reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Cota de pescuit la calcan a României crește la 75 tone/an

În perioada 4-8 noiembrie 2019 s-a desfășurat la Atena, Grecia, cea de a 43-a Sesiune Anuală a Comisiei Generale pentru Pescuit în Mediterană și Marea Neagră (GFCM). Delegația României a fost condusă de Nicolae Dimulescu, președintele Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. La aceasta Sesiune au participat 18 state membre GFCM, două state cooperante (Georgia și Ucraina, care nu sunt membre GFCM) și ca observatori - Arabia Saudită, Bosnia-Hertegovina, Federația Rusă și Palestina. Uniunea Europeană este membră cu drepturi depline și a fost reprezentată de delegația Comisiei Europene condusă de Valerie Laine și de delegația Consiliului Uniunii Europene. Programul Sesiunii a constat în analiza activității GFCM în perioada 2018-2019 și stabilirea și aprobarea Programului de activitate pentru perioada 2019-2021.

Un aspect important de interes direct pentru Romania în această sesiune a fost stabilirea cotelor de pescuit pentru calcan la Marea Neagră pentru perioada 2020-2022. După propunerile înaintate de Grupul de lucru pentru evaluarea stocurilor la Marea Neagră al GFCM, din septembrie 2019 de la Trabzon, Turcia și, ca urmare a negocierilor prelungite, s-a convenit ca pentru UE să se atribuie o cotă anuală de 150 tone calcan pentru anii 2020, 2021 si 2022, din care 75 tone/an revin României și 75 tone/an Bulgariei.

Menționam că în anul 2017 cota de calcan a României era de doar 43 tone/an, a crescut apoi în anii 2018 și 2019 la 57 tone/an, iar acum, pentru următorii 3 ani, cota este majorată la 75 tone/an. Meritul revine deopotrivă Uniunii Europene și României, ca urmare a măsurilor de management durabil privind calcanul din Marea Neagră, luate în ultimii ani, care au condus la revigorarea stocului acestei specii valoroase. Totodată, alocarea acestei cote constituie o realizare a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care s-a implicat constant în toate acțiunile GFCM care privesc pescuitul comercial la Marea Neagră. 

Lucrările celei de-a 43-a sesiuni anuale  a GFCM s-au terminat vineri, 8 noiembrie 2019, cu aprobarea raportului sesiunii, care cuprinde și aprobarea cotelor la calcan pentru următorii 3 ani.

Sursa: madr.ro

Ținuturi mistice - gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră

Nu ajunsesem până în acest an la Sfântu Gheorghe. Dar acum îmi propun să nu ratez nicio ocazie viitoare de a revedea aceste locuri misterios de frumoase, mai cu seamă gura de vărsare a Dunării, prin brațul Sf. Gheorghe, în Marea Neagră, o confluență petrecută într-o tăcere aproape mistică. Văzând plaja însă, cu un nisip de-o finețe rară, m-am bucurat infinit că aici se întinde protecția UNESCO. Altfel am fi văzut și acest colț de rai schimonosit în fel și chip... Pe urmă cred că în Deltă pătrund alt fel de turiști, un soi iubitor de natură și educat, cu respect față de pământul rar pe care-l calcă. Mă rog, apa pe care-o calcă!

La Sfântu Gheorghe am sosit după o cursă cu șalupa închiriată din portul Murighiol. Un drum normal durează cam 2 ore, dar noi am ajuns cu 15 minute mai devreme, cu ceva adrenalină provocată de viteză și valuri. E un sat-comună ori stațiune turistică în devenire cu 797 de locuitori și o suprafață de 605,8 kmp. Bine, vatra satului se întinde pe vreo 75 ha, iar intenția este să se extindă la 120 ha. Mă informez și aflu că, de-a lungul veacurilor, localitatea a purtat diverse denumiri: Kidrillis, Cadîrlez sau  Catarlezi, ultimele derivând din Kadirler sau Cadârgele, un soi de galeră turcească. Mda, numai bine, sunt nume care să accentueze senzație de derută. Fiindcă, ei bine, la prima poposire în Deltă te încearcă un sentiment de acest fel, având în față o viață și un ambient care curg după alte coordonate. E ca și cum te-ai afla fără un punct de sprijin...

Astăzi, Sfântu Gheorghe păstrează imaginea unui tărâm desprins din timpuri: drumuri pline cu nisip (nici nu cred că s-ar cuveni pe-acolo vreun asfalt), case vechi, alternând cu construcții noi, dar care păstrează arhitectura locului (de altfel, stilul este impus de apartenența zonei la Rezervația Biosferei Delta Dunării, inclusă în lista patrimoniului mondial), câteva blocuri aproape jerpelite, mărturie a trecerii comunismului, o lume destul de tăcută care-și vede de existența cotidiană (pescuitul și mica agricultură, inclusiv creșterea animalelor) și, din când în când. o larmă domoală provocată de grupurile de turiști, în zona de unde se face îmbarcarea în cursele înspre litoral, cu trocariciul. Din sat până la malul Mării Negre se traversează o zonă cu peisaj specific (stuf, lăcoviști, porțiuni cu verdeață inundate cu nisip, crânguri etc.).

Despre plajă se spune că ar fi cea mai frumoasă de pe întregul litoral românesc. Și depun mărturie că-i așa, cel puțin după gustul meu. La sud se întinde rezervația naturală Sacalin-Zatoane (sau laguna Sacalin), cu un complex de lacuri, gârle și grinduri marine tinere, nisipoase, ce alternează cu lacuri izolate, cu mici adâncimi. Pe urmă canalele pe care te poți plimba cu bărci închiriate rezervă peisaje rare (aici ar exista sigura rezervație de arin negru din Europa) și o faună extrem de bogată, covârșitoare, o frumusețe cu... aripi pe care greu o uiți. Iar în adâncul apelor ai senzația unei taine pe care doar localnicii o pot descifra. Și ar mai fi un amănunt: aici am văzut cele mai frumoase răsărituri și asfințituri... Iar dacă ai și șansa să întâlnești, în acest miracol costier, și cai sălbatici, se cheamă că ai avut o excursie foarte reușită!

Interesant este că localnicii sau antreprenorii de pretutindeni au deschis peste 30 de pensiuni ori spații de cazare, dar nu au modificat sau modernizat plaja, care e un fel de semisălbăticiune. De fapt, nici nu au voie s-o facă!

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Litoralul românesc vs litoralul bulgăresc

Vară de vară auzim o știre care nu ne pică bine: românii preferă litoralul bulgăresc al Mării Negre, în dauna aceluia românesc. Sigur că deranjul nu are la mijloc vreun fals patriotism; oamenii sunt de înțeles: au o singură viață și vor să și-o petreacă frumos, inclusiv atunci când merg în concediu. Dar altceva este greu de priceput la românii noștri: când fac pe turiștii în Bulgaria sunt civilizați, păstrează locul de cazare și plajă curat; însă, cum vin acasă, aceiași oameni, nu alții, se simt „datori“ să facă mizerie pe oriunde calcă, de parcă pământul patriei este mai puțin important ori este obligat să le înghită necuviința. Despre acest aspect vorbim un pic mai târziu.

Haideți s-o luăm altfel, ca să ne dumirim de ce Bulgaria, țară de două ori și ceva mai mică decât România, ca suprafață și populație, reușește să atragă de 2-3 ori mai mulți turiști, în comparație cu noi: peste 9 milioane de turiști străini în Bulgaria, în jur de 3 milioane de turiști, români și străini laolaltă, în România. Bine, cifra se referă la turismul național, dar tendința aceasta se păstrează inclusiv la Marea Neagră. Interesant este că, potrivit institutului de statistică al țării vecine, românii ocupă locul al doilea ca număr de turiști străini (1,3 mil. de români), din care sigur peste 60% vizitează coasta Mării Negre. Invers chiar nu știm câți bulgari preferă litoralul nostru.

Partea terestră a litoralului românesc se întinde pe o lungime de 245 km (244 km, după alți autori), fiind compus din trei sectoare geomorfologice: Delta Dunării, la nord, complexul Razim-Sinoe, la mijloc, ambele incluse în patrimoniul mondial UNESCO și care însumează 163 km, și coasta dobrogeană la sud, formată din faleze, plaje și limanuri. Ultima formațiune se întinde pe 82 km, plajele, care au lățimi cuprinse între 400-500 m la Mamaia și Techirghiol și 50-200 m în rest, însemnând probabil trei sferturi din suprafață. Conform site-ului Ministerului Turismului, în cele 14 stațiuni (am inclus plajele de la 1 Mai și Vama Veche) de pe litoralul românesc, inclusiv Constanța, Eforie și Mangalia, sunt 1.548 structuri de cazare clasificate, cu 121.280 locuri de cazare, din care 64.987 de locuri sunt asigurate în hoteluri. În 2017 numărul sosirilor în structurile de cazare a fost de 1,33 milioane de persoane. Desigur, numărul poate fi mai mare, având în vedere sosirile de-o zi sau cazările în zona gri a turismului.

Spre comparație, țărmul bulgăresc la Marea Neagră are o lungime de 378 km, vecinii de la sud dispunând de 209 plaje în 24 de stațiuni, cu o suprafață totală de 16 kmp. Avantajul pe care-l prezintă coasta bulgară ar fi că, la sud de Capul Emine, locul în care Munții Balcani întâlnesc marea, clima are profil mediteranean, cu temperaturi medii anuale cu aproximativ 3 grade mai mari iarna-primăvara şi cu 1-2 grade mai mari vara-toamna față de litoralul românesc. Sezonul estival poate fi astfel extins cu aproape două luni față de noi. De asemenea, munții veniți până în mare creează o diversitate a peisajului pe care litoralul nostru nu o oferă. Bine, veți spune, avem și noi Delta! Din păcate, ea nu aduce turiști pe cât ne-am dori.

Costurile mari și lipsa de curățenie, două motive care fac litoralul nostru mai puțin atractiv

Și-acum să revenim la întrebarea de mai sus: de ce litoralul nostru a fost vizitat de 1,3 milioane de turiști români și străini, iar tot 1,3 milioane de români au preferat, anul trecut, să-și facă vacanța în stațiunile bulgărești, din care, probabil, mai mult de jumătate la Marea Neagră? Cauza principală ar putea fi costul pachetului turistic. Bulgarii sunt mult mai ieftini decât românii în privința acestui aspect. Și vă oferim un singur exemplu: în luna iunie, 5 nopți de cazare, cu mic dejun și prânz, în stațiunea Mamaia, la un hotel de 5 stele, costă între 175 și 366 de euro/camera simplă de 2 persoane, iar la un hotel de 4 stele, cu mic dejun doar, prețul variază între 860 și 2.105 lei. Bașca transportul și cina, în primul caz sau prânzul + cina, în al doilea caz. În stațiunea Jupiter, un sejur de cinci zile la un hotel de 4 stele, cameră pentru două persoane, all inclusiv, costă 2.325 lei în luna iunie și 3.625 lei în august. La Nisipurile de Aur, în țara vecină, o excursie care include transport, cazarea pentru cinci nopți, cu masă asigurată, costă 130 de euro/persoană. Faceți așadar diferența! Referindu-ne la posibilitățile de distracție, avem un plus de lux vizibil la Mamaia, în comparație cu oricare altă stațiune din Bulgaria. Dar și prețurile sunt pe măsură. Pe urmă, vorbim și despre curățenie. Cred că ați remarcat că plajele noastre sunt în cursul zilei mereu murdare, lucru pe care nu-l prea vedem la vecini. Și aici e foarte greu de înțeles turistul român, cel care este civilizat în Bulgaria, dar acasă, în România, nu știe cum să murdărească tot ceea ce prinde: plajă, spații verzi, străzi, faleză, parcuri, alei, locuri de joacă. E de netolerat această atitudine, după cum și lipsa de reacție a autorităților noastre la o așa debandadă ne miră. Fiindcă, nu?, dacă nu se poate civilizație de bună voie, poate merge cu forța! Însă, din păcate, în oricare stațiune veți merge o să găsiți plaje pline de mucuri de țigări, pet-uri, pahare și resturi de porumb, iar printre clădiri, tone de deșeuri ascunse prin boscheți! Fără supărare, nimeni din afară nu vine să ne facă acest deranj, ci o comitem cu propria noastră mână.

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Conferința la Nivel Înalt privind Pescuitul Costier sustenabil în Marea Mediterană și Marea Neagră

În data de 25 septembrie 2018 a avut loc, în Malta, sub egida Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (GFCM), prima zi a Conferinței la Nivel Înalt privind Pescuitul Costier Sustenabil în Marea Mediterană și Marea Neagră, dedicată discuțiilor între părțile interesate - reprezentanți ai pescarilor, ai institutelor de cercetare și ai altor organizații internaționale. În deschiderea Conferinței, au luat cuvântul Jose A. Herrera, Ministrul Dezvoltării Sustenabile, Mediului și Schimbărilor Climatice din Malta, Karmenu Vella, Comisarul European pentru Mediu, Afaceri Maritime și Pescuit și Abdellah Srour, Secretarul Executiv al GFCM.

În contextul apropierii mandatului pentru Președinția Consiliului Uniunii Europene, reprezentantul la nivel înalt al României, secretarul de stat Alexandru Potor a avut o întrevedere cu Karmenu Vella pentru a discuta aspecte punctuale legate de dosarele pe care România le-ar putea gestiona după data de 1 ianuarie 2019.

Principalele elemente aduse în discuție au fost punctele de interes ale României în ceea ce privește avansarea discuțiilor pentru noul cadru financiar pentru afaceri maritime și pescuit, și anume faptul ca domeniul acvaculturii trebuie promovat prin sprijin financiar, îndeosebi sub forma de granturi, aspect care poate favoriza o dezvoltare rapidă a acestui sector. Referitor la obiectivele Președinției României pentru celelalte dosare aflate încă în discuție sub Președinția Austriacă, secretarul de stat Potor a menționat că se dorește închiderea celor pentru care discuțiile se vor finaliza, iar pentru cele cu un grad de complexitate ridicat, precum Regulamentul de Control al Pescuitului, se dorește avansarea cât mai rapidă a discuțiilor în această perioadă de 6 luni.

Comisarul european și-a exprimat disponibilitatea de cooperare cu România, prin intermediul serviciilor comisiei, în special DG MARE și a propus stabilirea unei întâlniri tehnice, la nivel de experți, în cursul lunii octombrie 2018. La finalul discuțiilor, comisarul Karmenu Vella a afirmat că urmărește îndeaproape activitatea României și a urat succes pentru perioada deținerii Președinției rotative a Consiliului UE.

  • Publicat în Pescuit

Sudul stațiunii Eforie Nord, mai atractiv peste patru ani

Peste trei sau patru ani e posibil ca turiștii cazați în partea sudică a stațiunii Eforie Nord să se bucure de condiții un pic mai bune. Pentru cunoscători, zona ambientală este una de-a dreptul deplorabilă pentru că este neîntreținută de autorități, dar și pentru că turiștii contribuie la această stare. Iar totul culminează cu Lacul Belona, care oferă un peisaj de neprivit și nesuportat: este colmatat și urât mirositor, cu vege­tația crescută necontrolat, foarte murdar, lipsit de amenajări, el în sine de nefolosit și de ocolit.

Ei bine, această situație ar putea lua sfârșit. Primăria Eforie a câștigat un proiect european în valoare de 28,3 milioane de lei pentru amenajarea lacului, perioada de finalizare a lucrărilor fiind de 48 de luni. Contractul a fost semnat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară – 7 „Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului“. Suprafața totală a amplasamentului care va fi supus modernizării este de 6,9 ha, din care 5,2 ha suprafața lacului și 1,7 ha incintă. Lacul Belona, adânc de 6 m, este limitat la sud-vest de Lacul Techirghiol și la est de Marea Neagră. Interesant este că acesta este un lac de apă dulce, deși este înconjurat de o apă foarte sărată a Techirghiolului și una sărată a Mării Negre. Lucrările de intervenții asupra luciului de apă și zonei de uscat din jur presupun: dragarea și ecologizarea lacului, consolidarea malurilor, defrișarea controlată a zonelor de stuf, asigurarea aerării apei în vederea reîmprospătării și oxigenării continue a acesteia; amenajarea unui loc de promenadă cuprinzând alei pietonale placate cu dușumele din lemn sau cu pavaje de piatră naturală, artificială și beton decorativ; platforme de promenadă tip ponton pentru studierea faunei și florei lacului; pistă pentru bicicliști; trepte spre apa lacului ori scări și gradene în spațiile adiacente; jardiniere cu plante decorative – flori, arbuști și arbori ori cu amenajări din pietre (grădini japoneze); spații gazonate; amplasarea unor cișmele stradale cu apă potabilă; iluminat ornamental și public al locului de recreere; construirea unui foișor sau turn belvedere.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Conferinţa la Nivel Înalt privind Cooperarea Consolidată pentru Pescuit și Acvacultură la Marea Neagră

Achim Irimescu, ministrul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, a participat marţi, 25 octombrie 2016, la lucrările Conferinței la Nivel Înalt privind Cooperarea Consolidată pentru Pescuit și Acvacultură la Marea Neagră. Evenimentul a fost organizat de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană a Organizației pentru Alimentație și Agricultură (GFCM FAO) împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

In introducere, ministrul a salutat scopul declarat al Conferinței de încurajare a unei abordări comune și deschise a colaborării tuturor statelor riverane Mării Negre pentru promovarea unei exploatări raționale a resurselor marine vii, dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii, în condițiile mediului marin specific, astfel încât să se asigure păstrarea ecosistemelor productive și sănătoase. 

"Prin prezentările experților au fost relevate aspecte de importanță imediată privind cunoașterea stadiului resurselor marine vii și ecosistemelor caracteristice din Marea Neagră, punându-se în mod firesc accentul pe aspecte relevante: stadiul stocurilor celor mai importante specii din punct de vedere comercial, bazat pe avizul științific de specialitate. Țin să subliniez faptul că România, ca țară membră a U.E., a transpus în legislația națională măsurile specifice derivate din aplicarea principiilor politicii comune în domeniul pescuitului printre care menţionăm măsurile tehnice privind dimensiunea minimă de debarcare a exemplarelor capturate, întărirea capacităților și metodelor de control al pescuitului. Trebuie menționat că avem o coordonare deosebită cu serviciile Comisiei Europene în ceea ce privește implementarea acțiunilor de control atât la nivel național, cât și în apele comunitare la Marea Neagră, alături de Bulgaria", a afirmat ministrul Irimescu.

In cuvântul sau, ministrul a prezentat importanța deosebită a aspectelor socio-economice ale pescuitului, urmărind în special creșterea valorii adăugate a produselor obținute prin pescuit și prelucrarea acestora, valorificarea superioară în condiții care să respecte standardele europene privind siguranța alimentelor. Ministrul a explicat ca activitățile tradiționale de pescuit sunt de natură sa încurajeze dezvoltarea comunităților locale, care au rolul de a contribui la creșterea veniturilor pescarilor, prin diversificarea activităților legate de pescuit și angajarea forței de muncă existentă în aceste comunități. România este interesată de consolidarea flotei naționale de pescuit, care este caracterizată prin preponderența navelor de mici dimensiuni cu activitate de pescuit costier, utilizând tehnici mai prietenoase cu mediul, comparativ cu pescuitul de tip industrial practicat de navele de mari dimensiuni.

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a amintit si despre provocările de mediu care ridică aspecte specifice pentru managementul pescăriilor. Păstrarea biodiversității habitatului marin este una din preocupările constante ale deciziilor pe care România la ia prin măsurile adoptate referitoare la pescuit.

"Trebuie să accelerăm, la nivelul tuturor statelor riverane, adoptarea acelor măsuri care sunt menite să diminueze, până la eliminarea totală, capturile accidentale de specii vulnerabile sau aflate în pericol (atât a speciilor de pești, cât și a mamiferelor acvatice, reptilelor și păsărilor).

In acest context, trebuie subliniat că este absolut necesar ca acei cercetători implicați în  activități specifice să poată beneficia de măsurile care să le permită intensificarea schimburilor de date.

E foarte importanta participarea la expediții de cercetare marină realizate în comun, în toate apele de sub jurisdicția națională a statelor riverane, în care se dezvoltă speciile care sunt supuse exploatării comune. Această chestiune este văzută de România ca o necesitate obiectivă pentru evaluarea cât mai corectă a evoluției stocurilor și astfel, autoritățile naționale să poată iniția un proces comun de adaptare a măsurilor necesare unei gestionări durabile a resurselor de pescuit din Marea Neagră", a mai adaugat ministrul.

În cadrul lucrărilor Conferinţei, luările de poziţii ale participanţilor au vizat clarificarea aspectelor privind pescuitul în sensul de a contribui la dezvoltarea acvaculturii în regiune, la extinderea cooperării regionale pentru protecția mediului marin și creșterea economică a țărilor riverane Mării Negre, precum si a diminuarii pescuitului ilegal.

La finalul Conferinţei a fost semnată de catre toti reprezentantii la nivel inalt ”Declaraţia pentru intensificarea cooperării privind pescuitul şi acvacultura în regiunea Mării Neagre”.

La Conferinţă au participat ministrul Mediului, Apelor si Padurilor, Cristina Paşca Palmer, Dessislava Taneva, Ministrul Agriculturii si Alimentatiei din Bulgaria, Jiansian Jia, director adjunct în cadrul departamentului de pescuit si agricultura al FAO, precum şi vice-miniştri din Albania, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova, Ukraina, ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, precum şi reprezentanţi ai Comisiei Europene, ai FAO - GFCM, precum şi membri ai organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale în domeniul cooperării economice şi a pescuitului maritim în zona Mării Negre şi acvaculturii – BSEC, ACCOBAMS, EUROFISH.

Informaţii suplimentare

In înfăptuirea scopurilor globale ale ONU, inițiativele GFCM, “Strategia pe termen mediu 2017-2020 pentru pescuit sustenabil în Mediterana și Marea Neagră” și “Proiectul BlackSea4Fish”,  sunt deschise participării tuturor statelor riverane, indiferent de poziția acestora de a fi sau a nu fi părți contractante ale GFCM, luând în considerație particularitățile caracteristice fiecărei țări.

Se impune necesitatea creării unei baze de date care să cuprindă serii istorice de informatii privind datele biologice ale stocurilor, ale nivelului acestora pentru eficientizarea muncii de cercetare comună. Finalitatea acestui proces este furnizarea avizului științific necesar autorităților naționale competente pentru adoptarea acelor măsuri comune pentru atingerea aceluiași scop - exploatarea durabilă a resurselor la nivelul întregului bazin al Mării Negre.

nivelul întregului bazin al Mării Negre. Evaluarea reală atât a stocurilor, cât și a eficienței flotelor naționale, a activităților și tehnicilor de pescuit utilizate trebuie să conducă în final la identificarea de către toate statele riverane a acelor măsuri standard de control și supraveghere, ca bază a realizării unui instrument eficace de cooperare pentru lupta împotriva pescuitului ilegal, neraportat și necontrolat.

Acvacultura este domeniul de activitate care determină, prin tehnicile specifice utilizate, diminuarea presiunii asupra resurselor maritime naturale și completează aprovizionarea piețelor cu produse nutriționale de valoare echivalentă resurselor naturale. De aceea, pentru dezvoltarea acestui sector, considerăm de importanță deosebită schimbul de experiență la nivel regional, ținând cont de condițiile specifice Mării Negre, de diferențele hidro-climatice existente între diferite sub-regiuni geografice ale acesteia.

Diseminarea bunelor practici, inclusiv din alte zone maritime, trebuie să constituie unul din motoarele consolidării sectorului acvaculturii în ansamblu.

Se impune realizarea și implementarea unui plan de măsuri menit să contribuie decisiv la dezvoltarea acvaculturii în regiune, și reducerea diferențelor existente în ponderea acestui sector la nivel regional comparativ cu alte regiuni marine. 

De un mare sprijin pentru implementarea strategiei pe termen mediu a GFCM o va reprezenta lansarea Proiectului BlackSea4Fish si realizarea unei baze regionale de date la nivelul Mării Negre care să permită factorilor decidenți accesul la date fiabile și consistente. În acest mod, se va putea sprijini realizarea unui management sectorial bazat pe o guvernanță armonizată în direcția exploatării durabile a resurselor acvatice vii și valorificarea oportunităților pentru dezvoltarea acvaculturii care să contribuie la “creșterea albastră” a țărilor din regiune.

Sursa: madr.ro

  • Publicat în Pescuit

Inundațiile din Franța, o veste bună pentru cultivatorii de grâu din regiunea Mării Negre

Inundațiile din ultima vreme au redus producția de grâu a Franței, principalul producător din Uniunea Europeană, la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani, ceea ce a creat o oportunitate pentru exportatorii din regiunea Mării Negre, transmite Bloomberg.

Cea mai mare cooperativă agricolă din Franța, InVivo, estimează o scădere de la 12% până la 7% a cotei ocupată de Franța pe piața mondială și în aceste condiții InVivo va fi nevoită să recurgă la furnizori din alte țări, inclusiv din statele riverane Mării Negre, pentru a face față cererilor clienților.

La rândul său, firma de consultanță Agritel estimează că veniturile realizate de fermierii francezi ar putea să se reducă la jumătate, până la 740 euro pe hectar, ceea ce înseamnă că o recoltă de pe o suprafață de 120 de hectare ar urma să aducă fermierilor pierderi de aproape 60.000 de euro.

"Am mai avut recolte proaste și prețuri proaste dar nu am avut niciodată ambele împreună. Până acum ne-am descurcat dar anul acesta nu o vom scoate la capăt. Va trebui să recurgem la economii", a declarat fermierul francez Stephane Jean.

Inundațiile din Franța, care amenință și țara vecină Germania, al doilea mare producător din UE, precum și țările baltice, vor obliga importatorii să se adreseze cultivatorilor din regiunea Mării Negre pentru a-și acoperi necesitățile. Acest lucru deschide calea pentru statele din regiune să vândă grâu pe piețe precum Maroc sau Algeria.

Compania bulgară Vitagrain BG a avut discuții preliminare pentru a vinde grâu în Franța declară directorul general Martin Roussev și cel puțin un trader francez vrea să cumpere grâu din România, a declarat o sursă din apropierea discuțiilor. Avantajul grâului din Bulgaria și România este că acestea este scutit de la plata taxelor pe import în Franța deoarece fac parte din Uniunea Europeană.

Însă recursul la grâul din Marea Neagră reprezintă un risc pe termen lung pentru cultivatorii francezi deoarece clienții lor pot găsi noi furnizori. "Atunci când ești obișnuit să cumperi fructe de la un magazin și acel magazin se închide pentru reparații, mergi la un alt magazin și constați că fructele sunt la fel de bune", a declarat directorul Agritel, Michel Portier.

AGERPRES

Proiect transfrontalier vestigiile din Marea Neagră, transformate în atracţie turistică

Zeci de cercetători din România şi Bulgaria au demarat un proiect, finanţat din fonduri europene, prin care, pe lângă activitatea ştiinţifică, încearcă să pună bazele turismului de aventură, care a luat amploare la nivel global. Este vorba despre activităţi de scuba-diving, care vor putea fi efectuate de turiştii amatori de scufundări în apele teritoriale româneşti, dar şi bulgăreşti. Astfel că zeci de specialişti, timp de un an şi jumătate, vor încerca să scoată la iveală tot ce este mai frumos în mediul acvatic românesc, dar şi în zona vecinilor bulgari. Pro­iectul se numeşte „Submarine Archaeological Heritage of the Western Black Sea Shelf – HERAS“ şi este finanţat de UE. Valoarea proiectului se ridică la 1.411.712 euro, iar contribuţia română este de doar 2%.

Managerul de proiect, Caraivan Glicherie, din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină (GeoEcoMar), spune că în primă etapă se vor desfăşura o serie de activităţi de identificare cu scopul de a dezvolta noi atracţii turistice de vizitare a unor situri arheologice şi se va porni de la un patrimoniu cunoscut care se doreşte a fi îmbunătăţit. Fireşte că oamenii de ştiinţă se vor folosi de informaţiile existente în instituţiile de profil constănţene, dar şi de datele strânse de-a lungul vremii de la pescari. Se au în vedere şi cetăţile Callatis şi Tomis din zona costieră care se află o parte pe uscat, dar se continuă şi în mediul acvatic. Astfel că în noiembrie se va porni o campanie pentru a identifica urme de locuire istorică, acţiune care se va desfăşura împreună cu bulgarii mai întâi pe uscat şi apoi în mare. Vor fi identificate epavele care se află în mare pe platoul continental de la Constanţa la Dobrich la adâncimi de aproximativ 20 de metri, dar şi cele care sunt la 100 de metri. Mai exact, este vorba despre zona Portiţa şi Balcic. Cercetătorii au precizat că, deşi turiştii, amatori de scufundări, vor dori să viziteze anumite vestigii, aceştia nu vor putea lua niciun obiect din apă, pentru că tot platoul continental este declarat sit arheologic şi trebuie administrat conform regulilor UNESCO privind patrimoniul subacvatic.

Lumea din adâncuri

Cercetătorii implicaţi în acest proiect vor aborda şi latura juridică, având în vedere că păstrarea patrimoniului se face şi cu ajutorul instituţiilor statului, cum ar fi Poliţia de Frontieră, Poliţia de Patrimoniu, Autoritatea Navală Română şi Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. După realizarea proiectului, cluburile de scufundări vor fi instruite riguros în ceea ce priveşte vizitele care se pot efectua de turişti la epave. Mai mult decât atât, turiştii nu au voie să intre în epavă, ci vor putea vizita siturile doar din exterior. Caraivan Glicherie spune că se va scana tot „şelful“, adică platoul continental al Mării Negre până la adâncimea de 30 - 40 de metri, unde vor putea ajunge şi turiştii amatori de scufundări. El a spus că vor fi scanate şi epavele care se găsesc la peste 100 metri pentru că la aceste adâncimi epavele se conservă mult mai bine. Glicherie a adăugat că cercetătorii vor analiza şi anomaliile magnetometrice care sunt date de epavele metalice, dar şi de obiectele ceramice, investigaţiile fiind efectuate şi din punct de vedere geofizic. Astfel că se va lucra şi cu ajutorul unui vehicul care va fi dotat cu camere de filmat, dar şi cu aparate foto care vor putea fi folosite numai pentru adâncimile unde scafandrii nu pot ajunge. În urma acestor cercetări se vor identifica şi descrie în amănunt toate zonele şi vor fi selectate obiectivele care vor fi destinate turiştilor. Iniţiatorii proiectului mai spun că vor putea fi vizitate atât vasele metalice, cât şi cele moderne, precum şi corăbii de lemn din perioada antică şi chiar din cea medievală, dar şi avioane ori submarine care sunt scufundate şi se află acum pe fundul mării.

You Xiu şi Paris, „perlele negre“

De exemplu, specialiştii au declarat că se vor putea face vizite de către turişti chiar la cele câteva epave aflate în mare şi care se află la adâncimi de aproximativ 20 de metri. Este vorba de renumitele epave You Xiu, sub pavilion Hong Kong, şi Paris, sub pavilion Malta, care în 4 ianuarie 1995, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi a unor defecţiuni tehnice, s-au izbit de digul de protecţie al Portului Constanţa şi s-au scufundat. Nava You Xiu se află într-o stare bună de conservare, la o adâncime de maximum 24 m, acoperită aproape în întregime de scoici, iar epava Paris se află la aceeaşi adâncime şi reprezintă habitatul perfect pentru colonii de midii, guvizi, căluţi, cocoşei de mare etc. Pe lângă cele două epave se au în vedere şi epavele Sadu şi Vishva Shanti, scufundate în 1988 şi, respectiv, 1968, tot în Portul Constanţa, precum şi epavele Mitera Zafir şi Moscova (distrugător aparţinând URSS, scufundat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), înghiţite de adâncuri în zona Capului Tuzla. De asemenea, la o adâncime mai mare, de 40 de metri, se află submarinul rusesc SC-206 Nelma, care s-a scufundat tot în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale în zona Mangalia şi care va putea fi vizitat de cei care au la activ cel puţin 50 de scufundări.

Rezultate şi obiective preconizate

Reprezentanţii Institutului de Cercetare Marină spun că prin acest proiect se va dezvolta potenţialul turistic de pe platoul continental de vest al Marii Negre, aferent României şi Bulgariei, prin identificarea şi promovarea patrimoniului geoarheologic submarin. Astfel, se are în vedere investigarea şi promovarea patrimoniului arheologic submarin comun, stimularea cooperării transfrontaliere între institute de cercetare, muzee, ONG-uri în scopul creării unei echipe comune în domeniul arheologiei submarine. Scopul este de a sprijini dezvoltarea planurilor de turism de aventură în domeniul geoarheologiei submarine. Cu această ocazie, oamenii de ştiinţă speră în creşterea abilităţilor şi competenţelor pentru cel puţin 20 de experţi din partea celor cinci parteneri. Este vorba despre geologi şi oceanografi de la GeoEcoMar din România şi IO-BAS din Bulgaria, arheologi de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, Muzeul de Istorie din Kavarna – Bulgaria şi reprezentanţii ONG Respiro din România. De asemenea, se are în vedere efectuarea unor cursuri de pregătire pentru turismul de aventură: geoarheologie subacvatică - scuba diving. Mai mult decât atât, la finalul proiectului vor fi realizate hărţi şi rapoarte ştiinţifice privind siturile submarine de pe şelful continental aferente zonelor (cetăţi antice, locuinţe şi nave scufundate - epave) Constanţa şi Kavarna.

Oamenii de ştiinţă mai spun că vor crea o bază de date cu informaţii din zona transfrontalieră referitoare la descoperirile subacvatice şi alte atracţii din zona aferentă ţărmului: arii protejate, rezervaţii speologice şi alte situri de atracţie şi agrement. În plus, se va realiza şi un ghid – plan de management turistic privind patrimoniul submarin, patru lucrări ştiinţifice publicate în reviste internaţionale relevante, dar şi materiale publicitare de genul broşurilor, afişelor şi flyerelor, pentru o cât mai mare audienţă, şi nu va lipsi nici o pagină de web pentru acest proiect.

Marieta Iorga

Mănăstirea „Sf. Maria“ de la Marea Neagră

• Pe urmele duhovnicului neamului, părintele Arsenie Papacioc

E greu de spus ce anume atrage ori impresionează mai mult la Mănăstirea „Sfânta Maria“ din Techirghiol: aşezământul ca atare, cu istoria sa recentă de supravieţuire şi ocrotire; veghea de dincolo de nefiinţă a părintelui Arsenie Papacioc, unul dintre marii duhovnici ai României, căruia mii şi mii de pelerini au avut privilegiul de a-i asculta învăţăturile (decedat în 2011, la vârsta de 97 de ani); liniştea fără egal care te împresoară la izvorul „Sf. Pantelimon“, în bisericuţa neagră din lemn ori contemplând micuţa chilie în care a vieţuit părintele, încercând să-i simţi urmele, taina, şoapta...

Ca prima dată călcător în acest aşezământ, pelerinului altceva îi va inunda sufletul: ciripitul de vrăbiuţe aşa cum doar o dată-n viaţă se poate întâmpla cuiva să audă. E o zarvă veselă, exuberantă, venită dintr-un perete complet îmbrăcat cu iederă, viţă sălbatică şi caprifoi (mâna Maicii Domnului). Sute de vrăbii, adunate toate la un loc, ca la comandă, ţin parcă un concert special de seară lângă mormântul părintelui Papacioc. Pioasele mănăstirii jură, fără să pună vreodată la îndoială acest adevăr crescut în credinţa lor minunată, că vrăbiuţele încep gălăgioasa reprezentare fix la ora cinci după-amiază şi o fac anume pentru duhovnicul de la Marea Neagră, despre care tot ele susţin, ca martore vii ale acestor întâmplări, că-l însoţeau păsările pe unde se ducea prin mănăstire.

O mănăstire cu istorie tumultoasă

Mănăstirea „Sf. Maria“ nu are o istorie veche; naşterea aşezământului are însă o poveste zbuciumată. În urmă cu 85 de ani, în 1928, Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, cumpără, la Techirghiol, o vilă cu 16 camere, pe care o transformă în sanatoriu pentru clerul din întreaga ţară. După venirea la putere a comuniştilor, sub comanda lui Gh. Gheorghiu Dej, lider ce are totuşi meritul de a nu se fi pus cu toporul pe biserici, aceştia râvneau la averile mănăstireşti şi începuseră o campanie de confiscare a celor mai importante edificii.

Ca să salveze sanatoriul de pe malul lacului Techirghiol, patriarhul Justinian aduce, în 1951, de la stâna regală de la Sinaia, o bisericuţă din lemn, existentă şi astăzi, înfiinţând un schit de maici şi făcând din sanatoriu o anexă a schitului. Nu era o tactică în premieră.

O stratagemă asemănătoare s-a aplicat la reşedinţa de la Dragoslavele şi la sanatoriul patriarhal de la Olăneşti, bisericile din lemn „plantate“ aici salvând patrimoniul BOR şi ducând la naşterea unor lăcaşuri de cult mult apreciate de credincioşi.

Biserica din lemn a fost, practic, restrămutată. Iniţial a fost construită de obştea sătească din satul Maioreşti - Mureş. În 1934 a fost strămutată de regele Carol al II-lea la Pelişor, rămânând însă în paragină după cel de-al Doilea Război Mondial. Ulterior a fost adusă şi restaurată la Techirghiol. Declarată monument istoric şi mereu neîncăpătoare pentru pelerini, bisericuţa şi-a încheiat rolul de spaţiu pentru slujbe din anul 2009, când patriarhul Daniel a sfinţit Paraclisul cu hramul „Sf. Pantelimon“ de la demisolul bisericii noi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, a cărei cruce de temelie a fost bătută de Preafericitul Teoctist în anul 2000. După 1990, în clădirile renovate şi extinse prin anii ’60 tot de patriarhul Justinian, s-a înfiinţat Centrul Social-Pastoral „Sf. Maria“, iar în cadrul acestuia funcţionează baza de tratament balnear „Sf. Pantelimon“, „doctorul fără arginţi“ al creştinismului, ocrotitorul medicilor, tămăduitorilor şi al bolnavilor. În incinta mănăstirii se află şi fântâna cu statuia Sf. Pantelimon, operă în bronz a renumitului sculptor Ion Jalea, adusă de patriarhul Justinian de la Spitalul „Sf. Pantelimon“ din Bucureşti, precum şi un muzeu mănăstiresc, realizat de maica stareţă Semfora Gafton, în colaborare cu istoricul Adrian Rădulescu.

Viaţa plină de har a părintelui

Nimeni nu s-a aventurat să aprecieze cât de mult a contat în destinul aşezării monahale prezenţa, timp de 35 de ani, din 1976 şi până la ridicarea la Domnul, în 2011, a părintelui Arsenie Papacioc. La uşa chiliei sale erau tot timpul zeci de pelerini, veniţi să-şi găsească alinarea în vorbele duhovnicului; şirul de oameni s-a mutat azi la mormânt... Arsenie Papacioc, pe numele său civil Anghel, s-a născut la Perieţi, Ialomiţa.

A fost premiant cu coroană, dovedind, de mic, o inteligenţă vie şi excelând printr-o memorie rară pentru vârsta sa. Este înzestrat cu darul scrierii şi oratoriei, învaţă sculptura, publică eseuri şi poezii în revistele şcolare. În 1938, din cauza activităţii legionare, este arestat sub Carol al II-lea şi dus în lagărul de la Miercurea-Ciuc. Doi ani mai târziu este eliberat şi ales primar al Zărneştilor. În 1941 este arestat din nou şi condamnat la 6 ani de puşcărie, la Aiud. Aici, avându-l ca sfetnic în suferinţă de părintele Marcu de la Sihăstria, îi încolţeşte în inimă dorinţa de curăţire şi desăvârşire prin viaţa monahală.

Despre această perioadă de temniţă spune că a fost o grădină a raiului, fiindcă l-a apropiat de Dumnezeu aşa cum nu s-ar fi întâmplat în libertate. În 1946, după ce iese de la Aiud, este primit la Cozia, pe urmă predă educaţia civică la Turnu, ajunge la schitul Cioclovina, aproape de Tismana şi, în final, la Sihăstria, unde leagă o strânsă prietenie duhovnicească cu părintele Ilie Cleopa. În 1949 este chemat ca sculptor la Institutul Biblic din Bucureşti. Este călugărit la Mănăstirea Antim sub numele de Arsenie (omul lui Dumnezeu) şi începe să participe la întrunirile mistice ale „Rugului Aprins“, alături de oameni de înaltă trăire precum Vasile Voiculescu sau părintele Stăniloae. Se întoarce la Sihăstria, apoi este trimis la mănăstirile Calamfideşti - Rădăuţi, Agafton, Slatina-Suceava, unde stareţ era Ilie Cleopa. Stă doi ani în pustnicie, alături de părintele Cleopa, în Munţii Sihăstriei.

În 1958 este arestat pentru a treia oară. Este dus la Aiud. A fost bătut, torturat, înfometat şi ţinut în cea mai mare parte la „răcitor“, o celulă cu regim de exterminare. Oriunde se afla în închisoare îi spovedea pe deţinuţi, iar când era la răcitor o făcea prin morse. Este graţiat în 1964. Deşi un timp n-a fost primit la mănăstiri, apoi a trecut, ca stareţ, la Mănăstirea Cheia, din Prahova, iar din 1976 este numit preot şi duhovnic la mănăstirea de maici de la Techirghiol, de unde nu mai pleacă niciodată. Aici capătă faima de „duhovnic al neamului“.

Timp de 35 de ani mulţimi de credincioşi i-au trecut pragul chiliei, ca să primească binecuvântarea de la „purtătorul neasemuit de har“. Iar acum oamenii se reculeg la mormântul din curtea mănăstirii, unde aud încă îndemnul părintelui, care îi poartă spre Hristos: „Să iubim bine, să iubim frumos, să iubim rana şi pe cel ce a făcut rana.“

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS