încă face potcoave si diferite unelte agricole, balamale pentru uşi şi geamuri, obiecte de fineţe pentru înfrumuseţarea gospodăriei sau utilizate în diverse activităţi casnice. Turul satului presupune şi o întâlnire cu renumitele ţesătoare din Dolheşti. Pe lângă ştergare, covoare în această localitate încă se mai fac manual obiecte de îmbrăcăminte, se brodează pe pânză ţesută în casă, se toarce sau se croşetează.

La casa părintească, Mirela Nechita organizează pentru cei interesaţi un curs de design interior, în care le vorbeşte turiştilor despre motivele de inspiraţie tradiţională şi urzelile din zona Văii Şomuzului, adaptarea stilului shabyy-chic la o casă de ţară/de vacanţă, preluarea motivelor ţărăneşti în amenajarea locuinţelor moderne.

Iar dacă acestea sunt activităţi specifice femeilor, bărbaţii se mai ocupă încă de olărit, confecţionat chirpici, unelte agricole din lemn (greble, ţapine şi furci) şi împletituri din nuiele.

Arta culinară de pe Valea Şomuzului

Nici partea culinară nu este neglijată. După o vizită prin cămara pregătită pentru iarnă, din care nu lipseşte tulburelul care fierbe, îndrăgostiţii de nobleţea satului românesc, se aşează bătrâneşte, la masa aşezată sub un pom, în jurul fundului de lemn pe care abureşte mămăliga. Gospodinele din Dolheştii Mici pregătesc borş după reţeta locului: diresală (n.r. – ciorbă) cu cartofi şi chişleag, dar şi tocăniţă de hribi cu smântână şi mămăligă, mujdei de usturoi cu nucă şi friptură de pui crescut la curte. Pe lângă bucatele fierte la foc domol în ceaunul de tuci aşezat pe chirosteie (n.r. – pirostrie) a căror arome, culori şi savoare sunt date de legumele proaspete din grădină, găina crescută în curte cu porumb şi chişleagul obţinut din laptele gras şi sănătos. Regalul gastronomic este completat cu plăcinte poale în brâu şi stropit din belşug cu licori aromate obţinute în casă.

În lumea satului există artă şi curiozităţi inedite

Într-o altă zi petrecută la Dolheşti, un popas la colecţia personală cu lucrări de sculptură şi pirogravură cu flacără în lemn a învăţătorului Vasile Cărăbuş, ne confirmă încă odată că în lumea satului există şi artă.  Sub titlul „Istorie şi tradiţie dolheşteană“, demnul urmaş al Domnului Trandafir, dezvăluie viaţa acestei comunităţi printr-o colecţie de obiecte vechi de uz gospodăresc, din fier, lut şi lemn precum şi obiecte de îmbrăcăminte din portul popular autentic. Faţă de alte muzee, pragul casei învăţătorului Cărăbuş trebuie trecut pentru a putea vedea cea mai mică bancnotă din lume, bancnota de 10 bani de pe timpul Regelui Ferdinand, datată 1917. Calculatorul pe care îl foloseau inspectorii agricoli cu mai bine de 50 de ani în urmă pentru a le spune ţăranilor ce cote au de dat la stat şi Abecedar-ul de la 1900, în care primul cuvânt care se învăţa atunci era „Oi“, sunt doar o parte dintre obiectele pentru care trebuie să le vezi în această casă muzeu.

Turismul poate dezvolta comuna

Pe lângă investiţiile în infrastructură, educaţie şi cultură, domeniul turismului rural a devenit din 2016 una dintre priorităţile pentru dezvoltarea comunei Dolheşti. Această ramură poate diversifica substanţial economia localităţilor rurale, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă, destinaţiile rurale fiind printre cele mai solicitate oferte de excursii ale agenţiilor de turism pentru turiştii străini, iar un număr important de cazări sunt realizate în perioada estivală în mediul rural. Primarul comunei Dolheşti, Cristinel Bărculescu a remarcat că „deși aflați în poarta Bucovinei, suntem o comună la fel de frumoasă ca cele din zona de munte, cu potenţial turistic încă neexploatat. Chiar dacă nu suntem suficient cunoscuţi în domeniul turismului rural, am pornit la drum cu dorinţa de a ne afla pe harta localităţilor turistice“. Roxana Pintilescu, Directorul Centrului Regional de Studii al Agenţiei pentru Dezvoltare regională Nord-Est, salută iniţiativa de punere în valoare a acestei zone afirmând că „Valea Şomuzului este un giuvaer care trebuie arătat lumii. Este o iniţiativă voluntară care presupune foarte mult efort, dar va avea succes tocmai pentru că vine din suflet.

Silviu Buculei

GALERIE FOTO


  • Publicat în Turism

Valeputna, tribut adus primei păstrăvării din România

Valeputna este brandul sub care compania SC Quality Natural SRL, situată în Valea Putnei, comuna Pojorâta, județul Suceava, își comercializează produsele. Fabrica duce mai departe tradiția locală de prelucrare a păstrăvului prin afumare. Aceasta este construită cu fonduri europene, are o capacitate de procesare de 100 de tone anual și deține cea mai bună tehnologie germană, fiind inaugurată în anul 2016.

Valeputna, tribut adus strămoșilor

pastrav a

Specialitățile Valeputna sunt păstrăv afumat după rețeta locală, rondele de păstrăv băițuit puse la păstrat în diverse sosuri, păstrăv afumat păstrat în ulei vegetal, tartinabile și salate din păstrăv. Acestea se bucură de aprecierile celor mai celebri chefi din România și sunt atât în meniul unor lanțuri hoteliere prestigioase, cât și în magazine de lux. Secretul pentru a prepara astfel de produse îl reprezintă atât respectul pentru calitatea ingredientelor, cât și cunoștințele locale laolaltă cu pasiunea: „Valeputna, brandul Premium sub care ne comercializăm produsele, este un tribut adus primei păstrăvării din România, înființată aici în 1896 sub denumirea de «Valeputna Fischbruthutte» și artizanilor cărora le datorăm secretele rețetei de afumare. În Valea Putnei a fost inventată delicatesa locală cunoscută sub numele de Cobză, păstrăv afumat cu conuri de brad și lemn de fag, îmbrăcat în cetină de brad și legat cu nuiele de alun. Povestea spune că aceasta a fost inventată în 1927 cu ocazia petrecerii date la Castelul Regal din Poiana Ițcani în cinstea încoronării Majestății Sale Regele Mihai. Astăzi, în clădirea fabricii îmbrăcate în lemn ne respectăm promisiunea făcută înaintașilor noștri și producem cel mai bun păstrăv, un păstrăv desăvârșit! Politica noastră este aceea de a lucra cu materie primă de cea mai bună calitate, să integrăm în ceea ce facem cât mai multe resurse locale și să ne păstrăm produsele curate, naturale în procent de 100%, fără aditivi și amelioratori“, a spus Florin Irimescu, proprietarul companiei Quality Natural.

Produse Valeputna în două locații

pastrav 053A3958 resize

Florin Irimescu a investit anul acesta peste 60.000 de euro într-un restaurant cu produse pe bază de peşte în Iaşi şi într-un magazin tip insulă, cu produse din peşte gourmet, în București: „Restaurantul Fishnet este un proiect tip street food în Iaşi în urma unei investiţii de circa 40.000 de euro cu tot cu proiectare, ambalare, unde comercializăm burgeri de peşte, file de peşte şi alte preparate pe bază de peşte. De asemenea, am deschis un magazin cu produse gourmet din peşte, o investiţie de circa 20.000 de euro, în București“, a adăugat Florin.

Premii: Great Taste Award 2017 & Superior Taste Award 2016

„It is a simply great taste! Truly delicious!“ Este descrierea Păstrăvului Afumat Valeputna făcută de către juriul de specialiști al Great Taste, ediția 2017. La nici doi ani de la debutul în piață a pateului de păstrăv Trutta Dux, Quality Natural, companie situată în Valea Putnei, specializată în prelucrarea păstrăvului, își trece în palmares un nou premiu de talie internațională: „Sunt probabil cel mai tânăr posesor al acestui Oscar din industria alimentară. Tinerețea, spiritul combativ și inovativ, alături de încrede­rea că facem produse curate, de o calitate excepțională, ne-au determinat să ne înscriem anul acesta în concurs. Am concurat pe o piață unde știm că tehnica afumării este o artă, cu o densitate incredibilă de produse remarcabile. M-am întors mulțumit și nerăbdător să mă pregătesc împreună cu toată echipa pentru următoarea destinație. Aprecierile juraților Great Taste au transmis un mesaj clar atât nouă, echipei Valeputna, cât și clienților noștri. Valeputna este un brand intrat în sfera fine food, construit în jurul dragostei pentru oameni și mâncare.“

Cel mai prestigios premiu din industria produselor Gourmet a fost acordat de către International Taste & Quality Institute – iTQi, cu sediul în Bruxelles, pateului de păstrăv afumat Trutta Dux deținut de brandul Valeputna, încă din primul an de activitate: „Superior Taste Award 2016 este o nouă filă din povestea Valeputna! Distincția Superior Taste Award cu două stele de Aur pentru singurul produs din păstrăv premiat în 2016 ne onorează și ne confirmă că ne-am ales corect drumul. Având credința că putem face un păstrăv desăvârșit, ne-am început călătoria, înconjurați de ape limpezi, brazi, oameni frumoși și tradiții, în mica noastră făbricuță din Valea Putnei. Acest lucru ne determină să manufacturăm numai produse remarcabile, unice prin gust și compoziție. Contribuind zilnic la masa copiilor și clienților noștri, suntem extrem de preocupați ca acestea să fie sănătoase, naturale și curate. Comparativ cu uzanțele pieței, etichetele Valeputna sunt departe de a fi o lecție de chimie, fiind o dovadă a respectului pentru client.

pastrav b

Pe de altă parte, am ales să fim inovativi plecând de la tradiție, să folosim cel mai bun păstrăv, să înotăm contra curentului. Am ales să jucăm cartea calității în detri­mentul volumului. Am ales să înaintăm alături de clienții noștri, să comunicăm autentic și să ne lăsăm înfierbântați de frumusețea aventurii și a destinației. Fiind singura entitate din România ce deține o unitate speciali­zată în procesarea păstrăvului și singura entitate din domeniu ce a primit o astfel de distincție, suntem obligați să setăm și să păstrăm standardele la nivelul promisiunii făcute nouă și clienților noștri.

Acordarea distincției Superior Taste Award cu două stele de Aur pateului Trutta Dux atestă calitatea superioară a produselor comercializate sub brandul Valeputna și încă o dată, la nivel internațional, a potențialului industriei alimentare și a produselor 100% românești, acest calificativ fiind decernat în trecut Magiunului de Topoloveni, precum și uleiurilor presate la rece Luna Solai“, a încheiat Florin Irimescu.

Trutta Dux are în componență păstrăv afumat de o manieră unică folosind lemn de fag, conuri de brad și boabe de ienupăr, amestecat ulterior cu cremă de brânză Bio și un mix special de condimente. Afumarea păstrăvului se inspiră din metoda tradițională de afumare, veche de 200 de ani, folosită inițial în Valea Putnei și răspândită apoi în tot arealul denumit generic Obcinele Bucovinei.

Sub aceeași denumire sunt comercializate următoarele specialități din păstrăv: păstrăv afumat, file de păstrăv afumat, gama de păstrăv în sosuri (Păstrăv Mănăstiresc, Păstrăv Vânătoresc, Păstrăv Pădurean), păstrăvul afumat păstrat în ulei aromatizat (Păstrăv Crăiesc), gama de tartinabile pe bază de păstrăv afumat (Trutta Dux, Trutta Rex, Trutta Princeps, Trutta Primus) și gama de salate ce are ca ingredient principal păstrăvul afumat (Descântat, Năvalnic, Sorocitu’, Sburătorul).

Anul acesta compania Valeputna a adăugat în palmares un nou trofeu internaţional, respectiv „Monde Selection“, cel mai vechi premiu Gourmet existent din anul 1961.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Pescuit

În județul Suceava - cartoful şi grâul, afectate de precipitaţii, producţii foarte bune la porumb

Campania de recoltări de vară s-a încheiat în judeţul Suceava, însă ploile abundente au afectat o parte din producţie. Chiar dacă recoltatul a început cu două săptămâni mai devreme, ploile căzute fără întrerupere în ultima decadă a lunii iulie şi la începutul lunii august au făcut imposibilă intrarea utilajelor la treierat. La grâu, triticale şi secară, cantităţile obţinute pe hectar de către fermieri sunt la nivelul mediilor din anul 2017, reduceri ale producţiei fiind consemnate, în mod deosebit, la mazăre, orzoaica de primăvară, ovăz şi la rapiţă, cauza fiind ploile căzute perioade îndelungate. La grâu media a fost de 4.000 kg la hectar, iar la triticale de 4.125 kg/ha. În ceea ce priveşte calitatea, precipitaţiile prelungite şi bogate s-au reflectat asupra masei hectolitrice şi, respectiv, asupra caracteristicii de panificaţie a grâului „Nu putem spune că întreaga cantitate de grâu este panificabilă, de pe majoritatea suprafeţelor grâul fiind recoltat după ploi, în luna august, şi nu este corespunzător din punct de vedere calitativ la toţi fermierii. Suceava are asigurat necesarul de grâu pentru pâine şi produse de panificaţie, dar nu mai există excedentul din anii anteriori“, a precizat Haralampie Duţu (foto), directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DJA). Preţul de valorificare a grâului este, deocamdată, de 0,65 lei/kg, mai mare decât cel din anul 2017, când a fost de 0,5 lei/kg.

Mana, putregaiul şi gândacului de Colorado au afectat culturile de cartof

Campania de recoltare a cartofului de toamnă este în plină desfăşurare în judeţul Suceava, însă are loc sub auspicii mai puţin favorabile. După atacul manei, putregaiului şi gândacului de Colorado, producţia din 2017, de 20.000 kg la hectar, nu va mai putea fi atinsă, iar sămânţa pentru anul viitor nu va mai fi asigurată în mare parte din producţia proprie. Precipitaţiile au determinat apariţia prematură a bolilor, împiedicând, în egală măsură, şi aplicarea eficientă a tratamentelor împotriva dăunătorilor. Ca necazul să fie complet, ca urmare a ploilor torenţiale pământul este tasat, ceea ce face ca scosul cartofilor să fie foarte dificil.

„Cartoful era principala cultură a judeţului, Suceava fiind printre primii producători ai ţării. În ultimii ani, cartoful a pierdut ca suprafaţă cultivată în judeţ, iar în acest an condiţiile meteorologice au afectat recolta prin instalarea timpurie a manei şi putregaiului care au pătruns la tuberculi, mulţi dintre fermieri putând să rămână fără sămânţa necesară înfiinţării culturii anului 2019. În funcţie de cât a putut fiecare fermier să-şi protejeze cultura, la sfârşitul lunii septembrie, când se va termina recoltatul şi însilozatul, vom şti pe ce sămânţă ne bazăm anul viitor şi ce cantitate de cartofi de consum avem disponibilă“, a precizat şeful DJA. Faţă de anul trecut, când în această perioadă cartoful se vindea în judeţul Suceava cu 0,5 lei, anul acesta preţul variază între 1,5-1,7 lei.

Producţie bună de porumb

Există şi motive de optimism, la porumb fiind aşteptată o producţie peste cea din anul 2017, iar recolte bune sunt estimate la floarea-soarelui şi sfecla de zahăr, culturi  la care producţiile se arată a fi chiar foarte bune pentru judeţul Suceava, cu atât mai mult cu cât preţul oferit este unul mulţumitor. Pentru porumb, aflat în stadiu vegetativ corespunzător, în condiţii optime de recoltare este preconizată o producţie superioară, peste cea de 4.000 kg/ha din anul 2017.

Silviu BUCULEI

Viitoarea recoltă de cartofi este sub semnul incertitudinii

Ploile îndelungate şi abundente din luna iulie au făcut imposibilă intrarea pe tarlale şi aplicarea tratamentelor împotriva manei şi gândacului de Colorado, culturile de cartof fiind şi sub spectrul putregaiului.

„Este un an foarte dificil pentru cei care desfăşoară activitatea în agricultură, atât în ceea priveşte dezvoltarea, cât şi întreţinerea culturilor. Mi-a fost dat să văd suprafeţe pur şi simplu terminate deoarece, încă de la această dată, nu mai putem vorbi de foliaj, nici măcar de vrejuri verzi. Cartofii din viitoarea recoltă sunt sub semnul întrebării atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Suprafeţe importante au fost afectate de atacul gândacului de Colorado întrucât ploile dese au împiedicat aplicarea celui de-al doilea tratament, iar dăunătorul s-a înmulţit peste măsură, lăsând plantele fără frunze. Un alt pericol care pândeşte cartoful este putregaiul, boală care, de asemenea, este favorizată de umezeala mare din sol, tuberculii putrezind pe suprafeţele cu băltiri. Necazul este că, în aceste condiţii, mana şi putregaiul pot coborî către tuberculi, iar producţia realizată nu va putea fi folosită ca sămânţă pentru anul următor sau cei care o vor folosi s-ar putea să aibă surpriza ca din primăvară să aibă deja boala instalată“, a declarat Haralampie Duţu, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava.

Silviu Buculei

Colectarea selectivă a deşeurilor aduce venituri la bugetul comunei Cornu Luncii

În comuna Cornu Luncii a fost introdus un sistem de colectare selectivă a deşeurilor după metoda „door to door“, de la uşă la uşă. Mai exact, la fiecare poartă, în ziua de colectare a deşeurilor menajere, gospodarii pun pachetele sau sacii cu gunoaiele selectate pentru fiecare sortiment.

Comuna suceveană Cornu Luncii a intrat în rândul comunităţilor civilizate şi din perspectiva protejării mediului şi a reciclării deșeurilor reutilizabile. Acest lucru se întâmplă în urma aplicării directivelor europene de mediu şi a Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată.

„Stăm relativ bine la nivel european, iar faţă de alte localităţi din România stăm foarte bine. Avem un serviciu propriu de salubritate cu şapte angajaţi în cadrul primăriei, avem două maşini, din care una cu colectare selectivă, iar valorificarea deşeurilor de hârtie, plastic, sticlă, metal contribuie la scăderea costurilor serviciului de salubrizare. Anul trecut am avut 25% din cantitatea de deşeuri colectată selectiv, iar anul acesta vom avea peste 35%. Am cumpărat două cântare, fiecare maşină are cântar şi la fiecare persoană cântărim gunoiul. Din 10 kilograme, cantitatea de 3,5 kilograme trebuie să fie deşeuri reciclabile şi lucrurile sunt foarte bine puse la punct. Sperăm ca, după o perioadă, lumea să se obişnuiască şi să nu mai cântărim la fiecare poartă când ridicăm gunoiul. La solicitarea primarilor am obţinut de la Ministerul Mediului ca tot gunoiul din judeţ să fie colectat din poartă în poartă. Soluţia iniţială cu platforme în fiecare sat nu este viabilă. În sate mari, cum este în Cornu Luncii, trebuia să meargă omul cu roaba şi peste 4 km ca să aducă gunoiul în centru. Colectatul din poartă în poartă elimină mirosurile neplăcute, rozătoarele şi nimeni de la ţară nu doreşte să aibă un spaţiu de depozitare a gunoiului în preajmă“, ne-a spus ing. Gheorghe Fron,  primarul comunei Cornu Luncii. 

Sortarea gunoiului pe categorii duce la scăderea costurilor de salubritate

Pentru ca o treime din deşeurile menajere produse în comuna de pe malurile Moldovei să fie colectate selectiv, primarul şi personalul primăriei au mers din casă în casă pentru a explica populaţiei cum trebuie să selecteze deşeurile. Sortarea gunoiului pe categorii duce la scăderea costurilor de salubritate, care în prezent sunt de 650.000 lei anual. Deşeurile menajere şi cele reciclabile sunt ridicate o dată pe săptămână de la poarta fiecărei gospo­dării. Locuitorii comunei au primit 3.000 de europubele achiziţionate printr-un proiect şi primesc permanent saci menajeri reciclabili în care să pună deşeurile selectate.

„Pentru hârtie, sticlă, plastic ne mai trebuie 9 miliarde de lei vechi pentru a achiziţiona pubele în culorile specifice. Nu le putem achiziţiona pe toate într-un an, de aceea le-am dat oamenilor saci şi treptat în fiecare sat fiecare locuinţă va avea recipiente pentru colectare selectivă. Pentru că sunt nemulţumit cum se face colectarea selectivă, mergem mai întâi noi, conducerea comunei, din poartă în poartă, și le dăm sacii pe un an de zile, pe culori“, ne-a precizat primarul Gheorghe Fron.

Pentru că mai sunt probleme cu salubritatea unor zone vulnerabile prin apariţia unor mici depozite de gunoi făcute de cetăţenii certaţi cu normele de convieţuire, deja se lucrează la implementarea unui sistem cu camere de supraveghere în toate satele.

„Avem camere pe drumurile europene şi judeţene, sunt de mare ajutor pentru poliţişti, este ceva normal. Acum punem camere la intersecţii, vedem cine duce gunoiul în altă parte, putem aplica sancţiuni şi îi putem obliga să ridice gunoiul depozitat unde nu trebuie“, ne-a asigurat primarul Fron.

comLunca 6

Iluminatul public modernizat, economii la buget

Pe lângă banii economisiţi în urma colectării selective a deşeurilor, în această comună se economisesc bani şi din iluminatul public. În urma lucrărilor de modernizare a iluminatului public, comuna Cornu Luncii este mai bine iluminată ca un oraş. Întâi s-a intervenit pe arterele principale, iar acum se acţionează pe uliţe, satele Păiseni, Sasca Mare, Sasca Nouă, Şinca, Cornu Luncii şi Băișeşti având deja finalizate lucrările de reabilitare. În viitor urmează Brăieşti, Dumbrava, Sasca Mică, astfel încât la fiecare stâlp să fie iluminat public.

„Întreaga lucrare este realizată prin forţe proprii. Deşi am extins iluminatul electric pe toate uliţele, am dublat numărul corpurilor de iluminat și, în urma lucrărilor de modernizare, plătim mai puţin la energia electrică faţă de acum şapte ani, când se plăteau două miliarde de lei anual pentru iluminat public. Anul trecut, după lucrările efectuate şi prelungirea reţelei cu 18 km, am plătit cu 380 milioane de lei mai puţin. Din aceste economii am luat lămpi moderne cu led, care consumă de 5 ori mai puţin şi dau lumină de 10 ori mai mult. Tot ce este nou şi modern e scump, reabilitarea întregului sistem a costat peste 10 miliarde de lei, dar în urma calculelor făcute costurile sunt mult mai mici, investiţia fiind amortizată în mai puţin de patru ani“, consideră primarul Gheorghe Fron.

Apă potabilă la robinete şi gaz metan în comună, din economii la salubritate şi energie

Prin reducerea costurilor de salubritate şi a celor cu iluminatul public, de şapte ani la Cornu Luncii nu s-au mărit impozitele şi taxele, iar la agenţii economici coeficientul de impozitare a fost redus de la 1,5 la 0,8. Făcând economii şi cu bani de la bugetul local, cei 7.782 de locuitori ai comunei vor avea cât mai repede apă potabilă la robinete şi o parte de gaz metan. Până în prezent s-au realizat aducţiune nouă de apă potabilă şi canalizare pentru satele Brăieşti, Băişeşti, Cornu Luncii, Sasca Nouă.

„Sperăm anul acesta, cel târziu la începutul anului viitor, să terminăm de conectat toate locuinţele şi să dăm drumul la staţia de epurare. Pe PNDL 2 avem un proiect de 90 de miliarde de lei vechi pentru alimentare cu apă potabilă în satele de munte Sasca Mare şi Păiseni şi la anul sperăm să începem reţeaua de gaz metan. Asta înseamnă civilizaţie. Acum este greu să faci rost de lemne, sunt scumpe, nu se găsesc. Conducta magistrală de gaze naturale trece prin grădinile noastre şi este păcat să nu avem gaz la aragaz sau la sobă“, ne-a spus primarul Gheorghe Fron.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Mediu

2 tone de sturioni obținuți la Bădeuți

În acest moment, țara noastră a revenit printre ţările care consumă şi exportă unul dintre cei mai valoroşi peşti din lume, respectiv sturionul. În România, diverse ferme specializate în creşterea şi reproducerea lor şi-au luat avânt pe piaţă. Una dintre ele este ferma de sturioni de la Bădeuți, județul Suceava.

Sturionul, în defavoarea păstrăvului

Talia mare a acestui pește marin, care are scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, l-a cucerit definitiv pe Dănilă Sebastian. Acesta a dat viață unei ferme de sturioni în anul 2013, din pasiune, fiind mai mult o afacere de familie: „Pasiunea pentru piscicultură o avem mai toți din familie, de aceea în urmă cu cinci ani am început să căutăm câteva exemplare de probă. În momentul de față ne mândrim cu Nisetrul siberian, Cega și Bester, ultimul fiind o împerechere între morun și nisetru. Prima dată am început să facem un bazin pentru păstrăvi; acest lucru se întâmpla în anul 2009. Cu toate că în acea perioadă am realizat un bazin din beton pe lângă casă, am observat că peștii nu merg bine și astfel am vrut să facem ceva mai natural; în cele din urmă am ajuns la ideea de a face câteva bazine săpate în piatră.... și așa am ajuns să încercăm și cu sturioni. Am cumpărat câteva exemplare de probă și, văzând că se dezvoltă bine, am cumpărat puiet mic de la câteva ferme mai mari din țară. Și așa am început să creștem în cantități mai mari și am început să comercializăm și sturionul de consum. Am început cu fonduri proprii și am încercat să ne descurcăm pe banii noștri.“

ferma sturioni 3

În ferma lui Sebastian sturionii sunt de mai multe mărimi, iar cheltuielile sunt pe măsură, ținând cont că aceștia se hrănesc cu moluște, crustacei, pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor, icrele altor specii: „De exemplu, avem puiet la 15 cm, în jur de 3.000 de bucăți, dar avem și sturionul de consum, care se vinde de la 2,5 kg la 4 kg, aceasta fiind greutatea care este cerută acum pe piață. La această greutate avem în jur de 2 tone, dar mai avem și sturioni la o greutate mai mică, care între timp, când se consumă sturionii mari, cresc cu scopul de a avea în permanență sturioni de consum. Costul la o astfel de investiție depinde de mulți factori, dar în acest moment nu pot să dau o cifră aproximativă. Menționez că este destul de mare cheltuiala cu aceștia deoarece mâncarea este adusă din Italia. Sturionii au nevoie de granule speciale, iar hrana lor trebuie să fie pe fundul bazinului deoarece aceștia mănâncă mâncarea prin absorbție.“

Calitatea apei și temperatura... aspecte importante în creșterea sturionilor

În România se pot face crescătorii de felul aceasta, doar că depind de mulți factori, în principal de calitatea apei deoarece această categorie de pești are nevoie de apă caldă. Datorită acesteia ei se hrănesc foarte bine și pot avea un randament bun. În perioada de iarnă le trebuie tot apă caldă deoarece există posibilitatea ca aceștia să intre în perioada de hibernare: „Cu referire la acest aspect, noi avem mai multe surse de apă și avem posibilitatea să avem vara apă caldă la 21°C sau 25°C, iar iarna să o avem la 13°C, o temperatură propice pentru aceștia. Dar, pentru a avea această sursă bună de apă, a fost nevoie de mult timp de investigații și multe studii ale apei.“

ferma sturioni 4

Sebastian are un magazin propriu în Bădeuți, lângă Rădăuți, acolo unde vinde sturioni și păstrăv viu, iar pe viitor vrea să crească mai mulți sturioni și poate alte specii pentru clienții care sunt pasionați de acest pește.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Pescuit

Pe 15 august Bucovina devine loc de pelerinaj

Mănăstirea Putna, Basilica Minor din Cacica şi Biserica Hagigadar din Suceava, toate trei având hramul Adormirea Maicii Domnului, sunt locuri de pelerinaj pentru creştinii ortodocşi, catolici şi armeni din Europa şi nu numai.

Prima serbare a românilor la Putna

În ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Putna îşi serbează hramul. În fiecare an, la Putna vin de hramul mănăstirii mii de bucovineni şi pelerini din toată ţara, din Ucraina şi Republica Moldova. De 147 de ani această zi este un moment trăit de întreagă suflare românească, chiar dacă o parte este despărţită de graniţele trasate după Pactul Ribbentrop – Molotov sau de cel de cedare a Cadrilaterului. Românii se adună în această vatră monahală din Bucovina pentru credinţa, spiritualitatea, istoria şi cultura românească, dar şi pentru a-şi aduce aminte de rolul Putnei în înfăptuirea Marii Uniri.

După cum ne spune protosinghelul Dosoftei Dijmărescu (doctor în istorie, licenţiat în informatică şi teologie), cronicarul Mănăstirii Putna, în drumul Unirii românilor un pas important s-a făcut la Mănăstirea Putna, de hramul mănăstirii, în 1871. Prilejul serbării a fost împlinirea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna, al cărei ctitor, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, era înţeles ca un părinte al neamului, care poate aduce unitatea dorită. Atunci avut loc prima serbare a românilor de pretutindeni, iniţiată de Mihai Eminescu împreună cu scriitorul Ioan Slavici, marele chimist Nicolae Teclu, istoricul A.D. Xenopol şi organizată de Asociaţia studenţilor români de la Viena „România Jună“, care în decembrie 1869 a lansat un apel către studenţii români din Bucureşti, Iaşi, Paris, Berlin, Torino, Pesta, Sibiu, Oradea, Cernăuţi, Arad şi Blaj. Deşi întreaga Bucovină era atunci în Imperiul Austro-Ungar, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare era considerat „simbolul cel mai înalt al simţămintelor patriotice şi naţionale“. Serbarea a fost o sărbătoare a marelui Voievod şi a trecutului românilor şi, în acelaşi timp, o chemare spre mântuirea neamului, adică spre întregire şi independenţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1871 peste 3.000 de români participând la Sfânta Liturghie.

O urnă de argint păstrează pământul provinciilor româneşti

Părintele Dosoftei spune că, după predica plină de însufleţire a stareţului de atunci, Arcadie Ciupercovici, a urmat sfinţirea darurilor aduse de participanţi, care au fost depuse pe mormântul Sfântului Ştefan. Cel mai important dintre aceste daruri a fost o urnă de argint care se păstrează până astăzi în muzeul mănăstirii şi care conţinea pământ adus din toate provinciile româneşti. Era o rugă către Sfântul Voievod: „Aşa cum s-a unit acest pământ aici, mijloceşte la Dumnezeu să se unească şi locurile de unde el s-a luat!“ După Primul Război Mondial, o parte din acest pământ a fost presărată pe câmpurile de luptă care au dus la Marea Unire.

După-amiază a cântat la vioară Ciprian Porumbescu, care i-a spus tatălui său, preotul Iraclie Porumbescu: „Tată, am cântat Daciei întregi.“ Seara a avut loc Primul Congres al Studenţilor Români, principalul scop al dezbaterilor fiind cum să se realizeze unitatea românilor. După ce oaspeţii din toate zările româneşti au plecat, Eminescu i-a împărtăşit unui coleg ce a însemnat această serbare: „Deşi despărţiţi prin hotare politice, toţi ştiu că sunt unul şi acelaşi neam şi această convingere va mări puterea lor de rezistenţă şi îi va oţeli în lupta pentru neam, pentru lege, credinţă şi ţară.“

„După aproape 50 de ani Marea Unire a venit, pentru că, la fel ca Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, Marea Unire a existat în gândul lui Dumnezeu şi de aici s-a sădit în sufletul românilor“, spune protosinghelul Dosoftei Dijmărescu în revista Cuvinte către tineri editată de Mănăstirea Putna.

Construcţia Mănăstirii Putna, ctitorie a lui Ştefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 şi s-a terminat în 1469, fiind sfinţită în acelaşi an, pe 3 septembrie, de întreg clerul moldovenesc.

La Cacica, zile binecuvântate şi pline de har pentru pelerini

Mii de pelerini sunt prezenţi în fiecare an, în zilele de 14 şi 15 august, la Sanctuarul naţional marian de la Cacica cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Alături de români, credincioşi din Polonia, Germania, Ungaria, Austria, Italia şi din alte ţări europene, preoţi, autorităţi civile şi episcopi din diferite ţări participă la celebrarea Sfintelor Liturghii din aceste zile. Din programul celebrărilor de la Cacica face parte pelerinajul copiilor şi tinerilor din data de 14 august, care, după un traseu de câţiva kilometric parcurşi pe jos, vor fi salutaţi de înalţii reprezentanţi ai bisericii catolice prezenţi la Cacica.

Seara, de la ora 18,00 are loc Sfânta Liturghie celebrată de înalţi reprezentanţi ai bisericii catolice, animată de copii, ministranţi, tineri, seminarişti şi persoane consacrate. Privegherea mariană cu lumânări de la ora 22 constituie pentru pelerini apogeul ajunului sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Cu steaguri şi cu statuia Fecioarei Maria, cu torţe  şi cu preoţii în frunte, mulţimea înconjoară sanctuarul în procesiunea lumânărilor. Rugăciunile şi imnurile mariane sunt cântate de pelerinii care însoţesc permanent procesiunea, iar la fiecare „Ave Maria“, intonate în anumite momente, pelerinii ridică lumânările, luminând calea străbătută în jurul bisericii „pentru a contempla minunile pe care Dumnezeu le face zi de zi cu noi“.

Liturghie oficiată în cinci limbi

În ziua de hram, marţi, 15 august, vor avea loc, la ora 6, Sfânta Liturghie în limba română, urmată de Sfânta Liturghie în greco-catolică, maghiară, polonă şi în limba germană. În centrul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului este Liturghia de hram celebrată la ora 11 în cadrul căreia vor concelebra episcopi şi aproape 100 de preoţi din ţară şi din străinătate. La final, icoana Preacuratei Fecioare Maria va fi purtată în procesiune în jurul bisericii, fiind binecuvântate florile şi obiectele religioase aduse de pelerini.

Sanctuarul de la Cacica a fost construit de polonezi în 1904 şi a devenit imediat loc de meditaţie şi rugăciune sfinţit de icoana miraculoasă a Preacuratei Fecioare Maria, copie a icoanei „Madona Neagră“ de la Czêstochowa (Polonia), care a fost adusă la Cacica, tot de polonezi, încă din 1809. Pe 15 august 1996 biserica a fost declarată sanctuar diecezan, pentru ca, în următorul an, să fie declarată sanctuar naţional. În anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a acordat bisericii de la Cacica titlul de „basilica minor“.

Locul unde vin armeni din toată lumea

În judeţul Suceava sunt singurele mănăstiri armeneşti din afara Armeniei din toată Europa, respectiv Zamca şi Hagigadar. Conform tradiţiei, credincioşii urcă în genunchi dealul pe care se află biserica Hagigadar.

Numeroşi credincioşi, din ţară, dar şi din SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie sau chiar Armenia, participă pe 15 august la Sf. Liturghie oficiată de PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România, la Mănăstirea Hagigadar, cunoscută şi sub numele de „Biserica Dorinţelor“. Mănăstirea Hagigadar este cel mai important reper din viaţa spirituală a fiecărui armean, cel puţin o dată în viaţă armenii sau cei care au origini armene trebuind să ajungă la această mănăstire pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi din care face parte parohul bisericii armeneşti din Suceava, Azad Mandalian. În timpul urcuşului, credincioşii aprind lumânări în locuri special amenajate şi se roagă pentru împlinirea dorinţei lor. Ajunşi lângă biserică, o înconjoară de trei ori, tot în genunchi, rugându-se în fiecare din cele patru colţuri. După ce îşi văd împlinite dorinţele, oamenii revin să se roage din nou la mănăstire şi să mulţumească. După slujbă, credincioşii sunt binecuvântaţi şi rostesc, în limba armeană, o rugăciune pentru sănătatea celor prezenţi, iar apoi preoţii împart credincioşilor struguri sfinţiţi. Urmează o agapă creştină la care se servesc mâncăruri specific armeneşti, respectiv „supa de urechiuşe“ şi tradiţionalul pilaf cu carne de vită.

Tradiţii păstrate de peste 500 de ani

Preotul Azad Mandalian, parohul bisericii armeneşti din Suceava, spune că tradiţia a rămas la fel ca acum câteva sute de ani, respectiv urcarea dealului, începerea procesiunii, săvârşirea Sfintei Liturghii, agapa tradiţională.

„Din păcate, armenii s-au împuţinat, dar cei care au rămas continuă să păstreze tradiţia. La Hagigadar ajung şi credincioși care nu fac parte din comunitatea armeană, dar aceştia vin cu credinţă, toţi fiind creştini. Tradiţia de a se urca dealul în genunchi s-a păstrat şi se practică doar la Mănăstirea Necula şi la Mănăstirea Hagigadar. Se spune că cine prepară urechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) are bucuria de a i se împlini un gând. Şi tradiţionalul hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şi uscate) se face la fel, după aceeaşi reţetă care se păstrează încă de la armenii care au venit pe aceste locuri. Lumea vine, face urechiuşe, câte 40-50, fiecare câte doreşte, îşi pune o dorinţă, acesta fiind un simbol care s-a păstrat de sute de ani. Este şi sărbătoarea strugurilor, sfinţirea lor făcându-se numai de Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, după săvârşirea Sf. Liturghii, şi se oferă credincioşilor“, am aflat de la preotul Azad Mandalian.

Mănăstirea Hagigadar, construită în anul 1512 în satul Bulai, comuna Moara lângă Suceava, este prima mănăstire ortodoxă armeană care s-a construit în afara ţinuturilor istorice şi a Ţinuturilor Sfinte, existând mai multe legende cu privire la zidirea acestei biserici, cu uşoare deosebiri între ele. Mănăstirea a fost ridicată în semn de mulţumire pentru binecuvântarea Maicii Domnului pentru negoţul a doi fraţi armeni. În timpul domniei lui Bogdan cel Orb s-a ridicat Biserica Mănăstirii armeneşti Hagigadar, lăcaşul fiind definitivat în actuala formă în trei etape calendaristice: 1512-1513, a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica Dorinţelor adăposteşte şi o Icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, la care se roagă toţi cei care ajung aici.

Silviu Buculei

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Pârteștii de Jos, județul Suceava

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Fără nicio îndoială, rasa Angus prezintă cele mai bune caractere! Dintre trăsăturile acestei rase putem enumera o serie de avantaje: fătare ușoară, maturitate timpurie, fertilitate mare, temperament liniștit, rata de creștere optimă și eficientă, producerea de carcase de calitate și capacitatea de maturizare sexuală rapidă. Astfel zis, aceste trăsături l-au cucerit definitiv pe Mihai Todosi din localitatea Pârteștii de Jos, județul Suceava, care în acest moment a ajuns la un efectiv de 30 de bovine, cu intenția de a atinge un efectiv de 70 de vaci mame plus tineretul aferent, pe pășuni 100% ecologice.

De pe clădiri prestigioase în lume... direct pe meleagurile patriei

Cu toate că altele au fost drumurile prin lume ale lui Mihai, dragostea sa pentru animale și gospodărie a fost primordială. Astfel, a lăsat la o parte, o mare parte din timp, construirea diferitelor clădiri prin întreaga lume și a revenit la poalele Obcinei Mari a Bucovinei: „Am crescut având animale pe lângă gospodărie, dar din anul 2011 am plecat la Londra, cu tot cu familie. În schimb, în anul 2015 copiii și soția s-au reîntors în România, iar eu am rămas în continuare. Cu toate că am lucrat la construirea multor clădiri prestigioase din lume, cum ar fi aeroportul Heathrow, Ambasada Americii etc., pe un salariu destul de bun, dragostea de familie, meleaguri și animale mă fac să zbor lunar în România, iar toți banii pe care i-am câștigat în Anglia i-am investit în teren, utilaje și câteva animale. Tatăl meu este cel care mă ajută extrem de mult deoarece stau cam patru săptămâni în străinătate și doar o săptămână acasă la cosit, balotat și restul treburilor.“

Investiție de 150.000 euro

vaci aberdeen b

Rasa Aberdeen Angus are capacitatea de finisare doar prin intermediul pășunatului fără a necesita nutrețuri concentrate, producând mai multă carne din pășune decât oricare altă rasă convențională. Acesta a fost și motivul pentru care fermierul nostru realizează creșterea acestor bovine pe pășuni 100% ecologice, cu intenția de a mări efectivul: „Am studiat ceva vreme această rasă, și nu m-am decis până nu le-am văzut cu ochii mei. Pot să zic doar că sunt niște animale superbe, foarte ușor de ținut. Sincer, am început cu 10 femele și un mascul, acum am undeva la vreo 30, dar intenția mea este să ajung la cca 60-70 de vaci mame plus tineretul aferent. Investiția a fost undeva la 150.000 euro și a constat în teren, ceva utilaje și animale.“

Această rasă este renumită pentru fătări ușoare cu o producție foarte bună de lapte și prezintă un procent ridicat de natalitate și fertilitate, producând viței care cântăresc în jur de 50% din greutatea corporală a vacii la o vârstă de 205 zile. De asemenea, este și precoce, astfel vârsta la prima montă are loc la 14-15 luni, fiind o rasă prolifică, fătând 1 vițel pe an, cu o perioadă de gestație de 9 luni. Vițeii aferenți cresc rapid, ajungând devreme la o greutate de sacrificare cu o carne de calitate. Cu un spor mediu zilnic ridicat doar din iarba de pe pășune, poate ajunge chiar și la 1.000-1.300 g.

Vârsta medie la sacrificare este de 19,5 luni, iar această perioadă este cu 4,5 luni mai scurtă decât media de producție la alte rase de carne, care se ridică la 24 de luni. Acest lucru înseamnă că fermierii pot ține în medie mai multe vite pe hectar pe an și astfel produc mai multă carne de vită, ceea ce este un avantaj ținând cont de prețurile terenurilor și ale hranei pentru animale care sunt la un nivel ridicat în momentul de față. Este o rasă care merită apreciată din toate punctele de vedere; crescută în Vest și Nord-Vest datorită calităților sale de rezistență și de capacitatea de a se dezvolta în condiții de pășunat mai puțin favorabile, a avut un real succes și în Pârteștii de Jos: „Despre furaje pot să spun că este animalul cel mai ușor de întreținut, astfel furajarea o fac doar cu fân și siloz de porumb. Recomand această rasă cu mare încredere pentru că are un foarte bun instinct matern, mănâncă foarte puțin în comparație cu alte rase pe care le-am mai avut, fătările decurg ușor, am avut fătări chiar și la -18°C pe zăpadă, iar vițelul a fost perfect sănătos deoarece nu necesită adăpost special. Investiția este minimă în adăpost, sporul de creștere pe care îl am este de 1.100-1.300 grame/zi, fără alte alimente nutritive, randamentul este foarte bun la carcasă, iar prețul cărnii este mai bun în comparație cu alte rase.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Trei funcții și o inimă mare

Preotul Gabriel Puiu Florea, parohul bisericii „Sf. Dumitru“ din satul Cornu Luncii, a avut o iniţiativă cu totul ieşită din comun în urmă cu cinci ani, după ce în toamna anului 2012 un incendiu a distrus complet şase gospodării. Părintele Florea şi-a vândut tractorul şi cu ajutorul unor preoţi din Franţa a cumpărat o autospecială pentru stingerea incendiilor. În mai puţin de trei ani, preotul împreună cu alți voluntari au intervenit pentru stingerea a peste 160 de incendii.

Preot, pompier şi şofer

Ceea ce multe administraţii publice locale nu reuşesc în asigurarea primei intervenţii în situaţii de urgenţă la nivelul localităţii, în comuna suceveană Cornu Luncii a reuşit părintele Florea Gabriel Puiu. Acesta este coordonatorul unei echipe de pompieri voluntari şi conducătorul autospecialei de intervenţie. Are o colaborare foarte bună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ al judeţului Suceava și intervine nu doar în localitate, unde îşi are sediul, ci şi la incendii de vegetaţie sau locuinţe din alte zone.

Pentru implicarea în intervenţiile de stingere a incendiilor nu doar în comunitatea pe care o păstoreşte, ci şi în comunele din jur, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ Suceava, general de brigadă Ioan Burlui, i-a oferit preotului paroh Puiu Florea „Diploma de recunoştinţă“ a ISU.

Preotul a găsit rezolvarea unei probleme a administraţiei locale

„În 2012 au ars în sat cinci gospodării. L-am rugat pe primarul din acea vreme să cumpere o maşină de pompieri, dar mi-a spus că nu are bani nici măcar pentru ceva la mâna a doua. Atunci am spus: Dacă autorităţile nu pot, le voi dovedi că eu voi putea. Aveam un tractor, l-am vândut şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al altor fraţi preoţi ortodocşi din Franţa, care au participat la o licitaţie şi au licitat pentru mine, am reuşit să cumpăr maşina cu 2.500 de euro. Au rămas toţi surprinşi când au văzut că maşina s-a cumpărat cu atât de puţini bani.

Când am adus-o mi-am dorit să car apă pentru oamenii care îşi construiesc case, să aducem apă pentru animale, să udăm florile din comună şi să nu avem nevoie de ea pentru necazuri. Prezenţa autospecialei la incendii se face simţită chiar şi când nu reuşim să stingem noi incendiul. Fiind în apropierea incendiului, de cele mai multe ori ajungem primii şi până la sosirea pompierilor militari, cu care avem o colaborare extraordinară, am localizat incendiul, am limitat extinderea, am putut salva oameni, animale şi bunuri. Intervenţia imediată este esenţială pentru a limita pagubele şi a salva vieţi“, explică părintele Gabriel Puiu.

Dotări din sponsorizări

preot IMG 9227

Ajutat de săteni şi de (ISU) Suceava preotul a dotat maşina cu toate cele necesare unei intervenţii.

„Aveam nevoie de aparat de respirat pentru intervenţiile când este fum. M-a costat 53 de milioane. L-am cumpărat cu ajutorul unor băieţi tineri, care au mers cu mine la incendii, au văzut situaţiile şi mână de la mână am strâns banii. Un alt tânăr din echipă a spus că vrea să îşi cumpere o motopompă ca a mea, dar nu are bani. Atunci am dat comandă de o motopompă nouă, de capacitate mai mare şi pe aia veche i-am dat-o lui. Toate maşinile sunt dotate cu furtune, scule, sisteme de acţionare, tot ce trebuie“, ne-a asigurat părintele Florea.

Ilie Boca, al doilea voluntar cu maşină de pompieri din comună

Exemplul preotului Gabriel Florea din Cornu Luncii a fost urmat şi de un localnic din satul Brăieşti, aceeaşi comună, Ilie Boca, de 43 de ani, mecanic auto, gospodar la casa lui, cu nevastă şi doi copii. Când avea 10 ani, casa părinţilor lui Ilie a luat foc, iar la începutul lui 2016 un incendiu devastator a distrus gospodăria unei familii de bătrâni din Brăieşti. Incendiul a fost de mari proporții și ameninţa casele din jur. Ştiind ce înseamnă suferinţa, ce înseamnă să te trezeşti într-o zi că nu mai ai nimic, nici pe ce pune capul, nici ce îmbrăca, nici acoperiş deasupra capului, Ilie Boca a vândut autoturismul familiei, a mai luat cu împrumut o sumă de bani de la fratele lui şi a cumpărat o maşină de pompieri care a costat aproape 7.000 de euro.

Pompierii voluntari, nişte oameni extraordinari şi foarte bine pregătiţi

Preotul Florea ne-a spus că, fără câţiva băieţi buni, cu dragoste şi frică de Dumnezeu, nişte voluntari extraordinari şi foarte bine pregătiţi, nu ar face faţă situaţiilor dificile.

„Gândiţi-vă că la ora două noaptea primeşti apelul de incendiu, dar nu poţi să pleci singur. Noi nu mergem numai la incendii sau inundaţii la Cornu Luncii, mergem şi la Găineşti, Capul Câmpului, Baia, Horodniceni, Corlata, localităţi apropiate de noi, dar mai îndepărtate de unităţile pompierilor militari. Când aud alarma, băiatul cel mic, ginerele, vecinii, toţi sar să ne ajute. Pe drum, din mers, încetinim maşina, îi luăm pe toţi din echipă şi mergem. La fiecare incendiu avem cel puţin cinci oameni pe o autospecială. Avem două autospeciale şi cu 10 oameni putem spune că ne facem treaba bine. De multe ori voluntarii nu au locuri în maşină, sunt mai mulţi tineri pregătiţi care vor să meargă să dea o mână de ajutor. A ars biserica din Suha, eram la distanţă şi, când au văzut băieţii din maşină amploarea focului, au început să plângă ca nişte copii. Ne-am dat seama că, fiind o construcţie realizată numai din lemn, cuprinsă în totalitate de flăcări, cu o alarmare destul de târzie, va fi aproape imposibil de stins focul. Când se întâmplă un necaz mai multă dragoste apare între oameni, oamenii se unesc, altfel românul nostru este delăsător. Creştinilor mei le spun: «Unde este păstorul trebuie să fie şi ei». Şi atunci se întâmplă lucruri frumoase“, consideră preotul Gabriel Florea.

Scurtcircuitele şi coşurile necurăţate, principalele cauze ale incendiilor

Vara, cele mai frecvente incendii sunt cele de vegetaţie, urmate de cele produse la bucătăriile de vară, majoritatea producându-se ziua. Iarna, fiind coşuri de fum necurăţate sau instalaţii electrice supraîncărcate, multe incendii sunt noaptea.

„Acum au apărut tot felul de cabluri electrice, fabricate în ţări din afara Uniunii Europene, de o calitate extraordinar de proastă. Sunt pentru instalaţii la care pui un bec, dar nu poţi să pui un consumator mai mare că se topesc şi aşa iau foc casele. Oamenii, din economie, iau ceva mai ieftin şi dezastrul este foarte mare. Am văzut Campania de conştientizare a pompierilor de la posturile de televiziune, este o campanie foarte bună, dar trebuie mai mult. Primarul, preotul, învăţătorul trebuie să îi facă pe oameni să conştientizeze pericolul. Când eram copil se auzea de un incendiu foarte rar pentru că erau instalaţii electrice de calitate bună. Astăzi, oamenii nu au mai refăcut instalaţiile cu conductor de aluminiu realizate în urmă cu 50 - 60 de ani, au făcut instalaţii noi, legând cuprul cu aluminiu fără să gândească că oxidul de cupru cu oxidul de aluminiu iau foc. Înainte, în fiecare vară se curăţa coşul de fum. Acum sunt mulţi care spun că mai merge încă un an. Şi se produce dezastrul de la o scânteie care aprinde funinginea. Foarte multe incendii sunt din neglijenţa oamenilor şi a instalaţiilor electrice“, a conchis părintele Florea.

O maşină de pompieri şi un hidrant pot salva vieţi şi bunuri

Pentru alimentarea cu apă a maşinii preotul a făcut în grădina gospodăriei un iaz. Văzând că numărul de incendii în comună creşte, primarul comunei, Gheorghe Fron, şi-a dat seama cât de importantă este o instalaţie de hidranţi şi în aproape toate satele comunei i-a amplasat. În alte comune din judeţ pompierii sunt nevoiţi să facă naveta pentru a alimenta maşinile din iazuri sau râuri, pierzându-se timpi esenţiali pentru stingerea incendiilor.

„Am fost prin Ardeal, prin Oltenia, prin Dobrogea, sunt sate foarte retrase în care, dacă ar fi o maşină de pompieri sau o reţea de hidranţi, oamenii aceia ar fi salvaţi la incendii. Am trecut pe stradă, ardea casa, nu am putut face nimic. Până au venit pompierii de la 40-50 kilometri totul era scrum. Plângeai şi vedeai cât eşti de neputincios.“

Ajutorul părintelui nu se limitează doar la intervenţiile din timpul incendiului. Împreună cu fiul său, Alex, care se apropie de majorat şi care pregăteşte maşina şi mijloacele de stingere pentru intervenţie şi în timpul stingerii unui incendiu răspunde de comenzile de pe maşină, şi cu ajutorul voluntarilor începe munca pentru a îndepărta efectele dezastruoase ale focului şi a elibera terenul unde este cazul.

„Sunt situaţii când casele nu mai pot fi locuite şi, până când se vor muta oamenii în casele noi, avem obligaţia morală de a-i ajuta“, a mai spus preotul Gabriel Florea.

Silviu Buculei

  • Publicat în Social

Cânepa de altădată, din nou în bătătură la Vicșani

La acest capitol, în trecut, ne număram printre principalii exportatori din Europa, dar o lungă perioadă cânepa a dispărut din agricultura românească. Astăzi vorbim despre cultura de cânepă pentru sămânță cultivată în sistem ecologic în cadrul fermei Vicşani Farm din județul Suceava, iar Laurenţiu Pintrijel este cel care ține în frâu această cultură, care teoretic aduce un profit mai mare decât grâul sau rapița.

Cânepa… o plantă care începe să renască în țara noastră

Cânepa face parte din grupa plantelor textile de mare valoare pentru uzul uman și industrial. De altfel, are peste 25.000 de utilizări, de la alimente, vopsele și combustibili până la îmbrăcăminte și materiale de construcții. Cu siguranță din aceste motive, la ferma Vicşani Farm în acest moment se cultivă 212 ha cu cânepă pentru sămânță, respectiv 178 ha cu soiul Jubilen și 30 ha cu soiul Zenit, în sistem ecologic, iar producția ajunge la 600 kg/ha. Prin intermediul inginerului Vlad Lupașcu am aflat tehnologia folosită și perspectivele de viitor ale acestei culturi în zonă: „Am ales aceste două soiuri de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Secuieni datorită caracteris­ticilor care se mulează pe această zonă a Moldovei. Astfel, soiul de cânepă monoică Jubileu este specific pentru producerea de sămânță, are o perioadă de vegetație între 80-90 de zile în cultura pentru fibră și 90-110 zile în cultura pentru sămânță; este un soi rezistent la temperaturi scăzute din primăvară și are un conținut în cannabinoide de 0.0139% T.H.C, iar producția ajunge la cca 5,2-7,2 t/ha tulpini și 26-29% fibră. Soiul de cânepă monoică Zenit are aceeași perioadă de vegetație, fiind totodată rezistent la temperaturi scăzute, iar conținutul în cannabinoide este < 0,3% T.H.C., cu o producție de 8-11 t/ha tupini și 29-31.5% fibră industrială.“

Doar sămânță certificată…

Printre altele aflăm că este o cultură pretențioasă față de sistemul de pregătire a terenului pentru semănat. De modul cum se pregătește solul pentru semănat depinde reușita culturii de cânepă, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ: „Cânepa reacționează foarte bine la afânarea profundă a solului, dar și la mărunțirea și nivelarea solului. Dezmiriștirea trebuie efectuată la adâncimea de 8-12 cm cu grapa cu discuri la adâncimea de 8-12 cm înainte de efectuarea arăturii, iar aceasta din urmă are loc la 25-30 cm cu plugul în agregat cu grapa. Pe de altă parte, pregătirea patului germinativ se efectuează primăvara timpuriu, când terenul nu a fost nivelat din toamnă sau în preajma semănatului, când terenul a fost bine pregătit din toamnă. Ultimele lucrări de pregătire a patului germinativ se efectuează cu una-două zile înainte de semănat. Sămânța trebuie să aparțină categoriei biologice Certificate I, epoca de semănat se poate prelungi până la sfârșitul lunii aprilie, dar cele mai bune rezultate se obțin prin semănat în perioada 10-25 aprilie, când în sol este o temperatură de 7-8°C. Cânepa pentru sămânță poate fi semănată la distanța între rânduri de 45 cm, dar poate fi semănată și în benzi la 12,5 cm sau 25,0 cm ori 45 cm între rânduri și 60 cm între benzi. Desimea de semănat este de 50-125 b.g./m2 în funcție de distanța între rânduri și desimea de semănat, tipul de semănătoare și de cultură. De altfel, în funcție de tipul de cultură și coeficientul de înmulțire, cantitatea de sămânță poate varia între 5 și 30 kg/ha, la o adâncime de 3-4 cm“, a adăugat tânărul inginer.

Mare grijă la lucrările de îngrijire și nu doar atât!

Trebuie avut mare grijă la lucrările de îngrijire deoarece în culturile pentru sămânță trebuie efectuate cu strictețe următoarele lucrări de îngrijire: tăvălugitul culturii imediat după semănat, grăpatul culturii imediat după semănat, distrugerea crustei printr-o grăpare ușoară, afirmă Vlad Lupașcu: „Mult mai târziu, respectiv la 4-5 noduri se face prima tăiere, iar a II-a tăiere se va realiza la 8-9 noduri. De altfel, după prima tăiere se va aplica și un îngrășământ foliar pe bază de acizi humici. Recoltatul este iarăși o problemă deoarece 35% din inflorescență este verde în momentul recoltării. Imediat după recoltatul semințelor trebuie selectate pentru a nu crește umiditatea împrumutată de la inflorescențele verzi. Totodată, stabilirea momentului optim de recoltare la cânepa de sămânță are o influență deosebită asupra nivelului producției. Acest lucru se datorează faptului că umiditatea semințelor de cânepă are loc eșalonat, de la baza inflorescenței spre vârful acesteia. La o recoltare prea timpurie semințele într-o mare măsură nu sunt ajunse la maturitate. Când se întârzie recoltatul, semințele de la baza inflorescenței se scutură foarte ușor. Momentul optim pentru recoltare este atunci când semințele din treimea inferioară a inflorescenței au culoarea specifică soiului și sunt învelite în bracteole. La maturitate deplină, bracteolele se desfac ușor de pe sămânță, aceasta scuturându-se foarte ușor. Practicăm o recoltare mecanizată, care se realizează în două faze. În faza I plantele se taie și se așază în foarfecă pe sol sau în glugi pentru uscare timp de 7-10 zile, iar în faza a II-a plantele uscate se treeră. Este posibilă și recoltarea într-o singură fază.

Despre păstrarea semințelor trebuie să vă spun că, datorită conținutului ridicat în grăsimi, a resturilor de inflorecențe (bractee, frunze), a boabelor verzi nematurizate, cu umiditate ridicată, semințele de cânepă proaspăt recoltate se transportă în magazii unde sunt supuse imediat procesului de curățire, sortare și uscare. Așezate în grămezi sau straturi groase, imediat după recoltare, fără a fi condiționate, semințele de cânepă se încălzesc foarte rapid, ceea ce duce la pierderea însușirilor biologice (energia și facultatea germinativă). Când umiditatea semințelor de cânepă coboară sub 9%, acestea se ambalează în saci. Manipularea semințelor trebuie efectuată cu multă atenție pentru ca acestea să nu se fisureze, fenomen prin care semințele își pierd energia și facultatea germinativă. Depozitatul este unul dintre factorii cheie.

Uscarea se face la temperaturi mici, până la 35°C, astfel își pierde din proprietăți. O umiditate mai mică de 9% determină o creștere a acidității. Totodată, spațiile trebuie aerisite, la o temperatură constantă. Dintr-un kilogram de cânepă se obțin 300 ml de ulei presat la rece dar, pe lângă acesta, obținem bineînțeles și semințe decorticate care conţin în principiu 30% proteine, 42% grăsime şi 15% carbohidrati. La noi valorificarea se face prin colaborarea cu procesatorii.

Sperăm să creștem suprafața de la an la an. Credem că această cultură va crește în următorii ani în România. Pe viitor sperăm ca piața din România să crească. Mai menționez că o mare parte a producției este exportată“, a încheiat Vlad Lupașcu.

Prețul unui kilogram de semințe de cânepă variază între 30 și 60 de lei. Pe de altă parte, cânepa este singura plantă de cultură din care se pot valorifica semințele, tulpinile, dar și frunzele.

Beatrice Alexandra MODIGA

1.600 de hectare au fost împădurite în Suceava

Direcţia Silvică Suceava realizează în primăvara acestui an regenerarea fondului forestier pe o suprafaţă de 1.600 ha, din care 650 ha regenerări naturale şi 950 ha împăduriri integrale. Programul lucrărilor de regenerarea pădurilor se derulează în fond forestier de stat, în fond forestier privat administrat cu contracte şi în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice, fiind plantaţi puieţi în majoritate de răşinoase, brad, molid, larice.

Fondul forestier de stat

Programul pentru lucrările de regenerarea pădurilor în fondul forestier de stat în primăvara anului 2018 se realizează pe suprafaţa de 1.400 ha, din care regenerări naturale 630 ha şi împăduriri integrale 770 ha. Concomitent cu noile regenerări, se efectuează lucrări de completări curente pe o suprafaţă de 191 ha şi de refacerea plantaţilor calamitate pe o suprafaţă de un hectar. Cea mai mare suprafaţă împădurită este în zona Broşteni, unde s-au înregistrat cele mai multe doborâri de vânt. Necesarul de puieţi pentru campania de împăduriri din primăvara acestui an este de cinci milioane bucăţi, puieţii fiind produşi în cea mai mare parte în pepinierele proprii ale Direcţiei Silvice Suceava.

Suprafețele private administrate de RNP

Aşa cum am aflat de la ing. Strugariu Dorin, şeful Biroului regenerarea şi protecţia pădurilor, în baza contractelor de administrare încheiate cu alţi deţinători de păduri, Direcţia Silvică Suceava execută lucrări de regenerare pe o suprafaţă de 90 ha, suprafeţele cu cele mai mari cu lucrări de regenerare a pădurilor fiind pe raza ocoalelor silvice Broşteni, Dorna Candrenilor, Pojorâta, Iacobeni, Vatra Dornei, iar pe 20 ha urmează a fi realizate regenerări naturale. Tot în fondul forestier privat administrat de Direcţia Silvică Suceava se vor executa completări pe o suprafaţă de 58 ha.

Păduri neregenerate aparţinând persoanelor fizice

În suprafeţele neregenerate ce aparţin persoanelor fizice cu fond de conservare constituit conform Legii nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în primăvară sunt programate a se executa lucrări de regenerare pe aproximativ 100 ha.

Pentru împădurirea suprafeţelor ce aparţin persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice, rolul Gărzii Forestiere Suceava este de a determina persoanele fizice care deţin suprafeţe pe care s-au executat tăieri în anii anteriori să le împădurească. Direcţia Silvică Suceava asigură puieţii necesari şi asistenţa tehnică pentru împădurirea suprafeţelor neregenerate din fond forestier pentru cei care au încheiat contracte de servicii silvice.

Luna plantării arborilor

În acţiunile şi manifestările ce vor avea loc în cadrul „Lunii plantării arborilor“ se implică atât Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava, cât şi societatea civilă.

Scopul programului este de a reaminti şi sensibiliza omul obişnuit, dar şi factorii de decizie despre rolul pădurii și importanţa menţinerii echilibrului ecologic al mediului.

„O componentă importantă a activităţii de regenerare a pădurilor o reprezintă susţinerea din punct de vedere tehnic şi logistic a acţiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conştiinţei apărării, conservării şi dezvoltării pădurii, a respectului pentru pădure în societatea actuală.

În cadrul acestor acţiuni cu rol de conştientizare a valorii pădurilor în perioada inclusă în «Luna plantării arborilor» se desfăşoară plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii, concursuri profesionale, sponsorizări cu material forestier pentru plantat“, ne-a spus ing. Strugariu Dorin, şef birou regenerarea şi protecţia pădurilor.

La Direcţia Silvică Suceava se pregăteşte producţia anilor următori, puieţii folosiţi la împăduriri fiind produşi doar în pepinierile proprii. În solarii şi repicaje sunt puieţii pentru producţia anului viitor şi s-au realizat semănatul şi celelalte lucrări pentru producţia noilor puieţi.

„În această primăvară am început «Luna plantării arborilor» cu câteva acţiuni concrete legate de împădurire. De pe 10 aprilie împăduririle le facem cu firme specializate şi cu angajaţii noştri, însă în unele situaţii apelăm în scop educativ la elevi din şcoli, la studenţi şi la societatea civilă în cadrul parteneriatelor încheiate ca să înveţe şi ei cum se plantează un arbore.“ În fiecare an noi am început „Luna pădurii“ mai târziu faţă de alte judeţe, anul acesta plantarea arborilor fiind programată şi în prima decadă a lunii mai“, ne-a spus ing. George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Campanii de împădurire dedicate Centenarului Marii Uniri

În cadrul Programului Naţional pentru aniversarea centenarului „Pădurea centenar“, desfăşurat de Ministerul Apelor şi Pădurilor, iniţiativă constând în acţiuni de plantare a minimum 30 de puieţi la nivelul fiecărei localităţi pe raza căreia au fost ridicate monumente în cinstea militarilor căzuţi în Primul Război Mondial, angajaţii Gărzii Forestiere Suceava au plantat câteva sute de puieţi pe raza municipiului Rădăuţi, în preajma Monumentului eroilor români.

În cadrul proiectului „O sută de oameni, o sută de arbori, o sută de ani de la Marea Unire“, derulat de Ocolul Silvic Moldoviţa, o sută de elevi, silvicultori şi şefii Gărzii de Mediu Suceava, Agenţiei judeţene pentru Protecţia Mediului, Inspectoratului Şcolar, Prefecturii, Ocolului Silvic Moldoviţa, au plantat peste 100 de puieţi de brad în localitatea Argel. Şefa Gărzii de Mediu Suceava, Adriana Iordache, a precizat că acţiunea de împădurire de la Moldoviţa este cea mai reuşită campanie de acest fel la care a participat până acum, mai ales că deplasarea pe o distanţă de peste 12 km s-a făcut cu mocăniţa, un tren de epocă care circulă în scop turistic în zonă.

Arbori şi arbuşti pentru populaţie

Pe lângă necesarul de puieţi pentru regenerarea fondului forestier din această primăvară, Direcţia Silvică Suceava are şi un excedent de puieţi, după cum urmează: brad – 208 mii de bucăţi, pin silvestru – 15 mii de bucăţi, molid – 531 mii de bucăţi şi plop – 2,6 mii de bucăţi. Alături de arbori, Direcţia Silvică Suceava pune la dispoziţia celor interesaţi prin pepiniera de la Salcea şi o gamă variată de arbuşti ornamentali.

„Puieţii disponibili din speciile menţionate pot fi livraţi de la pepiniera de la Salcea persoanelor fizice şi juridice interesate astfel încât oricine să-şi permită să cumpere un exemplar de foioase, răşinoase, arbori sau arbuşti ornamentali pentru a extinde vegetaţia forestieră înfrumuseţând curtea, un teren viran și pentru a opri degradarea unui teren sau a realiza o perdea de protecţie la un teren agricol“, a precizat ing. George Celsie.

Silviu Buculei

Peste 850 de oieri suceveni s-au înregistrat pentru subvenţia la lână

Campania de sprijinire a crescătorilor de ovine care livrează lână în vederea valorificării se bucură de interes în judeţul Suceava. În cadrul programului privind ajutorul de minimis acordat crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii, la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava au fost înregistraţi 852 de potenţiali beneficiari ai ajutorului financiar de 1 leu la kilogramul de lână vândută către unităţile care preiau respectiva materie primă, dintr-un total de 1.280 de crescători de oi din judeţ.

De acest ajutor pot avea parte crescătorii persoane fizice care au atestat de producători, persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, persoane juridice, alte forme asociative cu personalitate juridică. Un singur beneficiar poate primi maximum 15.000 de euro pe durata a 3 exerciţii financiare, respectiv în 2018 şi în cele două exerciţii financiare precedente, adică în 2016 şi 2017. În judeţul Suceava este un efectiv de 255.547 de ovine, iar de la un singur animal, în funcţie de rasă şi vârstă, se pot recolta, în medie, 2-3 kg de lână.

„Cei care sunt luaţi în baza de date au timp, până în august 2018, să facă dovada cantităţilor de lână comercializate. În baza acestor dovezi ei vor primi ajutorul prevăzut de Guvernul României“, ne-a spus Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava. La dosar se depune cererea-tip, declaraţie pe proprie răspundere, copie după cartea de identitate sau actul de constituire de la ONRC, după caz, dovadă de cont activ, documentul de la medicul veterinar prin care se atestă că exploataţia este identificată, precum şi o aproximare privind cantitatea de lână pentru livrare. Ulterior, la dosar se vor adăuga şi documentele doveditoare ale comercializării lânii.

Lâna prelucrată poate avea un preţ bun

De patru ani, în judeţul Suceava există un singur agent economic cu sediul în Fălticeni care preia lâna de la crescătorii de animale. Firma oferă 80 de bani pentru kilogramul de lână adus de crescător la depozit şi 50 de bani pentru lâna achiziţionată direct din fermă. Lâna este exportată în Turcia, unde este folosită la fabricarea saltelelor. Conform reprezentanţilor societăţii, preţul oferit depinde de bursa internaţională, agentul economic neefectuând nici măcar o prelucrare sumară a lânii, condiţii în care ar putea fi exportată la un preţ mai bun. „Prin adoptarea Hotărârii de Guvern, crescătorii de oi vor comercializa în număr mult mai numeros lâna. Varianta cu agentul economic din Fălticeni care preia lâna ar trebui să fie doar una de tranziţie, scopul Guvernului României fiind ca, prin acordarea subvenţiei, să fie încurajată înfiinţarea de depozite mari, în urma unor parteneriate public-private. Într-un astfel de depozit, lâna ar fi prelucrată şi comercializată mai departe la un preţ decent, inclusiv pentru crescătorul de oi care o vinde. Piaţa lânii este considerată a fi una de perspectivă, în condiţiile în care lâna este folosită ca materie primă în industria textilă, dar şi la fabricarea de materiale izolante“, a precizat Haralampie Duţu.

Anul trecut au depus în judeţ cereri de înscriere în program peste 100 de crescători de oi, dar nu au revenit toţi pentru completarea dosarelor cu documentele solicitate.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS