De multă vreme lacul Snagov este un punct de atracție pe drumul dintre București și Ploiești. E adevărat că în ultimii 70 de ani locul a fost mai curând un centru elitist, căutat ca loc de recreere pentru fruntașii comuniști, apoi pentru îmbogățiții postrevoluționari. Adevărul este că, încă din vremuri străvechi, Snagovul a fost un loc de adunare a celor de neam mare, dar nu întru veseleală, ci pentru pedepsirea trădării. Dar mai bine să depănăm povestea pe îndelete!

Cine a ctitorit așezarea?

Cândva, pe la începutul veacului al XV-lea, marele voievod Mircea, zis și cel Bătrân, a hotărât să ctitorească o mănăstire pe ostrovul aflat în partea de nord a lacului. Trebuie să spunem că la acea vreme lacul se afla în mijlocul nesfârșitului Codru al Vlăsiei. Era un loc la adăpost de orice dușman străin. Căci, dacă nu s-ar fi pierdut prin păduri, atacatorii s-ar fi oprit la malul apei. Iar pentru călugări nici că se putea găsi un loc mai liniștit pentru rugăciune și pioasă meditație. Cel puțin așa spun vechile legende. Însă un hrisov descoperit recent indică drept ctitor al așezământului pe Dan I, tatăl lui Mircea.

Cercetări arheologice începute în 1933 și continuate până astăzi au arătat că istoria acestui ansamblu este încă și mai veche. În secolul al IX-lea se pare că ar fi existat aici un lăcaș monahal din lemn, distrus de un incendiu. Iar înaintea acestuia, timp de mai multe secole, pe insulă s-a aflat o așezare dacică, după cum dovedesc artefactele găsite în mai multe campanii de săpături. Așadar, indiferent de cine au fost întemeietorii primelor așezăminte de pe ostrovul Snagovului, istoria locului este multiseculară.

Cine e domnitorul înmormântat la Snagov?

Ceea ce știm cu certitudine este că în anul 1453 Vladislav II a construit aici un paraclis, care în jurul anului 1600 s-a scufundat în apele lacului. Însă ușile împărătești ale acestuia se păstrează și astăzi la Muzeul Național de Artă. Trei ani mai târziu, Vlad Țepeș acordă o mai mare atenție dezvoltării acestui așezământ. Probabil că, în gândirea strategică pe care i-o cunoaștem, a plănuit să îl transforme în bază de operații sau cuib de apărare. Nu vom ști, probabil, niciodată... Cert este că în vremea lui Țepeș ansamblul a fost înconjurat cu un zid de apărare. Un pod solid a fost construit pentru a facilita accesul pe insulă, iar o închisoare pentru trădători și tâlhari a fost clădită. Legendele mai spun că s-a construit și un tunel secret, pe sub apele lacului, care ar mai exista și astăzi.

Manastirea Snagov

Vlad Țepeș și-a făcut în biserică și un loc de odihnă veșnică. De altfel, tradiția orală, întărită și de părerea unor istorici precum Alexandru Odobescu și Nicolae Iorga, spune că domnitorul și-ar dormi aici somnul de veci. Se zice că, după ce ar fi fost ucis în 1476, călugării de la Snagov l-ar fi îngropat în taină pe marele voievod în locul pregătit din vreme. Adevărul încă nu a  putut fi  stabilit. Arheologul Dinu Rosetti a cercetat în perioada 1933-1934 mormântul din fața altarului, atribuit domnitorului, dar nu a găsit nimic relevant. În schimb, a fost găsit un alt sicriu, conținând un corp îmbrăcat cu straie prețioase și însoțit de mai multe obiecte specifice unui domnitor. Obiectele găsite au fost depuse la Muzeul de istorie din București, de unde au dispărut înainte de o riguroasă reanalizare. Așa se face că nu se știe cine este domnitorul înmormântat la Snagov.

Închisoare pentru boieri, monetărie și centru de cultură

În epocile care au urmat, aproape toți domnitorii mai de seamă s-au ocupat de refacerea și îmbogățirea sfântului lăcaș. Neagoe Basarab a fost cel care a pus temelia bisericii care există și astăzi. Ulterior, Mircea Ciobanul, Șerban Cantacuzino, Petre Șchiopul și Constantin Brâncoveanu au extins-o și au împodobit-o, fiecare cât a putut. În paralel s-a dezvoltat și închisoarea pentru trădători și tâlhari de neam mare. Probabil că așa s-a creat tradiția Snagovului ca loc de adunare a elitelor. În cimitirul mănăstiri se găsesc mormintele unor personaje importante la vremea lor. Amintim dintre ei pe Dragomir Postelnicul, Stoica Logofatul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. Unii dintre ei au sfârșit aici fiind călugăriți cu forța, iar alții fiind pur și simplu decapitați, pentru trădare.

Fruntașii revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească, în frunte cu Mitiță Filipescu, au fost printre ultimii întemnițați în Sfântul Lăcaș. Dar, pe lângă mănăstire și temniță, Snagovul a fost și un important centru cultural. Constantin Brâncoveanu a instalat aici una dintre tipografiile sale. Între alții, în fruntea ei s-a aflat Antim Ivireanul, cel care avea să devină mitropolit al Țării Românești. Prima carte cu litere latine tipărită în limba română aici a fost „Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena“. Tot aici s-au tipărit cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavonă și gruzină, care au dus faima meșterilor de la Snagov în Grecia, Asia Mică și Egipt.

Pentru că avea o poziție strategică foarte bună și oferea suficientă siguranță, aici a funcționat și un centru de batere a monedelor. Ceea ce astăzi numim monetărie, atunci era cunoscut sub numele de bănie.

Un loc de vizitat în orice anotimp

Manastirea Snagov interior

Astăzi, din întreg ansamblul nu au mai rămas decât biserica, un vechi turn și o fântână. Accesul se face pe o pasarelă pietonală. Vechiul pod a ars încă în 1821 și n-a mai fost refăcut niciodată.

Biserica este construită în stil bizantin, dar conține și numeroase elemente decorative în stil românesc. Exteriorul este lucrat în cărămidă aparentă. Formele perfecte ale cărămizilor și alinierea lor perfectă vorbesc de la sine despre măiestria artistică cu care a fost înălțat acest monument. Biserica are balcon, navă și altar. Balconul este susținut de 16 stâlpi, care au forme geometrice diferite astfel încât să creeze prin aceasta o originalitate a stilului. La rândul lor, stâlpii sunt foarte frumos ornamentați cu cărămidă aparentă.

Pictura actuală a bisericii a fost începută în timpul domniei lui Petru Șchiopul, în 1563, de Dobromir cel Tânăr. Din păcate, acum nu se mai poate vedea decât în pronaos. Pictura naosului și a altarului este făcută în 1815, de Gheorghe Zugravul.

Despre toate legendele țesute în jurul Mănăstiri Snagov, începând cu cele legate de întemeiere și terminând cu cele care vorbesc despre spiritele celor uciși aici, care continuă să bântuie peste apele lacului, s-ar putea scrie volume întregi. Cât despre frumusețea locului, indiferent de anotimp, probabil că nu s-a născut încă cel care să o pună în vorbe. Deci, iată câteva motive suficiente, cred eu, să lăsați câteva ore deoparte preocupările de zi cu zi și să vizitați această veche vatră de credință și cultură.

Alexandru GRIGORIEV

Tradiţie, relaxare şi voie bună – aşa putem descrie în câteva cuvinte atmosfera din splendida Grădină Vlahiia. Un sat în miniatură dedicat turiştilor care vor să vadă o parte din Maramureş, dar fără să parcurgă sute de kilometri. Complexul este inspirat din vechea denumire a Valahiei şi se află în Snagov, la circa 40 km distanţă de Capitală. Autorul acestei oaze de relaxare este Cristian Dumitrescu. O bună perioadă din viaţă şi-a petrecut-o în Canada. Acolo a avut şansa să lucreze la IBM, pe cel mai performant sistem de proiectare din lume, AutoCAD. Câştiga bine şi ducea o viaţă frumoasă, însă nu a fost suficient. De aceea s-a hotărât să se întoarcă pe plaiurile natale.

„În Canada am plecat din motivul de a fi liber, să văd ce pot obţine din ceea ce fac pe cont propriu. Bineînţeles că m-am întors după Revoluţie acasă. Acum iubesc două ţări, dar România este altceva, ţara asta este casa mea!“, spune Cristian Dumitrescu.

A cutreierat satele pentru a cumpăra sute de obiecte tradiționale şi a vizitat case vechi ce urmau să fie demolate. Cu tot ce a strâns a făcut un sat care să-i aline dorul de casa bunicilor, vândută în timpul în care a fost plecat.

„Povestea locului a început acum mai bine de 20 de ani, când m-am întors în ţară. Atunci, din pasiune, am construit prima casă maramureşeană şi am instalat o mică gospodărie cu ajutorul finilor mei. Fără ei nu aş fi putut să fac ce am realizat aici. Ei aveau experienţă în agricultură, dar şi cunoştinţe despre creşterea animalelor“, povesteşte autorul satului maramureşean din Snagov.

Un sat de altădată

Casele tradiţionale vechi, autentice, strămutate din Maramureş în Ţara Românească cu întregul lor univers, sunt împodobite cu ii, icoane, ştergare şi unelte. Ai putea să juri că te afli într-un sat de altădată, totul este realizat şi gândit perfect  până la cel mai mic detaliu.

„În urmă cu 16 ani, imediat după ce m-am mutat în Snagov, am făcut o casă în stilul celor din Maramureș. În timp, am ajuns să cumpăr mai multe case pe care le-am achiziţionat mai pe nimic: 1.600 de mărci. Într-un fel le-am salvat pentru că altfel ajungeau pe foc ori parchet prin Franţa sau Italia. Fiecare casă are câte 4 camere şi poate fi închiriată de către doritori. Acestea sunt vechi, de aproape o sută de ani, şi poartă numele zonelor de unde au fost strămutate. Interiorul acestora este decorat în stil tradiţional. Am ales să pun în valoare casele din zona Maramureşului pentru că îmi place mult frumuseţea peisajului de acolo. De asemenea, mi-a plăcut arhitectura caselor deoarece sunt  simple şi practice. În plus, sunt mai uşor de strămutat şi montat“, spune Cristian Dumitrescu.

Ca tabloul satului să fie complet, Cristian a ridicat şi o biserică. Aici sunt expuse sute de icoane colecţionate de-a lungul vieţii şi expuse în acest spaţiu sacru.

„Aveam o colecţie de icoane: o parte dintre ele moştenite, iar celelalte cumpărate de mine şi de fratele meu. După ce am vizitat o mănăstire din lemn, de care m-am şi îndrăgostit datorită simplităţii și arhitecturii ei, m-am decis să fac o copie fidelă în care să expun icoanele. În interiorul bisericii sunt expuse peste 100 de exemplare greceşti, româneşti şi ruseşti care au o vechime de sute de ani“, povestește proprietarul grădinii.

Cea mai veche casă are peste 200 de ani

Cei care vin aici pot vizita şi un muzeu al ţăranului român. Casa transformată în muzeu este cea mai veche din cele strămutate. Are peste 200 de ani şi a aparţinut unui agricultor. Cristian îşi dorește să prezinte celor care poposesc la Vlahiia comorile culturale românești pe care le-a strâns de-a lungul vieţii sale.

„După ce am terminat biserica, m-am decis sa fac şi un muzeu al ţăranului român cu câteva obiecte tradiţionale. În acesta se regăsesc un război de cusut, roata olarului, tradiţionala copaie şi multe alte obiecte. Pe toate le-am adunat într-o viaţă întreagă, cam de peste tot pe unde am umblat. La primăvară muzeul se va transforma într-un magazin de artizanat, unde cei interesaţi pot cumpăra ii vechi, vase de ceramică, cărţi despre România, basme pentru copii şi suveniruri“, menţionează Cristian.

Sătucul maramureşean de lângă Bucureşti a prins şi mai mult farmec datorită activităţilor ce s-au dezvoltat aici. Ferma de animale este cel mai des vizitată de cei mici. Aici se regăsesc nenumărate necuvântătoare, începând de la păsări, iepuri, până la ponei. Însă varietatea grădinii din Snagov nu se opreşte aici, aceasta mai deţine şi solarii. Toate legumele obținute sunt valorificate şi transformate în conserve, apoi servite oaspeţilor. La fel se întâmplă şi în cazul viţei-de-vie, vinul obţinut fiindu-le servit musafirilor.

„Avem două solarii întinse pe o suprafaţă de aproximativ 600 mp care produc 10 tone de legume: castraveţi, ardei şi roşii. Spre exemplu, avem 15 soiuri de roşii în solarii, toate vin de la SCDL Buzău. Prietenul meu, Costel Vînătoru, m-a ajutat mult şi m-a învăţat cum să le cultiv corect“, conchide proprietarul satului.

Cristian Dumitrescu a avut o familie foarte mare, dar majoritatea s-a stins. În urma lor au rămas amintiri frumoase: tablouri, fotografii, mobilier, obiecte vechi şi valoroase, cele mai multe expuse la Vlahiia. În decursul anilor complexul s-a dezvoltat frumos, iar cei car vin aici petrec momente unice.

Ruxandra HĂBEANU

GALERIE FOTO

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti