Moto: „Vinovată de căderea și tristețea ființei omenești nu este orânduirea socială, ci indiferența semenilor. Adevărata plagă care bântuie speța noastră nu sunt nici bolile, nici sărăcia, nici apăsarea celor slabi, ci numai singurătatea inconsolabilă a omului.“ (Tudor Vianu)

Următorul în periplul nostru este orașul bavarez Passau. Un oraș de graniță care este legat de România nu numai prin mica sa comunitate românească. Urbe dunăreană istorică, orașul are frontieră naturală, ca și la noi, Danubiul.

Orașul Passau, Bavaria

Aici facem cunoștință cu distinsul domn Georg Wagner, personaj rarissim, ieșit din tipare prin dărnicia și altruismul său de-a dreptul proverbiale. Este unul din contributorii constanți, cu mobilier spitalicesc în unitățile de profil din Ploiești. Acest om de ispravă face anual donații în comunele prahovene Păcureți și Cosminele. Tot în sectorul medical. Remarcăm aici tratația în localul Gasthof – Zur Alten Post, cu specific croat.

Ne familiarizăm cu farfuriile, cât roata carului, și porțiile copleșitoare, pantagruelice. Se evidențiază, în neașteptatul festin, o subspecie de mititei lunguieți, fără sfârșit. Nu pierdem apoi ocazia de a ne rătăci într-un magazin cu haine și accesorii și reduceri reale, neregizate. O umbrelă, 22 de euro. La doi pași, dăm buzna într-un un magazin românesc, „La Românu“. Proprietarul este timișorean și încântat să aibă mușterii din patrie. Marfa e diversă, ne transpune îndărăt, în tranziția fără sfârșit. Sucuri de la Vălenii de Munte, pufuleți, mezeluri românești, pateuri, mălai, covrigi de Buzău etc. Magazinul e inaugurat recent și speră să convingă. Georg Wagner, marele altruist, umple brațele vânjoase cu suc Tedi, din morcovi, și le face cadou grupului de români. Neamțul confirmă, nu se dezminte, este cea mai generoasă făptură omenească. Piața e splendidă, însorită, cerul senin, vremea primăvăratică fericește acolo unde a mustrat și a covârșit. Iarna încheiată a fost una de pomină în Bavaria, ASB a trudit din greu să asigure hrană caldă sinistraților. Piațeta e pustie, nu iei contact cu inteligenții și viguroșii maidanezi, liberi la Ploiești ca păsările cerului. Catedrala catolică este monumentală, strivitoare. Bavarezii țin cu strășnicie la această confesiune care-i singularizează în ansamblul german.

Parcurgem o frântură din vechea cetate unde s-a zămislit, se spune, Cântecul Nibelungilor. Pe lângă monumentalele construcții, părem nibelungi, adevărați, adică acei pitici mitologici, fără a fi posesorii comorilor furate de zeul cel rău, Loki. Marea epopee germanică face referire la Passau, oraș neîncăpător pe atunci, unde au zăbovit burgunzii în tragica lor călătorie la curtea conducătorului hunilor. Se vorbește în treacăt și cu mâhnire despre rețelele de cerșetorie din care unii se „premiază“ în mod repetat și ne fac de ocară. Își pun astfel conaționalii în ipostaze stânjenitoare. Personajele nefaste, omniprezente în peisajul european, aduc deservicii celor onești, care trudesc cinstit. Mai aflăm că românii vor să voteze, dar urnele sunt deseori la mari distanțe, în marile orașe. Nu-și permit mulți astfel de incursiuni. Georg Wagner, 75 de ani, desfide stereotipul neamțului cumpătat. Bavarez mândru, atipic, iubește neatârnarea și vorbește cu cunoscuții în graiul local repezit, ininteligibil. Năpăstuiții alcătuiesc marea sa familie a acestui nemuritor personaj legendar, nepereche. Știe bine că prietenia nu înseamnă proprietate, că posesiunea e zădărnicie, efemer. E ca în amor, cum spunea un amic coreean: the woman is not your property. Recursul nefățarnic la altruism al acestui mare om, la propriu și la figurat, amintește de dumnezeire. Donațiile făcute consecvent în Ploiești și în comunele Păcureți și Cosminele, constând în tehnică și mobilier medical, bucură an de an nevoiașii din aceste ținuturi. Români întâlnești destui în Germania.

La mall, o femeie scundă împinge opintit un ditamai căruț cu marfă. S-a născut la Reșița. Soțul este șvab din Anina. „Tata nu mi-a dat voie să-mi iau neamț, dar am făcut ca mine. Acum, la 62 de ani, așteptăm să luăm pensie. Nu știi cine pleacă primul... Ne e dor de România, mai venim în vacanțe. Patria? 5 milioane de copii, 5 de bătrâni, 5 de... hoți. Cine să muncească?”

În continuare, preț de aproape 250 km, ne deplasăm în Nuremberg. Mai precis, la spațiul expozițional de la Nurnberg Messe, un spațiu de-a dreptul ciclopic unde se îmbulzesc cei interesați de produse și servicii din domeniul îngrijirii geriatrice.

Târgul de cămine de bătrâni

Fiecare are motive temeinice să fie prezent în această piață de inovare. Se participă la prelegeri, ateliere de lucru, seminarii, prezentări de produse. Doritorii se instruiesc alături de experți și profesioniști din sectorul îngrijirii vârstnicilor. Afli cu acest prilej despre servicii inovatoare. În acest forum faci schimb de experiență, se caută soluții pentru bolile bătrâneții.

Foarte utilă pentru personalul de la centrele de îngrijire este întreaga gamă de produse: uniforme, încălțăminte antialunecare, branțuri de silicon pentru monturi, veselă adaptată dizabilităților diverse. Se găsesc și medicamente, cele pentru balonare, de pildă, sunt doar expuse. Ele se dau cu rețetă. La noi, le găsești fără probleme. Oare de ce? O firmă elvețiană, pionier în domeniu, comercializează aparatură sofisticată audio-video utilizată în slujba celor afectați de demență. Simțurile – tactil, olfactiv, vizual – sunt puse la treabă împreună. Aflăm cu surprindere că în spațiul occidental, avansat și civilizat, boala cu pricina afectează din ce în ce mai mulți oameni. Costul aparaturii, cu tot cu monitor și scaune tip compartiment de tren, este peste puterile multor așezăminte de pe la noi. Ca o consolare, în aceeași afecțiune poți căpăta, la un preț bun, păpuși speciale utile în aceeași cumplită maladie. Suferindul se atașează cu timpul de acestea, refăcându-se astfel, nesperat, o firavă punte de comunicare. Se vând, în același scop, animăluțe de jucărie. O pisică face 40 de euro. Perne speciale, tip guleraș, ideale pentru călătorie, în varii culori, dimensiuni și compoziții. Se acordă reduceri pentru comenzi rezonabile. Sisteme de vigilență, cum ar fi barierele tip Dahleiden, limitează accesul pe scări în stabilimentele de profil, oprind la vreme pe „călătorii“ nocturni. Pentru cei cu nevoi speciale se comercializează scaune rulante cu minișenile, capabile să urce scările. Exponatele Auto Fiegl fascinează. „Serviciul de dorințe“ al celor de la Arbeiter Samariter Bund, satisfac năzuințele de pe urmă ale pacienților. Denumit generic „Letzte Wunsche Wagen“ –, pe scurt, „Ultima dorință“, divizia specializată a Arbeiter Samariter Bund – ASB pune la dispoziție o ambulanță specială care transportă pe bolnavul incurabil, în stadiul terminal, spre locuri și oameni dragi, facilitând nesperata revedere cu o grădină, un țărm de mare sau arena unde are loc meciul echipei favorite. Se garantează loja specială, ferită, cu perspectivă.

Firma Normbau prezintă sistemele modulare pentru cei cu dizabilități, fie acestea scaune pentru duș, chiuvete speciale sau elemente de sprijin pentru baie. La această ediție vedeta este cada de baie inovatoare, cu uși verticale, care amintește de automobile exclusiviste. Omul poate să intre în cadă pe o ușiță specială, fiind scutit de efort. Cada se poate înclina într-o parte sau alta, având și alte grade de libertate. Cărucioarele cu rotile, dotate cu cele mai noi tehnologii trezesc interesul vizitatorilor, nu puțini, purtați de aceste dispozitive.

Ing. Sorin BOCIOACĂ

Moto: „Vinovată de căderea și tristețea ființei omenești nu este orânduirea socială, ci indiferența semenilor. Adevărata plagă care bântuie speța noastră nu sunt nici bolile, nici sărăcia, nici apăsarea celor slabi, ci numai singurătatea inconsolabilă a omului.“ (Tudor Vianu)

Despre bătrânețe, din Bavaria

În Germania natura și-a recăpătat tinerețea. Diminețile sunt vii și inspiratoare. Câmpii, coline sunt acoperite de verdeață. Pe drumul spre Nürnberg această culoare este copleșitoare, edenică. O domniță coboară din mașină și face câțiva pași în câmpul înverzit. A făcut o pasiune pentru nuanța pregnantă, emblematică a Bavariei. Iarba proaspătă cuprinde firea, trezește sentimente și naște pasiuni. E aidoma verdelui transilvan, izbăvitor de la Babarunca, ivit după codrul împestrițat cu gunoaie de la Cheia. Călătorul este întâmpinat și aici de aceeași imagine liniștitoare, vindecătoare. Unii știu ocroti. Alții, descarcă tomberonul sau cosesc la voia-ntâmplării. Pădurile germane sunt atent evaluate, luate la pas, metodic, meticulos, nemțește. Pădurari dedicați cutreieră desișurile, cumpănesc și apoi taie. Sunt mulți arbori suferinzi; buturugile împânzesc pădurea Franconiei, lărgesc luminișul. Arbori longilini, fragilizați de dăunători, nu renunță la luptă. Par columne vegetale, suferinde, solidare în bine. Spațiul e recuperat pentru tinerimea vegetală; se urmărește regenerarea și protejarea ansamblului forestier. Suferința acestor arbori este vădită. Alții se luptă cu propria neputință, viguroasă, intratabilă. Un mediu îngrijit vădește virtutea unei nații care merită elogiată.

Experiența germană este instructivă. Nu trebuie să fii cultivat să sesizezi frumusețea orașelor și ordinea desăvârșită a lucrurilor. Trebuie însă să-ți însușești un atare comportament. Cu fiecare an se adăugă ceva în cetate. Germania este un șantier, țara – o necurmată prefacere. Omul forfotește, adaugă, inovează. La Nürnberg am văzut aproape finalizate blocuri de locuințe de treizeci de etaje, în apropierea de Nürnberg Messe – Centrul expozițional – gazdă a Târgului Caselor de Bătrâni – Alten-Pflege, 2019. Avem în program parcurgerea acestei megaexpoziții. Ne este ghid competent doctorul Cristian Anton Vintilescu, directorul MEDIURG din Ploiești și al Spitalului „Sfântul Anton“ din Păulești. Mai aflăm despre cum sunt tratați veteranii în Germania și trecem în revistă noutățile din domeniul medical. Târgul „Alten Pflege“ mărturisește despre dedicarea nesimulată, neinteresată, nespeculată în slujba vârstnicilor. În spitale, case pentru bătrâni sau chiar în transportul în comun surprinde considerația și stima acordate seniorilor.

Se luminează astfel chipuri adumbrite, ridate, încercănate, ce susțin poveri neștiute. Această țară este responsabilă pentru vechii ei slujbași, contributori loiali la propășire și prosperitate. La noi, cei care au clădit hidrocentrale în vârf de munte după 1945 li se aplică etichete și anateme. Germania unită nu procedează așa. Ei beneficiază de unul dintre cele mai performante sisteme medicale de pe mapamond. Omul nu se înspăimântă să calce pragul spitalului, să se pună la dispoziția medicului. Am venit în Bavaria să comparăm realitatea românească, suferindă, labilă, în veșnică tranziție, cu experiența, pragmatismul și rigurozitatea germane. Am făcut-o cu o strângere de inimă știind că acasă ne vor întâmpina, iar și iar, blazarea și suficiența. Ele fac legea la noi. Cine ne împiedică să facem front comun, să înlăturăm dihonia, și să aducem schimbarea?

Spre Apus

Câmpia cu eoliene captează energii, dar și atenția călătorului. Bărăganul lor este sursă de metafore și de pragmatism. Câmpul eolian din zona Nickelsdorf, în Burgenland, vast și spectaculos, pune la lucru energia regenerabilă și scutește mediul de noxe. Pe măsură ce avansăm în Schengen, ordinea se instaurează în tot și în toate. De la soliditatea gardului-parapet, care protejează autostrada, până la asfaltul fără imperfecțiuni, totul radiază și impune trăinicie. Nimic din aceste grandioase și complexe construcții nu lezează natura. Orice disfuncționalitate, gropiță sau avarie se remediază la vreme. Pe o stradă în Nürnberg un cablu căzut atârna ca o momeală în trafic, fără să atingă asfaltul. Se circula pe o bandă, ordonat, cazon. A urmat mobilizarea, ambulanțe, pompieri, oameni de ordine, restricții severe. Părea că vine un cataclism.

Extensiile estice ale Alpilor înzăpeziți își arată contururile și vestesc, geografic, o altă Europă. Verdele primăvăratec fascinează, natura invită la peregrinări și incursiuni. Un WC public pe Autobahn în Germania oferă o scenă memorabilă. Un domn echipat în salopetă spală tacticos, cu jet sub presiune și inegalabilă minuție exterioarele, și interioarele clădirii. Nicio porțiune nu-i neglijată, totul este executat cu maximă destoinicie. Furtunul este conectat la o dubiță specială dotată și cu soluție dezinfectantă, probabil nediluată. Sarcina se îndeplinește silențios, fără tevatură. Omul, absorbit de munca sa. Munca nu exclude pasiunea. WC-ul, pissoir-ul sunt imaculate, ireale. Ne trezim din reverii captivi în interior. O mână fermă ține ușa; nu putem ieși. Personajul ține morțiș să se achite de sarcină. Nu se dă rasol. Revine în memorie un episod relatat de un neamț aflat într-o urbe mioritică. La intrarea într-o privată publică, bavarezului îi este înmânat, mașinal și inexpresiv, petecul-etalon de igienică. Este apoi îndemnat din priviri spre cabină. Personajul, nu un oarecine, este silit să se reinven­teze. Nu-i vreme de dileme: Zece centimetri de hârtie trebuie folosiți eficient. Biata femeie privește de la geamlâc, expresia stupefiată, de victimă a vizitatorului neprevenit.

În drum spre Messe, coșurile de gunoi stradale, prevăzute cu punguță, poartă chiștoacele strivite. La noi, de Înviere, cineva dăduse foc unui coș de gunoi într-o stație de tramvai. Stâlpii de iluminat cu felinar solar ne țin companie până la intrarea în expoziție. Ospitalitatea germană este încântătoare și prin grija față de averea cetății.

(va urma)

ing. Sorin BOCIOACĂ