Cordoba, orașul ce a înflorit miraculos în perioada omeiadelor, în timpul lui Abd al-Rahman al III-lea, a devenit cel mai emancipat oraș din Europa, unde moscheile și palatele au dat culoare culturii, iar mătăsurile țesute, lucrările religioase și bijuteriile erau recunoscute până-n Orient.

Puerta del Puente (Poarta Podului)

Poarta Podului este una dintre intrările principale în vechiul oraș roman Cordoba din apropierea Alcazarului, ce a fost ridicată în perioada venirii musulmanilor pe aceste pământuri. Numărul mare de locuitori ce tranzitau orașul și marfa ce era transportată pe aici l-au determinat pe primarul Alonso Gonzales de Arteaga să refacă poarta principală în anul 1572. Cu prilejul vizitei regelui Filip al II-lea în Cordoba, poarta a fost restaurată integral și aspectul său a căpătat forma unui arc roman.

Podul Roman

Cu forme arcuite și rădăcini romane, de o frumusețe aparte, Podul Roman sau Podul Vechi a fost ridicat în sec. I î.Hr, posibil pe locul unui alt pod din lemn; actuala construcție este o reconstrucție medievală. De pe malul sudic se poate privi foarte bine aspectul spectaculos al podului, cu cele 16 arcade ce aduc nuanțele islamice arhitecturale aproape de sufletul oricărui trecător. Te poți plimba în voie de-a lungul celor aproximativ 250 de metri, pe pavajul din granit roz, respirând aerul râului din miez de zi sau sub clar de lună într-o atmosferă romantică, presărată cu liniște și bunăstare.

Palatul Viana

Ridicat în sec. al XV-lea, Palatul-muzeu Viana este un ansamblu renascentist ce are în componența sa 12 terase cordovene superbe, de la grădini cu plante deosebite până la obiecte de artă și antichități, locul este o adevărată încântare pentru suflet. Marchizii de Viana au fost ultimii proprietari ai palatului până în anul 1980, de aici și denumirea spațiului. Ulterior, palatul a fost deschis pentru publicul larg și este unul dintre cele mai vizitate locații turistice din Cordoba.

Coloanele în stil toscan plecate la umbra palmierului din Curtea de Recepție, mirosul fructos din Curtea Portocalilor, chiparoșii din Curtea Doamnei, mirosul de hârtie al celor 300.000 de documente vechi din Curtea Arhivelor, alături de celelalte terase și curți emblematice, împrăștie peste tot miresme ale trecutului din vremea lui Marchizilor de Viana amestecat cu aerul baroc al picturilor lui Juan de Valdes Leal.

În interiorul palatului descoperim saloane elegante cu mozaicuri romane, înscrisuri ale personalităților precum Regina Fabiola a Belgiei, colecția de veselă de la Compania Indiilor din sec. al XVIII-lea. În Zona de colectare se pot admira plăci ale olarilor hispano-musulmani și spanioli, peste șapte mii de volume scrise în multe limbi, printre acestea scrieri ilustrate ale artistului Gustave Dore, diferite ediții din Don Quijote de la Mancha.

Dormitoarele cu mobilier francez din sec. al XVIII-lea și baroc din Portugalia, obiecte de cristal și decorul de o finețe aparte pe care și-au pus amprenta proprietarii marchizi de Viana, fac din zona rezidențială un loc în care ochii vor să mai poposească ceva vreme.

Medina Azahara

Abderraman al III-lea, primul califat al Al-Andalus, a ordonat în anul 936 construcția orașului-palat Medina Azahara, foarte aproape de Cordoba, pentru Az-Zahra, soția sa favorită. Acesteia îi era foarte dor de casa din Siria încât califatul a adus la muncă zece mii de muncitori ce se luptau cu blocurile de piatră pentru finalizarea mai rapidă a lucrărilor. Cireșii și migdalii plantați au dat o aură aparte palatului prin florile lor albe, făcând-o pe Az-Zahra să-și amintească de crestele înzăpezite ale munților din Siria. Ruinele pe care le zărim azi la poalele unui deal emană mirosul plantelor de pe câmpurile ce altădată erau colindate în voie, până când Al-Mansur a pus stăpânire pe loc; ulterior, berberii au atacat locul și treptat au fost furate părți din construcție. Casa de Yafar, ce se presupune că a fost sediul prim-ministrului califului, Salonul de Abd ar-Rahman III, care era în trecut împodobit cu pereți de marmură, plăci de aur și argint sunt printre locurile ce mai pot fi private azi cu admirație profundă.

În ultima parte a parcurgerii drumului prin orașul Cordoba ajungem pe traseul Bisericilor Fernandine, Sinagogii și Muzeului Arheologic, toate mărturiile vii ale istoriei și culturii păstrate cu sfințenie, în pofida atâtor perioade deloc ușoare prin care omenirea a trecut.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Străzile cu inima deschisă, grădinile cu flori parfumate, piețele și tavernele ce te așteaptă să le calci pragul cu bucurie, orașul istoric, sit al Patrimoniului Unesco, ritmurile de flamenco sunt parte din sufletul orașului Cordoba din Andaluzia, Spania. Fondat de romani probabil în anii 200 î.Hr., Cordoba redă urmele trecutului prin îmbinarea culturilor creștine, islamice, evreiești ce și-au pus amprenta aici în decursul anilor.

Alcazarul din Cordoba (Castelul Monarhilor Creștini)

Parte a Centrului Istoric din Cordoba, Alcazarul a fost ridicat în anul 1328 la inițiativa regelui Alfonso al XI-lea. Cetatea a fost reședința Monarhilor Catolici, Isabela I de Castilia și a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. La sfârșitul anilor 1400, Cristofor Columb a solicitat, într-o întâlnire ce s-a desfășurat în acest loc, ajutorul monarhilor pentru expedițiile sale, fapt ce s-a realizat după cucerirea Granadei. Alcazarul a fost folosit pentru tribunalele Inchiziției Spaniole și pentru unitatea militară a forțelor armate ale lui Napoleon Bonaparte la începutul anilor 1800.

Cel mai vechi dintre turnuri, ce datează din sec. al XIII-lea, este Turnul Leului; are benzi în stil almohad pe laturile exterioare, iar la interior bolțile în formă de cruce și arcade te fascinează numaidecât. Turnul Inchiziției, cu ziduri așezate în diferite direcții, este locul unde au fost păstrate arhivele ce aparțineau Tribunalului Sfintei Inchiziții. Turnul Omagiului, numit și „Turnul cu Ceas“, are la interior detalii gotice; aici se desfășurau execuțiile publice.

Interiorul Alcazarului cuprinde Sala Mozaicurilor, cu o colecție impresionantă de mozaicuri romane din sec. al II-lea ce a fost descoperită sub Piața Corredera, Curtea Moriscos cu magnifice verande arcuite, Curtea Femeilor ce a fost utilizată ca spațiu pentru femei într-o parte a închisorii, Sala de recepții unde se află un mozaic închinat zeului Oceanus, Băile regale construite în amintirea nobilei castiliene Leonor de Guzman, amanta lui Alfonso al XI-lea.

Pe lângă sobrietatea ce-l înconjoară, Alcazarul este îmbrăcat cu niște grădini încântătoare de 55.000 metri pătrați, cu design maur, ale căror iazuri și fântâni sunt decorate de plante ce-și răspândesc aromele în jur. E locul perfect pe unde să rătăcești, printre palmieri, chiparoși, mirosul portocalilor și al lămâilor, ce sunt gata să te primească într-o lume cu iz roman amestecat cu farmecul norilor veniți acum din ce în ce mai aproape de creștetul zidurilor învăluitoare.

Moscheea (Catedrala din Cordoba)

Una dintre faimoasele lucrări de arhitectură islamică din lume, simbol Al-Andalus, Moscheea din Cordoba (Mezquita) a fost construită pe locul unei biserici vizigote în anul 785, la inițiativa lui Abd Al-Rahman, fondatorul Emiratului Islamic, ulterior Califatul din Cordoba. A fost transformată în catedrală creștină în 1236, când Fernando al III-lea a cucerit orașul. Catedrala, parte a Patrimoniului UNESCO din anul 1984, este monumentul ce uimește prin evoluția stilului omeiad, gotic, renascentist și baroc. Părțile reprezentative ale clădirii sunt Curtea Portocalilor, unde în trecut se afla o cisternă ce asigura apa indispensabilă pentru epurările musulmanilor, acum aranjată cu arbori, mai ales portocali, fântâni și palmieri, Minaretul și Camera de rugăciune (haram), decorată cu arcade de potcoavă, cărămizi roșii, o readaptare a ingineriei romane precum Apeductul Miracolelor din Merida. De-a lungul anilor, Camera de Rugăciune a căpătat noi forme pri adăugarea unor noi secțiuni presărate cu capiteluri arabe de model corintic, coloane cu marmură albastră și roz, bolți califale, luminatoare. Mihrabul este punctul cel mai luxos și mai extravagant al încăperii, ornamentat cu învelișuri de mozaic, marmură și diverse împletiri și inscripții expresive, sofisticate.

Minaretul (Turnul Clopotniță)

Construit inițial ca minaret în timpul lui Abderraman al III-lea, Turnul Clopotniță este punctul cel mai înalt de unde se poate observa orașul vechi al Cordobei. Glasul răsunător al muezinului ce aduna credincioșii musulmani la rugăciune de cinci ori pe zi se auzea din turn ca un ecou pe care-l simți parcă și acum până-n măduva oaselor, gata să te facă să îngenunchezi făr-a simți vreo greutate. Cu timpul, minaretul a fost transformat în clopotniță, însă condițiile neprielnice de-a lungul anilor a făcut ca aceasta să nu rămână nedeteriorată, astfel că, după jumătatea anilor 1500, s-a construit un turn ce conține părți din vechiul organism, precum arcadele și vestigii ale minaretului.

Interiorul este parcă acompaniat de un acordeon de coloane și arcade biton, a căror impact este accentuat de culoarea roșiatică și albă, contrastul cuprinzându-te amețitor.

Catedrala, hărăzită Adormirii Maicii Domnului, este pătrunsă prin toate încheieturile de frumusețea decorațiunilor din vremea când musulmanii, evreii și creștinii viețuiau într-o manieră trainică și împodobeau orașul cu amestecul de culturi variate menite să aducă liniște și belșug locului.

În partea a doua ne așteaptă noi descoperiri, Podul Roman, Palatul Viana, dar și Medina Azahara ne vor fi gazdele primitoare ce-și vor destăinui secretele păstrate cu grijă aici, în sufletul Cordobei.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Pe urmele maurilor, ce au lăsat o parte din sufletul lor să intoneze peste veacuri imnul cultural ce-l aud acum eliberându-se dintre cărămizile și paginile cărților prăfuite, încerc să înțeleg influențele pe care le-au adus asupra limbii, arhitecturii în cei 800 de ani cât au condus Spania.

Parcul Maria Luisa

Trunchiurile copacilor mediteraneeni sunt pretutindeni arunci privirea, în mirosul verde te adâncești cu sufletul, aici, în inima Mariei Luisa, parcul ce se întinde pe 34 de hectare, un colț ce oxigenează și cel mai îndepărtat gând. Donație a ducesei de Montpensier, parcul are câteva locuri mai speciale, cum ar fi Grădina Leilor, monumentul scriitorului romantic spaniol Gustavo Adolfo Becque și Fântâna Broaștelor ce datează din anul 1914, pavilioane din Mexic, Brazilia, Statele Unite, Argentina.

Arhiva Generală a Indiilor

Declarată Patrimoniu Mondial de către UNESCO în anul 1987, Arhiva Generală a Indiilor din Sevilia a fost realizată cu ajutorul regelui Carlos al III-lea, acesta din urmă vrând să adune la un loc toate documentele administrative ale coloniilor spaniole. În clădirea din piatră sunt aproximativ 43.000 de dosare alcătuite din optzeci de milioane de pagini și circa 8.000 de hărți ce reprezintă momente unice din istoria posesiunii spaniole dintre secolele XV-XIX. Arhiva Generală a Indiilor este locul unde se păstrează cele mai semnificative documente ale descoperirii Lumii Noi, printre acestea și actul conspectat de Cristofor Columb ce face parte din Almanahul Perpetuu al lui Abraham Zacuto ce cuprinde informații prin care a fost posibil calculul latitudinii.

Muzeul Arheologic

Inaugurat în anul 1867, Muzeul Arheologic din Sevilia găzduiește o impresionantă colecție de aproximativ 60.000 de piese divizată pe mai multe secțiuni: epoca de piatră, epoca bronzului, epoca fierului, dar o atenție deosebită s-a pus pe romani. Unul dintre punctele de atracție ale muzeului, Tezaurul Carambolo, din care fac parte podoabe din aur ale secolului al VI-lea, îl găsim în partea rezervată colonizării feniciene. Sculpturile împăraților Traian și Hadrian, sculptura lui Venus, frânturi din situl antic din Italica, un mozaic din Ecija ce datează din secolul al III-lea î.Hr. ne conduc în trecutul misterios și plin de culoare totodată. O altă sculptură, Astarte-Tanit, ce o întruchipează pe zeița fertilității, reprezintă una dintre cele mai vechi dovezi ale limbii din perioada feniciană și a fost descoperită în Penisula Iberică.

Mănăstirea Santa Maria de las Cuevas

Întemeiată în anul 1400 de arhiepiscopul Don Gonzalo de Mena, Mănăstirea Santa Maria de las Cuevas (Cartuja) conservă, dincolo de înaltele ziduri, amintirea faptului că aici a fost cândva un adăpost pentru cazarma armatei franceze, fabrica de ceramică și de faianță. În această zonă, în secolul al XII-lea, almohazii extrăgeau lut din peșterile ce se aflau în apropiere; legenda spune că imaginea Fecioarei Maria a fost găsită într-una dintre peșteri și astfel s-a decis înălțarea mănăstirii. Construită cu elemente gotice, renascentiste și baroce, frumos aranjată cu plăci de Triana, mănăstirea a fost locul în care Cristofor Columb a fost înmormântat o perioadă de timp.

Palatul San Telmo

În anul 1682, pe spațiul Curții Inchiziției a fost construit Colegiul Universității din Mercaderes, transformat ulterior în Colegiul Marinei; apoi locul a devenit sediul Căilor Ferate. Azi, Palatul San Telmo, ridicat între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, găzduiește sediul Președinției Junta de Andalucia. Cu o arhitectură în stil baroc de excepție, palatul este decorat cu imaginile Sfinților San Fernando și San Hermenegildo, patronii spirituali ai Seviliei, dar și cu sculpturile lui Antonio Susillo prin care se remarcă cei 12 artiști seviliani, printre ei Miguel Menara, Bartolome Esteban Murillo, Rodrigo Ponce de Leon.

La interior, capela, opera arhitectului Leonardo de Figueroa, scoate în evidență stilul baroc, alături de picturi cu Hristos în diferite ipostaze biblice, domolind furtuna ori intrând în Ierusalim și alte retablouri înfățișând pe Sf. Ana sau Sf. Tomas de Aquino. Se spune că regina Maria de las Mercedes ar fi petrecut timp cu prietenele sale în camera de cusut, clădire desprinsă parcă din poveștile de la Disney, unde acum este Centrul de Informare Turistică a Consiliului Local din Sevilia.

Ecouri ale ritmului magic de flamenco răsună pe străzile lasate acum în urmă, pasiunea, pulsația inimii ce vrea să danseze și ea, totul adună ca-ntr-un parfum de portocală arta andaluză cu-ale ei aripi universale ce zboară peste tot, de aici, din sufletul Seviliei.

Aurora GRIGORE

Pas cu pas descopăr orașul ce-ți trezește o poftă neastâmpărată de cunoaștere după fiecare loc ce se pitește în spatele unui zid sau a unei porți, ca sa nu mai zic de oamenii atât de calzi, gata să-ți prezinte particule din istorie ori să te invite să guști din delicatesele culinare nemaipomenite.

Casa de Pilatos

Măiestria arhitecturii seviliene a secolului al XVI-lea o întâlnim la renumita clădire nobiliară andaluză Casa de Pilatos (Casa lui Pilat). Numele palatului vine de la casa guvernatorului roman al Iudeii, Ponțiu Pilat, de unde Fadrique Enriquez de Ribera, primarul Andaluziei, a fost inspirat pe când se afla în călătorie în Țara Sfântă. Împărații romani și zeii greci sunt prezenți prin busturile frumos decorate, cărora arcadele din jur le sunt aproape precum o îmbrățișare. Talpa-ți pășește pe finele plăci de marmură ce trăiesc într-o armonie perfectă cu picturile de pe tavan și ușile din lemn ce-ți dau senzația de stabilitate și siguranță totodată. Cântecul apei fântânii din mijlocul terasei răsună pe lungile coridoare și picură, dusă de vânt, până-n splendida grădină plină cu pomișori frezați parcă la milimetru.

Cartierul Triana

Țanțoș înaintez pe Podul Triana, puntea construită de almohazi, ce leagă orașul de cartierul Triana, de pe malul vestic al râului Guadalquivir. Triana, acest punct de plecare pentru călători, respiră prin simplitate și farmec în același timp; locul amintește de Ferdinand Magellan, cel care a îndrumat expediția spaniolă din 1519 către Indiile de Est. În jurul trecutului se învârt memorii despre inchiziția spaniolă din Castelul Sf. George, Hispano Aviacion, fabrica unde s-a construit primul avion cu reacție spaniol, industria ceramică, iar prezentul se încăpățânează să-și facă loc pe ritmuri de chitare, prin cântăreții și dansatorii de flamenco de pe strada Betis, tarabele cu fructe parcă desenate, dar și forfota din restaurante la ceas de zi ori seară.

Metropol Parasol

Văzută de sus precum o napolitană rumenită, cea mai mare clădire din lemn din lume, Metropol Parasol (Umbrela solară Metropol), a fost proiectată de arhitectul Jurgen Mayer și se află în Plaza de la Encarnation. Mergând pe aleea de sub clădire parcă au răsărit pe umerii mei niște ciuperci, ce au în compoziție lemn de mesteacăn adus din Finlanda și sunt gata să te apere de soare. În clădirea inaugurată în 2011 te poți recrea vizitând muzeul ce adăpostește rămășițe romane găsite în acest loc ori, după câteva scări urcate, te așteaptă locul de belvedere de pe terasă, El Mirador.

Bazilica de la Macarena

Construită în stil neo-baroc în secolul al XX-lea, Bazilica de la Macarena adăpostește una dintre comorile Seviliei, Macarena Fecioara Speranței, o statuetă ce datează din secolul al XVII-lea. Decorată cu veșminte somptuoase și broșe de smarald, Macarena este atribuită sculptorului Pedro Roldan și este venerată în Săptămâna Mare, în timpul procesiunii din ziua de Sfânta Vineri, când o sută de soldați escortează statuia lui Iisus Hristos ce întruchipează pagini din Patimile, Moartea și Învierea Mântuitorului. Dincolo de arcadele și marmura roșie, frânturi din zidurile almoravide ale secolului al XII-lea, există un muzeu unde sunt expuse obiecte folosite în ceremonii, rochii, mantale și alte componente utilizate în procesiunea din Madrugada (dimineața Vinerii Mari).

Biserica Mântuitorului

Ridicată între anii 1674-1712 pe locul Moscheii Ibn Adabbas, Biserica Mântuitorului este cel mai mare lăcaș de cult al Seviliei, după Catedrală. În curtea sa se regăsesc resturi ale epocii romane. La aspectul bisericii de astăzi au contribuit în special arhitecții Esteban Garcia și Leonardo de Figueroa. Cărămida roșiatică a fațadei ascunde, într-o tăcere înăbușită, detaliile dinăuntru pline de strălucirea adunată de la magicul soare, dar și de la cele 14 tablouri, printre care Hristosul iubirii de Juan de Mesa, Sfânta Ana de José Montes de Oca, Fecioara de la Antigua de Juan Ruiz Soriano.

Palatul Contesei de Lebrija

O clădire a secolului al XVI-lea ce se impune prin prestanță, Palatul Contesei de Lebrija este povestea ce a avut-o ca punct de plecare pe Regla Manjon, Contesa de Lebrija. Iubitoare a frumosului, Contesa a adunat de-a lungul vieții obiecte de artă ce azi sunt de neprețuit, de la vestigii arheologice, mobilierul elegant, picturi, piese de porțelan, mozaicuri romane la biblioteca, dormitorul, sufrageria în care te aștepți să surprinzi familia urmându-și orânduiala, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Arcadele în stil arăbesc, fântâna din curtea interioară sau busturile greco-romane completează eleganța și rafinamentul casei-muzeu.

Despre mirosul verde din Parcul Maria Luisa, Arhiva Generală a Indiilor unde se află documentele Lumii Noi, Muzeul Arheologic cu podoabe din secolul al VI-lea, Mănăstirea Cartuja, unde a fost înmormântat Cristofor Columb, și frumoasa arhitectură barocă a Palatului San Telmo vă voi scrie în ultima parte a frumosului parcurs prin Sevilia, unul dintre orașele din Peninsula Iberică ce are o modernă infrastructură.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Un amestec de culturi și stiluri, bucuria unei porți ce se deschide larg să te primească, zgomotul taurilor gata de luptă rămas pe nisipul arenei sunt culori ale orașului ce te așteaptă printre miezul de portocală, stors într-o aromă unică, de sărbătoare.

Plaza de Espana

Localizată în parcul Maria Luisa, Plaza de Espana (Piața Spaniei) te surprinde prin masivitatea sa arhitecturală, stilul renascentist/neo-maur, dar și forma semicirculară ce te acaparează de cum intri în perimetru. Proiectul ansamblului a fost făcut, sub inspirația Renașterii spaniole, de arhitectul Anibal Gonzales, cu ocazia Expoziției Ibero-Americane ce a avut loc în anul 1929. Locul îmi amintește de Veneția; ca și acolo, te poți recrea la o plimbare cu bărcuța pe canal, trecând pe sub cele patru poduri arcuite ce semnifică regatele antice ale Spaniei, Leon, Castilla, Aragon și Navarra. Pe suprafața a cinci terenuri de fotbal cu siguranță vei remarca coloritul ceramicii, podurile frumos ornamentate, balustradele și trăsurile cochete trase de cai, dar mai ales cărămida ce-ți este călăuză peste tot. Piața găzduiește, printre altele, birouri guvernamentale, muzee, Căpitănia Generală. Cele 48 de bănci amintesc de provinciile spaniole și de Insulele Canare și Baleare, iar turnurile de la capete sunt într-o dulce armonie cu fântâna centrală, de unde picăturile de apă sunt purtate de vântul ce adie plăcut.

Plaza de Toros

Din depărtare îi văd ochii negri ce așteaptă să clipească. E intrarea de la Plaza de Toros (Piața Taurilor) de la Real Maestranza de Caballeria de Sevilla, arena de tauri ce te uluiește numaidecât prin măreția sa inelară. Printre maeștrii ce s-au întrecut pentru realizarea construcției din anii 1700, ce poate găzdui 13.000 de spectatori, se numără arhitecții Vicente San Martin și Francisco Sanchez de Aragon. Țiglele albe și albastre par să fi adus cerul și norii mai aproape, iar, dincolo de arcadele portocalii, magnifica panoramă către Giraldă te amuțește pur și simplu. Târgul de Aprilie din Sevilia adună aici în fiecare an cei mai împătimiți luptători, dar mai ales exemplare renumite de tauri ce transformă arena într-un loc faimos unde se desfășoară un spectacol senzațional, dar și periculos în același timp, printre bătăi puternice de inimă, lumini și umbre, mult roșu și sudoare. Picturi, diverse obiecte ce evocă luptele cu taurii le găsim la „Muzeul luptei“ din Plaza de Toros. Statui din bronz ale celor care au avut un rol important de-a lungul înfruntărilor cu taurii, precum toreadorii Manolo Vazquez și Curro Romero, sunt expuse în afara arenei Real Maestranza din Sevilia.

Cartierul Santa Cruz

Mă pierd printre străduțele întortocheate unde doar portocalii îmi deschid privirea-n culoarea lor și-mi spun că Santa Cruz a fost în Evul Mediu cartierul evreiesc unde bisericile de azi erau atunci sinagogi, printre acestea numărându-se Biserica Sf. Bartolomeu. Prin Piața Dona Elvira, Aleea Apei, de-a lungul străzilor pietruite, aproape la orice pas poți fixa un tablou cu case date cu var ca laptele ori grădini cu aerul de altădat’, unde oamenii stau în tihnă la o gustare de tapas și un pahar cu vin alb sau se plimbă în voie. Locul unde s-a născut Bartolome Esteban Murillo, pictor de renume al Spaniei, îl zărești în Piața Santa Cruz, printre frumoasele tufe de trandafiri ce-și împrăștie parfumul și-n cele mai mici colțuri.

Torre del Oro

Din zidurile fortificate maure ce apărau Alcazarul cu 15 porți și 166 de turnuri, azi, precum o emblemă, Torre del Oro (Turnul de Aur) grăiește amintiri din trecut, din vremea când aici era adăpostit aurul furat de la mayași și incași. Construit în anul 1220 la dispoziția guvernatorului Almohad Abu-I-Ula și regele Petru al Castiliei, turnul de pe malul stâng al râului Guadalquivir, fostă capelă și închisoare, pare a se învârti după razele soarelui, culegându-i aurul din cămara sufletului. Datorită amestecului de mortar cu var și paie presată, formele turnului octagonal oferă chiar din depărtare imaginea strălucitoare ca a unui diamant. Muzeul Maritim din interior adăpostește obiecte navale, hărți de navigație, diverse documente ce mențin vii explorările de peste mări, fotografii. De pe acoperișul turnului, imaginea Guadalquivirului te poartă lin către cântecul lui, dincolo de valurile liniștite.

Dacă vrei să afli despre clădirea nobiliară andaluză Casa de Pilatos, cartierul Triana, punctul de plecare al călătorilor în zări albastre, Metropol Parasol, cea mai mare clădire din lemn din lume, Bazilica Macarena și Biserica Mântuitorului și să admiri frumuseți ale Palatului Contesei de Lebrija, te aștept să citești următorul număr al revistei.

Aurora GRIGORE

Plutesc de-a lungul fluviului Gauadalquivir, un personaj ce adună strop cu strop, de atâta vreme, amintiri de zahăr, sare și piper a celeia ce-i stă pe maluri alături, capitala regiunii autonome Andaluzia, încântătoarea Sevilia. După cum spune legenda, orașul Sevilia a fost întemeiat de Hercule, eroul neînfricat al mitologiei grecești.

Palatul Alcazar

În Evul Mediu orașul se numea Hispalis, ca mai apoi, după ce acesta a prosperat, să fie redenumit Ixbilia; pe atunci portul era centrul desfășurării economice. Prin anii 900 Abdurrahman III an-Nasir a dispus construirea unui nou sediu al guvernului în partea de sud a orașului, denumit Dar al-Imara. În secolul al X-lea, conducătorii Seviliei, dinastia musulmană egipteană Abbadies, au creat un palat nou, al-Mubarak, „Binecuvântatul“, punct literar principal unde și-au desfășurat activitatea personalități marcante, printre care regele al-Mutamid, poet renumit al vremii și ultimul conducător al dinastiei Abbadid din Sevilia.

Într-o parte magnifică a Andaluziei, pe locul fostului palat islamic a prins viață Alcazarul din Sevilia, acesta fiind construit pentru regele Petru al Castiliei. Dincolo de zidurile sale, prin acest colosal complex de cetăți, palate și grădini s-a strecurat istoria orașului încă din timpurile străvechi până-n zilele de acum. De la almohazi până la regii creștini, locul te poartă pe drumul culturii și al civilizațiilor ce au amprentat adânc acest pământ. Palatul, Reședință Regală de altfel, nu a fost ocolit de umbre negre, acesta fiind cucerit de castilieni în anii 1200. Grădinile, apa ce te însoțește pretutindeni, interioarele modelate și adaptate timpurilor, stilurile romanice, gotice și renascentiste, respiră prin tencuielile palatului, expirând o fermecată aură de jur-împrejur.

Artiștii Cristobal de Augusta și Francisco Nicloso au contribuit la decorarea palatului, creând lucrări din plăcile de faianță maiolica și arista, prin care transparența și geometria, desenele florale au adus o luminozitate încântătoare.

Puerta del Leon, intrarea principală în Alcazar, decorată cu un leu ce ține o cruce în gheare, Patio de Las Doncellas (Curtea Fecioarelor), ce spune povestea maurilor care cereau tribut fecioarelor din Iberia, Los Banos de dona Maria de Padilla („Băile Lady Maria de Padilla“), rezervoarele de apă de ploaie, Salon de Embajadores (Sala Ambasadorilor), loc unde s-au căsătorit împăratul Carol al V-lea și Isabela a Portugaliei, grădinile cu pomi fructiferi și flori ce emană o estetică mirobolantă sunt doar o mică parte din Alcazar, ce te mână să ajungi în toate încheieturile lui.

Catedrala din Sevilia

Alături de Alcazar și Arhiva Generală a Indiilor, Catedrala din Sevilia, cea mai mare catedrală gotică din lume, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1987. Încă de acum șapte sute de ani, Cabildo Mitropolitan (Colegiul preoților) a fost însărcinat cu menținerea bunei desfășurări a activității bisericești, astfel Liturghia și sărbătorile importante sunt parte a îndeletnicirii acestuia până în zilele noastre.

Catedrala are niște caracteristici aparte, cum ar fi cele cinci nave direcționate spre Levant, ce trimit către religia musulmană, ușile au o grosime mică în raport cu pereții, iar soarele se poate strecura foarte puțin prin micuțele ferestre. Câteva dintre cele 15 uși renumite ale catedralei sunt Ușa Adormirii Maicii Domnului, Ușa Botezului, Ușa șopârlei, Ușa iertării, Ușa Clopotelor, toate fiind ornamentate cu picturi și sculpturi în funcție de semnificații. Picături de raze ale boltei renascentiste se revarsă pe orga ce emană sunete dumnezeiești, iar portretele lui San Leandro, San Isidoro, picturi ale lui Bartolome E. Murillo ating privirile celor din jur.

Turnul clopotniță al Catedralei, Giralda, cunoscutul simbol al orașului, a fost ridicat ca minaret pentru Marea Moschee din Sevilia pe vremea dinastiei almohade. Construcția a fost făcută după chipul minaretului moscheii Koutoubia din Marrakesh, Maroc. Dar, cu toate acestea, turnul clopotniță și vârful au componente și detalii din Renașterea europeană. În Capela Regală se găsesc morminte regale, printre acestea fiind cel al regelui San Fernando. Rămășițele exploratorului Cristofor Columb, descoperitorul Lumii Noi, se află aici, în mausoleul realizat de arhitectul spaniol Arturo Melida.

În partea următoare vă invit la o plimbare cu trăsura prin Plaza de Espana; voi aminti despre extraordinarele lupte cu tauri din Plaza de Toros și vă voi povesti despre Turnul de aur, unde era adăpostit aurul furat de la incași.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO

Dacă în copilărie mi-ar fi spus cineva că poți fi turist pe stadion aș fi spus că este o glumă. Însă ceea ce de multe ori pare imposibil poate deveni realitate atunci când te aștepți mai puțin. Vizitând Barcelona, mi-am dorit enorm să merg în tribune pentru a vedea un meci al celei mai titrate echipe din lume, FC Barcelona, însă nu am avut acest noroc, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu vizitarea stadionului. Dar nu-mi pare rău pentru că nu doar am avut privilegiul de a vizita inclusiv unul dintre vestiare, ci am aflat și multe noutăți din istoria fotbalului.

Camp Nou are o capacitate de peste 99.000 locuri, deși în decursul vremii a depășit și 120.000, și este stadionul cel mai mare din Europa, iar în lume se află pe locul 13.  Încă din anul 1957, aici se desfășoară meciurile echipei catalane atunci când este gazdă, iar de-a lungul timpului s-au desfășurat aici numeroase evenimente sportive precum Jocurile Olimpice, finale de Champions League ori meciuri din cadrul Campionatului de fotbal european sau mondial sau concerte a numeroase nume importante din industria muzicală. Și dacă nu știați, inclusiv stadioanele pot fi cotate cu stele, asemenea hotelurilor, iar Camp Nou este de 5 stele datorită serviciilor și facilităților pe care le oferă. Pe lângă terenul principal de fotbal, aici găsim alte miniterenuri, terase, o capelă, magazin de suveniruri și Muzeul FC Barcelona, care are peste 1,2 milioane de vizitatori pe an.

Cu mult înainte de a ajunge în fața stadionului, atmosfera era asemănătoare cu cea de dinaintea unui mare meci, însă era vorba doar despre entuziasmul microbiștilor care se îndreptau spre arenă. Trebuie să menționez că toate acestea se întâmplau cu doar două săptămâni înainte de plecarea lui Messi, deci în acele momente totul gravita în jurul superstarului: de la tricourile pe care le purtau suporterii, la majoritatea afișelor publicitare și obiectelor promoționale comercializate.

M-a impresionat partea muzeului unde erau expuse primele mingi de fotbal, ghetele de fotbal în care cu greu mi-i pot imagina pe jucători alergând, mănușile portarilor, apărătorile, practic echipamentele echipei din diverse perioade. Am observat și primele fanioane, precum și modul în care s-a schimbat de-a lungul vremii emblema echipei. Erau expuse și tricouri ale jucătorilor emblematici precum Stoichkov, dar și banderole de căpitan. Practic, era surprinsă evoluția fotbalului pentru că, îndrăznesc să spun, nu am putea vorbi despre fotbal european fără Barcelona.

La fel de impresionantă, dar cu siguranță mult mai apreciată, este camera trofeelor. Aici sunt expuse cupele câștigate de echipă, pe pereți rulează faze istorice din timpul meciurilor. Recunosc, m-am uitat destul de mult să-l zăresc și pe Gică Popescu într-un clip sau poză, pentru că da, este o mândrie că a jucat pe Camp Nou, că a fost căpitanul echipei înaintea multor altor jucători de renume și că a câștigat trofee importante. Nu lipsesc din această zonă documente importante, extrase din presă și… curiozitatea turiștilor, pentru că se înainta destul de greu spre fiecare vitrină. Însă poate punctul culminant se atingea atunci când ajungeai în zona dedicată exclusiv lui Messi, acolo unde erau expuse „Baloanele de Aur“ și „Ghetele de Aur“.

Mes que un club – mai mult decât un club

Vizita continuă spre vestiare și sala de conferințe de presă. Da, am închis ochii pe furiș și mi-am imaginat preț de câteva secunde că sunt reporter, tocmai s-a încheiat un meci și urmează să adresez întrebări jucătorilor. Mă așteptam să fiu mai impresionată de vestiare, dar tind să cred că le-am vizitat pe cele ale oaspeților, ceea ce în mintea mea se traduce prin ideea că sigur ale gazdelor erau mult mai frumoase.

Mergem mai departe și… surpriză, intrăm pe stadion asemenea jucătorilor, adică prin acel tunel special unde-i vedem pe fotbaliști așteptând să intre pe gazon. Momentul a fost de intensitate maximă. Bineînțeles că nu ne-am putut așeza pe banca de rezerve ori să mergem pe gazon, dar era acea emoție de la fierul ierbii pe care cred că o poate simți doar un microbist adevărat. Și dacă pe gazon nu puteai intra pentru a atinge iarba, găseai în imediata apropiere o tarabă cu tot felul de obiecte în interiorul cărora era iarbă de pe teren. Da, au ajuns să vândă și așa ceva și nu la orice preț, să ne înțelegem. Erau doritori, printre care și eu, care nu puteau pleca acasă fără un magnet cu iarba campionilor, dar trebuie să menționez că era cel mai ieftin și mai mic obiect, dar puteai pleca de acolo cu fel de fel de trofee cu iarba campionilor.

Poze de pus în ramă

Am văzut terenul de la fierul ierbii, dar și din tribune și pot spune doar atât: impresionant. Din zona superioară, acolo unde se află și cabinele dedicate comentatorilor și jurnaliștilor, priveliștea este impresionantă. Și dacă și cu stadionul gol este așa, îmi pot imagina că la un meci această senzație este cu mult mai specială. Am zăbovit aici minute-n șir, adevărul este că, deși se spune că turul durează 3 ore, nu te zorește nimeni să pleci mai repede. Coborând din tribune, mă așteptam cumva ca aceasta să fie toată experiența, însă nu. A mai urmat un tunel cu multe ecrane pe care apăreau show-uri audiovizuale și chiar imagini de pe cele mai vechi televizoare.

Este clar că o astfel de vizită se lasă și cu multe fotografii, printre care cele pe care ți le pot face ei, cum ar fi cea cu vedere panoramică a stadionului, cea cu una dintre cupe și… cea mai importantă: cu jucătorul preferat de la Barça. O poză ce pare atât de reală, încât te poți minți chiar și pe tine că ai stat lângă Gerard Piqué, cum a fost cazul meu. Am primit un album cu fotografiile, dar mi-a fost expediat și electronic, nici acesta n-a fost ieftin, dar parcă nu ar fi fost reală vizita fără a-l avea.

Și pentru că totul este gândit comercial, ca să pleci de pe stadion trebuie să treci pe la magazinul lor. Vă propun aici un exercițiu de imaginație: gândiți-vă la o femeie care intră într-un magazin de bijuterii și are posibilitatea să-și cumpere tot ce-și dorește, fără limite, ori la un copil în cel mai mare magazin de jucării. Nu-i așa că vi-i imaginați extrem de fericiți? Ei, cam așa eram eu, numai că nu mă puteam decide ce să aleg, aș fi plecat cu tot magazinul. M-am rezumat prin a-mi cumpăra un tricou, însă nu cel oficial de joc, și un hanorac, o șapcă tatălui meu, iar fratelui… ei bine, el a avut parte de cel mai important proces: i-am ales actualul tricou de joc al fotbaliștilor, pe care l-am personalizat cu numele lui și numărul favorit. Ce pot să spun este că și în acest punct catalanii excelau în a te face să te simți special: cumpărai tricoul, scriai numele și apoi așteptai să-l primești personalizat, însă nu oricum. Pe o tabelă vedeai scrisă comanda și stadiul în care se afla. Era un fel de tabelă de marcaj, și da, te uitai cu mândrie că știai că poate-i unicul moment când numele tău avea să apară pe Camp Nou.

Am plecat de acolo mai fericită ca un copil în seara de Crăciun! Și mi-am promis că-n viața asta voi ajunge și în tribune, ca spectator. Deși atunci când eram mică mă visam reporter pe stadion, rămân în zona agricolă, pentru că, deși se spune că la fotbal și agricultură ne pricepem cu toții, cred cu tărie că este nevoie de multe cunoștințe până a ne declara specialiști.

Larissa DINU

GALERIE FOTO

Prima vizită în Andaluzia m-a purtat în timp, în copilărie, pe vremea când citeam pe nerăsuflate Dumas... De atunci îmi doream să vizitez aceste locuri minunate încărcate de istorie, de povești de iubire, de drame, de trădări. Am descoperit farmecul irezistibil al Andaluziei în Cadiz, primul oraș spaniol vizitat de mine. Îmbrățișată de mare, binecuvântată de ocean, mângâiată de soare și de căldura sa pe tot timpul anului, la un pas de Africa, Andaluzia are un profund peisaj iberic ce vorbește la tot pasul de Carmen a lui Georges Bizet, de flamenco dansat cu patimă de dansatori cu sânge fierbinte – „sangre caliente“, de catedrale impunătoare – adevărate fortărețe, de legende cu Doni Juani, de fenicieni, de influențe arabe...

chiclana de la frontera

Despre Andaluzia aș putea scrie cărți și aș începe cu orașul care m-a fascinat cel mai mult – Cadiz, despre care se spune că ar fi cel mai vechi oraș al Europei. Cadiz sau Cadix este și capitală a provinciei Cadiz și are o populație de aproximativ o sută de mii de locuitori. Întemeiat pe la 1100 î.Hr., de către marinarii fenicieni, care l-au numit „Cetate” (Gadir), Cadiz are legătură și cu mitul lui Hercule. Potrivit legendelor, orașul ar avea peste 3.500 de ani și poartă numele fiului lui Neptun. Unele legende vorbesc despre întâlnirea fatală dintre Hercule și Regele Gerion din Cadiz, care la vremea aceea se numea Gadeira sau Erytheia. De altfel, despre Cadiz se mai spune că ar fi cea de-a zecea din cele douăsprezece munci ale lui Hercule. Geryon era un monstru înaripat cu trei corpuri și avea o turmă de vite de culoare roșie. Hercule l-a ucis pe Geryon cu o suliță și a adus turma de vite regelui Eurystheus.

Port și templu

Atunci când marinarii fenicieni au întemeiat cetatea, pe acele locuri erau niște ruine ridicate de oamenii din Tyre. Fenicienii au construit un port și un templu, unde erau ținute rămășițele lui Hercule. Sarcofage feniciene ce datează din secolul al-V-lea î. Hr. pot fi văzute la Muzeul din Cadiz.

Orașul a început să se dezvolte prin secolul al XIV-lea, iar patru secole mai târziu, în secolul al XVIII-lea, deja cunoștea epoca sa de aur datorită poziției sale strategice. Practic, Cadiz era un punct de legătură al tuturor rutelor comerciale. Pe aici au fost transportate comorile Lumii Noi, inclusiv bogățiile luate de la azteci și incași. Importanța comerțului cu Americile a fost atât de mare, încât Cadiz a monopolizat comerțul din întreaga Spanie. Chiar și astăzi, trecutul Cadizului se reflectă în arhitectura sa fabuloasă ce amintește de o colonie tipică: străduțe lungi și foarte înguste, scuaruri luminoase și pline de cafenele și restaurante, grădini magice. Către secolele XVII și XVIII, Cadiz s-a transformat într-o fortăreață ce trebuia să reziste atacurilor navelor engleze. Dar aceasta a fost și perioada în care Cadiz a cunoscut o dezvoltare economică intensă, monopolizând comerțul cu Americile și realizând o punte de legătură deopotrivă politică și culturală cu Noua Lume. Iar acest lucru i se datorează regelui Filip al V-lea al Spaniei, care și-a mutat „Casa de Contratacion de las Indias“ în Cadiz, agenția sa guvernamentală monopolistă ce controla comerțul cu Americile. 

Prima Constituție a Spaniei s-a semnat aici

Cadizul a rezistat inclusiv invaziei napoleoniene și aici, în Biserica San Felipe Neri, s-a semnat prima Constituție a Spaniei. În prezent, monumentul Plaza Espana amintește de Constituția semnată la acea vreme. De altfel, între 1810 și 1813, Cadiz a fost capitala Spaniei. Dar, cu pierderile înregistrate de coloniile spaniole în America, importantul port militar Cadiz și-a pierdut din relevanța afacerilor. În zilele noastre, Turnul Tavira „vorbește“ parcă de secolul al XVII-lea, când orașul era cunoscut în lume pentru comerțul pe care îl făcea cu Indiile de Vest. Turnul Tavira oferă poate una dintre cele mai bune panorame asupra orașului și îi poartă pe cei care-l vizitează într-o călătorie în timp.

saint francis square cadiz

Sherry, celebra licoare bahică făcută de localnici

Încărcat de legende și istorie, Cadiz fascinează vizitatorii printr-un mix de culori, arome și locuri unice. Mâncărurile tradiționale și celebra băutură Sherry – Cadiz fiind capitala acestei băuturi – trebuie încercate măcar o dată în viață. Carnea de vită este absolut delicioasă, indiferent de modul său de preparare. Iar pentru cei care vor doar să stea la plajă vestea bună este că au unde. Cadiz oferă plaje minunate cu nisip fin și apă limpede. De exemplu, Playa de la Caleta este una dintre cele mai populare plaje din Cadiz. Situată între castelul San Sebastian și Santa Catalina, La Playa de la Caleta deține Blue Flag și a devenit și mai cunoscută după ce a apărut într-unul dintre filmele cu James Bond, „Die Another Day“. La Caleta nu este singura plajă cu semnul Blue Flag, Cadiz mai având alte două cu steag albastru: La Victoria și La Cortadura. În Cadiz mai este o plajă foarte frumoasă, cu un nume superb – Playa Santa Maria del Mar. Mai merită vizitat și castelul San Sebastian, dar nu după o zi de plajă... San Sebastian a fost fortăreață construită pe mica insulă, la capătul plajei La Caleta. Localnicii vorbesc despre o legendă potrivit căreia această micuță insulă ar fi adăpostit și templul lui Kronos.

Catedrala Nueva adăpostește mistere, comori și este acoperită cu aur

Catedrala Nueva este un alt obiectiv ce nu trebuie ratat. Construită în still baroc, Catedrala a fost descrisă de Richard Ford ca un accident naufragiat pe nisipuri mișcătoare. Catedrala are o cupolă de aur – probabil din aurul aztecilor și al incașilor... – și adăpostește numeroase comori. Pasionații de simboluri pot găsi multe provocări aici, iar cei care adoră misterele poate vor fi curioși să afle ce se ascunde în cripta compozitorului Manuel de Falla. Împreună cu Isaac Albeniz și Enrique Granados, Falla (23.11.1876-14.11.1946) a fost unul dintre cei mai importanți compozitori spanioli din prima jumătate a secolului XX. Mult timp singura intrare de pe uscat, Las Puertas de Tierra este o adevărată fortificație ce pare să asigure și acum paza orașului. În secolul al XV-lea, acesta era un simplu zid primitiv, simplu, care a căpătat mai multă importanță după câteva modificări făcute de-a lungul timpului. Acești trei mii de ani de istorie merită explorați, mai ales că locurile sale magice și oamenii calzi și primitori îl fac nu doar cel mai vechi oraș al Vestului, dar și unul dintre cele mai frumoase din lume.

Simona-Nicole David

  • România este trecută la „...și altele“

Spania, urmată de Italia, Franța, Germania și Regatul Unit sunt cele mai căutate destinații turistice din Uniunea Europeană. De altfel, cele cinci țări se află și în top 10 al celor mai vizitate țări din lume. România, trecută în statisticile UE la „și altele“, nu are nicio schimbare de paradigmă: cele mai căutate destinații turistice rămân litoralul Mării Negre, stațiunile montane din Brașov și Valea Prahovei, stațiunile balneoclimaterice și mănăstirile din nordul Moldovei.

Eurostat (oficiul de statistică al Comisiei Europene) arată că, în 2016, ultimul an analizat, la nivelul celor 28 de țări ale Uniunii Europene, au fost active 608.400 de structuri de cazare turistică, cele mai multe aflându-se în Italia (178.449), Marea Britanie (84.580) și Croația (83.233). Ca număr de locuri de cazare (31,319 milioane total UE-28), aproape o treime s-au concentrat în Franța (5,134 milioane de locuri de cazare) și Italia (4,493 mil.), aceste state fiind urmate de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (3,944 mil.), Spania (3,516 mil.) și Germania (3,336). La mare distanță se află Olanda (1,370 mil. de locuri de cazare), Grecia (1,241 mil.) și Austria (1,001 mil.). Dintre țările estice, cel mai bine plasate în acest clasament sunt Croația (987.000 de locuri de cazare) și Polonia (749.000).

Spania, cea mai vizitată țară din UE

Spania a fost principala destinație turistică din UE pentru nerezidenți (persoane care călătoresc în afara țării lor), arată Eurostat, cu 295 de milioane de nopți de cazare, ceea ce reprezintă 22,2% din totalul pentru UE-28, principalele regiuni vizitate fiind Insulele Canare, Insulele Baleare și Catalonia. După Spania, cele mai populate și populare destinații pentru nerezidenți au fost Italia (199 de milioane de nopți), Franța (124 milioane de nopți) și Regatul Unit (119 milioane de nopți). Cele patru țări însumează 55,7% din totalul nopților petrecute de nerezidenți în UE-28 (fig. 1). Ca intensitate turistică (numărul de nopți petrecute în raport cu dimensiunea demografică a țării), au fost preferate Malta, Croația, Cipru și Austria.

turism fig1

Peste 60% din populația UE, angrenată în turism

Din totalul populației UE cu vârsta de cel puțin 15 ani, 62,1% au participat la activități de turism, mai exact aceste persoane au efectuat cel puțin o călătorie turistică în interes personal, pe parcursul anului. Rata participării a variat între 23,7% în România și 88,9% în Finlanda (fig. 2). Rezidenții din UE-28 au efectuat 1,2 miliarde de călătorii turistice; dintre acestea, 74,4% au fost către destinații interne și restul în străinătate. Cetățenii din Luxemburg, Malta, Belgia și Slovenia au preferat să viziteze alte țări în procent covârșitor; în schimb românii și spaniolii (10% fiecare) au manifestat un apetit scăzut de a călători peste hotare.

turism fig 2

Cei mai mulți turiști, din Germania și Regatul Unit

Eurostat mai spune că rezidenții din UE-28 au petrecut 2,6 miliarde de nopți în vacanță în străinătate. Cei mai mulți turiști, totalizând aproape 51,3% din totalul UE-28, provin din Germania, aceștia petrecând 771 de milioane de nopți în afara granițelor țării, și din Regatul Unit, ai căror cetățeni s-au cazat 564 de milioane de nopți în străinătate (fig. 3). Ca nopți pe cap de locuitor (indicator totuși neconcludent), Luxemburg a fost statul ai cărui rezidenți au petrecut cele mai multe nopți în străinătate (22,3 nopți), urmat de Cipru (18,7 nopți/cap de locuitor) și Irlanda (12,5). La polul opus se află rezidenții din România, Bulgaria și Grecia, care au petrecut, în medie, mai puțin de o noapte în străinătate.

turism fig 3

Spania, cele mai mari venituri

Cele mai mari venituri din turismul internațional, în cifre absolute, au fost înregistrate în Spania (54,7 miliarde euro), Franța (38,3 miliarde euro) și Regatul Unit (37,4 miliarde euro), urmate de Italia (36,4 miliarde) și Germania (33,8 miliarde). Ca ponderi în PIB ale veniturilor provenite din turism, pe primele locuri de situează Croația (18,6%), Cipru (13,7%) și Malta (13,2%), țări în care acest sector reprezintă cea mai importantă sursă de dezvoltare. Cel mai mare nivel al cheltuielilor pentru turismul internațional s-a înregistrat în Germania (72,1 miliarde euro), Regatul Unit (58,4 miliarde) și Franța (36,5 miliarde).

Litoralul Mării Negre, Valea Prahovei, Poiana Brașov, în topul preferințelor

Haideți să vedem cam pe unde se află turismul nostru în această ecuație. În 2018, arată ultima statistică a INS, România dispunea de 8.849 de structuri de cazare. Cele mai multe dintre acestea sunt pensiuni agroturistice – 2.821 de structuri de cazare, hoteluri – 1.613 și pensiuni turistice – 1.709. Capacitatea de cazare la nivel național este de 353.308 locuri, cele mai multe dintre acestea găsindu-se în București și celelalte reședințe de județ (91.685 de locuri) și pe litoralul Mării Negre (80.263). (Vezi tabelul 1.)

turism 1042 tabel regiune

Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de cazare, calculat însă la nivelul anului 2017, a fost de 12.143.346. Cele mai multe s-au înregistrat în unitățile de cazare din București și orașele reședință de județe (5.992.403 de sosiri), ceea ce poate să ducă la concluzia că prevalează turismul de afaceri, urmat de destinațiile turistice din alte localități decât marile orașe (2.036.151), zona montană (2.019.142), litoral (1.049.970), stațiuni balneoclimaterice (945.257) și Delta Dunării (100.423).

Turiștii români și străini au petrecut 27.092.523 de nopți în vacanță în structurile de cazare. Destinațiile preferate au fost Bucureștiul și celelalte capitale de județ (10.341.681 de înnoptări), litoralul Mării Negre (4.316.379), stațiunile balneoclimaterice (4.204.898), stațiunile montane (4.178.123), alte localități, însemnând zonele unde se practică agroturismul (3.841.108) și Delta Dunării (210.334). (Vezi tabelul 2.)

turism 1042 tabel destinatii

Cele mai vizitate au fost zonele și obiectivele turistice din Regiunea Centru, Sud-Est și Bucureștiul, respectiv, municipiul Bucureștiul și județele Constanța, Brașov, Prahova, Suceava, Sibiu, Mureș, Cluj, Vâlcea, Bihor (peste un milion de nopți de cazare fiecare). Aceste date ne indică faptul că destinațiile turistice cele mai căutate sunt litoralul Mării Negre, Poiana Brașov, Predeal și Brașov, Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni, Azuga), mănăstirile din nordul Moldovei, Clujul și salina Turda, Sibiu, precum și stațiunile balneoclimaterice din Vâlcea, Bihor, Mureș.

Maria BOGDAN

Creșterea prețului energiei electrice impune metode noi de securizare a profitului. Izolarea termică reprezintă unul dintre cele mai economice moduri de reducere a consumului de energie, atât în domeniul rezidențial, cât și în cel industrial sau zootehnic. Iată cum se pot reduce costurile cu 10% în cazul unei ferme de păsări.

Investiția se poate amortiza în doi ani și jumătate

Avantajele izolării termice a clădirilor sunt deja acceptate de specialiștii din domeniu. Mai puțin cunoscut este faptul că izolarea termică a unor clădiri cu destinație specială are un impact pozitiv asupra parametrilor care țin de productivitate, ceea ce se reflectă evident și în profitabilitate.

Un studiu realizat de BASF în Spania a demonstrat că folosirea spumei poliuretanice pulverizabile pentru izolarea unei ferme de păsări generează avantaje multiple. Studiul a fost axat pe fermele de pui deoarece aceștia sunt printre cele mai sensibile păsări, iar numărul fermelor în Europa este foarte ridicat (doar în Spania se cresc 164.444.000 pui, care reprezintă 35% din totalul animalelor crescute în ferme), prin urmare impactul este reprezentativ. Din moment ce puii de găină sunt printre cele mai sensibile păsări, concluziile se pot extinde și pentru fermele destinate celorlalte animale mai rezistente la schimbările termice (spre exemplu, porcine).

BASF Structura costuri ferma avicola

Procesul de reproducere și creștere la puii de găină s-a îmbunătățit foarte mult în ultimii 10 ani și susține necesitatea izolării termice a fermelor de păsări datorită intervalului restrâns de temperatură care trebuie să fie asigurat pentru păsări.

Acest interval este situat între 30°C (în timpul primei săptămâni de viață) și 24°C în timpul săptămânii a treia.

Circa 5% din costuri se duc pe încălzire

Conform studiilor realizate în fermele din Spania (sursa G. Santoma y M. Pontes, XX Curso FEDNA, 2004), costurile asociate încălzirii reprezintă 5% din costurile totale ale unui fermier. Astfel, dacă există o diferență de 5°C (de la 20°C la 15°C) într-o fermă de 30.000 de pui, în 21 de zile aceștia au mâncat cu 85 g mai multă mâncare, dar au pierdut în același timp 25 g din masa corporală. Această situație generează pierderi de 1.706 euro în 3 săptămâni, după cum urmează: 816 de euro pentru surplusul de mâncare consumat și 890 de euro pentru diferența negativă de greutate sau pierderi de 3.385 euro pentru un ciclu de producție.

BASF Rezultat final

Economia adusă de o izolare termică

Studiul a urmărit două ferme avicole industrializate din Spania (una fiind izolată termic, cealaltă nefiind izolată termic) pentru a determina diferențele în costuri anuale și recuperarea investiției. Ambele clădiri au avut aceeași suprafață – de 1.800 mp și o capacitate de 30.000 păsări, dar au fost construite folosind soluții diferite. Una dintre ele fără izolație, folosind cărămida (R=0,16) și plăci ciment fibros (R=0,02), în timp ce cealaltă a fost construită din panouri tip sandwich cu miez PIR (R=1,42) sau plăci ciment fibros izolate cu spumă poliuretanică pulverizabilă (R=1,09) pentru acoperiș și panouri tip sandwich cu miez PIR (R=1,78) și cărămidă izolată cu spumă poliuretanică pulverizabilă (R=1,36) pentru pereți.

Pentru calculul cât mai exact al costurilor de încăl­zire s-a folosit temperatura medie a 5 cicluri de creștere dintr-un an (Spania). Costurile diferite ale investițiilor, precum și costurile de operare (incluzând încălzirea, hrana, păsările, electricitatea, apa, dezinfectarea) au fost folosite pentru a calcula economiile acumulate.

Recuperarea investiției se face în doi ani și jumătate pentru construcțiile noi și 4 ani pentru construcțiile vechi reabilitate.

În concluzie, folosind o izolație termică poliuretanică se poate reduce costul de producție cu 10% având în vedere economiile energetice, rata redusă de mortalitate și randamentul mai mare. Se pot crește randamentul și calitatea cu 14%, parțial pentru că se pot realiza 6,4 cicluri de creștere într-un an, față de 5,5 cicluri de creștere și se pot reduce emisiile de CO2 cu 20%.

BASF Ferma avicola vedere interioara

Soluții pentru realizarea unei izolații cu material poliuretanic

În prezent sunt comercializate plăci și panouri din poliuretan (produse de companii care folosesc materia primă furnizată de BASF), dar există și tehnologia prin pulverizare – cu un echipament dedicat În acest caz, spuma poliuretanică bicomponentă se pulverizează direct pe stratul de izolat. Care ar fi avantajele? „În primul rând această aplicare continuă nu prezintă îmbinări (eliminând astfel și punțile termice), are o aderență foarte bună la stratul suport și preia forma suportului (eliminând astfel manopera aferentă debitării materialului izolant și oferind posibilitatea de a izola și forme geometrice mai complexe). De asemenea, este ignifugată, are cel mai bun coeficient de transfer termic, are o rezistență mare la compresiune, este impermeabilă, prezintă o permeabilitate moderată la vapori (permite peretelui să «respire»), este rezistentă la substanțele chimice, prezintă rapiditate în execuţie“, conform studiului realizat de BASF, la Poultry Farms, în Spania. Nu e nevoie însă să ne uităm foarte departe pentru rezultate. Așa cum menționează Daniel Ramba, Account Manager, Performance Materials Eastern Europe, „soluția a fost deja implementată și la unele ferme din România, și a generat economii substanțiale“.

Detalii pe portalul BASF: http://www.agro.basf.ro/agroportal/ro/ro/startpage.html

Compania DuPont Pioneer a inaugurat Centrului de tehnologie multi-culturi din Sevilla, Spania. Cercetătorii specializați ai centrului vor continua activitatea axată pe creșterea producțiilor medii și extinderea gamei de hibrizi Pioneer Protector® cu caractere genetice defensive native, care oferă în prezent soluții de combatere a principalilor dăunători ai florii-soarelui.

În tandem cu una dintre cele mai mari rețele din Europa, specializate în testări la nivel local și vânzări de natură tehnică, noul centru oferă companiei Pioneer o cale unică de a le furniza cultivatorilor hibrizi și tehnologii optime pentru nevoile lor.

 „Investiția realizată pentru crearea acestui centru de cercetare de vârf, din Sevilla, demonstrează angajamentul nostru permanent pe linia inovației”, a declarat Alejandro Munoz, vice-președinte al departamentului pentru afaceri la nivel global, din cadrul companiei DuPont Pioneer. „Prin munca esențială depusă în cadrul acestui centru ne vom asigura că clienții noștri vor continua să însămânțeze cele mai avansate produse disponibile, obținând sporuri de producție care se vor menține la nivel ridicat an după an,” a mai spus Munoz.

În cooperare cu centrele de cercetare Pioneer din regiune – și din toată lumea –, Centrul tehnologic multi-culturi din Sevilla vizează accelerarea ritmului de obținere a hibrizilor de floarea-soarelui cu ajutorul celor mai avansate tehnici de ameliorare și bazine genetice. Prin proceduri de mutație directă și de integrare a caracterelor genetice, aceste tehnici de ameliorare pot oferi produse capabile să asigure un spor de producție medie dublu față de metodele de ameliorare curente.

„Noul centrul de cercetare din Sevilla va permite companiei Pioneer să le ofere agricultorilor acces la ultimele inovații din domeniul rezistenței genetice”, a declarat Arlo Thompson, director de cercetare la nivel european, din cadrul companiei DuPont Pioneer. „Toate aceste lucruri vor conduce la diminuarea riscului de pierderi de randamente și venituri și la asigurarea unor producții medii constante, în paralel cu o siguranță deosebită a recoltelor așteptate,” a adăugat Thompson.

Pioneer a investit aproape 10 milioane $ în centrul de cercetare din Sevilla, unde lucrează în prezent 16 angajați permanenți, precum și un personal suplimentar sezonier local, care asigură suportul necesar activităților de cercetare și depozitare.

Capacitatea de ameliorare și testare a filialei europene a companiei Pioneer – care deține peste 100 000 loturi de testare pe întregul continent – le va permite clienților europeni să cultive hibrizi de floarea-soarelui de mare performanță (și hibrizi foarte timpurii), în orice condiții de cultură, inclusiv în mediile expuse secetei.

Pe lângă floarea-soarelui, la Centrul tehnologic multi-culturi din Sevilla, compania Pionner își evaluează actualmente și hibrizii de porumb marca Pioneer®, rezistenți la secetă. Există mai multe mecanisme care ajută la creșterea rezistenței la secetă a unei plante, iar obiectivul principal al firmei Pioneer este acela de a integra o paletă largă de caractere native în hibrizii creați, oferindu-le astfel, clienților, producții medii stabile. Hibrizii Pioneer® Optimum® AQUAmax® conțin caractere native „țintite”, care îi permit plantei de porumb să își eficientizeze consumul de apă în timpul perioadelor cu umiditate redusă, fermierii putând obține, astfel, producții medii mai stabile și mai bune, în condiții de aport hidric limitat.  

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti