În vara acestui an am vizitat Sardinia, a doua insulă ca mărime din Marea Mediterană, după Sicilia. Cu o suprafață de 24.090 km2 și 1,66 milioane de locuitori, cu un PIB de 19.700 €/locuitor, Sardinia este campioană europeană la densitatea de oi pe hectar și la producția de lapte, având un efectiv de peste 4 milioane capete. Datorită acestui fapt și al climatului mediteranean, Sardinia deține locul întâi și la numărul de persoane centenare, respectiv 22 la 100.000 locuitori, de 5 ori mai mult decât media europeană!

Relieful insulei este de podiș și muntos în proporție de 90%, cu vârful Punta de la Marmora de 1.834 m altitudine. Clima este blândă, umedă iarna și uscată vara, existând 7-8 zile pe an cu temperaturi sub zero grade. Solurile sunt în cea mai mare parte pietroase, cu o vegetație primară caracteristică de maquis și frigana.

Pe mari întinderi se întâlnește sistemul silvopastoral cu pajiști permanente și arbori izolați în special stejarul de plută (Quercus suber) și numeroase turme de oi din rasa autohtonă Sardă și taurine. Deși am parcurs de mai multe ori insula în lungime de 265 km și lățime de 145 km, nu mi-am dat seama ce îi lipsește impresionantului peisaj pastoral.

Abia într-un târziu, ca ardeleanul, m-am dumirit că lipsesc păstorii de la animale, obișnuit cum stau treburile pe la noi. În toată insula, în cele aproape două săptămâni de ședere, nu am întâlnit niciun păstor însoțit de câini care să păzească animalele pe pășuni!?

Peste tot sunt garduri din pietrele adunate de pe teren, din sârmă, lemn, arbuști, etc. Animalele pășteau liniștite pe limite îngrădite iarba uscată de secetă cu puține plante verzi de cicoare sălbatică, lucernă galbenă și alte specii cu înrădăcinare mai profundă, având la dispoziție umbră, apă și sare.

Acest sistem de pășunat al animalelor fără păstori se pierde în negura vremurilor, datând din epoca bronzului, când a apărut civilizația nuragică, înrudită cu cea miceniană din insula Creta, fiind practicat până azi.

Un fermier cu familia poate crește până la 700 oi cu o producție medie de 160-200 litri pe cap, practicând mulsul mecanic. Prețul laptelui este în jur de 0,60 €/litru, oile fiind furajate în perioada de lactație cu 0,4-0,6 kg/zi concentrate, pe lângă pășunat liber la discreție în împrejmuire.

În fermele de oi se practică pe scară largă agroturismul cu produse alimentare numai de pe terenul și animalele proprii. Bucătăria locală cu influențe catalane și continentale este vestită în întreaga lume.

După aceste constatări m-am întrebat ce învățăminte se pot trage pentru noi din experiența crescătorilor de oi din Sardinia.

În primul rând, lipsa cronică de la noi de per­sonal dispus să păzească oile ne va obliga să împrejmuim pășunile cu garduri, înlocuind astfel păstorii. Împrejmuirea și întreținerea animalelor pe suprafețe distincte, proprii sau închiriate ar elimina pășunatul fraudulos pe terenurile altora practicat pe scară largă în prezent, cu daune mari aduse culturilor agricole și altercații nesfârșite între crescători și cultivatori.

În al doilea rând, introducerea și extindere sistemului silvopastoral prin plantații de arbori pentru umbră pe pășuni în vederea protecției animalelor și covorului ierbos în contextul încălzirii globale a climei.

Și, în final, creșterea veniturilor fermelor de animale prin practicarea agroturismului autentic folosind produsele alimentare tradiționale realizate pe propriul teren.

GALERIE FOTO


Teodor MARUȘCA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 36-38

Situată în pădurea din satul Curcubeu, de la Balta Doamnei, Fazaneria Gherghiţa încântă şi acum după 45 de ani de existenţă prin păsările măiastre care cresc acolo graţie silvicultorilor prahoveni. Pe o suprafaţă de 25 ha, cresc aici cel puţin 15.000 de exemplare care, an de an, ajung în cea mai mare parte pe câmpurile de vânătoare din Italia.

„Puii ieşiţi din ou în aprilie ajung la maturitate în 120 de zile şi iau calea Italiei, unde firme de profil le fac deliciul vânătorilor din peninsulă“, ne spune ing. Dragoş Ciomag, directorul Direcţiei Silvice Prahova. Iar la noi amatorii de fazan îi pot achiziţiona cu numai nouă euro bucata, iar ouăle cu numai 40 de bani. Chiar dacă capacitatea de producţie a fazaneriei este de 35.000 exemplare, cererea redusă pe piaţa externă şi internă continuă să fie tot mai redusă şi creştem anual doar puţin peste 15.000 de exemplare.“

Întrebat dacă mai există cumva concurenţă în judeţ şi în ţară, şeful silvicultorilor prahoveni ne spune că aceasta aproape că nu există fiindcă în România, în afară de Fazaneria de la Gherghiţa, mai există doar alte două unităţi de profil, la Ghimpaţi Giurgiu şi la Timişoara, celelalte dispărând în furia tranziţiei.

(Cristea BOCIOACĂ)

Ultimele zile ale anului trecut mi-au oferit răgazul de a revedea zona din sudul oraşului Napoli, cu ghirlanda de mici aşezări la Golful Salerno din Marea Tireniană din care face parte Coasta Amalfitană, supranumită a fi Coasta de Azur a Italiei.

Am vizitat în urmă cu 45 de ani aceste meleaguri pe vremea când din această zonă favorabilă culturii lămâiului se comercializau fructele ca atare, sucuri obişnuite sau sifonate din lămâi şi tradiţionala băutură alcoolică „limoncello“, cu gust inconfundabil. Am rămas surprins şi uimit să văd acum, după aproape o jumătate de secol, amploarea şi diversitatea deosebită pe care au luat-o produsele derivate din acest fruct aparent banal, care este lămâia.

Străduţe întregi din orăşele ca Amalfi, Sorrento, Pompei, insula Capri şi altele sunt ticsite cu magazine micuţe, unde se comercializează o gamă inimaginabilă de dulceţuri, gemuri, sucuri, băuturi spirtoase, săpunuri, parfumuri, produse cosmetice şi altele, care au la bază valorificarea superioară a culturilor de lămâi. În plus, pomii şi fructele de lămâi sunt amplu reprezentate în culori vii pe tablouri, ceramică pictată, ţesături, tricouri şi alte exprimări artistice.

Locuitorii acestor meleaguri au reuşit să facă din lămâie o marcă a lor, aducătoare de venituri suplimentare substanţiale de la turiştii care vizitează aceste locuri încărcate de istorie şi peisaje încântătoare. Dacă aţi vedea pe ce coaste de calcare abrupte oamenii locului de secole au amenajat drumuri de acces şi terase pe care au plantat lămâi vă ia ameţeala.

Aici se poate spune că omul, în aceste condiţii inospitaliere, a reuşit să se adapteze, să găsească soluţii de supravieţuire şi, mai mult, de bunăstare, valorificând clima mediteraneană şi substratul pietros de lângă mare.

Văzând toate acestea, gândul m-a dus la condiţiile pedoclimatice de excepţie pentru pomicultură pe care le au multe zone din ţara noastră şi la produsele tradiţionale care s-ar putea promova şi dezvolta la nivel local, regional, european şi chiar mai larg.

Din câte cunoaştem pentru ţara noastră, până acum la nivel internaţional este recunoscut şi comercializat doar magiunul de prune din Topoloveni – Argeş, mult prea puţin pentru posibilităţile concrete oferite de condiţiile naturale cu care suntem dăruiţi.

Ce-ar fi ca, pe lângă acest fruct, numit prună, obţinut într-o zonă deosebit de favorabilă, să fie recunoscute şi alte derivate ca gemurile, jeleurile, compotul, fructele uscate şi afumate, ca să nu mai vorbim de produsele alcoolice naturale (ţuică, palincă, horincă etc.) realizate după reţete tradiţionale. La fel, lemnul de prun utilizat după câte cunosc la fabricarea creioanelor, bureţii de sub pruni pentru consum, uleiul din sâmburi la diverse cosmetice şi multe altele legate de acest minunat pom fructifer, iubit de toţi românii.

În mod asemănător se poate promova întreaga gamă de fructe şi lemn ce se pot obţine din cultura nucului, a mărului, cireşului, vişinului şi alţi pomi fructiferi, luând ca model pe cea a lămâiului din mezzogiorno italian.

Teodor MARUŞCA

Pagina 2 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti