reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Ținuturi mistice - gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră

Nu ajunsesem până în acest an la Sfântu Gheorghe. Dar acum îmi propun să nu ratez nicio ocazie viitoare de a revedea aceste locuri misterios de frumoase, mai cu seamă gura de vărsare a Dunării, prin brațul Sf. Gheorghe, în Marea Neagră, o confluență petrecută într-o tăcere aproape mistică. Văzând plaja însă, cu un nisip de-o finețe rară, m-am bucurat infinit că aici se întinde protecția UNESCO. Altfel am fi văzut și acest colț de rai schimonosit în fel și chip... Pe urmă cred că în Deltă pătrund alt fel de turiști, un soi iubitor de natură și educat, cu respect față de pământul rar pe care-l calcă. Mă rog, apa pe care-o calcă!

La Sfântu Gheorghe am sosit după o cursă cu șalupa închiriată din portul Murighiol. Un drum normal durează cam 2 ore, dar noi am ajuns cu 15 minute mai devreme, cu ceva adrenalină provocată de viteză și valuri. E un sat-comună ori stațiune turistică în devenire cu 797 de locuitori și o suprafață de 605,8 kmp. Bine, vatra satului se întinde pe vreo 75 ha, iar intenția este să se extindă la 120 ha. Mă informez și aflu că, de-a lungul veacurilor, localitatea a purtat diverse denumiri: Kidrillis, Cadîrlez sau  Catarlezi, ultimele derivând din Kadirler sau Cadârgele, un soi de galeră turcească. Mda, numai bine, sunt nume care să accentueze senzație de derută. Fiindcă, ei bine, la prima poposire în Deltă te încearcă un sentiment de acest fel, având în față o viață și un ambient care curg după alte coordonate. E ca și cum te-ai afla fără un punct de sprijin...

Astăzi, Sfântu Gheorghe păstrează imaginea unui tărâm desprins din timpuri: drumuri pline cu nisip (nici nu cred că s-ar cuveni pe-acolo vreun asfalt), case vechi, alternând cu construcții noi, dar care păstrează arhitectura locului (de altfel, stilul este impus de apartenența zonei la Rezervația Biosferei Delta Dunării, inclusă în lista patrimoniului mondial), câteva blocuri aproape jerpelite, mărturie a trecerii comunismului, o lume destul de tăcută care-și vede de existența cotidiană (pescuitul și mica agricultură, inclusiv creșterea animalelor) și, din când în când. o larmă domoală provocată de grupurile de turiști, în zona de unde se face îmbarcarea în cursele înspre litoral, cu trocariciul. Din sat până la malul Mării Negre se traversează o zonă cu peisaj specific (stuf, lăcoviști, porțiuni cu verdeață inundate cu nisip, crânguri etc.).

Despre plajă se spune că ar fi cea mai frumoasă de pe întregul litoral românesc. Și depun mărturie că-i așa, cel puțin după gustul meu. La sud se întinde rezervația naturală Sacalin-Zatoane (sau laguna Sacalin), cu un complex de lacuri, gârle și grinduri marine tinere, nisipoase, ce alternează cu lacuri izolate, cu mici adâncimi. Pe urmă canalele pe care te poți plimba cu bărci închiriate rezervă peisaje rare (aici ar exista sigura rezervație de arin negru din Europa) și o faună extrem de bogată, covârșitoare, o frumusețe cu... aripi pe care greu o uiți. Iar în adâncul apelor ai senzația unei taine pe care doar localnicii o pot descifra. Și ar mai fi un amănunt: aici am văzut cele mai frumoase răsărituri și asfințituri... Iar dacă ai și șansa să întâlnești, în acest miracol costier, și cai sălbatici, se cheamă că ai avut o excursie foarte reușită!

Interesant este că localnicii sau antreprenorii de pretutindeni au deschis peste 30 de pensiuni ori spații de cazare, dar nu au modificat sau modernizat plaja, care e un fel de semisălbăticiune. De fapt, nici nu au voie s-o facă!

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ziua Internațională a Dunării

Dunărea reprezintă unul dintre reperele existențiale ale românilor. Pe de o parte este o limită a spațiului în care românii s-au născut și s-au dezvoltat ca nație. O limită până la care străinii au putut pătrunde, o limită la care credințe și obiceiuri străine s-au oprit. Pe de altă parte, Dunărea reprezintă o legătură a noastră cu restul Europei. Este drumul pe care, de milenii încoace s-au făcut schimburi comerciale și culturale. Este drumul fără pulbere care a legat între ele sate, mai târziu orașe, în care locuiau oameni de etnii diferite, vorbind limbi diferite, dar care aveau, totuși ceva în comun: Dunărea. În acest context, este cu totul firesc ca fluviul, care a însemnat atât de mult pentru istoria acestei părți a continentului, să aibă o zi a lui. Și această zi este 29 iunie.

10 țări cu un numitor comun

La 29 iunie 1994, la Sofia, reprezentanții mai multor țări dunărene, întruniți sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), cu sediul la Viena, au semnat „Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea“.

Conform acestei înțelegeri, statele din bazinul Dunării s-au angajat să colaboreze îndeaproape pentru o mai bună utilizare a fluviului, în folosul comun al tuturor statelor riverane. Pentru mulți, acest gest a părut mai curând un gest politic, decât unul legat de necesități practice. Și totuși, lucrurile stau exact invers.

Dunărea trece prin nu mai puțin de zece țări, dar adună în apele sale râuri care izvorăsc din 17 țări. În drumul său întâlnește patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. Astfel, cele mai multe dintre acțiunile desfășurate într-unul dintre statele riverane are implicații în mare parte, dacă nu în toate celelalte. Iar acest lucru a devenit tot mai evident în deceniile din urmă. Dacă acum 100 de ani undele de poluare erau principalele evenimente care influențau zonele din aval, acum construcțiile hidroenergetice, amenajările hidrologice și alte activități au influențe atât în aval, cât și în amonte.

Această realitate a condus la încheierea convenției despre care am amintit mai sus. Factorii de decizie au înțeles că numai prin activități comune, transnaționale, Dunărea poate rămâne un fluviu viu, cu apă de o calitate cel puțin bună, spre folosul tuturor țărilor riverane și a locuitorilor din ele. Și ca o recunoaștere a acestei realități, începând din anul 2004, ziua de 29 iunie a fost desemnată drept Ziua Internațională a Dunării.

Doar împreună putem face Dunărea mai sigură!

Sub auspiciile Convenției, tot mai multe proiecte au fost puse în practică. Principala caracteristică a acestora este caracterul lor interdisciplinar și, în general, transnațional. Obiectivele urmărite sunt multiple, dar legate unele de altele.

La evenimentul organizat la Brăila cu ocazia Zilei Dunării, în acest an, Victor Sandu, directorul Administrației Naționale „Apele Române“, a prezentat câteva dintre aceste programe, evidențiind obiectivele lor: „Începând cu anul 2017, ANAR este implicată activ în proiectul DanubeSediment, în parteneriat cu alte 13 instituții din 9 țări din bazinul Dunării. Obiectivul principal al proiectului este îmbunătățirea managementului apei și a sedimentelor, precum și a morfologiei fluviului Dunărea, prin analiza bazelor de date și metodologiilor de măsurare practicate în toate țările participante, pentru realizarea bilanțului sedimentelor și analiza evoluției istorice a albiei fluviului Dunărea. Caracterul inovator al proiectului este dat, pe de o parte, de abordarea originală multisectorială, cu interrelaționare între mai multe părți interesate, iar pe de altă parte, de un management transnațional și transversal al sedimentelor la nivel de bazin, sectorial și local. ANAR coordonează, în acest proiect, un pachet tehnic de lucru dedicat analizei impactului și măsurilor, cu scopul de a recomanda măsuri potențiale pentru stabilirea unei continuități dinamice și sustenabile a sedimentelor în fluviul Dunărea.

De asemenea, Administrația Națională „Apele Române“ are rol de lider al proiectului DanubeFloodplain, care are drept obiectiv reducerea riscului de inundații prin restaurarea luncii inundabile a fluviului Dunărea și a afluenților săi. Acest proiect de interes strategic este finanțat în cadrul Programului Transnațional Dunărea. Principalele rezultate vizate constau în elaborarea Manualului privind restaurarea și conservarea luncilor inundabile, Ghidului privind managementul durabil al luncilor inundabile și Planului de acțiune privind restaurarea și conservarea luncilor inundabile la nivelul bazinului Dunării.

În plus, o contribuție importantă în cadrul acestui proiect este dată de modelarea hidraulică a zonei pilot Bistreț pentru studierea unor posibile variante de renaturare și schimbare a folosinței terenului într-un mod fundamentat pe analiza cost – beneficiu, cu includerea serviciilor ecosistemelor. Acest gen de studii poate sta la baza strategiilor de dezvoltare teritorială care să țină cont de managementul riscului la inundații, corelat cu soluții bazate pe mecanisme și procese naturale mai prietenoase cu mediul și eficiente din punctul de vedere al reducerii hazardului la inundații.

Aceste proiecte, în ansamblul lor, fac parte din eforturile României de aplicare a prevederilor europene ale Directivei Cadru Apă și a Directivei Inundații, prin identificarea soluțiilor de tip „win-win“, aplicabile pe teritoriul României și în lunca inundabilă a Dunării.”

Oamenii – principala componentă a proiectelor

În toate aceste proiecte, cel mai important rol îl au locuitorii așezărilor înșirate pe cursul Dunării. Informarea, educarea și implicarea lor este esențială pentru reușita proiectelor. În lipsa participării lor efective, toate studiile, toate proiectele, oricât de ambițioase, oricât de revoluționare, sunt sortite să rămână doar pe hârtie.

Tocmai de aceea, în evenimentul care a avut loc la Brăila, și care s-a desfășurat sub sloganul „Fii activ pentru o Dunăre mai sigură“, au participat și elevi. Pentru ei au fost organizate activități precum prezentarea „Apa și dependența noastră de plastic“ şi „Ora de biologie“, în cadrul căreia au fost prezentați „Locuitorii acvatici ai Dunării“. De asemenea, cei mici au vizualizat cu ajutorul micro­scopului organismele dintr-o picătură de apă din Dunăre. În cadrul sesiunii „Prietenii lui Picurici protejează apa împotriva poluării cu nitrați“ – Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“, copiii au participat la exerciții demonstrative pentru stabilirea concentrației de nitrați din apă.

Ca o concluzie, ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, a subliniat în încheierea mesajului pe care l-a adresat cu această ocazie: „Marcăm astăzi Ziua Internațională a Dunării. Dar mi-aș dori să nu ne amintim de importanța acestui fluviu pentru noi toți numai în zilele aniversare. Clipă de clipă, cetățeni și specialiști ai apelor, trebuie să fim responsabili! Trebuie să fim activi pentru o Dunăre mai sigură!“

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Mediu

DANUBE FLOODPLAIN. Bistreț - Dolj, pe cale de a deveni un model european

Un sistem eficient de reducere a riscului de inun­dații pe cursul Dunării nu poate fi implementat decât ca rezultat al unei largi colaborări transfrontaliere, este concluzia la care au ajuns experții europeni care au lansat proiectul DANUBE FLOODPLAIN. Principalul său obiectiv este de a reduce riscul de inundații prin reabilitarea luncilor din lungul fluviului Dunărea și a afluenților săi și este finanțat ca parte a Programului Transnațional Dunărea 2014-2020 al Uniunii Europene. Sub semnul generos al acestui proiect, în cursul lunii februarie a avut loc în portul dunărean Cetate o întâlnire a participanților la unul dintre proiectele-pilot al acestui program, cel de la Bistreț. Deosebită în acest context este abordarea integrată, care generează și o largă participare.

Luncile Dunării, factor de prevenire a inundațiilor

Conceptul de la care se pornește este acela că, prin desființarea luncilor inundabile ale Dunării și ale afluenților săi, prin lucrări de îndiguire, riscul distrugerilor provocate de viituri a crescut semnificativ. Acest fapt se manifestă cu atât mai pregnant cu cât în ultimii ani ploile torențiale s-au înmulțit, în contextul schimbărilor climatice care se produc. Pe lângă creșterea riscurilor de distrugeri cauzate de viituri, desființarea luncilor inundabile a avut și un efect ecologic dezastruos. Numeroase ecosisteme acvatice au fost distruse, cauzând, în timp, numeroase probleme locuitorilor din zonele afectate.

Dunare a

Lucrările de regularizare istorice și recente – baraje și diguri, întreruperea conectivității longitudinale și laterale, modificările în modul de utilizare a terenurilor – care au avut loc de-a lungul bazinului Dunării au dus la reducerea masivă a suprafețelor de luncă. Diminuarea acestor zone cu până la 68% în ultimii 100 de ani a avut efecte dezastruoase atât pentru comunitățile locale care au fost expuse inundațiilor, cât și asupra biodiversității.

Lunca Dunării a jucat întotdeauna un rol de protecție naturală împotriva inundațiilor cauzate de viituri și scurgeri rapide, acționând ca o zonă tampon, de reducere a fluxului viiturilor și de scădere a vitezei lor. Din anul 2002, apreciază specialiștii, scăderea suprafeței acesteia și ploile torențiale cauzate de schimbările climatice au generat inundații masive în Europa. În același timp, reducerea suprafețelor de luncă a cauzat pierderea habitatelor pentru multe specii, pierderea conexiunilor între ecosisteme și, implicit, scăderea biodiversității, care în trecut reprezenta o bogăție a acestor zone.

3,67 milioane de euro pentru refacerea luncilor

Acum, autorități, administrații locale, specialiști, dar și agenți economici și simpli gospodari din zece țări așezate în bazinul dunărean – Austria, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Slovacia, Slovenia, România și Serbia – încearcă să restaureze aceste zone de luncă. România este reprezentată de către Ministerul Apelor și Pădurilor, Administrația Națională „Apele Române“, care are și rolul de lider al proiectului, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor și WWF România. Alte 18 organizații din cele zece țări sunt membre ale consorțiului care desfășoară proiectul, ce se bucură de o finanțare din partea UE de 3,67 milioane de euro.

Obiectivul principal al proiectului este îmbunătățirea managementului apelor transfrontaliere și prevenirea riscului de inundații, maximizând în același timp benefi­ciile pentru biodiversitate. Acest lucru ar putea contribui la crearea unei rețele de ecosisteme acvatice mai stabile și bogate în specii, care să ofere avantaje suplimentare comunităților locale și care să reducă atât impactul diferitelor activități umane, precum și efectul evenimentelor climatice extreme. Proiectul va avea ca rezultat îmbunătățirea cunoștințelor despre managementul integrat al apei în rândul țărilor dunărene, prin restaurarea zonelor inundabile, combinarea infrastructurilor clasice și a celor verzi, precum și adoptarea unor măsuri de retenție naturală. Toate acestea vor fi realizate cu implicarea tuturor factorilor interesați (stakeholderilor), a căror cooperare este foarte importantă în planificarea și implementarea durabilă a unor astfel de proiecte.

Zona Bistreț este una dintre primele zone în care se vor aplica, deocamdată pe o zonă restrânsă raportată la scara globală a proiectului, conceptele și metodele pentru refacere.

Workshop-ul stakeholderilor de la nivel național și local, desfășurat în Portul Cultural Cetate, a avut ca scop înțelegerea mai bună a legăturii dintre biodiversitate, ecosisteme și bunăstarea umană. În acest sens, workshopul a contribuit la cunoașterea beneficiilor oferite de zona pilot Bistreț (județul Dolj), determinarea valorii și a importanței acesteia pentru societate, determinarea serviciilor și a bunurilor oferite de zona pilot, care ar trebui să fie susținute prin măsurile de reconstrucție.

Împreună pentru o viață mai bună pe Dunăre!

Implementarea proiectul DANUBE FLOODPLAIN a început în data de 1 iunie 2018 și se va încheia la 30 noiembrie 2020. Proiectul este implementat cu finanțare asigurată prin Programul Interreg Europe, un program al Uniunii Europene pentru cooperare interregională care ajută autoritățile locale și regionale din Europa să elaboreze și să promoveze prin Programul Transnațional Dunărea politici mai bune de coeziune economică, socială și teritorială în regiunea Dunării prin integrarea acestora în diferite domenii specifice.

Proiectul DANUBE FLOODPLAIN intră sub incidența Axei prioritare 2 a Programului Transnațional Dunărea, respectiv „Responsabilitatea față de mediu și cultură în Regiunea Dunării“, având ca obiective specifice consolidarea managementului transnaţional al apei şi prevenirea riscurilor de inundaţii.

„Acest program (Programul Transnațional Dunărea – n.red.), la trei ani de la demararea sa, a adus deja rezultate vizibile pentru bunăstarea întregii regiuni dunărene. Programul, prin proiectele sale și partenerii de proiect, a dat răspunsuri la întrebări, provocări și nevoi specifice regiunii. Programul integrează trei surse diferite de finanțare: FEDER, IPA și ENI. Implicarea laolaltă a unor state aflate în stadiul de preaderare împreună cu statele membre este deja o mare realizare. Cooperarea acestor țări într-un mod structurat aduce nu numai o experiență valoroasă pentru țările din afara UE, ci oferă și o ocazie unică statelor membre să coopereze la nivel macroregional cu țările din afara UE“, a subliniat Marc Lemaitre, director general al Departamentului pentru politici urbane și regionale al Comisiei Europene.

Alexandru GRIGORIEV

Cetatea Ladislau, de veghe cândva la malurile Dunării, azi - o ruină

Pentru orice român, Clisura Dunării înseamnă turism. Și este într-o foarte mare măsură. Și încă unul destul de bine pus la punct între Orșova și Șvinița, hai, Drencova. Așezările de pe malul Dunării nu sunt totuși prospere pe măsura ofertei. Nu toate. Ori sunt foarte puțin prospere, cum este cazul comunei Coronini (Caraș-Severin), o localitate cu o istorie bogată, situată într-un decor natural care nu mai are nevoie de cuvinte. Poate cu timpul se vor așeza lucrurile și aici, astfel încât localnicii să aibă acel plus material conferit în general de stațiunile puternic dezvoltate.

În mapa de prezentare, comuna se definește drept cea „mai nouă colonie românească“ din Clisura Dunării. De ce colonie? Poate pentru faptul că, în 1859, din porunca lui Johann Baptist Alexius, conte de Coronini Cronberg, locuitorii din Alibeg au fost strămutați din vechea vatră chiar pe malul Dunării, în locul unde se află astăzi, noua comunitate luând numele guvernatorului. Celălalt sat component, Sfânta Elena, este cel mai vechi cătun cu populație de etnie cehă din țară, primele familii stabilindu-se aici în anul 1823. Micuța așezare s-a numit Elisabetfely, în 1825 fiind rebotezată Sf. Elena. În anul 1967, Coronini și-a schimbat numele în românescul Pescari, iar în 1987 localitatea a fost desființată și arondată orașului Moldova Nouă. În 1990 redevine așezare de sine stătătoare, iar în 1995 își reia denumirea de odinioară, Coronini, nume cu iz burghez, cum le place locuitorilor să spună, așa cum pesemne era și guvernatorul austriac al Banatului din perioada 1849-1859. Comunitatea numără 1.881 de locuitori (522 în Sf. Elena și 1359 în Coronini) și se întinde pe 2.090 ha.

cetatea coronini

Natură generoasă – da, valorificată – ba!

Autoritățile descriu zona așa cum este în realitate: „Acest colț al României a fost întotdeauna unul de o frumusețe inegalabilă, cu strălucirile molcome ale Dunării și verdele relaxant al dealurilor și munților, acoperite cu păduri.“ Dar imediat recunosc că „locul prezintă oportunități pentru afaceri turistice profitabile“. Deci, în afară de cele câteva pensiuni, chiar ar fi loc de mai mult și mai bine! Mai ales că, în afară de bătrânul Danubiu, natura a fost generoasă cu numeroase monumente ocrotite prin lege: peștera „Gaura cu Muscă“, deschisă în peretele săpat de fluviu; stânca Baba Caia, un colț de piatră ce țâșnește din ape; peștera Gaura Chindiei, rezervație arheologică unde s-au găsit urme de artă rupestră din paleolitic; ostrovul Moldova Nouă, de care și comuna și-ar putea lega turismul, dacă chiar s-ar face ceva pe această insuliță românească. Coronini are însă și o zestre culturală și istorică lăsată de înaintași, cum ar fi Cetatea Sf. Ladislau, de pe dealul Cula. Numai că a fost lăsată și să se ruineze... Spre comparație, pe malul sârbesc există o replică istorică a fortificațiilor Ladislau, cetatea Golubac (Golubaț), pe care vecinii au refăcut-o încă de pe vremea lui Tito și de atunci se află în circuitul turistic. Pe când noi... Abia în acest an au fost obținute fonduri europene (19,85 milioane lei) pentru punerea sa în valoare.

De pază între imperii ieri, în ruină azi

cetatea ladislau

Cetatea Ladislau, fortificație cu rol strategic de apărare, construită în secolul al XIV-lea, este un monument istoric prea puțin cunoscut în țară. Prima sa atestare documentară datează însă din anul 1427. La acea vreme, împăratul Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437, a încheiat un tratat cu despotul Serbiei, George Brancovici, prin care ultimul îi ceda lui Sigismund cetatea Golubac, de pe malul sârbesc al Dunării. Pentru că n-a putut intra în posesia fortificației, Brancovici preferând o alianță cu sultanul Murad decât să se supună ungurilor, Sigismund hotărăște să întărească cetatea Ladislau, denumită astfel de la faptul că a fost, la un moment dat, sub protecția Sfântului Ladislau al Ungariei. Până în 1435 ea a fost încredințată cavalerilor teutoni, unul dintre cele mai redutabile ordine militare creștine din Europa. Din anul 1435, apărarea cetății a fost preluată de cavalerii români din Banatul de Caransebeș, vasali ai lui Iancu de Hunedoara. După bătălia de la Belgrad, în care Iancu a respins, în 1456, invazia otomană, condusă de sultanul Mahomed, cetatea Ladislau a fost preluată de un grup de militari hunedoreni, considerați a fi cea mai credincioasă armată aflată în slujba lui Iancu de Hunedoara și a fiului său, Matei Corvin. Ulterior, fortificația a devenit punctul de rezistență a Corvineștilor, atrași în vâltoarea războiului civil din regatul maghiar, dar rămânea și o verigă importantă din linia de apărare a Dunării împotriva turcilor. După marea bătălie de la Mohács, din 1526, când Imperiul Otoman a zdrobit Regatul Ungariei, rolul cetății s-a cam încheiat, ea fiind cucerită și distrusă în același an. Teritoriul, rebotezat Alibeg, a fost inclus în Pașalâcul de Timișoara. După ce austriecii au eliberat Banatul, restabilindu-se pe Dunăre frontiera dintre lumea musulmană și cea creștină, cetatea și-a regăsit cumva importanța, dar nu a fost consolidată în totalitate, ci numai cât să servească drept post de pază. Fortificația se compunea din două incinte. Cea exterioară avea forma unei elipse, iar pe latura nordică era protejată de un șanț cu lățimea de nouă metri, care putea fi inundat cu apă. Circulația era asigurată printr-un pod mobil. Incinta interioară avea formă triunghiulară, cu un turn circular puternic fortificat în extremitatea estică și cu accesul în sud, inclusiv către palatul guvernatorului. Astăzi, din toată construcția medievală a mai rămas doar un turn stingher... Ce va fi după investițiile de renovare a acestui patrimoniu cultural? Vom vedea!

cetatea baba caia

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Defileul Dunării, un monument unic al naturii

Din Munții Pădurea Neagră și până la Marea Neagră, Dunărea străbate 10 țări și 4 capitale, iar peisajele pe care le creează sunt cu adevărat unice, însă cele de la intrarea în țara noastră sunt considerate cele mai spectaculoase. Mă refer la Defileu sau Clisura Dunării, un loc unde ai vrea mereu să te întorci pentru că îți dă impresia că ești la mare și la munte în același timp.

Situat în sudul Banatului, Defileul Dunării este considerat cel mai frumos din Europa. Aici poți vedea peisaje pitorești cu stânci, munți și ape, poți vizita peșteri, mănăstiri și te poți bucura de o plimbare cu barca ce îți poate oferi o altă perspectivă a fluviului și a împrejurimilor, iar dacă mai adăugăm și faptul că există trasee care îți oferă posibilitatea de a vedea Clisura de la înălțime, atunci parcă devine automat următoarea destinație de vacanță.

sat lacustru berzasca

Defileul începe la Buziaș și se termină în zona hidrocentralei Porțile de Fier, în total aproximativ 150 de km de șosea pe malul Dunării. Însă atunci când vorbim de această zonă nu ne referim strict la malul fluviului, ci și la văile adiacente, la Munții Locvei, Almajului și Mehedinți și la lăcașurile de cult.

Este greu de făcut o diferențiere și de precizat cea mai frumoasă porțiune, însă zona Cazanelor Mari și Mici poate fi considerată un mic paradis. Cazanele Mici se află pe raza localității Eșelnița, iar aici pot fi admirate două dintre cele mai importante obiective turistice: mănăstirea Mraconia și bustul sculptat în stâncă al regelui Decebal.

Statuie Decebal Defileul Dunarii

Cazanele Mari, situate dincolo de Golful Dubovei, sunt dominate de Ciucarul Mare și pot fi admirate în special pe apă. Cele două porțiuni se întind pe aproximativ 9 km și sunt despărțite de Golful Dubova, unde apa este forțată să treacă printre munți, lățimea fluviului atingând aici cea mai mică valoare 180 - 250 m, în timp ce adâncimea este de 100 m. Datorită curenților puternici și a crevaselor de pe fundul apei, în această porțiune Dunărea pare că formează clocote, asemeni unui cazan, din acest motiv fiind declarată monument unic al naturii în Europa.

Pestera Ponicova

Dacă te afli pentru prima oară în această zonă a țării, este greu să te decizi ce să vizitezi și în ce ordine, însă vă propun câteva locuri și activități pe care nu ar trebui să le ratați. Mai întâi aș recomanda mănăstirile Sf. Ana și Mraconia, care vă pot oferi clipe de liniște sufletească, apoi peșterile și grotele, printre care cele mai spectaculoase fiind Ponicova și Veterani. Monumentul ce înfățișează chipul lui Decebal, precum și stânca Baba Caia considerată un simbol al Clisurii, dar și ruinele cetăților Trikule, Sf. Ladislau sau Drencova nu trebuie pierdute din vedere. Nici insula Ada-Kaleh nu trebuie uitată deoarece este considerată o mică Altantidă a Banatului montan, unde veți resimți o parte din spiritul Orientului. Pentru cei mai aventurieri, recomand traseele montane pe Ciucarul Mare și Ciucarul Mic. Nu este vorba despre altitudini impresionante, însă priveliștea de sus merită chiar și riscul unei posibile întâlniri cu viperele ce preferă zonele dintre stânci. Un alt punct turistic important este muzeul Porților de Fier. Aici puteți vedea numeroase obiecte ce au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice – vase de ceramică, arme; colecții ce înfățișează viața spirituală și cotidiană a locuitorilor din zonă; monumente antice din zona Drobeta, precum și sala Turbinelor, unde veți afla lucruri noi despre hidrotehnică.

Defileul Dunarii salupa

În ceea ce privește cazarea, în localitățile Eșelnița, Dubova și Orșova sunt numeroase pensiuni care pun la dispoziție camere pentru toate buzunarele. Aici vă veți bucura și de mâncare tradițională, nu doar românească, ci și sârbească, pentru că de pe malul stâng al Dunării cu siguranță vă veți uita admirativ la tunelele săpate în stâncă ale vecinilor și veți vrea să îi cunoașteți mai îndeaproape. De curând, a fost inaugurat și primul hotel plutitor din țară, în localitatea Berzeasca. În fapt, este vorba despre niște bungalouri din lemn, pe piloni, care dispun de living, o bucătărie mai mică, dormitor la etaj și terasă cu vedere spre malul sârbesc.

Dubova 26

Despre Defileul Dunării și obiectivele sale turistice s-ar putea scrie pagini întregi, însă lăsăm fotografiile să vorbească, în speranța că vă vor determina ca în următorul concediu să poposiți în acele locuri. Indiferent de anotimp, frumusețile unice ale acestei zone vă așteaptă.

pestera Defileul Dunarii

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 52-53

Defileul Dunarii

Tabula Traiana 1024x685

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS