reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

Un alt fel de... turism

Dacă ați avea curiozitatea să răsfoiți strategiile de dezvoltare ale celor 3.282 de unități administrativ-teritoriale din România veți avea surpriza să constatați că 70-80% dintre localități au indicat turismul printre soluțiile salvatoare care să asigure progresul localității. Nu că România n-ar avea o zestre naturală de invidiat – poate nu valorificată la întregul său potențial –, dar să crezi că în fiecare sătuc se naște un izvor de prosperitate grație turismului e un pic exagerat. Pesemne a fost o „directivă“ pe care primarii s-au grăbit s-o transpună în documente, ca pe vremuri. Sau poate unii chiar cred că se poate dezvolta o industrie a turismului pe lângă un singur obiectiv istoric sau natural. Sau pe lângă... nimic! Ori, fiindcă există și acest aspect, deși potențial există, unele autorități nu sunt realmente ajutate!

Fost centru pomicol...

turism bust burebista magurele

Comuna Măgurele din Prahova are o economie bazată în mare parte pe agricultură. Cândva era un centru pomicol de referință pentru județ, dar totul s-a isprăvit odată cu lichidarea stațiunii de cercetare și cu defrișarea unor suprafețe însemnate de livadă. Obiective turistice nu sunt, cadrul natural este unul specific zonelor de deal, dar nu din cale afară de spectaculos. În urmă cu câțiva ani, aici a fost dezvelit un bust a lui Burebista și a fost amenajat un izvor, botezat chiar așa,  „Fântâna lui Burebista“. Nici nu se știe dacă vreodată locurile au fost străbătute de regele dac. În anul 1932, e drept, aici a fost descoperită o parte dintr-un tezaur dacic aflat, în prezent, la Muzeul Naţional de Istorie a României, dar câtă legătură a avut acesta cu Burebista nu se cunoaște. Ei bine, între acest izvor și un altul de pe deal, denumit „Fântâna rece“, autoritățile și-au propus să amenajeze un drum, cu plecare chiar din șoseaua de mare tranzit București – Ploiești – Văleni – Cheia – Brașov. Iar la „Fântâna rece“, loc descris ca fiind de un „pitoresc aparte“, se va amenaja o zonă de agrement, cu spații de campare, pentru, cităm, „dezvoltarea turismului, a mediului de afaceri, crearea condițiilor optime de petrecere a timpului liber“. Un alt proiect se referă la amenajarea unei exploatații piscicole pe sau lângă râul Teleajen, care are un scop similar, de „dezvoltare a turismului și a pescuitului sportiv“. Și-acuma, fie vorba între noi, se poate face turism doar cu atât?

Peisaje de vis

turism chilii rupestre tataru

Mai multe șanse ar avea comuna Tătaru, dar localitatea este una mică, fără resurse financiare, și nu este foarte mult sprijinită nici de autoritățile județene. Pentru cunoscători, aici se produce cel mai bun strugure de masă din soiurile vechi (Coarnă neagră și albă, Afuz Ali), iar localnicii practică o metodă doar de ei cunoscută de păstrare naturală a acestora peste iarnă. Ca resurse turistice, Primăria Tătaru a indicat câteva obiective, unele unice în Prahova (chiliile rupestre): Schitul Rupestru „La Chilii“, amplasat pe Valea Sărățica, în extravilanul satului Podgoria, monument de arhitectură de valoare națională, datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea; rezervele geologice și geomorfologice „Vulcanii noroiși inactivi“, situați la sud-est de satul Podgoria, în suprafață de 1,56 ha; rezervația naturală peisagistică „La Chilii“ (chilii săpate în stâncă), în suprafață totală de 0,315 ha; ruinele fostei biserici din satul Tătaru (curtea bisericii), datând din secolului al XIX-lea; Vârful Ciortea, sat Tataru. Mai trebuie spus faptul că localitatea este situată într-un peisaj chiar de vis; însă cu toate acestea nu credem să fie 70-100 de turiști/an care tranzitează zona. Și este păcat, fiindcă bazele pentru crearea unui turism, fie el și de week-end, ar fi! Dar, cum spuneam, comuna nu este sprijinită financiar după cum ar merita!

O zonă favorizată financiar...

turism ruinele conacului Draghici Cantacuzino Magureni

Spre comparație, comuna Măgureni, favorizată financiar chiar de la nivel central, grație implicării unui deputat care a fost ministru în trei cabinete și vicepremier în două, ar avea și infrastructură și câteva obiective istorice pentru a pătrunde cât de cât pe piața turismului (comuna dispune și de un centru de informare turistică). Deocamdată însă nu a făcut acest pas. Ca infrastructură, localitatea are drumuri asfaltate în proporție de 95%, rețea de gaze ce acoperă toate satele, alimentare cu apă (100%), iar în prezent se lucrează la rețeaua de canalizare și stația de epurare a apelor uzate. Cândva, pe râul Prahova existau zeci de vărării (cuptoare de ars calcarul pentru obținerea varului), dar între timp acestea au dispărut. Ei bine, imaginați-vă că îndeletnicirea aceasta chiar putea constitui o atracție turistică. Și o spune cineva care a asistat la câteva șarje, iar meșteșugul în sine este absolut fermecător! Bine, e și poluant, dar tot vrăjit ești asistând la o practică veche de peste 100 de ani. În fine, ca monumente de interes național sunt consemnate: Biserica „Sf. Treime“ Măgureni, construită în 1674 de Păuna, soția lui Drăghici Cantacuzino și fiii lor Pârvu, Constantin, Șerban și Grigoraș, cu picturi realizate de Pârvu Mutu între anii 1693-1694, pe cheltuiala lui Șerban (Bănică) Măgureanu;  ruinele conacului Drăghici Cantacuzino-Măgureanu, cu case boierești construite în stil bizantin începând cu anul 1666, lucrările fiind terminate în 1671 de către soția Păuna și fiul lor Pârvu; traseul turistic „3 cișmele“, cu zona de drumeții Ruda (se întinde inclusiv pe teritoriul comunei Poiana Câmpina), construite de Cantacuzini de-o parte și de alta a dealului Ghimelia.

...alta „defavorizată“

turism Biserica Trei Ierarhi Filipestii de Pădure

Filipeștii de Pădure, fostă localitate industrializată în perioada comunistă, declarată ulterior zonă defavorizată, după închiderea minelor și a fabricilor, statut care i-a permis o oarecare dezvoltare economică, aspiră și ea la turism. Infrastructura este foarte bine pusă la punct: drumuri asfaltate – 100%, gaze – 90%, apă – 100%, canalizare – 90%. Autoritățile enumeră câteva resurse de care s-ar putea lega în varianta în care chiar ar dori să pună în practică ideile turistice măcar la scară mică: Biserica „Trei Ierarhi“ (1688), monument istoric și de artă veche bisericească, ctitorită în anul 1688 de către Bălașa Matei Cantacuzino și fiul său, spătarul Toma Cantacuzino. Lăcașul păstrează și azi arhitectura și picturile originale. Picturile au fost realizate de vestitul „zugrav“ Pârvu Mutu, cel care realizează și icoanele care împodobesc catapeteasma; ruinele conacului Matei și Toma Cantacuzino – monument istoric de arhitectură de interes național, construit între anii 1680-1690; galeriile minei Filipeștii de Pădure; Castrul Roman Dealul Filipeștilor. Dar... trebuie să spunem că autoritățile nu s-au dat peste cap să pună în valoare toate aceste obiective. De exemplu, ruinele conacului Matei și Toma Cantacuzino sunt ascunse între sediile primăriei și ale liceului de un zid înalt, încât nici nu ai cum să vezi ce este în interior. Pesemne așa ceva s-ar numit conservare...

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Comuna Măgurele, judeţul Prahova, legendă şi istorie învelite în modernism

Înşirate pe firul văii largi a apei adesea învolburate a Teleajenului, asemenea unui şirag de perle verzi, cele trei sate care compun comuna Măgurele – satul de centru, Măgurele, Iazu şi Coada Malului – vin acum în faţa trecătorilor, care caută muntele înspre Cheia şi cetatea Braşovului, pe vechiul drum „de care şi telegi“, cu miros de cireşe şi căpşuni.

În centrul satului de reşedinţă, drumeţii se află faţă în faţă cu palatul din beton şi sticlă al sediului primăriei, străjuit de bustul legendarului Burebista, de al cărui nume sunt legate atâtea legende: un însemnat tezaur descoperit în apropierea fostei gări de la Coada Malului, dar şi un izvor cu apă limpede adus în sat printr-un canal săpat în stâncă, cale de kilometri, izvor din care îşi potolesc setea deopotrivă localnicii şi trecătorii de azi de pe DN1A, bucuroşi şi mândri de faptele marelui rege al dacilor, ai căror paşi au lăsat urme de neşters.

Tradiţia şi prezentul sunt aici la ele acasă

Despre Măgurele se spune că satul ar fi apărut ca un punct de reper, pe Valea pitorească a Teleajenului, în apropierea vechiului târg al Văleniului de Munte, cu mai bine de o jumătate de mileniu în urmă, poate chiar din vremea lui Vlad Ţepeş. Dat fiind că aşezarea este atestată documentar în anul 1503, în timpul domnitorului Radu cel Mare, localnicii intenţionează chiar în acest an să marcheze 510 ani de existenţă a aşezării. La timpul prezent, oamenii locului au destule motive să se mândrească cu satul natal. De altfel, încotro îţi întorci acum privirea, alături de mulţimea caselor noi, multe tip vilă, ridicate de nou-veniţi, orăşeni din Ploieşti, în căutare de linişte şi confort, se văd şi numeroase edificii impunătoare, pre­cum Centrul cultural, Centrul Medical, şcoli noi, grădiniţe, dar şi o modernă bază sportivă şi Stadionul Viitorul. Tânărul primar, Vasilică Diaconu, el însuşi fiu adoptiv al comunei, venit aici tocmai din orăşelul vrâncean Panciu, om energic şi iscusit în ale construcţiilor, ne vorbeşte cu multă căldură despre paşii făcuţi pe drumul modernizării localităţii, devenită o comună cotată deja la standarde europene: cu apă la robinet în casele tuturor celor peste 4.000 de locuitori, cu gaz metan, cu Internet, cu asfalt până la ultima ulicioară, cu un impunător parc în centrul comunei, cu locuri de joacă pentru copii, dar şi cu grijă faţă de mediu. Vizitatorii de azi ai comunei descoperă o parte din spiritualitatea creştin-ortodoxă, reprezentată de cele patru biserici: Sfânta Treime, din partea de sus a satului de centru şi zidită în anul 1780, cu un stil arhitectonic simplu, inspirat din forme ale artei populare, Adormirea Maicii Domnului, din partea de jos, clădită în acelaşi an, 1780, Sfântul Dumitru, din satul Iazu, ridicată în anul 1875, şi cea cu hramul Sfinţii Mihail şi Gavril, din Coada Malului, ridicată de localnici în... 1942, pe o fundaţie de piatră, sub formă de cruce. Pe lângă biserici, satele de aici mai sunt împodobite şi cu numeroase troiţe.

Un arbore pentru fiecare

Dornică să marcheze cu ceva anume împlinirea unui veac de la Marea Unire din 1918 şi cinstirea memoriei eroilor comunei, administraţia locală a demarat o insolită acţiune de sădire de arbori pe dealurile singuratice din zonă. Astfel s-a plantat câte un arbore pentru fiecare erou al comunei, fiind sădiţi mai exact 142 puieţi de stejar, tei şi brazi, chiar pe dealul din apropierea locului de unde-şi aduce apele izvorul lui Burebista, devenit un veritabil loc de pelerinaj. Apoi, acţiunea s-a continuat într-o zonă apropiată, cu alte câteva mii de puieţi de arbori. Odată cu aceştia au mai fost sădiţi şi câteva mii de pomi pe dealurile din preajma satelor: cireşi, meri şi pruni, reluând o mai veche tradiţie de înfiinţare de livezi.

Alături de oameni, împreună cu ei

„Avem multe oportunităţi care încă nu sunt puse cum se cuvine în valoare“, ne mai spune primarul Vasilică Diaconu. „Ne gândim nu numai la dezvoltarea de noi plantaţii pomicole, la extinderea culturilor de zmeură şi de căpşuni, pentru că avem puter­nice tradiţii pomicole, ci ne dorim ca anii următori, pe „dealurile singuratice“, să continuăm plantarea de pomi fructiferi. Iar acolo unde terenurile nu pot fi exploatate optim vrem să realizăm diferite investiţii, precum înfiinţarea unor parcuri fotovoltaice, aşa cum este şi cel recent înfiinţat de către o firmă din Danemarca. Important este că acum, în timp de criză, să nu părăsim ideea de a face investiţii noi“, ne mai încredinţează edilul din Măgurele. „Vrem să asigurăm locuri de muncă pentru tinerii şomeri. Chiar dacă există 500 de salariaţi ai celor 35 de firme ale localnicilor, cred că vom putea oferi şi alte locuri de muncă prin noile investiţii preconizate a fi realizate cu fonduri europene. Oamenii de la noi visează şi la agroturism, la o mare pensiune la poalele dealului, la înfiinţarea unui parc industrial, cu participarea comu­nelor vecine, organizarea unei pieţe de produse agricole şi la alţi investitori străini. Primarul este pregătit să meargă în curând în China pentru o plănuită investiţie la Măgurele. Aşa se construieşte azi la noi o comună cu adevărat europeană!“

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS