reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Impresii din liniștea Văii Azugii

Azuga, Prahova, ieșire spre Brașov. Și mai ales DN1. Nu cunosc o altă țară din lume care să aibă un drum pe care se fac cozi de 5-6 ore de... „bară la bară“ (Nistorești – Predeal și invers) și să nu găsească, în 30 de ani, o soluție la această problemă. Vorba unui mucalit, care a nimerit rândul gata format la 7 dimineața, în minivacanța bugetarilor din 15 august: „Nu se întâmplă nimic pe DN1; duduie economia și și-au luat românii mașini.“ În fine, ca să ajungi la Azuga, cea mai puțin mediatizată și dezvoltată stațiune de pe Valea Prahovei, trebuie musai să suporți acest supliciu-infern al lungului blocaj în trafic. Și nici nu știu dacă merită. Când e vorba despre România, noi ne-am obișnuit, ca să nu ne bănuiască alții de pesimism sau lipsă de patriotism, să dăm la o parte lucrurile mai puțin plăcute și să prezentăm totul la superlativ. Am uitat de noțiuni precum realitate, echilibru. Și tocmai așa ceva doresc astăzi, să prezint totul așa cum este, cu bune și cu mai puțin bune.

Bun. Cu Azuga aș începe de la o legendă. Se spune că, pe vremuri, aici ar fi domnit voievodul Timiș (personificarea râului cu același nume), a cărui oaste era condusă de viteazul căpitan Retivoiu. Acest brav oștean și-a pierdut viața într-o luptă pe viață și pe moarte împotriva popoarelor migratoare, care râvneau la bogățiile noastre. Fata voievodului, Azughia, îndrăgostită de căpitan, se duce să-i găsească trupul pentru a-l îngropa, după datină. La locul dramei, tânăra se pierde, amețește și cade în prăpastia care apoi îi va purta numele, Valea Azugii. Și râul pesemne tot de-aici și-ar fi luat denumirea. În latină, Azuga înseamnă „ad juga“, adică „lângă jugul muntelui“. Localitatea este relativ nouă. În orice caz, nu era cunoscută până în veacul al XIX-lea. Abia prin 1815 un document semnala existența unui han, Căciula Mare. În 1881 localitatea își ia actuala denumire, fiind cătun al comunei Predeal, iar la reforma administrativă din 1948 devine oraș.

Variantă de rezervă pentru Valea Prahovei

Din 2-3 fraze am putea expedia tot ceea ce înseamnă Azuga. Adică: are cea mai mică populație dintre orașele Prahovei (4.400 de locuitori), drumuri asfaltate – 80%, gaze – 98%, apă – 100%, canalizare – 98%, dispune de un liceu (Liceul Teoretic Azuga), o școală gimnazială, o grădiniță, bază sportivă, o sală de sport, un spital (Spitalul de Ortopedie și Traumatologie Azuga) cu ambulatoriu de specialitate, 3 cabinete medicale individuale, 2 farmacii, 2 cabinete stomatologice, 1 bibliotecă, 2 biserici și o capelă ortodoxă. Lista cu obiective turistice e la fel de scurtă: are domeniul schiabil cu pârtiile Sorica, Sorica Sud, Cazacu, Cazacu Variantă, Cazacu Bretea; trasee mountain bike și de drumeții în munte; rezervațiile naturale de la Clăbucet și Unghia Mare (poiana cu narcise); rezervațiile naturale complexe de la Valea Turcului, Unghia Mare, Valea Cazacului etc. Din punctul meu de vedere, Azuga este, cel puțin vara, un fel de variantă de avarie pentru Sinaia, Bușteni sau Predeal. Nu știu dacă există 1.000 de turiști îndrăgostiți de acest orășel.

Mici impresii de turist

În ipostază de turist la Azuga, prima impresie pleacă de la... omul transformat în afacerist în turism. Și mă refer la cazare. Românii ăștia și-au pierdut uzul rațiunii. Pesemne le și merge, de vreme ce-o fac! Să pui 300 lei/noapte (mic dejun inclus) pe-o cameră pe care, de la ușă la balcon, o străbați în 5-6 pași... Dar e și vorba aceea din bătrâni: „Fraier nu e cine cere, ci ăla care dă.“ A doua impresie este legată de... „nearta“ culinară! Cred că au dispărut bucătarii din țară; așa mâncare proastă ca pe Valea Prahovei de mult n-am mai mâncat! Trei: orașul Azuga a avut mână proastă la primari. Stațiunea a rămas de căruță față de Sinaia sau Bușteni din punctul de vedere al modernizării infrastructurii. Abia acum sunt în derulare niște proiecte europene sau naționale de revitalizare urbană. Adică am prins orășelul în șantier. Patru: s-a terminat bătălia pentru pământ, tranzacții, case, vile, pensiuni, hoteluri. Din punct de vedere imobiliar, stațiunea e „full“. Și e foarte important să spunem că în sectorul privat s-a construit mult, uneori cu foarte mult bun-gust, fiindcă aici e plus-valoarea adusă comunității. Dar, din păcate, n-au dispărut cu totul relicvele industriei de altădată, pusă cu totul la pământ. Peste tot sunt urme din fabricile de bere, de șamotă, postav și sticlă. Ele se înșiră așa, ca fantomele, de la un capăt la altul al așezării.

În loc de concluzii

Însă, una peste alta, pentru concediul de vară recomand Azuga iubitorilor de liniște și de natură. Stațiunea este ferită de aglomerația care sufocă Sinaia, Bușteni sau Predeal. Munții Baiului sau Clăbucetele Predealului sunt de-a dreptul darnici cu turiștii, existând cel puțin cinci trasee de-o frumuețe rară. Plus o telegondolă (privată), singura, de altfel, care te ajută să ajungi în inima munților. Dar n-am înțeles ce caută motocicletele sus, pe coame, să strice liniștea, poate și habitatul natural. Mountain-bike-ul se poartă pe cele mai periculoase creste, dar acesta este noninvaziv măcar. În fine, am vrut să spun că majoritatea călătorilor au uitat de drumețiile la pas și au dus modernitatea unde trebuie și unde nu trebuie. Și ar mai fi un aspect pentru care aș recomanda Azuga: curățenia! Rar mi s-a mai întâmplat să văd un râu (râul Azuga) fără pet-uri sau pungi din plastic. Fie și din acest motiv micuța stațiune a câștigat mult în ochii mei! Și era să uit: da, aveți incidental posibilitatea să vă întâlniți cu ursul. În chiar seara în care am ajuns doi „Moș Martin“ hălăduiau printr-o benzinărie...

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS