Adama Sultan iulie 2020
update 12 Aug 2020

Istorii care curg în nepăsare

Admirabilă reacția francezilor după ce simbolul culturii universale și al creștinismului european, Catedrala Notre-Dame din Paris, construită între anii 1163-1345, a fost parțial distrusă în incendiu. Într-o singură zi, miliardarii Franței au donat peste 600 de milioane de euro pentru refacerea construcției intrate în patrimoniul cultural mondial. Toată Franța s-a mobilizat și a oferit ajutor. Nimic nu e mai frumos în lume decât să vezi o asemenea unitate între oameni. Și fără să vreau...

Fantoma de la Malul Mării

...fără să vreau mi-a fugit gândul la România. La monumentele noastre istorice și la grija noastră față de valori, simboluri. Iar primul care mi-a venit în minte a fost Cazinoul din Constanța, această fantomă singuratică de la Malul Mării, care curge în nepăsare. La propriu. Bun, nu geme de atâta istorie, deși face parte dintre monumentele istorice, dar cazinoul a fost și este o emblemă a Constanței, face parte din fibra orașului.

istorie cazinou constanta

Construit în secolul trecut, între anii 1905 și 1910, în stilul Art Nouveau, a fost întreținut cum se cuvine chiar în blamata perioadă comunistă. Însă, de 15-20 de ani, acesta a intrat în zodia indiferenței, inconștienței, lipsei de respect pentru valori și se degradează zi de zi. Pe undeva, poate greșesc, această semiruină care plânge la Marea Neagră e oglinda noastră de azi...

Lecție despre cum se îngroapă o istorie

Apoi mi-am amintit de Băile Herculane și de șocul pe care l-am avut văzând o istorie mâncată de igrasie, interese, orgolii, indolență. Adică, indiferent de rațiunile de ordin economic, politic sau personal, e aproape de neînțeles să batjocorești un timp al țării tale de două milenii. Fiindcă atâta vechime are stațiunea, bazele ei fiind puse de împăratul Traian în anul 102. Din perioada romană au rămas vestigii importante, apeducte, terme, statui, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.

istorie herculane bis

După anul 1736 are loc reconstrucția stațiunii, clădirile în stilul baroc austriac fiind cele pe care le-au ruinat capitaliștii români – sociali sau democrați, neocomuniști sau nu știu cum să le mai spun. Că și comuniștii au avut mai mare grijă de ele! Ne place să ne lăudăm cu sintagma „Centrul Imperial Istoric“; sună bine pentru orgoliile noastre de aristocrați în conturi, nu și în fire, dar nu mișcăm un pai pentru a clarifica statutul juridic al clădirilor și a le scoate din cancerul acesta negru al degradării. Ne place să ne amintim că aici veneau împărații Austriei, mai ales fascinanta în destinul său tragic Sisi (împărăteasa Elisabeta), că ei au declarat stațiunea „cea mai frumoasă de pe continent“, dar asistăm nepăsători cum se îngroapă o istorie...

Nepăsare la... etc.

Dacă vă închipuiați – lucru pe care mi l-aș fi dorit să fie așa – că exemplele se opresc aici vă înșelați! Pretutindeni în țară avem asemenea dezolante priveliști, clădiri aflate în patrimoniul public sau retrocedate unor proprietari reali sau închipuiți (cu acte, evident), care le lasă în neuitare sau le distrug pentru a ridica în locul lor modernități. Hm, ce-ar fi fost ca și francezii să spună la fel: „Gata, Notre-Dame e trecutul, hai să facem în loc un Burj al-Arab...“

Revenind la noi, e suficient să ne uităm în centrele istorice ale unora din marile orașe, prin sate cu pretenții sau uitate, în alte stațiuni turistice (Slănic Moldova, Căciulata, Sovata etc.), acolo unde clădiri de patrimoniu se degradează în timp ce sunt disputate de magnații zilelor noastre. Sau se degradează pur și simplu.

istorie Conac Cantacuzino Rafov Prahova

Avem apoi conace ale Cantacuzinilor în ruină, avem zeci de imobile prin București și Timișoara căzute pradă rechinilor imobiliari,  case boierești pierdute prin nepăsarea auto­rităților din Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea, Mehedinți, Vrancea, cetăți fortificate din Transilvania etc., etc. Nepăsare la ETC (etcetera), am zice...

istorie Pescariile Statului Galati

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Montpesa te așteaptă în vizită!

Arealul Montpesa este alcătuit din teritoriile Slănic Moldova și Târgu Ocna (stațiuni balneoclimaterice de interes național), Moinești (stațiune turistică de interes local), Dărmănești, Doftana, Asău, Zemeș și Măgirești, ce sălășluiesc într-o zonă aflată la limita dintre Carpați și Subcarpați, acolo unde meleagurile sunt aureolate de lumina soarelui și misterele lumii.

Cine este Montpesa?

Odată intrat în arealul Montpesa ești îmbiat de culmi montane și dealuri pitorești, fragmentate de văi care adăpostesc opt așezări ce pun la dispoziția ta experiențe și trăiri unice care vor reuși să te despartă de banalul cotidian și să te transpună într-un cadru în care să te bucuri de liniștea naturii, aerul proaspăt și curat, bogățiile naturale cu puteri tămăduitoare, peisajul de poveste și specificul zonal, care dau putere trupului și încântă sufletul.

Ce își propune Montpesa?

Montpesa își propune să devină, în scurt timp, unul dintre polurile turismului curativ din țară, oferind turistului șansa de a-și recupera starea de sănătate, de a preveni apariția unor anumite boli cu ajutorul apelor minerale, aerului de salină, mofetelor, bioclimatului local cu proprietăți curative, prin diferite metode de tratament, dar și de a-și diversifica sejurul prin diverse posibilități de recreere și agrement.

Montpesa deține un potențial turistic natural de excepție, dovadă fiind existența mai multor rezervații naturale:

  • Rezervația Naturală Nemira reprezintă o arie cu floră bogată în păduri de conifere și făgete; specii de flori ocrotite și faună bogată.
  • Rezervația Naturală Măgura se află pe malul drept al râului Trotuș și pe malul stâng al Slănicului, județul Bacău, fiind o rezervație mixtă, de protecție floristică, faunistică  și peisagistică.
  • Pădurea de Pini din Moinești reprezintă o zonă împădurită de interes forestier aflată în extremitatea sud-estică a Munților Tarcăului, cu rol de protecție pentru Pinul negru. Această rezervație este una dintre puținele de acest tip din România și Europa.
  • Rezervația Naturală Izvorul Alb se află la poalele Munților Nemira, în partea nord-vestică a județului Bacău, pe versantul drept al pârâului Izvorul Alb, deasupra Lacului Poiana Uzului. Rezervația deține și o pădure care este constituită din câteva sute de arbori de tisă, pe o suprafață de 3 hectare.
  • Rezervația naturală Lacul Bălătău este una de tip faunistic. Lacul se situează între Dealul Mare și dealul La Cimitir, pe valea Pârâului Negru ce izvorăște de sub Vârful Nemira Mare. Accesul se face din cartierul Sălătruc al orașului Dărmănești.

În Montpesa, față de alte zone unde civilizația și cultura țărănească există doar în muzee, vei avea posibilitatea să admiri un autentic rural viu, care dă impresia că timpul s-a oprit, întărind ideea că veșnicia s-a născut la sat. Casele cu arhitectură tradițională intactă, porțile de lemn cu diferite simboluri, obiceiuri și tradiții din ciclul muncii, plus diferite meșteșuguri încântă vizitatorii.

Ce nu trebuie să ratezi dacă treci prin Montpesa?

  • Perla Moldovei – stațiunea turistică de interes național Slănic Moldova este consacrată pentru multitudinea de izvoare minerale seculare unice în România prin valoarea terapeutică și prin compoziția chimică diversă, în ciuda concentrării lor într-un areal relativ mic, dar și de aerul curat și tare de munte. Oferta turistică este îmbogățită de existența Rezervației Naturale Nemira care oferă posibilitatea efectuării de drumeții, practicării ecoturismului, de obiective antropice consacrate precum Cazinoul, Biserica Sfântul Ilie și Parcul Central.
  • Stațiunea turistică de interes național Târgu Ocna, care reprezintă o veritabilă atracție turistică prin posibilitățile de tratament, agrement, dar și prin existența bisericii subterane din sare „Sfânta Varvara“ care face salina unică în lume.
  • Comuna Doftana se remarcă prin Parcul Dendrologic care include peste 660 de specii și varietăți de arbori pe o suprafață de 24 ha și prin existența castelului de vânătoare al familiei Ghika.
  • Orașul Dărmănești este așezat la porțile Nemirei, pe frumoasa Vale a Uzului. Aici putem vizita barajul cu contraforți de la Valea Uzului, al doilea de acest tip construit în Europa, castelul familiei Știrbei și Rezervația Naturală Nemira, arie protejată de interes național. Toate sunt obiective care așteaptă să fie vizitate de către tine.
  • Municipiul Moinești, recunoscut ca prima zonă din lume, atestată documentar, din care s-a extras petrolul, completează oferta curativă Montpesa prin izvoarele minerale a căror valoare terapeutică a fost comparată cu cea a izvoarelor de la Băile Felix, și prin aerul curat cu proprietăți curative, instalat în cadrul unui peisaj subcarpatic atrăgător, dar este recunoscut și pe plan mondial prin existența spiritului dadaist creat de Tristan Tzara, cofondatorul mișcării culturale dadaiste ce a avut o mare contribuție în dezvoltarea artelor plastice și a literaturii europene.

Așadar, Montpesa îți promite că, indiferent dacă vrei să te refaci, să-ți menții starea de sănătate sau să te relaxezi, îți va pune la dispoziție un sejur bogat în activități care îți va crea o experiență autentică, presărată cu trăiri de neuitat pe care vei dori să le repeți cât mai curând.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Turism

Să mai fie Slănicul „Perla Moldovei“? Categoric NU!

Am revenit la Slănic-Moldova după o absență de mulți ani. Mi-a plăcut atunci? Da, pentru că nu aveam termen de comparație. Mi-a plăcut acum? Da și nu. Da, pentru legendele țesute în jurul stațiunii (Nemira), pentru felul în care a luat naștere, pentru arhitectura clădirilor vechi (Cazinoul, monument de interes național) și, parțial, pentru peisaj. Nu, pentru că jumătate este ruinată. E un fel de copie la indigo a stațiunilor Herculane sau Borsec, cu patrimonii distruse și falimentate intenționat. Se mai potrivește supranumele dat altădată, de „Perlă a Moldovei“? Categoric nu! Singurul gând cu care pleci de acolo este să se înceteze odată cu prăduirea asta planificată, să ia „capitaliștii“ băcăuani gratis și ultimul fir de iarbă, numai să se termine cu paragina, numai să crească stațiunea la valoarea de altădată.

Citeam că, după Primul Război Mondial, Slănic-Moldova ajunsese o ruină. Nu știu cum a fost atunci, dacă distrugerea din anii 1916-1918 seamănă cu cea de astăzi. Dar se cunoaște că reconstrucția a început târziu, prin 1932.

După 14 ani adică. Acum au trecut 27 de ani și n-aș zice că e semn de renovare generală. Senzația este că încă n-au fost împărțite toate averile ca să se poată apuca cineva de refăcut. În fine, să nu privesc doar „partea goală a paharului“; sunt câteva lucruri, private și publice, care au „înflorit“. Dar este tare păgubos să crești un lucru distrugând voit alt lucru, când s-ar fi putut petrece totul atât de simplu, modernizând o bază turistică deja existentă. Și fac, fără să vreau, o analogie între felul în care s-a născut stațiunea și ceea ce se petrece azi și acum.

Stațiune născută printr-un admirabil act de caritate...

Iar actul de naștere datează de la 1 ianuarie 1757, când domnul Moldovei, Constantin Cehan Racoviță, dăruiește moșia de pe Valea Slănicului Epitropiei Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iași. Nu știu în ce fel a ajuns Racoviță moșier peste acele locuri, dar important este că donează totul pentru o cauză nobilă, socială, pomenind ceva despre „resurse pentru tratarea săracilor“. În 1801 moșia era ținută în arendă de serdarul Mihalache Spiridon, administrator de ocnă, boier de seamă și slujitor al curții domnești. Acesta descoperă primele izvoare prin locurile încă nelocuite de nimeni. Și tot el face cale înspre aceste ape miraculoase, ridică o biserică și câteva odăi de locuit. În 1808, cu voia domnitorului Scarlat Callimachi, sunt strămutate în viitorul Slănic primele 12 familii de „rufetași“ (țărani lucrători la ocnă) care aveau obligația să îngrijească izvoarele căutate de-acum de bolnavi din întreaga Moldovă. În 1820 se construiesc 40 de camere pentru pacienți, în 1824 se acordă privilegiu domnesc pentru înființarea băilor, iar în 1836 țăranii de pe Valea Oituzului întemeiază cătunul Cerdac și, mai apoi, Satul Nou. Prima apariție pe harta țării este consemnată în anul 1840, sub numele de Feredeiele Slănicului. În anul 1846 Adunarea Moldovei trece, prin donație, băile și pădurile, izvoarele și „toate acareturile“ Eforiei Spitalelor „Sf. Spiridon“ din Iași. Este un fel de întărire a darului lui Racoviță, reconfirmată printr-un hrisov emis de Grigore Ghica Vodă la 6 noiembrie 1851. Sub administrația Eforiei, stațiunea ia avânt. Se face analiza apelor, izvoarele iau o serie de medalii de aur la concursurile internaționale, iar între anii 1887-1912 se construiesc, cu meșteri italieni, cazinoul și hotelurile „Racoviță“, „Zimbru“, „Puf“, „Cerbu“, „Nemira“, „Dobru“, „Central“, calea ferată până la Târgu Ocna, podurile peste pârâul Slănic, șoseaua, se captează izvoarele, se aduc instalații moderne pentru băi etc. Primul Război Mondial aduce mari daune. Reconstrucția începe în 1932, dar o nouă perioadă de glorie este semnalată în comunism, când vilele vechi sunt reabilitate, iar altele noi, e drept, după o arhitectură nefericită, completează infrastructura de cazare a stațiunii a cărei faimă depășise de mult granițele țării.

...și dintr-o fermecătoare legendă

Interesant este că nici chiar comuniștii n-au schimbat numele hotelurilor. Iar denumirile vin de la locurile în care este plasată stațiunea; iar acestea, la rândul lor, le-au împrumutat de la o frumoasă legendă localizată, în timp, cu un veac înainte de descălecarea lui Bogdan Vodă. În Moldova de Jos se spune că trăia familia cneazului Farcaș. Soția acestuia a murit la puțină vreme după ce a născut o fată fermecător de frumoasă, botezată Nemira. Grija i-a avut-o mai apoi o țigancă oacheșă, Cleja. Copila era mai altfel decât toți; îmblânzea căprioarele, se cățăra pe stânci, trăgea cu arcul și era neîntrecută la alergat. Când a împlinit anii de măritat, în înțelegere cu tatăl său, a pus condiția pețitorilor să o întreacă la câteva probe sportive; cum fata era de neegalat, niciun fecior n-a reușit s-o cucerească. Asta până într-o bună zi când un voinic, fiu de cioban din neamul Șandru, s-a ridicat la nivelul pretențiilor. Între cei doi tineri s-a înfiripat o tulburătoare poveste de dragoste. Începură pregătirile de nuntă. Numai că, într-o bună zi, castelul cneazului Șandru a fost atacat de tătari „câtă frunză și iarbă“. Oștenii, aflați sub comanda bravului Dobru, au luptat vitejește. Au căzut la datorie, sub săgețile otrăvite ale tătarilor, fratele mezin al cneazului, numit Farcu Mic, Pufu, unicul fiu al unchiului Nemirei, Ciunget, căsătorit cu Doftena, Cleja și chiar uriașul Dobru. Șandru nu știa nimic despre urgia de la castel. A aflat de invazie când a coborât de pe munte. A adunat imediat toți ciobanii care, înarmați până-n dinți, s-au bătut cu tătarii ca leii și i-au învins. Bucuros, tânărul a pornit alături de câțiva camarazi să-și caute iubita. Pe drum, ceata s-a întâlnit cu un nou val de tătari. S-au luptat din nou pe viață și pe moarte; s-a întâmplat însă ca și voinicul să fie străpuns în spate de două săgeți, dându-și sufletul apoi în brațele Nemirei. Aceasta a vărsat lacrimi amare încât fiecare din ele s-a transformat în câte un izvor. Apoi s-a rugat zânelor bune să aducă un vifor, să înghețe pe veci pe orice tătar. Și așa a fost; a venit un vânt-numit de-atunci Nemira – care i-a prefăcut în gheață pe toți cotropitorii. Dar a înghețat și Nemira, la pieptul iubitului ei mort...

Iar astăzi... între frumos și dezolare

„Lacrimile“ Nemirei, izvoarele adică, sunt astăzi închise, într-o ecuație a economiei de piață foarte încâlcită. Doar ce-a apucat Primăria să cumpere mai funcționează. Cazinoul a scăpat de bombardamente; să vedem dacă iese întreg și din această încercare. O mulțime de clădiri de la intrarea în stațiune sunt degradate. Ale cui sunt? Cine se mai descurcă în morișca financiară în care a intrat fosta societate balneoclimaterică? Sunt clădiri luate pe nimic, intermediate, vândute și revândute la prețuri triple decât cele de achiziție, cu implicarea unor societăți ale statului ajunse și ele proprietare de pensiuni și ale unor nume care deja au făcut istorie în politică și la DNA. Nu este locul și nici nu mi-am propus să scriu azi despre așa ceva. Dar mă gândesc la Racoviță; ce-ar spune domnitorul dacă ar vedea cum i se prăduiește donația? Aproape că am răsuflat ușurată când am dat cu ochii de parcul central, amenajat inițial cu mai bine de 100 de ani în urmă și reamenajat acum; când am văzut câteva vile bine întreținute, în toată splendoarea lor arhitecturală. Nici nu mai contează în ce fel au ajuns pe mâna cui au ajuns. Important este că respectivul sau respectivii au avut grijă de ele! Și să mai spun despre păduri, rărite și ele? Nemira de-ar fi...

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

România a dispărut din topul destinațiilor balneare europene

Deși dispune de cel mai frumos loc de sub pământ de vizitat din lume și de una dintre primele 25 de destinații incredibile de pe planetă (Salina Turda, Top Business Insider 2013, 2014) și are bogate resurse balneo, România aproape că nu contează în Europa în noul moft al turismului de sănătate, wellness și spa. Germania, Franța, Austria, Marea Britanie, Italia, Elveția, Spania și Rusia dețin împreună mai mult de jumătate din cifra de afaceri a turismului wellness, cu un impact economic de 359 de milioane de dolari. Pe plan mondial, cele mai puternice cinci țări balneoturistice (SUA, Germania, Japonia, Franța și Austria) au acaparat 63% din piața de profil. Dacă în wellness-turism nu am prins o poziție în primele 20 de țări de pe continent, noi nu știm cum stăm nici în turismul medical clasic. Acestei întrebări pesemne că dorește să-i răspundă Master-planul pentru dezvoltarea turismului balnear, reactualizat de Autoritatea Națională pentru Turism în 2016.

România are un excelent potențial pentru a face din turismul de sănătate și balnear o importantă nișă de dezvoltare economică. De fapt, noi am avut și alte perspective și resurse (turismul religios, montan, Delta Dunării) pe care, din păcate, le-am cam ratat. În lume și în Europa, pe fondul creșterii afecțiunilor legate de stilul de viață urban/sedentar și al îmbătrânirii popu­lației, în perioada 2010-2015 turismul medical și cel de tip wellness&spa s-au dezvoltat exponențial. Și în România s-au realizat câteva investiții, dar nu atât de însemnate. Salina Turda reprezintă un exemplu de reușită, însă nu suficient. Dacă Europa a prosperat turistic în aproximativ același interval, în România, în perioada 2011-2014, sosirile turiștilor în stațiuni (unul dintre cei doi indicatori de bază pentru calculul fluxului, al doilea fiind cel al înnoptărilor) au scăzut constant.

Resurse balneoturistice bogate...

Slanic Moldova

Țara dispune de resurse balneoturistice importante: ape minerale (Călimănești – Căciulata, Olănești, Slănic Moldova, Borsec, Covasna, Buziaș, Lipova, Geoagiu), sărurile (Praid, Târgu Ocna, Cacica, Slănic Prahova, Turda), nămolurile (Govora, Geoagiu Băi, Sărata Monteoru, Săcelu, Bazna, Techirghiol, Vatra Dornei) și gazele terapeutice (Tușnad, Covasna Balvanyos, Borsec), plus litoralul Mării Negre. Prin lege, în România au fost recunoscute 23 de stațiuni/areale balneoclimatice: Băile Felix și 1 Mai – Bihor, Geoagiu Băi – Hunedoara, Nicolina – Iași, Călimănești – Căciulata și Olănești – Vâlcea, Mangalia – Venus – Saturn – Cap Aurora – Jupiter – Neptun – Olimp, Eforie, Năvodari, din Constanța, Vatra Dornei – Suceava, Slănic Moldova și Târgu Ocna – Bacău, Sângeorz Băi – Bistrița Năsăud, Covasna, Pucioasa – Dâmbovița, Băile Tușnad – Harghita, Sovata – Mureș, Slănic – Prahova, Ocna Sibiului și Bazna – Sibiu, Buziaș – Timiș, Bizușa Băi – Sălaj. Acestora li se adaugă și patru stațiuni balneare: Băile Herculane, din Caraș-Severin, Techirghiol, din Constanța, Amara, din Ialomița, și Băile Govora, din Vâlcea.

... investiții modeste, turism balnear așijderea

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe investiții au fost realizate în centrul țării, dar fluxul de turism balnear major s-a înregistrat tot la malul Mării Negre, probabil în virtutea obișnuințelor de demult.

Baile Herculane

– Regiunea Vest este dependentă de fluxurile turistice în Băile Herculane. Zona dispune de mai multe stațiuni (Buziaș și Băile Călacea – Timiș; Moneasa și Lipova Băi – Arad; Băile Herculane – Caraș Severin; Geoagiu Băi și Băile Călan – Hunedoara), dar numărul anual al sosirilor turistice n-a depășit 135-138.000 de turiști, în fapt, de persoane venite la tratament. În perioada 2007-2015 s-au investit în Băile Herculane în jur de 24 de milioane de lei din fondurile europene. Cel mai mare proiect, în valoare de 21 de milioane de lei, este inițiat de autoritățile locale. La Geoagiu Băi investițiile au fost mai mari, ajungând la 31,7 milioane de lei;

Baile Felix

– Regiunea Nord-Vest deține 14 stațiuni turistice atestate, însă numai opt au specific balnear: Băile Felix, 1 Mai și Tinca (Bihor), Sângeorz – Băi (Bistrița-Năsăud), Băile Turda și Băița (Cluj), Ocna Șugatag (Maramureș) și Tășnad (Satu Mare). Cea mai mare afluență a turismului de sănătate se înregistrează la Băile Felix – 1 Mai, grație și capacității turistice „moștenite“ de dinainte de 1989. Numai la Băile Felix, Sângeorz-Băi și Turda s-au derulat proiecte europene în valoare de 120 de milioane de lei. Maximum de sosiri turiști a fost înregistrat în 2014 (170.000);

– Regiunea Centru este a doua cea mai solicitată zonă pentru turismul de sănătate, cu un flux, în 2014, de peste 200.000 de turiști. În stațiunile Sovata, Borsec, Tușnad s-au investit în jur de 190 de milioane de lei de la bugetele locale, central și din fonduri europene;

– Regiunea Sud-Vest Oltenia: deși dispune de stațiuni renumite (Govora, Băile Olănești, Călimănești – Căciulata, în Vâlcea, Bala, Schela Cladovei, Gura Văii, în Mehedinți și Săcelu, în Gorj), regiunea a cunoscut o diminuare a turismului balnear de la 160.000 de sosiri, în 2011, la sub 140.000 de sosiri, în 2014. Cifrele sunt legate cumva de investițiile minore în infrastructura turistică, de până la 80 de milioane de lei, în ultimii 5-6 ani;

– Regiunea Sud-Muntenia are cea mai scăzută rată a sosirilor turistice: 21.000, în 2011, și 17.000, în 2014. Zona abordează cel mai puțin sectorul turistic balnear în strategia de dezvoltare PNDR 2014-2020, poate și pentru faptul că doar Prahova (Slănic), Dâmbovița (Pucioasa) și Ialomița (Amara) dețin stațiuni balneo.

– Regiunea Nord-Est a înregistrat creșteri ale fluxului turistic de sănătate de la 58.000 de sosiri, în 2011, la 75.000 de sosiri, în 2013. Probabil Vatra Dornei (Suceava) și Slănic Moldova (Bacău) au contribuit major la această evoluție pozitivă. Cele două stațiuni au învestit în jur de 45-50 de milioane de lei în capacități care vizează direct sectorul balnear;

– Regiunea Sud-Est rămâne cea mai căutată din țară, cu un maximum de 450.000 de sosiri, în 2012, bazele de tratament de la Eforie fiind cele mai solicitate.

Soluția miracol: un turism balnear verde

O să vă mirați, soluția viitoare, dincolo de ce și-au prevăzut regiunile de dezvoltare în propriile strategii de dezvoltare pentru perioada 2014-2020, este „un turism balnear verde în acord cu poziționarea generală a destinației România“. Ce vrea să însemne acest lucru? Că sănătatea și wellness-ul fac parte din cele 6 produse-cheie care definesc brand-ul de țară al României. Că moda europeană și cerințele turistului internațional sunt legate de un mediu natural și sălbatic combinat cu wellness&spa, turismul medical în forma clasică, de homeopatie, întinerire (Institutul Ana Aslan), cure balneare, alimentație sănătoasă etc. Cum procedăm deci? Dincolo de soluțiile avansate în master-plan, unele extravagante, greu accesibile turistului neavizat (clustere, soft, DMO, anti-ageing etc.), ce-ar fi totuși să investim foarte-foarte serios în fiecare stațiune, să salvăm fiecare resursă?

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13,1-15 iulie 2016 – pag. 50-52

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS