Nu ar fi cuvinte îndeajuns să străbat fiecare colțișor unde se strecoară soarele prin acest miracol numit Roma, capitala Italiei, a cărei istorie de secole încă mai este analizată și redescoperită. Am fragmentat în cele patru părți suspinele, dar și bătăile inimii fericite ale „Orașului Etern“, unde păsările îți zâmbesc cu inocență la întâlnirea privirii.

Colosseum

Nu am un ciob numerotat de ceramică ce-n vremurile demult apuse reprezenta biletul de intrare în mărețul Colosseum, dar am prilejul să îl găsesc aici, încă în picioare, rezistând de aproape 2000 de ani. Pietrele de temelie au început să fie puse sub imperiul lui Vespasian prin anii 70 d.Hr., iar finalizarea a fost sub împăratul Titus în anul 80 d.Hr. La inaugurare, în 100 de zile de jocuri, au pierit aproximativ două mii de gladiatori.

Identificat și ca Amfiteatrul Flavian, frumoasa arenă găzduia peste 50.000 de oameni; romani de rând, săraci sau bogați, senatori, sclavi asistau la luptele gladiatorilor, spectacole cu vânătoare de animale, acțiuni religioase. După o activitate de 500 de ani, ultimele evenimente s-au desfășurat în secolul al VI-lea. Ulterior, Colosseumul a fost biserică, depozit, castel pentru nobili, cimitir. Bombardat în război, trecut prin cutremure și numeroase jefuiri, azi, ca o minune, zidurile parcă au preluat din puterea gladiatorilor și, drept medalie, a devenit una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne. Primii creștini morți în arenă sunt pomeniți în Vinerea Mare, atunci când are loc procesiunea Calea Crucii în Colosseum.

Forumul Roman

Înflorit ca o ruginie crizantemă în valea ce separă Dealurile Capitoline și Palatine, Forumul Roman a fost, cea mai de seamă piață publică a orașului, locul incinerării generalului Iulius Cezar, centru religios, civic, politic, dar mai ales martorul evoluției și declinului Romei. În Epoca Fierului valea era folosită ca loc de cimitir, însă, pe măsură ce activitățile umane s-au dezvoltat, a fost nevoie de mai mult spațiu, iar situl necropolei a fost mutat pe Dealul Esquiline.

Furia râului Tibru era revărsată de multe ori în Valea Sacră, așa cum a fost numită datorită procesiunilor ce aveau loc pe acest drum și a numeroaselor rămășițe descoperite în urma săpăturilor din secolul al XX-lea. Templul lui Saturn, ce găzduia trezoreria statului, Templul lui Castor și Pollux, ridicat pentru a-i cinsti pe gemeni pentru ajutorul din luptele romanilor, au fost construite spre sfârșitul anilor 400 î. Hr. Casa regelui, unde se țineau ceremonii, Templul lui Vesta, concentrat pe flacăra sacră a poporului roman, definesc succesiunea timpului prin elementele de construcție din piatră, dar și prin arhitectură.

Curia și Comitium erau niște complexe folosite pentru Senat și întâlnirile publice religioase și politice. În anul 184 d.Hr. a fost construită la Roma cea dintâi biserică romano-catolică medievală, Bazilica Porcia. Regresul Romei a survenit în urma micșorării averilor imperiale; astfel, în secolul al IV-lea Forumul Roman a început să se degradeze, mizeria și furtul făcându-și treptat loc printre monumentele din vale.

Columna lui Traian

În amintirea victoriilor lui Traian asupra Daciei (României), în secolul al II-lea a fost ridicată Coloana lui Traian, ce are o sută de picioare romane înălțime. Scenele pictate în nuanțe strălucitoare se mai disting doar pe alocuri acum, ne putem imagina doar multitudinea de culori și mai ales auriul ce scotea în evidență sculptura romană, care de fapt are la bază arta grecească.

Peste 2.500 de figuri și 155 de scene, printre care Decebal umblând răzleț prin pădure alături de credincioșii ce-și pun capăt zilelor, capul acestuia adus pe o farfurie ca trofeu romanilor, secerișul grâului, anumite activități de organizare ce-l puneau într-o lumină bună pe Traian semnifică faptul că sculptorul a trăit îndeaproape momentele și le-a descris pe coloană așa cum le-a simțit. Decorarea de la bază până la vârf cu reliefuri în spirală a fost o idee inspirată din Antichitate.

Aflate în interior, urnele din aur cu cenușa lui Traian și a soției sale, Plotina, au făcut din monument și mausoleu. O impresionantă narațiune despre războaiele dacice decurge cronologic în imaginile sculptate cu minuțiozitate pe Coloana lui Traian.

Panteonul

„Panteon“, numele ce răsună la rostire provine din greacă, „a onora toți zeii“, iar în fața lui stau și-i privesc înălțimea de aproximativ 43 de metri cu ochii unui omuleț, căci fenomenul arhitectural parcă a rămas aici din altă lume. Se presupune că Panteonul a fost construit de generalul roman Marcus Agrippa în anul 27 î.Hr., iar, după distrugerea lui într-un incendiu, împăratul Hadrian l-a reconstruit în anul 120 d.Hr., colaborând cu arhitectul Apolodor din Damasc. Soarele se furișează aici, în interior, prin singura ferăstruică din mijlocul celei mai mari cupole nesusținute din lume. În anul 609, clădirea a fost transformată în biserică, de aici probabil se trage și rezistența de peste ani; a fost primul templu păgân convertit în lăcaș de cult creștin. Aici sunt înmormântați poeți, regi italieni și marele pictor al Renașterii, Rafael Sanzio.

Mă îndrept acum către Piazza Venezia, Fontana di Trevi și vestitele Trepte Spaniole pe care vom păși împreună în următorul episod al cuvintelor prin care descoperim lumea.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti