Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

De pe ale noastre plaiuri… Sovata!

În ultimii ani, staţiunea Sovata din judeţul Mureş este din ce în ce mai căutată de turişti, în mod special pentru nenumăratele posibilităţi terapeutice şi de relaxare pe care aceasta le oferă. Factorii naturali, respectiv lacurile cu ape clorurate şi sodice, dar şi nămolurile sunt atracţia staţiunii în perioada verii.

Sovata este situată la 65 km distanţă de Târgu Mureş, aproximativ 75 km de Sighişoara şi 200 km de Braşov şi se află într-un cadru natural, fiind înconjurată de păduri de carpeni, ulmi, castani, brazi, stejari şi fagi. Această staţiune este renumită în special pentru lacurile Ursu, Aluniş, Roşu, Verde, Mierlei şi Şerpilor, care sunt formate natural şi se caracterizează prin heliotermie, şi pentru Lacul Negru care s-a format într-o veche mină ce datează încă de pe vremea romanilor.

Staţiunea este cunoscută şi sub numele de „perla staţiunilor balneoclimaterice din Transilvania“ datorită calităţii terapeutice a nămolului şi a aerului curat din zonă. Sutele de turişti care îi calcă pragul anual vin pentru tratarea bolilor ginecologice, afecţiunilor degenerative, inflamatorii și reumatismale, stări posttraumatismale, dar şi pentru boli ale sistemului nervos periferic, tulburări endocrine şi boli cardiovasculare.

Lacul Ursu, cel mai mare lac helioterm din lume

Lacul Ursu din staţiunea Sovata este denumit și „Marea moartă a Transilvaniei“, fiind unul deosebit în contextul în care temperatura apei este ridicată, iar suprafața sa atinge 40.000 de mp; acest lac are o adâncime de 18 metri şi o salinitate medie de 250 grame/litru. Despre Lacul Ursu se ştie că este cel mai mare lac helioterm din lume, care este înconjurat de o vegetaţie bogată şi singurul căruia i se cunoaște data la care s-a format.

Salina de la Praid

La circa 10 km distanță de Sovata, în judeţul Harghita, întâlnim Salina Praid care se află la o adâncime de cca 120 m. Aerul sărat din salină este benefic în infecţiile cronice ale aparatului respirator, amigdalite, sinuzite, astm bronşic şi în diverse forme de alergii şi oboseală. Turiştii îşi pot ocupa timpul cu un parc de aventură, locuri de joacă pentru copii, un restaurant şi o biserică. Accesul şi ieșirea din salină se fac folosind un autobus. Tot în comuna Praid există Rezervația Muntelui de Sare, cel mai mare zăcământ din România. Aici vizitatorii pot vedea cristale, lapiezuri, buchetele și cruste. Tot la Praid cei pasionaţi de frumos pot trece şi pe la Casa Fluturilor Exotici.

Plimbare cu Mocăniţa

Printre cele mai interesante obiective turistice din Sovata regăsim şi Mocăniţa, o locomotivă cu aburi construită în Polonia, pe la 1949. Cele patru vagoane tip gondolă permit o vizibilitate bună a călătoriilor, iar cei 14 kilometri la oră sunt suficienţi ca să parcurgă traseul Sovata-Câmpu Cetăţii. Linia îngustă de cale ferată a fost construită în anul 1955, în lungime de 82 km, dar a fost scoasă din funcţiune în anul 1995. Tronsonul a fost repus în circulaţie în scop turistic din anul 2011.

Turiștii care ajung în rezervația „Lacul Ursu și Arboretele de pe Sărături“ mai pot vizita casa Bernády, turnul Belvedere, pârtia Aluniş şi pot degusta kurtos kalacs sau langoş cu brânză şi smântână.

Beatrice MODIGA

  • Publicat în Turism

Istorii care curg în nepăsare

Admirabilă reacția francezilor după ce simbolul culturii universale și al creștinismului european, Catedrala Notre-Dame din Paris, construită între anii 1163-1345, a fost parțial distrusă în incendiu. Într-o singură zi, miliardarii Franței au donat peste 600 de milioane de euro pentru refacerea construcției intrate în patrimoniul cultural mondial. Toată Franța s-a mobilizat și a oferit ajutor. Nimic nu e mai frumos în lume decât să vezi o asemenea unitate între oameni. Și fără să vreau...

Fantoma de la Malul Mării

...fără să vreau mi-a fugit gândul la România. La monumentele noastre istorice și la grija noastră față de valori, simboluri. Iar primul care mi-a venit în minte a fost Cazinoul din Constanța, această fantomă singuratică de la Malul Mării, care curge în nepăsare. La propriu. Bun, nu geme de atâta istorie, deși face parte dintre monumentele istorice, dar cazinoul a fost și este o emblemă a Constanței, face parte din fibra orașului.

istorie cazinou constanta

Construit în secolul trecut, între anii 1905 și 1910, în stilul Art Nouveau, a fost întreținut cum se cuvine chiar în blamata perioadă comunistă. Însă, de 15-20 de ani, acesta a intrat în zodia indiferenței, inconștienței, lipsei de respect pentru valori și se degradează zi de zi. Pe undeva, poate greșesc, această semiruină care plânge la Marea Neagră e oglinda noastră de azi...

Lecție despre cum se îngroapă o istorie

Apoi mi-am amintit de Băile Herculane și de șocul pe care l-am avut văzând o istorie mâncată de igrasie, interese, orgolii, indolență. Adică, indiferent de rațiunile de ordin economic, politic sau personal, e aproape de neînțeles să batjocorești un timp al țării tale de două milenii. Fiindcă atâta vechime are stațiunea, bazele ei fiind puse de împăratul Traian în anul 102. Din perioada romană au rămas vestigii importante, apeducte, terme, statui, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.

istorie herculane bis

După anul 1736 are loc reconstrucția stațiunii, clădirile în stilul baroc austriac fiind cele pe care le-au ruinat capitaliștii români – sociali sau democrați, neocomuniști sau nu știu cum să le mai spun. Că și comuniștii au avut mai mare grijă de ele! Ne place să ne lăudăm cu sintagma „Centrul Imperial Istoric“; sună bine pentru orgoliile noastre de aristocrați în conturi, nu și în fire, dar nu mișcăm un pai pentru a clarifica statutul juridic al clădirilor și a le scoate din cancerul acesta negru al degradării. Ne place să ne amintim că aici veneau împărații Austriei, mai ales fascinanta în destinul său tragic Sisi (împărăteasa Elisabeta), că ei au declarat stațiunea „cea mai frumoasă de pe continent“, dar asistăm nepăsători cum se îngroapă o istorie...

Nepăsare la... etc.

Dacă vă închipuiați – lucru pe care mi l-aș fi dorit să fie așa – că exemplele se opresc aici vă înșelați! Pretutindeni în țară avem asemenea dezolante priveliști, clădiri aflate în patrimoniul public sau retrocedate unor proprietari reali sau închipuiți (cu acte, evident), care le lasă în neuitare sau le distrug pentru a ridica în locul lor modernități. Hm, ce-ar fi fost ca și francezii să spună la fel: „Gata, Notre-Dame e trecutul, hai să facem în loc un Burj al-Arab...“

Revenind la noi, e suficient să ne uităm în centrele istorice ale unora din marile orașe, prin sate cu pretenții sau uitate, în alte stațiuni turistice (Slănic Moldova, Căciulata, Sovata etc.), acolo unde clădiri de patrimoniu se degradează în timp ce sunt disputate de magnații zilelor noastre. Sau se degradează pur și simplu.

istorie Conac Cantacuzino Rafov Prahova

Avem apoi conace ale Cantacuzinilor în ruină, avem zeci de imobile prin București și Timișoara căzute pradă rechinilor imobiliari,  case boierești pierdute prin nepăsarea auto­rităților din Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea, Mehedinți, Vrancea, cetăți fortificate din Transilvania etc., etc. Nepăsare la ETC (etcetera), am zice...

istorie Pescariile Statului Galati

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS